Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 1222/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1222/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 03-12-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 1222/2015

Ședința publică din data de: 03 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. V.

JUDECĂTOR: O. V. P.

GREFIER: M. C.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău

Reprezentat prin PROCUROR: M. G.

Pe rol fiind pronunțarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BACĂU și inculpații R. N., S. F. D., D. Ș. C. împotriva sentinței penale nr. 35 din 16.01.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 26 Noiembrie 2015 fiind consemnate în încheierea din aceeași zi.

CURTEA

Deliberând

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din 16.01.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ s-a dispus:

I ) Admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice

În temeiul art. 386 alin 1 NCPP s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței față de inculpatul R. N. , din infracțiunile de lipsire de libertate prevăzută de art. 205 al. 3 lit. a și b din NCPEN cu aplicarea art. 77 lit. a NCPEN cu aplicarea art. 41 alin 1 NCPEN și viol prevăzută de art. 218 al. 3 lit. ,,f” NCPEN cu aplicarea art. 77 lit. a NCPEN cu aplicarea art. 41 alin 1 NCPEN, în infracțiunile de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin 1, 2 CPEN 1969 cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. b CPEN 1969 și art. 5 NCPEN și viol prevăzută de art. 197 alin 2 lit. a CPEN 1969 cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. b și art. 5 NCPEN.

1) Condamnarea inculpatului R. N., fiul lui C. și V., născut la data de 20.08.1979 în Bacău, domiciliat în Bacău, . A, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută. și pedepsită de art. 189 alin 1, 2 CPEN 1969 cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. b CPEN 1969 și art. 5 NCPEN, la pedeapsa de 7 ani închisoare.

2) Condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin 2 lit. a CPEN 1969 cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. b CPEN 1969 și art. 5 NCPEN, la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 33 alin 1 lit. a CPEN 1969 coroborat cu art. 34 alin 1 lit. b CPEN 1969 s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea.

PEDEAPSĂ DE EXECUTAT - 7 ani închisoare

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b CPEN 1969 în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 CPEN 1969

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) CPP. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv și a arestului la domiciliu începând cu data de 29-01-2014 la zi.

În temeiul art. 399 alin 1 CPP s-a menținut măsura arestului la domiciliu a inculpatului .

II ) Admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice

În temeiul art. 386 alin 1 NCPP s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței față de inculpatul S. F. D., din infracțiunile de lipsire de libertate prevăzută de art. 205 al. 3 lit. b din NCPEN și viol prevăzută de art. 218 al. 3 lit. ,,f” NCPEN, în infracțiunile de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin 1,2 CPEN 1969 și viol prevăzută de art. 197 alin 2CPEN 1969 cu aplicarea art. 5 NCPEN

1) În temeiul art. 16 alin 1 lit. c CPP achitarea inculpatului S. F. D. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. a din NCPEN. cu aplicarea. art. 5 NCPEN. întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit fapta .

2) Condamnarea inculpatului S. F. D., fiul lui R. și Z., născut la 25.03.1989 în Timișoara, domiciliat în Bacău, ./_ _, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin 1,2 CPEN 1969, cu aplicarea. art. 74 alin 1 lit. ,,a” și ,,c” CPEN 1969 coroborat cu art. 76 alin 1 lit. ,,b” CPEN 1969 și art. 5 NCPEN., la pedeapsa de 3 ani închisoare

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b CPEN 1969 în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 CPen-1969.

În temeiul art. 861 CPEN 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 862 CPEN 1969 s-a stabilit termen de încercare 5 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 și art. 83 CPEN 1969.

În baza art.71 al.5 CPEN 1969, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere, a pedepsei principale.

S-a dispus încredințarea supravegherii inculpatului pe durata termenului de încercare Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău și a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863 Cod penal și anume:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău potrivit programului de supraveghere întocmit de acesta

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu ,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea

- - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații cu privire la mijloacele sale de existență.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) CPP. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv și a arestului la domiciliu de la 24-01-2014 până la 30-10-2014

În temeiul art. 399 alin 1 CPP s-a revocat măsura controlului judiciar a inculpatului.

III) Admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice

În temeiul art. 386 alin 1 NCPP s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței față de inculpatul D. Ș. C., din infracțiunile de lipsire de libertate prevăzută de art. 205 al. 3 lit. b din NCPEN și viol prevăzută de art. 218 al. 3 lit. f din NCPEN, în infracțiunile de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin 1,2 CPEN 1969 și viol prevăzută de art. 197 alin 2CPEN 1969 cu aplicarea art. 5 NCPEN .

1) În temeiul art. 16 alin 1 lit. ,,c” CPP achitarea inculpatul D. Ș. C. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate prevăzută de art. art. 189 alin 1,2 CPEN 1969 cu aplicarea art. 5 NCPEN, întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit fapta.

2) Condamnarea inculpatului D. Ș. C., fiul lui D. P. și M. T., născut la data de 24.12.1993 în Bacău, domiciliat în Bacău, ./_ _, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. a din NCPEN. cu aplicarea. art. 74 alin 1 lit. ,,a” și ,,c” CPEN 1969 coroborat cu art. 76 alin 1 lit. ,,b” CPEN 1969 și art. 5 NCPEN., la pedeapsa de 3 ani închisoare

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b în CPEN 1969 condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 CPen-1969.

În temeiul art. 861 CPEN 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 862 CPEN 1969 s-a stabilit termen de încercare 5 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 și art. 83 CPEN 1969.

În baza art.71 al.5 CPEN 1969, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere, a pedepsei principale.

S-a dispus încredințarea supravegherii inculpatului pe durata termenului de încercare Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău și a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863 Cod penal și anume:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău potrivit programului de supraveghere întocmit de acesta

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu ,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea

- - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații cu privire la mijloacele sale de existență.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) CPP. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv și a arestului la domiciliu de la 24-01-2014 până la 20-11-2014 .

În temeiul art. 399 alin 1 CPP s-a revocat măsura controlului judiciar a inculpatului.

IV) Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.

1) În temeiul art. 16 alin 1 lit. c CPP achitarea inculpatului G. M. M., fiul lui C. și M., născut la 01.09.1992 în Bacău, domiciliat în Bacău, ./_ _, pentru săvârșirea infracțiunii de. lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută. și pedepsită de art. 205 al. 3 lit. b din NCPEN. cu aplicarea art. 77 lit. a din NCPEN, cu aplicarea art. 5 NCPEN, întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit fapta.

2) În temeiul art. 16 alin 1 lit. c CPP achitarea inculpatului G. M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol prevăzută. și pedepsită de art. 48 alin. 1 din raportat la art. 218 al. 3 lit. f din NCPEN. Cu aplicarea art. 5 NCPEN întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit fapta.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) CPP. s-a dedus durata reținerii și a arestului preventiv de la 29-01-2014 până la 21-03-2014 inclusiv.

În temeiul art. 399 alin 1 CPP s-a revocat măsura controlului judiciar a inculpatului.

V) Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.

1) În temeiul art. 16 alin 1 lit. c CPP achitarea inculpatului F. M. I., fiul lui I. și A. născut la data de 31.08.1991 în Bacău, domiciliat în Bacău, ./B/4, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de. lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută. și pedepsită de art. 205 al. 3 lit. b din NCPEN cu aplicarea art. 77 lit. a din NCPEN.,cu aplicarea art. 5 NCPEN, întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit fapta

2) În temeiul art. 16 alin 1 lit. c CPP achitarea inculpatului F. M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol prevăzută. și pedepsită de art. 48 alin. 1 NCPEN raportat la art. 218 al. 3 lit. f NCPEN cu aplicarea art. 5 NCPEN, întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit fapta

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) CPP. s-a dedus durata reținerii și a arestului preventiv de la 24-01-2014 până la 21-03-2014 inclusiv.

În temeiul art. 399 alin 1 CPP s-a revocat măsura controlului judiciar a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 274 alin 1 CPP au fost obligați inculpații R. N., S. F. D. și D. Ș. să plătească fiecare suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 733/P/2014, înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 09-05-2014 sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1) R. N. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. și ped. de art. 205 alin 3 lit a și b CPEN cu aplic art 41 alin 1 CPEN și art 77 lit a CPEN și viol prev de art. 218 alin 3 lit f CPEN cu aplic art 41 alin 1CPEN și art 77 lit b CPEN totul cu aplicarea art 38 alin 1 CPEN și art 5 alin 1 CPEN fapte constând în aceea că la data de 22.01.2014 a întreținut relații sexuale neconsimțite cu numita C. I. Ș., având față de aceasta un comportament nedemn și înjositor, după consumarea acestora împiedicând-o pe persoana vătămată să părăsească imobilul în care se consumase fapta,

2) S. F. D., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. și ped. de art 205 alin 3 lit b CPEN cu aplic art 77 lit a CPEN și viol prev de art. 218 alin 3 lit f CPEN cu aplic art 38 alin 1 CPEN și art 5 alin 1 CPEN fapte constând în aceea că la data de 22.01.2014 a întreținut relații sexuale neconsimțite cu numita C. I. Ș., având față de aceasta un comportament nedemn și înjositor, după consumarea acestora împiedicând-o pe persoana vătămată să părăsească imobilul în care se consumase fapta,

3 ) DANCUȚĂ Ș. C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. și ped. de art 205 alin 3 lit b CPEN cu aplic art 77 lit a CPEN și viol prev de art. 218 alin 3 lit f CPEN cu aplic art 38 alin 1 CPEN și art 5 alin 1 CPEN fapte constând în aceea că la data de 22.01.2014 a întreținut relații sexuale neconsimțite cu numita C. I. Ș., având față de aceasta un comportament nedemn și înjositor, după consumarea acestora împiedicând-o pe persoana vătămată să părăsească imobilul în care se consumase fapta,

4 ) G. M. M. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. și ped. de art 205 alin 3 lit b CPEN cu aplic art 77 lit a CPEN și complicitate la viol prev de art.48 alin 1 CPEN rapoprtat la art 218 alin 3 lit f CPEN cu aplic art 38 alin 1 CPEN și art 5 alin 1 CPEN constând în aceea că la data de 22.01.2014, aflându-se în imobilul aparținând numitului D. Ș. C., a asistat la relații sexuale neconsimțite întreținute de inculpații R. N., D. Ș. C. și S. F. D. cu numita C. I. Ș., și deși a avut cunoștință de producerea faptelor, auzind plânsetele persoanei vătămate nu a efectuat niciun act în sprijinul victimei, împiedicând-o pe persoana vătămată să părăsească imobilul în momentul în care aceasta a dorit să îl părăsească,

5 ) F. M. I. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. și ped. de art 205 alin 3 lit b CPEN cu aplic art 77 lit a CPEN și complicitate la viol prev de art.48 alin 1 CPEN rapoprtat la art 218 alin 3 lit f CPEN cu aplic art 38 alin 1 CPEN și art 5 alin 1 CPEN. fapte constând în aceea că la data de 22.01.2014, aflându-se în imobilul aparținând numitului D. Ș. C., a asistat la relații sexuale neconsimțite întreținute de inculpații R. N., D. Ș. C. și S. F. D. cu numita C. I. Ș., și deși a avut cunoștință de producerea faptelor, auzind plânsetele persoanei vătămate nu a efectuat niciun act în sprijinul victimei, împiedicând-o pe persoana vătămată să părăsească imobilul în momentul în care aceasta a dorit să îl părăsească,

Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele :

În dimineața zilei de 22.01.2014, printr-un concurs de împrejurări, partea vătămată C. I. Ș. aluat legătura cu o persoană de sex masculin, care s-a prezentat sub numele de F. și care a invitat-o să se întâlnească meargă împreună la o cafea, probele administrate in cauza stabilind ca cel care a făcut aceasta invitație părții vătămate a fost inculpatul S. F..

Ulterior partea vătămată a ajuns, in jurul orei 12.00, în apartamentul proprietatea părinților inculpatului D. Ș., în care se aflau toți cei cinci inculpați, aceștia consumând băuturi alcoolice iar o parte din ei și produse etnobotanice.

După un interval de timp, motivat de solicitarea favorurilor sexuale, cât și de starea în care se aflau toți inculpații (din declarațiile date reieșind că erau într-o stare avansată de ebrietate, cât și sub influența unor substanțe halucinogene ” ) situația din imobil a degenerat .

Astfel între inculpații R. și S., a apărut un conflict verbal spontan urmat de o altercație fizică, conflict datorat de neînțelegerile cu privire la ordinea în care urmau să întrețină relații sexuale .

După terminarea acestui conflict, a izbucnit un altul, de această dată între inculpatul R. N. și persoana vătămată, care a intrat în apartament pentru a-și recupera bunurile personale ( haină, telefon, poșetă ) .

Între inculpatul R. N. și partea vătămată a apărut acest conflict în urma refuzului manifestat de partea vătămată C. I. Ș. de a întreține relații sexuale cu acesta,.

În urma amenințărilor și presiunilor exercitate de către inculpatul R. N., lovirea cu o șipca de la lambriu si amenințarea cu un ciob de sticla dar si ca urmare a altercației violente dintre inc Ratoi si inc S., partea vătămată a fost forțată să întrețină cu acesta raporturi sexuale normale și orale .

Ulterior, inculpatul D. Ș. a întreținut și el relații sexuale orale cu partea vătămată, la îndemnul inculpatului R. N., fără a fi forțat în vreun fel deși avea posibilitatea să refuze .

În ceea ce privește acuzația de viol, din probele administrate în cauză ( declarațiile părții vătămate, declarația inculpatului S. F., declarația inculpatului F. M. și a inculpatului G. M. ) rezultă fără nici un fel de echivoc că partea vătămată a întreținut relații sexuale doar cu inculpații R. N. și D. Ș. .

Astfel, inculpatul S. F. a fost audiat in cursul urmăririi penale, declarațiile date de acesta aflându-se la fl 162-166 si 169-170 din dosarul de urmărire penala .

Din analiza acesteia, la fl 163, instanța constata ca, acesta declara in mod expres, că inculpatul R. N. a dezbrăcat-o pe partea vătămată și a violat-o

Inculpatul F. M. în declarația de la fl 148 dos urm pen. arată că, inculpatul R. a rămas singur în dormitor cu acea fată, respectiv partea vătămată, iar inculpatul F. avea cunoștință că cei doi intrețineau relații sexuale și din dormitor se auzeau țipete .

Inculpatul G. M. declară la fl 207 verso și fl 210, că l-a văzut pe inculpatul R. N. când întreținea raport sexual oral cu partea vătămată .

Același inculpat declară, în prezența avocatului ales la fl 215 dos urm pen, că ,, personal am văzut când D. Ș. și R. N. au întreținut acte sexuale orale cu I..”

Ulterior discutând cu inculpatul S. F. a înțeles că partea vătămată a fost forțată să întrețină raport sexual cu inculpatul R. N..

După consumarea raportului sexual inculpatul R. i-a îndemnat pe ceilalți inculpați să întrețină raport sexual cu partea vătămată, acest îndemn fiind urmat doar de inculpatul D. S., ceilalți inculpați refuzând să aibă raport sexual cu partea vătămată.

Toate aceste declarații, date de către inculpați în prezența avocaților aleși, se coroborează in parte cu aspecte din plângerea și declarațiile date de partea vătămată în cursul urmării penale.

În aceste condiții, probatoriul administrat în cauză, a stabilit în mod clar săvârșirea infracțiunii de viol, doar de către inculpații R. N. și D. Ș..

În ceea ce privește acuzația de viol reținută în sarcina inculpatului S. F., această acuzație nu este confirmată de probele administrate în dosar, singurele probe incriminatorie fiind doar plângerea părții vătămate și declarațiile acesteia, fără a putea fi coroborate cu alte mijloace de probă administrate în cauză.

Instanța nu poate lua în considerare doar plângerea și declarațiile părții vătămate, declarații asupra cărora partea vătămată a revenit ulterior la fiecare audiere ,pentru ca in ultima declarație sa afirme că nu a întreținut raport sexual cu inculpatul S. F. .

Din analiza declarațiilor celorlalți inculpați nu rezulta, ca inculpatul S. F. a întreținut raport sexual cu partea vătămată.

În ceea ce privește acuzația de complicitate la viol reținută în sarcina inculpaților F. M. și G. M., această acuzație nu este confirmată de probele administrate în dosar .

Probele administrate nu dovedesc, că cei doi inculpați, cu intenție, ar fi dat sau sprijinit in vreun fel sau ar fi dat vreun ajutor inculpaților R. și D., pentru a o determina pe partea vătămată să înrețină relații sexuale cu cei doi din urmă.

Mai mult tot timpul cei doi inculpați F. și G. s-au aflat, în momentul consumării raportului sexual, în altă cameră din apartament, fiind la rândul lor afectați de conflictul creat de inculpatul Ratoi N..

În cadrul confruntărilor efectuate între partea vătămată și inculpații F. și G., partea vătămată a specificat clar că niciunul din cei doi nu a întreținut raport sexual cu ea, aceștia au încercat să o liniștească stand de vorbă cu ea, însă nu s-au împotrivit acțiunilor inculpatului R. N. de teamă ( având in vedere conflictul, altercația dintre S. F. si Ratoi N.).

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, instanța reține următoarele:

Din declarațiile părții vătămate fl 24 rezultă că, după întreținerea raporturilor sexuale, la ușa apartamentului a sunat cineva la sonerie, moment în care a fost lovită de inculpatul R. cu o sticlă în cap iar inculpatul D. i-a pus mâna la gură și i-a aplicat ulterior bandă adezivă la mâini și la gură .

Din declarația inculpatului G. M. – fl 207 dos urm pen, rezultă că, după ce partea vătămată a fost violată, inculpatul G. i-a solicitat inculpatului R. să o lase să plece, însă acesta a refuzat, moment in care inculpatul G. nu a mai insistat de teama acestuia.

În ceea ce privește acuzația de lipsire de libertate adusă inculpatului S. F., din declarația inculpatului G. M., rezultă că partea vătămată a ajuns în apartamentul în care urma să fie violată, la solicitarea inculpatului S..

În aceste condiții, lipsa de reacție a inculpatului S. F., față de refuzul inculpatului R. de a o lăsa pe partea vătămată să plece din apartament, acesta cu intenție indirectă, a acceptat ca partea vătămată să fie lipsită de libertate, deși el a fost persoana care a invitat-o in apartament.

Analizând aceste mijloace de probă rezultă că partea vătămată a fost lipsită de libertate după săvârșirea infracțiunii de viol doar de către inculpații R. N. și S. F..

Inculpatul S. F. avea posibilitatea reala sa-l împiedice pe inculpatul Ratoi N., sa o lipsească pe partea vătămata de libertate dar dintr-un motiv știut doar de acesta, nu a intervenit.

Probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești nu sunt de natură să dovedească participarea inculpaților G. M., F. M. și D. Ș. la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate a părții vătămate.

Simpla prezență a acestora în apartament nu este suficientă să poată fi acuzați că au împiedicat în vreun fel pe partea vătămată să părăsească apartamentul sau ca au ajutat in acest sens pe inculpatul Ratoi N..

Partea vătămată în cadrul confruntării cu inculpatul F. M., ( fl 114 dos urm pen) a perceput și îi consideră vinovați că nu a putut să părăsească imobilul atunci când a vrut, pe inculpații R. N. și S. F..

Din declarațiile inculpaților rezulta, ca celor trei inculpați le era teama de inc Ratoi si din acest motiv nu au intervenit pentru a-l opri .

Probele administrate nu dovedesc in mod clar, fără putere de tăgadă, că inculpații G. M., F. M. ȘI D. Ș., cu intenție, ar fi dat sau sprijinit in vreun fel sau ar fi dat vreun ajutor inculpaților R. N. și S. F., pentru a o împiedica pe partea vătămată sa părăsească apartamentul sau deși au avut posibilitatea reala sa o ajute pe partea vătămata sa părăsească apartamentul, aceștia au refuzat sau au omis sa facă acest lucru.

Celelalte probe administrate în cauză, mesaje tip sms, audierea unor colegi ai părții vătămate sau declarația prietenului acestuia, sunt de natură să dovedească, doar că partea vătămată a lipsit de la scoală în ziua respectivă și nu pot conduce la lămurirea cauzei sub aspectul stabilirii situației de fapt .

Pentru considerentele expuse instanța urma a dispune următoarele :

În ceea ce privește pe inculpatul R. N. :

Instanța a apreciat în raport de data săvârșirii faptei, că legea penală favorabilă este Codul penal 1969 – având în vedere următoarele instituții prevăzute de NCPEN: pedeapsa în caz de concurs, limitele de pedeapsă în caz de recidivă majorate cu jumătate, modalitățile prevăzute pentru executarea pedepselor.

Urma ca instanța în raport de aceste considerente să dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută. și pedepsită de art. 189 alin 1, 2 CPEN 1969 cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. b CPEN 1969 și art. 5 NCPEN, cât si pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin 2 lit. a CPEN 1969 cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. b CPEN 1969 și art. 5 NCPEN

La individualizarea fiecărei pedepse ce urma a fi aplicată, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev de art 72 CPen și anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă, urmările produse, atitudinea nesinceră adoptată de inculpat, antecedentele penale ale acestuia, inculpatul fiind recidivist și față de toate aceste aspecte, urma să aplice inculpatului câte o pedeapsă cu închisoare orientată peste minimul special prevăzut de lege.

Faptele reținute în sarcina inculpatului fiind săvârșite în concurs real de infracțiuni, s-a dispus contopirea acestora în pedeapsa cea mai grea, pedeapsă pe care a aplicat-o inculpatului.

Instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b CPEN 1969 în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 CPEN 196 și a dispus executarea pedepsei prin privare de libertate, având în vedere că inculpatul este recidivist și în cazul acestora legea nu permite suspendarea executării pedepselor.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) CPP. urma a fi dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reținerii și a arestului preventiv și a arestului la domiciliu începând cu data de 29-01-2014 la zi .

În temeiul art. 399 alin 1 CPP instanța a menținut măsura arestului la domiciliu a inculpatului.

În ceea ce privește pe inculpatul S. F. D.

Instanța a apreciat în raport de data săvârșirii faptei, că legea penală favorabilă este Codul penal 1969 – având în vedere următoarele instituții prevăzute de NCPEN: pedeapsa în caz de concurs, modalitățile prevăzute pentru executarea pedepselor sau condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Urma ca instanța în raport de aceste considerente să dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută. și pedepsită de art 189 alin 1,2 CPEN 1969, cu aplicarea art. 5 NCPEN.

La individualizarea pedepsei ce urma a fi aplicată, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev de art 72 CPen și anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă, urmările produse, atitudinea parțial sinceră adoptată de inculpat, antecedentele penale ale acestuia, și față de toate aceste aspecte, urmează să aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoare orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune.

Instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b CPEN 1969 în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 CPen-1969

Instanța a apreciat că îndreptarea comportamentului inculpatului poate avea loc și fără executarea pedepsei în regim privative de libertate și a dispus în temeiul art. 861 CPEN 1969 suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 862 CPEN 1969 instanța a stabilit termen de încercare pentru inculpat calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 și art. 83 CPEN 1969. În baza art.71 al.5 CPEN 1969, a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere, a pedepsei principale.

Instanța a dispus încredințarea supravegherii inculpatului pe durata termenului de încercare Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău și obligă inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863 Cod penal și anume:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău potrivit programului de supraveghere întocmit de acesta

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu ,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea

- - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații cu privire la mijloacele sale de existență.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) CPP. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv și a arestului la domiciliu de la 24-01-2014 până la 30-10-2014.

Instanța având în vedere dispozițiile exprese ale art 399 alin 2 CPP, a revocat măsura controlului judiciar a inculpatului.

Pentru săvârșirea infracțiunii de viol, instanța a dispus achitarea inculpatului întrucât, din probele administrate, nu rezultă că a întreținut raport sexual cu partea vătămată și nici că i-a ajutat pe ceilalți inculpați să întrețină raport sexual cu partea vătămată.

În ceea ce privește pe inculpatul D. Ș. C.

Instanța a apreciat că, în raport de data săvârșirii faptei, legea penală favorabilă este Codul penal 1969 – având în vedere următoarele instituții prevăzute de NCPEN: pedeapsa în caz de concurs, modalitățile prevăzute pentru executarea pedepselor sau condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei .

Urma ca instanța, în raport de aceste considerente, să dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. a din NCPEN. cu aplicarea. art. 5 NCPEN.

La individualizarea pedepsei ce urma a fi aplicată, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev de art 72 CPen și anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă, urmările produse, atitudinea parțial sinceră adoptată de inculpat, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, și față de toate aceste aspecte, urma să aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoare orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune.

Instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b CPEN 1969 în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 CPen-1969

Instanța a apreciat că îndreptarea comportamentului inculpatului poate avea loc și fără executarea pedepsei în regim privative de libertate și a dispus în temeiul art. 861 CPEN 1969 suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere

În temeiul art. 862 CPEN 1969 instanța a stabilit termen de încercare pentru inculpat calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 și art. 83 CPEN 1969. În baza art.71 al.5 CPEN 1969, a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere, a pedepsei principale.

Instanța a dispus încredințarea supravegherii inculpatului pe durata termenului de încercare Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău și a obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863 Cod penal și anume:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău potrivit programului de supraveghere întocmit de acesta

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu ,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea

- - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații cu privire la mijloacele sale de existență.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) CPP. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv și a arestului la domiciliu de la 24-01-2014 până la 30-10-2014.

Instanța având în vedere dispozițiile exprese ale art 399 alin 2 CPP, a revocat măsura controlului judiciar a inculpatului.

Pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate instanța în lipsa unor probe directe sau indirecte care să stabilească în mod clar contribuția și rolul avut acest inculpat la săvârșirea acestei fapte, a dispus achitarea inculpatului întrucât din probele administrate nu rezultă că i-a ajutat pe ceilalți inculpați, respectiv R. și S. să o împiedice pe partea vătămată să părăsească apartamentul.

În ceea ce privește pe inculpații G. M. și F. M., instanța a dispus achitarea celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută. și pedepsită de art. 205 al. 3 lit. b din NCPEN. cu aplicarea art. 77 lit. a din NCPEN, cu aplicarea art. 5 NCPEN și complicitate la viol prevăzută. și pedepsită de art. 48 alin. 1 din raportat la art. 218 al. 3 lit. f din NCPEN. Cu aplicarea art. 5 NCPEN, întrucât așa cum s-a arătat probele nu dovedesc că ar fi împiedicat în vreun fel ca partea vătămată să părăsească apartamentul, iar în ceea ce privește fapta de complicitate la viol nu sunt probe din care să rezulte că ar fi acordat ajutor inculpaților R. N. și D. Ș. pentru a o constrânge pe partea vătămată să întrețină raport sexual cu aceștia.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) CPP. instanța a dedus durata reținerii și a arestului preventiv dispusă în cursul urmăririi penale față de acești inculpați .

Instanța având în vedere dispozițiile exprese ale art 399 alin 2 CPP, a revocat măsura controlului judiciar față de cei doi inculpați.

LATURA CIVILĂ

Instanța urma a lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Având în vedere prevederile art. 274 alin 1 CPP, instanța a obligat pe inculpații R. N., S. F. D. și D. Ș. să plătească fiecare suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel în termenul legal apelantul P. de pe lângă Judecătoria Bacău și apelanții inculpați RAȚOI N., S. F. D. SI DANCUȚĂ Ș. C..

Motivele de apel au fost expuse pe larg în preambulul prezentei decizii și nu vor mai fi reluate

Instanța de control judiciar, examinând motivele de apel invocate dar și din oficiu hotărârea primei instanțe, conform prevederilor art. 417 alin 2 Cpp, sub toate aspectele constată că motivele de apel ale parchetului sunt fondate pentru următoarele considerente.

În dimineața zilei de 22.01.2014, printr-un concurs de împrejurări, partea vătămată C. I. Ș. a luat legătura cu o persoană de sex masculin, care s-a prezentat sub numele de F. și care a invitat-o să se întâlnească și să meargă împreună la o cafea, probele administrate in cauza stabilind ca cel care a făcut aceasta invitație părții vătămate a fost inculpatul S. F..

Ulterior partea vătămată a ajuns, in jurul orei 12.00, în apartamentul proprietatea părinților inculpatului D. Ș., în care se aflau toți cei cinci inculpați, aceștia consumând băuturi alcoolice iar o parte din ei și produse etnobotanice.

După un interval de timp, motivat de solicitarea favorurilor sexuale, cât și de starea în care se aflau toți inculpații (din declarațiile date reieșind că erau într-o stare avansată de ebrietate, cât și sub influența unor substanțe halucinogene ") situația din imobil a degenerat.

Astfel între inculpații R. și S., a apărut un conflict verbal spontan urmat de o altercație fizică, conflict datorat de neînțelegerile cu privire la ordinea în care urmau să întrețină relații sexuale.

După terminarea acestui conflict, a izbucnit un altul, de această dată între inculpatul R. N. și persoana vătămată, care a intrat în apartament pentru a-și recupera bunurile personale (haină, telefon, poșetă).

Între inculpatul R. N. și partea vătămată a apărut acest conflict în urma refuzului manifestat de partea vătămată C. I. Ș. de a întreține relații sexuale cu acesta.

În urma amenințărilor și presiunilor exercitate de către inculpatul R. N., lovirea cu o șipcă de la lambriu si amenințarea cu un ciob de sticla dar si ca urmare a altercației violente dintre inculpatul R. si inculpatul S., partea vătămată a fost forțată să întrețină cu acesta raporturi sexuale normale și orale.

Ulterior, inculpatul D. Ș. a întreținut și el relații sexuale orale cu partea vătămată, la îndemnul inculpatului R. N., fără a fi forțat în vreun fel deși avea posibilitatea să refuze.

În dimineața de 22.01.2014, între orele 09.40 și 11.30, persoana vătămată C. I. Ș. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul S. F. D. în urma cărora persoana vătămată a luat hotărârea să se întâlnească cu inculpatul și să meargă la locuința în care se afla acesta.

În jurul orei 12.00 persoana vătămată s-a întâlnit cu inculpatul S. F. D. în apropierea blocului nr.76 de pe . și împreună cu acesta a urcat în apartamentul nr.15 situat la etajul al treilea, scara A, al imobilului cu numărul 76 - locuință ce aparținea părinților inculpatului D. și în care se aflau inculpații R. N., D. Ș. C., G. M. M. și F. M. I.. Cei cinci inculpați erau sub influența alcoolului, iar unii dintre ei, și sub influența substanțelor halucinogene.

Toți inculpații au perceput venirea persoanei vătămate în apartament - inclusiv inculpatul F. M. I., care a întrebat persoana vătămată dacă nu cumva o cunoaște din vedere și a schimbat câteva replici cu aceasta.

Persoana vătămată a fost invitată să meargă în sufragerie, iar la îndemnul inculpatului S., D. Ș. C. a mers la bucătărie să prepare o cafea.

În sufrageria apartamentului, persoana vătămată a petrecut timpul în compania inculpaților S. și R., timp în care persoana vătămată a consumat din cafeaua oferită de către inculpatul D., a fumat o țigară și s-a angajat în diverse discuții cu cei doi inculpați.

La solicitarea inculpatului R., inculpatul G. a mers să cumpere băuturi energizante, lămâi și țigări.

Persoană mai în vârstă și mai directă decât ceilalți inculpați, R. N. i-a solicitat persoanei vătămate să întrețină relații sexuale cu el, însă a fost refuzat.

În timp ce inculpații R. și S. discutau cu persoana vătămată, aceasta din urmă a primit un mesaj pe telefonul mobil și a fost sunată de către prietenul ei, P. G. P..

S. F. a luat telefonul mobil din posesia persoanei vătămate pentru a afla cine este persoana care sună.

Până la acest moment - în jurul orei 13.00 - persoana vătămată nu își manifestase în vreun mod intenția de a părăsi imobilul, chiar dacă i se ceruse să întrețină raporturi sexuale.

Persoana vătămată a solicitat să îi fie restituit telefonul, însă inculpatul S. a refuzat acest lucru și a răspuns apelului efectuat de către prietenul părții vătămate, având loc un schimb de replici între acest inculpat și martorul P. G. P.. în discuția purtată a intervenit și inculpatul R. care a luat telefonul din mâna inculpatului S. și a început să discute în contradictoriu și să îl întrebe pe martor dacă nu cumva este un cunoscut de-al său, poreclit „Pacna".

Toate aceste fapte au determinat persoana vătămată să solicite restituirea telefonului și să fie lăsată să plece însă, între inculpații S. și R. a izbucnit un conflict din cauza modului în care cei doi acționaseră până la acel moment, a împrejurării că cei doi inculpați încercau în mod concomitent să convingă persoana vătămată să întrețină relații sexuale și a împrejurării că inculpatul R. vroia să discute doar el cu persoana vătămată.

Persoana vătămată a profitat de conflictul dintre inculpați și a ieșit pe holul apartamentului însă, a fort urmată de către inculpatul R. care i-a cerut să îl însoțească și să iasă pe casa scării.

Imediat a intervenit inculpatul S. care s-a angajat într-un nou conflict cu R., împrejurare în care cei doi inculpați și-au aplicat reciproc lovituri, iar în scandalul produs au spart geamul ușii de la sufrageria locuinței.

Persoana vătămată tocmai reușise să iasă pe casa scării în momentul în care inculpatul G. - care venise de la magazin - a prins-o de păr și a tras-o în interior, conducând persoana vătămată în dormitorul imobilului, loc în care se aflau inculpații D. și F..

După revenirea în apartament, G. a fost pălmuit de către inculpatul S., care avea convingerea că este căutat de poliție, și i-a reproșat faptul că prin comportamentul său va atrage atenția și risca să fie depistat.

Deși persoana vătămată a început să plângă și a cerut inculpaților să o ajute și să o lase să plece, nici unul dintre cei prezenți nu au dat curs acestei solicitări ci, dimpotrivă, inculpatul F. a solicitat persoanei vătămate să rămână în apartament, spunându-i că nu i se va întâmpla nimic și că este posibil să vină poliția din cauza scandalului produs.

La scurt timp, în încăpere a intrat inculpatul R. care, înarmat cu o sticlă spartă, i-a solicitat pe un ton imperativ persoanei vătămate să se dezbrace.

În prezența inculpaților F., D. și R. persoana vătămată s-a dezbrăcat de o parte din haine, iar sub amenințările inculpatului R., a întreținut relații sexuale orale cu acesta.

F. și D. au ieșit din camera în care R. supunea persoana vătămată unor acte sexuale, însă, faptul că în cameră a intrat inculpatul S., a generat un nou conflict între acesta din urmă și inculpatul R. care a rupt o piesă din lambriul de pe hol, obiect cu care 1-a lovit atât pe inculpatul S. cât și pe C. I. Ș..

Această nouă desfășurare a conflictului dintre inculpații R. și S. nu a durat mult, după care, ca printr-o înțelegere, inculpatul R. a continuat să supună persoana vătămată unor acte sexuale în prezența inculpatului S..

Inculpatului R. i-a urmat inculpatul S. care a întreținut relații sexuale cu persoana vătămată, iar după aceasta, R. s-a adresat și celorlalți trei inculpați, spunându-le să întrețină raporturi sexuale cu persoana vătămată. Singurul care a acceptat a fost inculpatul D., care a și întreținut raporturi sexuale cu persoana vătămată.

Cursul desfășurării faptelor a fost continuat prin acțiunea inculpatului R., care a urinat într-o cană al cărei conținut 1-a vărsat peste persoana vătămată, act ce a determinat persoana vătămată să țipe și să se înamieze cu un ciob de sticlă, amenințându-i pe inculpați că se va sinucide.

Inculpatul R. a imobilizat persoana vătămată și i-a luat ciobul din mână cauzându-i în acest mod o excoriație la nivelul degetelor de la mâna dreaptă.

Întrucât persoana vătămată continua să țipe și să se manifeste zgomotos, iar o persoană rămasă neidentificată a sunat la ușa apartamentului, inculpatul D. - ajutat de către inculpatul F. - a transportat persoana vătămată în altă cameră, a imobilizat persoana vătămată și i-a aplicat o bandă adezivă la nivelul gurii, împiedicând-o astfel să mai țipe.

Persoanei vătămate i-a fost restituit telefonul mobil, iar aceasta a continuat să solicite inculpaților să o lase să plece. După ce i-a asigurat pe inculpați că nu va reclama la poliție cele petrecute, în jurul orei 16.00, persoana vătămată a fost condusă de către inculpatul R. în afara imobilului.

În cursul urmăririi penale persoana vătămată a dat un număr de cinci declarații, dintre care două în cadrul confruntării efectuate cu inculpatul F. și G..

În cuprinsul tuturor celor cinci declarații - din datele de 23.01.2014 (fila 33-34 d.u.p); 24.01.2014 (fila 26-28 d.u.p.); 29.01.2014 (fila 21-25 d.u.p.) și 11.02.2014 (fila 113-115 d.u.p.) și 26.02.2014 (fila 125-126 d.u.p.) - persoana vătămată a descris același mod de desfășurare al faptelor, cu excepția împrejurării că a fost răpită de pe stradă de către inculpații S. și R..

Cât privește partea din declarațiile date în zilele de 23, 24 și 29.01.2014 de către persoana vătămată prin care acesta a declarat că a fost acostată pe stradă, amenințată cu un cuțit și forțată se meargă în apartament de către doi dintre inculpați, această parte a declarației va fi înlăturată de la stabilirea situației de fapt, întrucât nu corespunde realității.

În fața instanței, persoana vătămată a relatat împrejurarea că nu a fost amenințată, ci, de bună-voie, s-a întâlnit cu inculpatul S.. Aceste din urmă relatări sunt întărite de susținerile inculpaților F. și G. care, cu ocazia confruntării (fila 113 d.u.p.), respectiv în declarația dată (filele 207, 209 d.u.p.), au precizat că inculpatul S. a mers în afara apartamentului și a revenit însoțit de către persoana vătămată.

De asemenea, împrejurarea că inculpatul S. s-a întâlnit cu persoana vătămată și că acesta a condus-o în apartament este susținută și de declarațiile martorei A. M.(fila 90 și 94 d.u.p.), care a precizat faptul că în data de 22.01.2014, în jurul orei 12.00, persoana vătămată i-a relatat în cadrul convorbirii telefonice că va pleca de la școală pentru a se întâlni cu F..

Partea din declarațiile date în cursul urmăririi penale de către inculpatul R. N. (fila 190 și 193 d.u.p.) și din declarațiile date de către inculpatul S. F. (fila 162, 165 și 169 d.u.p.), prin care cei doi inculpați au precizat faptul că persoana vătămată a venit singură în apartament, va fi înlăturată de la stabilirea adevărului în prezenta cauză, întrucât nu corespunde adevărului.

Astfel, cele două declarații nu sunt susținute de alte elemente de fapt, ci, dimpotrivă, aceste părți din declarații sunt descrise în mod contradictoriu de către cei doi inculpați: inculpatul R. relatează faptul că persoana vătămată a sunat la interfon și a fost întâmpinată de către S., în timp ce acesta din urmă a relatat faptul că persoana vătămată nu a sunat la interfon, a venit în apartament înainte ca inculpatul R. să fie prezent și a fost întâmpinată de inculpatul D..

Mai mult, aspectul din declarațiile inculpaților S. și R. cu privire la modul în care a ajuns persoana vătămată în apartament este contrazis de către persoana vătămată, de către inculpații F. și G. și de relatările martorei A. M..

Nici declarațiile martorelor F. V. și M. I. nu vor fi avute în vedere la stabilirea situației de fapt în prezenta cauză, întrucât nu corespund adevărului. Pe de o parte, cele două declarații date de către martore se contrazic: M. Iulina relatează faptul că după ce au observat că persoana vătămată a intrat în scară, martora F. V. a urcat după aceasta pentru a vedea la ce apartament merge; în timp ce această din urmă martoră relatează împrejurarea că nu a dat nici un fel de importanță faptului că în scara blocului a pătruns persoana vătămată. Pe de altă parte, declarațiile martorelor conțin inconsecvențe, astfel: deși ambele declară că au văzut persoana vătămată și că le-a atras atenția, ba mai mult, martora F. a și recunoscut fotografia persoanei vătămate de pe calculatorul fiicei sale, niciuna dintre martore nu pot preciza dacă pot recunoaște persoana vătămată după alte fotografii.

Mai mult, declarația martorei F. V. nu este una credibilă întrucât această declarație este dată la solicitarea inculpatului S. - concubinul fiicei martorei - după ce împotriva inculpatului a fost luată o măsură preventivă și la o distanță în timp câteva luni de momentul comiterii faptei.

Împrejurarea că persoana vătămată a fost servită cu cafea de către inculpatul D. este recunoscut de către persoana vătămată și întărit de cele relatate de către inculpatul G..

Deposedarea persoanei vătămate de telefonul mobil reiese din declarația persoanei vătămate care este coroborată de declarațiile inculpatului R., de declarațiile martorului P. G. P. și de datele obținute ca urmare a exploatării listing-ului telefonului mobil aparținând persoanei vătămate. în acest sens, este reținută ca fiind conformă cu realitatea declarația inculpatului R. care a arătat că a luat din posesia inculpatului S. un telefon mobil și a purtat o discuție contradictorie cu o persoană a cărei identitate nu o cunoștea - persoană identificată ca fiind martorul P. G. P..

Lipsirea de libertate a persoanei vătămate se conturează cu o mai mare claritate în momentul imediat următor, când inculpatul G. a prins de păr persoana vătămată, care se afla pe casa scării, și a tras-o în interiorul apartamentului, conducând-o în dormitorul în care se aflau inculpații D. și F..

Împrejurarea că inculpatul G. a tras persoana vătămată în interiorul apartamentului reiese din cuprinsul declarației persoanei vătămate, care, inclusiv în cadrul confruntării cu inculpatul G. (fila 125 d.u.p.), a declarat faptul că acest inculpat este persoana care a prins-o de păr și a condus-o în interiorul apartamentului. De asemenea, inclusiv în fața instanței ( fila 46 voi.II) persoana vătămată a precizat că inculpatul G. a prins-o de păr și a tras-o în interiorul apartamentului - deși în cuprinsul acestei declarații, persoana vătămata a descris situația de fapt cu intenția vădită de a-i pune într-o lumină favorabilă pe inculpații S., Gontraru, D. și F..

Mai mult decât atât, elementele cuprinse în declarația persoanei vătămate referitoare la fapta inculpatului G. sunt unele de natură a forma convingerea că fapta relatată este una reală și că descrierea privește un eveniment ce a avut loc în data de 22.01.2014.

Fapta inculpatului G. este explicată și de succesiunea întâmplărilor, respectiv de deplasarea persoanei vătămate de pe casa scării - loc în care fusese scoasă de către inculpatul R. - în dormitorul în care se aflau ceilalți inculpați, în contextul în care inculpatul G. tocmai revenea de la magazin.

Partea din declarația inculpatului G. potrivit cu care la momentul revenirii în apartament a intenționat să părăsească locuința, însă a fost împiedicat de către R., va fi înlăturată de la stabilirea adevărului în prezenta cauză, întrucât nu corespunde realității. Astfel, această parte a declarației nu doar că nu este coroborată de alte mijloace de probă, ci vine în contradicție cu partea din declarație a aceluiași inculpat, care a arătat că inculpații R. și S. s-au retras într-o cameră împreună cu persoana vătămată, iar restul inculpaților au mers în altă încăpere. Nu poate fi acceptată declarația inculpatului G., potrivit cu care a intenționat să plece însă a fost împiedicat, atât timp cât inculpatul R. s-a angajat în întreținerea de relații sexuale cu persoana vătămată, fără ca G. să mai fie forțat în vreun fel să rămână în imobil.

Desfășurarea în continuare a faptelor, respectiv pătrunderea persoanei vătămate în camera în care se aflau inculpații F. și D. reiese atât din declarația persoanei vătămate, cât și din relatările făcute de către inculpatul F. - persoană care, deși nu a precizat că R. i-a cerut imperativ persoanei vătămate să se dezbrace, a povestit cum persoana vătămată s-a înarmat cu un ciob și a amenințat că se va sinucide. Acest eveniment a avut loc după ce inculpatul F. a încercat să liniștească persoana vătămată, spunându-i că nu i se va întâmpla nimic, deși aceasta din urmă plângea și îi ceruse să o ajute să plece din apartament.

Împrejurarea că R. a fost cel care a amenințat persoana vătămată și a obligat-o să se dezbrace reiese din declarațiile persoanei vătămate, care sunt întărite de constatările efectuate cu ocazia cercetării la fața locului. în interiorul imobilului au fost identificate cioburi, o sticlă de băutură spartă, lipsa unor bucăți de lambriu de pe hol - elemente ce întăresc susținerile persoanei vătămate cu privire la modul în care s-au desfășurat evenimentele și vin să confirme materialitatea faptică a întâmplărilor relatate.

Faptul că inculpatul R. a fost primul inculpat care a întreținut relații sexuale cu persoana vătămată reiese din declarațiile persoanei vătămate și din cele ale inculpaților G., F. și S..

Agresarea persoanei vătămate și a inculpatului S. este descrisă în cuprinsul declarațiilor date de către persoana vătămată și de către inculpatul S.. Se reține împrejurarea că persoana vătămată și inculpatul S. au descris în mod identic faptul că inculpatul R. a reproșat persoanei vătămate că a trebuit să se bată cu inculpatul S. pentru ea și faptul că inculpatul R. a aplicat lovituri persoanei vătămate cu o bucată de lambriu desprinsă de pe holul apartamentului.

Împrejurarea că persoana vătămată a fost supusă unor acte de violență reiese și din raportul de expertiză medico-legală, act în cuprinsul căruia sunt descrise leziunile constate asupra persoanei vătămate.

Chiar dacă nici unul dintre inculpați nu 1-a indicat în mod direct pe inculpatul S. drept participant care a întreținut relații sexuale cu persoana vătămată, acest fapt reiese din declarația persoanei vătămate care în mod constant în cursul urmăririi penale a relatat faptul că cel de al doilea inculpat care a supus-o unor acte sexuale a fost inculpatul S.. Realitatea faptei comise de către inculpatul S. este susținută și de discuțiile purtate prin intermediul unui site de socializare între persoana vătămată și prietena inculpatului F..

Deși inculpatul G. nu 1-a indicat pe S. drept participant activ la infracțiunea de viol, a precizat (fila 209 d.u.p. - verso) faptul că în aceeași încăpere se aflau inculpații S. și R. împreună cu persoana vătămată, care era dezbrăcată.

Inculpații G. și F. nu l-au indicat și pe S. drept autor al infracțiunii de viol nu pentru că nu au perceput fapta comisă de către acesta, ci din dorința acestora de a denatura adevărul și de a minimiza faptele comise și contribuția fiecăruia. Astfel, partea din declarația inculpatului F. prin care a arătat că doar R. a întreținut relații sexuale cu persoana vătămată și că nu a perceput în mod direct acest lucru, ci 1-a dedus din țipetele persoanei vătămate urmează a fi înlăturată, întrucât nu corespunde adevărului. în același mod în care a perceput împrejurarea că R. a amenințat persoana vătămată și a forțat-o să se dezbrace, inculpatul F. a avut cunoștință și de împrejurarea că inculpații S. și D. au întreținut relații sexuale cu persoana vătămată, însă nu a vrut să recunoască acest lucru în fața organelor judiciare.

Perioada lungă de timp scursă dintre momentul începerii privării de libertate și cel al eliberării persoanei vătămate, respectiv perioada de timp cuprinsă între orele 13.00-16.00, nu poate fi explicată doar prin conflictele desfășurate între R. și S. și prin agresarea sexuală a persoanei vătămate doar de către inculpații R. și D. - împrejurare care vine să întărească declarațiile persoanei vătămate din cursul urmăririi penale potrivit cărora inculpatul S. a fost una dintre persoanele care s-a implicat activ în comiterea infracțiunii de viol.

De altfel, asistența pasivă din partea lui S. a inculpatului R. în timp ce acesta din urmă întreținea raporturi sexuale cu persoana vătămată - aspect descris în cuprinsul declarației inculpatului G. - apare ca fiind o împrejurare ruptă din contextul faptic descris până la acel moment de implicarea activă a inculpatului S. în două conflicte fizice și de împrejurarea că inculpatul S. a fost cel care a convins persoana vătămată să îl însoțească în interiorul imobilului. însă, descrierea făcută de către inculpatul G. vine în sprijinul celor declarate de către persoana vătămată, care a arătat că inculpații R. și S. au supus-o concomitent unor acte sexuale.

Împrejurarea că după supunerea persoanei vătămate la acte sexuale, inculpatul R. le-a solicitat și celorlalți inculpați să întrețină relații sexuale reiese din relatările persoanei vătămate care sunt coroborate de declarațiile inculpatului G..

Din aceleași mijloace de probă reiese și împrejurarea că inculpatul D. a întreținut relații sexuale cu persoana vătămată.

Împrejurarea că inculpatul R. a urinat într-o cană al cărei conținut 1-a vărsat peste persoana vătămată reiese din declarațiile persoanei vătămate coroborate de precizările făcute în ultimul cuvânt de către acest inculpat, care a susținut că, de fapt, el a pus apă caldă în cană și a aruncat conținutul asupra persoanei vătămate pentru a o pedepsi întrucât avea un limbaj vulgar.

Faptul că persoana vătămată a fost imobilizată de către inculpatul D. și împiedicată să mai țipe este descris în mod constat de către persoana vătămată, inclusiv în cuprinsul declarației date în fața instanței și a confruntării cu inculpații, aspect de natură a forma convingerea fermă a realității împrejurării descrise.

Finalul activității infracționale este descris de către persoana vătămată, care a precizat că a continuat să îi roage pe inculpați să o lase să plece, promițându-le că nu va merge să reclame fapta. Această parte din declarația persoanei vătămate este întărită de declarațiile martorei S. L. F..

Declarațiile persoanei vătămate în cursul urmăririi penale sunt întărite de relatările martorului P. M. G. și de datele obținute de la operatorii de telefonie mobilă referitoare la convorbirile efectuate de pe telefonul persoanei vătămate, al martorului P. M. G. și alte inculpaților.

În analiza probelor nu poate fi făcută abstracție de împrejurarea că imediat după declanșarea cercetărilor și luarea măsurilor preventive față de inculpați, rudele și prietenii acestora au încercat să denatureze aflarea adevărului. Dovadă a acestui fapt sunt următoarele: conversația dintre persoana vătămată și prietena inculpatului F., mesajele telefonice primite de către martora A. M. și declarațiile martorilor: G. R. C., Sarea C., P. G. P. și A. M. - persoane care au precizat că au fost contactați de apropiați ai inculpaților care au încercat să îi influențeze în prezentarea faptelor.

În acest sens, se poate lesne observa o modificare a declarațiilor inițiale ale persoanei vătămate în ceea ce privește contribuția inculpatului F. la comiterea infracțiunilor, după cum urmează: deși în primele declarații persoana vătămată îi indică pe D. și F. drept cei care au imobilizat-o în momentul în care a început să țipe, după discuțiile purtate cu prietena inculpatului F. persoana vătămată a revenit asupra declarațiilor și îl indică doar pe inculpatul D. drept autor al faptei. Având în vedere contextul în care a intervenit modificarea declarațiilor persoanei vătămate, se apreciază ca fiind subiective aceste modificări și nu sunt avute în vedere la stabilirea situației de fapt în cauză.

În fața instanței de apel au fost audiați pentru respectarea dreptului la apărare față și de soluțiile de achitare dispuse de către instanța de fond partea vătămată C. I. Ș. și martorii din lucrări Sarca C., F. V. și P. G. P..

În principal partea vătămată C. I. Ș. și-a menținut aspectele invocate în declarațiile anterioare cu privire la faptul că a întreținut relații sexuale cu inculpații R. N., D. Ș. și S. F. fără consimțământul său, că ceilalți inculpați s-au aflat în toată această perioadă în apartament, sub influența băuturilor alcoolice sau substanțe etnobotanice.

Cu privire la situația fiecărui inculpat pentru care prima instanță a dispus achitarea Curtea după analiza întregului probatoriu, în baza propriului examen reține următoarele .

1. Cu privire la netemeinicia soluției de achitare a inculpatului S. F. sub aspectul comiterii infracțiunii de viol:

În mod greșit instanța a reținut împrejurarea că din probele administrate în cauză nu rezultă, dincolo de orice dubiu, participarea inculpatului S. la săvârșirea infracțiunii de viol.

Așa cum reiese din analiza probelor, deși coinculpații nu îl indică în mod direct pe inculpatul S. drept autor al infracțiunii de viol - acest lucru este făcut cu suficientă claritate de către persoana vătămată care, deși în fața instanței a revenit asupra declarațiilor inițiale, a precizat în mod constant pe parcursul urmăririi penale faptul că inculpatul S. F. este unul dintre cei care au supus-o unor acte sexuale.

Participarea inculpatului S. F. D. la locul și timpul comiterii infracțiunii reiese dincolo de orice dubiu din declarațiile inculpatului G. care a arătat faptul că la un moment dat, când a intrat în încăperea în care se aflau R., S. și persoana vătămată, a observat pe inculpatul R. care supunea persoana vătămată unor acte sexuale orale, iar S. se afla lângă cei doi.

De asemenea, inculpatul F. a arătat că, la un moment dat, a venit inculpatul S. și a menționat că nu este bine ceea ce face inculpatul R., context în care declarațiile inculpatului F. susțin împrejurarea că la momentul supunerii persoanei vătămate unor acte sexuale, S. se afla în aceeași cameră cu persoana vătămată.

Apare ca fiind nerezonabilă existența unei rezerve în formarea convingerii asupra realității aspectelor relatate de către persoana vătămată, potrivit cu care a fost supusă unor acte sexuale orale concomitent de către inculpații S. și R., în condițiile în care prezența inculpatului S. în încăperea în care au fost comise faptele este una de necontestat, iar o eventuală pasivitate a acestui inculpat vine în contradicție cu activitatea până la acel moment. Dacă nu ar fi avut nici o implicare în comiterea violului, inculpatul S. ar fi dat o declarație în care să descrie fidel modul de comitere a faptelor. Acest lucru apare și mai pregnant în contextul în care inculpatul S. a fost suspus unor măsuri preventive privative de libertate și a avut ocazia să prezinte modul real în care s-au desfășurat evenimentele.

Așa cum am arătat, lipsa unei implicări active a inculpatului S. în comiterea infracțiunii de viol este contrazisă de atitudinea aceluiași inculpat care a deposedat-o și lipsit-o pe persoana vătămată de telefonul mobil și a împiedicând-o să i-a legătura cu alte persoane ori să sesizeze organele în drept. Totodată, pasivitatea pe care inculpatul S. și-o atribuie în comiterea infracțiunii de viol vine în contradicție cu cele două conflicte avute cu inculpatul R..

În concluzie, se apreciază ca fiind reale faptele descrise de persoana vătămată, care a arătat că a fost supusă unor acte sexuale de către inculpații R., S. și D..

În pofida declarațiilor contradictorii ale victimei, inculpatul S. a fost cel care l-a însoțit pe inculpatul R. la întâlnirea cu persoana vătămată și au convins-o împreună să urce în apartament. Tot inculpatul S., față de cele 20 convorbiri telefonice cu persoana vătămată este cel care a convins-o pe aceasta să se prezinte la întâlnire, așa încât rezultă cu claritate că a avut un rol determinant alături de inculpatul R. în ademenirea persoanei vătămate în apartament în vederea întreținerii de relații sexuale. De altfel, este cert că incidentul din apartament cu inculpatul R. a avut loc nu pentru a lua apărarea persoanei vătămate, ci de la întâietatea în întreținerea de raporturi sexuale, așa cum rezultă din plângerea inițială a persoanei vătămate. Chiar apărătorul inculpatului a arătat în concluziile orale că scandalul a început în momentul în care părții vătămate a început să îi sune telefonul, inculpatul S. reproșându-i acesteia că i-a spus că nu are prieten.

Apărările inculpatului cum că nu a anunțat poliția pentru că, cu o zi înainte fusese implicat într-un scandal cu numitul C. A. nu sunt puerile, inculpatul având posibilitatea de a părăsi pur și simplu apartamentul.

Referitor la conduita inculpatului S. F. D. înainte de comiterea infracțiunii, din fișa de cazier reiese împrejurarea că acesta a mai fost condamnat anterior de cinci ori pentru fapte comise în timpul minorității, iar în cursul anului 2013 față de inculpat s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru comiterea unei infracțiuni la regimul rutier. Prin urmare, față de vârsta de 24 de ani a inculpatului, nu se poate reține în mod justificat împrejurarea că, anterior comiterii faptei, inculpatul S. F. D. ar fi avut o conduită bună.

Referitor la conduita inculpatului ulterior comiterii faptei nu poate fi reținută în favoarea acestuia prezentarea în fața instanței, întrucât aceasta se număra printre obligațiile impuse inculpatului ca urmare a înlocuirii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, iar inculpatul nu a adoptat o atitudine sinceră întrucât declarația sa nu corespunde în totalitate adevărului. Prin raportarea conținutului acestei declarații la celelalte probe administrate în cauză, reiese împrejurarea că inculpatul S. F. D. a încercat să minimizeze contribuția sa la comiterea infracțiunii și a prezentat organelor judiciare împrejurări ce nu corespund adevărului, aspect ce vine în contradicție cu reținerea în favoarea acestuia a dispozițiilor art.74 lit. c) Cod penal 1969.

La aprecierea conduitei pe care a adoptat-o inculpatul S. F. D. ulterior momentului comiterii faptei trebuie reținută împrejurarea că inițial inculpatul s-a sustras cercetării după care s-a prezentat în fața organelor judiciare și a relatat o situație faptică ce îi era favorabilă, propunând ca martor pe mama concubinei sale.

În concluzie, apreciez că nu se poate reține în favoarea inculpatului S. F. D. circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. a) sau c) Cod penal 1969.

Cât privește încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului S. F. D., respectiv alegerea uneia dintre cele două Coduri ca fiind mai favorabil inculpatului, se impune a fi avut în vedere limitele de pedeapsă.

Potrivit Codului penal 1969, faptele comise de către inculpatul S. F. D. era sancționate cu închisoarea al cărei minim era de 7 ani pentru infracțiunea de lipsire de libertate (189 alin.2 Cod penal) și de 5 ani pentru infracțiunea de viol (art.197 alin.l, lit. a) Cod penal), în timp ce potrivit actualului Cod penal infracțiunea de lipsire de libertate este pedepsită cu închisoarea al cărei minim este de 3 ani pentru lipsirea de libertate și de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol. Prin aplicarea regulilor privitoare la concursul de infracțiuni, minimul pedepsei ce îi poate fi aplicat inculpatului S. F. D. pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa este de 6 ani potrivit actualului Cod penal, spre deosebire de 7 ani - minim prevăzut potrivit vechiului cod - astfel că, actuala reglementare penală este mai favorabilă inculpatului S. F. D. și nu se impunea schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina acestuia.

De altfel, la individualizarea și stabilirea pedepsei ce se impune a fi aplicată inculpatului S. se impune a fi avută în vedere contribuția acestuia la comiterea faptelor prin comparație cu partea din contribuție pe care a avut-o inculpatul R. N., iar concluzia ce se desprinde este aceea că pedeapsa inculpatului S. se impune a fi mai blândă decât cea aplicată inculpatului R..

Apare ca neconvingător raționamentul instanței potrivit cu care în sarcina inculpatului S. se reține infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal întrucât inculpatul nu a intervenit pentru a-1 împiedica pe R. să lipsească persoana vătămată de libertate, deși S. fusese cel care a invitat persoana vătămată în apartament.

Atât timp cât momentul de debut al comiterii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal poate fi lesne legat de cel al deposedării persoanei vătămate de telefonul mobil, lipsirea de libertate poate fi imputată deopotrivă inculpaților R. și S. care, ulterior, s-au manifestat violent, angajându-se într-un conflict fizic și verbal.

Trebuie subliniat faptul că punerea în executare a hotărârii infracționale privitoare la viol succede în timp actele de lipsire de libertate. De natură a clarifica aceste aspecte sunt declarațiile persoanei vătămate care a relatat că până la momentul izbucnirii conflictului dintre inculpații S. și R. îi fusese adresată propunerea de a întreține relații sexuale, fără însă ca persoana vătămată si precizat că a fost forțată în vreun fel până la acel moment.

Ceea ce îi este imputat inculpatului S. referitor la lipsirea de libertate este deposedarea persoanei vătămate de telefonul mobil urmată de adoptarea unei atitudini agresive în discuția purtată cu martorul P. P. G. și de angajarea ulterioară în conflictele fizice cu inculpatul R.. Prin toate aceste acte materiale care au fost comise după, ce inculpatul i-a propus persoanei vătămate să întrețină relații sexuale cu el, S. F. D. a transmis persoanei vătămate o stare de temere și a contribuit în mod direct la lipsirea acesteia de libertate.

De altfel, existența infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal nu implică existența unor acte materiale îndreptate direct asupra corpului persoanei vătămate ci, similar situației de față, infracțiunea se poate comite și prin acte de amenințare, respectiv prin inducerea unei stări de temere persoanei vătămate.

Atitudinea inculpatului S., alături de ceilalți cinci inculpați, s-a constituit într-o veritabilă piedică morală a libertății persoanei vătămate și a împiedicat-o să părăsească imobilul în momentul în care aceasta a dorit să facă acest lucru. Această împrejurare reiese cu claritate în momente precum cel în care persoana vătămată a început să plângă și să solicite sprijinul inculpatului F. pentru a părăsi apartamentul, precum cel în care persoana vătămată a amenințat că se va sinucide sau momentul în care persoana vătămată a început să țipe, însă a fost oprită în mod brutal de către inculpatul D..

2.Cu privire la netemeinicia soluției de achitare a inculpatului D. Ș.

C. pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal:

În mod greșit a reținut instanța că din probele administrate în cauză nu rezultă, dincolo de orice dubiu, faptul că persoana vătămată a fost lipsită de libertate de către inculpatul D., atât timp cât din probele administrate în cauză reiese împrejurarea că D. este cel care, în momentul în care o persoană rămasă neidentificată a bătut și a sunat la ușa apartamentului, a imobilizat persoana vătămată și a împiedicat-o să țipe, aplicându-i o bandă adezivă la nivelul gurii.

Ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpaților au ca obiect juridic protejarea libertății persoanei, respectiv: libertatea sexuală și libertatea de mișcare, iar elementul material al ambelor infracțiuni este descris de ansamblul faptelor comise și a căror urmare a constat în înfrângerea libertății persoanei vătămate.

Actele de lipsire de libertate a persoanei vătămate au fost unele predominant morale (violențe îndreptate asupra coinculpaților și gesturi amenințătoare), iar acțiunea întreprinsă de către inculpatul D., care a imobilizat-o pe persoana vătămată și i-a aplicat o bandă adezivă peste gură, nu face altceva decât să descrie, să contureze și să definească conduita care în prezenta cauză constituie elementul material al infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Se reține astfel în sarcina inculpatului D. participarea activă la comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, ceea ce îl plasează pe inculpat în rândul autorilor la această infracțiune.

Chiar și în lipsa unor acte materiale îndreptate în mod direct asupra corpului persoanei vătămate, sprijinul acordat celorlalți prin organizarea în apartamentul său a întâlnirii cu persoana vătămată și participarea activă la comiterea infracțiunii de viol relevă o atitudine subiectivă a inculpatului D. caracterizată de adeziunea sa și la hotărârea infracțională a lipsirii de libertate în mod ilegal.

În aceste condiții, fapta reținută în sarcina inculpatului D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, în varianta comiterii faptei de către mai multe persoane, întrucât activitatea acestui inculpat s-a conjugat cu cea coinculpaților, iar valoarea contributivă a acțiunii inculpatului D. nu poate fi negată.

3.Cu privire la netemeinicia soluției de achitare a inculpaților G. M. M. și F. M. I.:

Inculpații D. Ș. C., G. M. M. și F. M. I., achitați pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate și-au pretins nevinovăția bazat pe aspecte exterioare conduitei lor - cum că le era frică de inculpatul R., ori în cazul inculpatului S. că îi era frică să cheme poliția pentru că anterior fusese implicat într-un scandal.

Este de necontestat că toți cinci inculpații aflați în stare de ebrietate, posibil și sub influența substanțelor etnobotanice s-au aflat în apartament nu doar pe durata consumării actelor sexuale prin constrângere de către inculpatul R., S. și D., dar și o perioadă anterioară acestor activități, dar și ulterioară.

Apărarea inculpaților cum că nu au ajutat persoana vătămată, ori că nu au anunțat poliția de frica inculpatului R. este netemeinică, atâta vreme cât ei erau patru persoane contra unuia singur. Pe de altă parte, chiar dacă nu stopau activitatea infracțională cei trei inculpați amintiți mai sus aveau posibilitatea să părăsească apartamentul. Astfel, din declarațiile persoanei vătămate rezultă cu claritate că la un moment dat G. și D. au plecat să cumpere țigări, aspect ce dovedește dincolo de orice dubiu că nu erau ei înșiși așa cum pretind lipsiți de posibilitatea de mișcare.

Activitatea de lipsire de libertate a persoanei vătămate rezultă și din atitudinea inculpatului G., care anterior violului săvârșit de inculpatul R., când persoana vătămată a ieșit pe casa scării a prins-o de cap și a tras-o de păr înapoi în apartament.

Cu privire la inculpatul F., care pretinde că față de el sunt cele mai puține date despre săvârșirea celor două infracțiuni, la confruntarea efectuată la urmărirea penală cu victima a recunoscut că a realizat că R. o violase pe persoana vătămată, întrucât aceasta era plânsă, a auzit țipete, a recunoscut că aceasta i-a cerut ajutorul, dar el i-a cerut să stea liniștită în condițiile în care aceasta luase un ciob de sticlă și amenințase că se sinucide.

Mai mult, inculpatul G. a intrat în cameră, în timp ce R. o viola pe persoana vătămată și nu i-a luat apărarea, ba dimpotrivă a făcut o remarcă batjocoritoare la adresa acesteia. Același inculpat a stropit-o cu apă pe față pe persoana vătămată după ce leșinase, iar când aceasta i-a cerut să o lase să plece a refuzat-o.

În ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal reținută în sarcina inculpatului G. M. M. - similar situației inculpatului D. - contribuția acestuia nu se rezumă la acte îndreptate doar împotriva psihicului persoanei vătămate, ci, acestui inculpat îi este imputat și faptul că, în momentul la care persoana vătămată a ieșit pe casa scării, el este cel care a prins persoana vătămată de păr și a tras-o în interiorul imobilului.

Referitor la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal reținută în sarcina inculpatului F. M. I., împrejurarea ce îi este imputată inculpatului constă nu doar în simpla inactivitate a acestuia, contrară unei conduite normale, ci aspectul imputat vizează adeziunea inculpatului la hotărârea infracțională și sprijinul moral oferit celorlalți inculpați.

Specific infracțiunilor îndreptate împotriva persoanei, participarea mai multor persoane la comiterea faptelor tinde să descurajeze persoana vătămată în a încerca să scape ori în a opune rezistență, efect care s-a produs și în prezenta cauză - aspect ce reiese din împrejurarea că persoană vătămată nu a înțeles să opună rezistență, ci, pentru a scăpa, s-a înarmat cu un ciob și a amenințat că se va sinucide.

Situația pe care se întemeiază lipsirea de libertate constă în starea de temere indusă persoanei vătămate și determinarea acesteia să acționeze contrar voinței sale. Starea de temere ce a condus la înfrângerea voinței libere a persoanei vătămate a fost cauzată nu doar prin amenințările directe și loviturile aplicate acesteia de către inculpatul R., prin acțiunile inculpaților S., G. și D. care au folosit forța pentru o deposeda pe persoana vătămată de telefonul mobil, pentru a o imobiliza sau pentru a conduce persoana vătămată în altă încăpere a imobilului, ci și prin prezența și alăturarea inculpatului F. celorlalți inculpați.

Conduita inculpatului F., a cărui adeziune la grupul coinculpaților nu poate fi contestată, a contribuit la cauzarea și intensificarea stării de temere indusă persoanei vătămate și la punerea acesteia în imposibilitatea de acționa potrivit voinței sale.

Prezența inculpaților F. și G. alături de ceilalți la comiterea infracțiunilor nu poate fi considerată drept una întâmplătoare și lipsită de relevanță, atât timp cât cei doi și-au manifestat adeziunea față de coinculpați atât înainte de momentul consumării infracțiunilor, când persoana vătămată a pătruns în imobil și a fost chestionată de către cei doi inculpați, cât și ulterior, pe durata desfășurării activității infracționale: în momentul la care persoana vătămată a ieșit pe casa scării însă a fost prinsă de păr și trasă în apartament și în momentul în care persoana vătămată le-a solicitat sprijinul; precum și ulterior epuizării infracțiunilor -când în afara inculpatului R. care a condus persoana vătămată până la scara blocului, ceilalți inculpații au rămas împreună.

Deși după momentul la care a fost abordată de către prietena inculpatului F., persoana vătămată a relatat faptul că F. nu i-a făcut nimic, valoarea contributivă a conduitei acestui inculpat se evidențiază cu claritate în momentul în care persoana vătămată a început să plângă și să îl roage să o ajute să iasă din apartament, însă, singura reacție a inculpatului a fost aceea de a determina persoana vătămată să nu plece, spunându-i că nu i se va întâmpla nimic. Nu se poate face abstracție nici de împrejurarea că — astfel cum reiese din primele declarații ale persoanei vătămate (fila 28 d.u.p.) - inculpatul F. 1-a ajutat pe D. să conducă cu forța persoana vătămată în dormitorul apartamentului atunci când o persoană necunoscută a sunat la ușă.

Chiar și în lipsa unor amenințări concrete ori a unei alte acțiuni determinate de constrângere a persoanei vătămate, nu se poate face abstracție de împrejurarea că participarea inculpaților F. și G. alături de ceilalți inculpați în spațiul în care s-a realizat lipsirea de libertate are semnificația unui sprijin moral din partea acestora.

Nedisocierea în nici un fel a inculpaților F. și G. de faptele de viol și lipsire de libertate comise în spațiul restrâns al imobilului îi plasează pe inculpați în rândul participanților la infracțiune. Contribuția inculpaților F. și G. a constituit nu doar un sprijin moral pentru ceilalți inculpați pe durata comiterii celor două infracțiuni, ci și un element descurajant pentru persoana vătămată, o piedică în a se apăra sau în a părăsi imobilul.

Conduita adoptată este imputată inculpaților F. și G. și în ceea ce privește infracțiunea de viol pentru că, fără a întreține relații sexuale cu persoana vătămată, prin prezența lor alături de ceilalți inculpați, cei doi au sprijinit moral activitatea infracțională.

Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii de complicitate la viol reținută în sarcina inculpaților F. și G. se reține împrejurarea că acești inculpați au prevăzut împrejurarea că ceilalți intenționau să pună în executare hotărârea infracțională întrucât intervenția celor doi s-a situat în faza actelor premergătoare infracțiunii de viol - după solicitarea adresată persoanei vătămate să întrețină acte sexuale, însă mai înainte de a fi forțată să întrețină asemenea acte - moment la care inculpații au acceptat faptul că persoanei vătămate urma să îi fie încălcată libertatea sexuală.

Astfel, inculpatul F. nu doar că a prevăzut urmările infracțiunilor, în contextul în care persoana vătămată plângea, îi solicita sprijinul și a amenințat că se va sinucide, dar a și acceptat producerea urmărilor - poziție subiectivă care caracterizează participarea inculpatului la comiterea infracțiunilor sub forma complicității. Același lucru se poate susține și cu privire la inculpatul G., care era și el prezent și tocmai condusese cu forța persoana vătămată în dormitor.

Nu poate fi făcută abstracție de caracterul continuu al activității infracționale -desfășurate între orele 13.00-16.00 - și de împrejurarea că inculpații au păstrat aceeași poziție subiectivă pe întreaga desfășurare a faptelor. Astfel, nici țipetele persoanei vătămate, nici conflictele dintre inculpații R. și S. și nici alte întâmplări nu i-au determinat pe inculpați să își schimbe atitudinea și să se dezică de faptele comise.

Referitor la caracterul intenționat al sprijinului moral din partea inculpaților G. și F., acest element reiese atât din atitudinea adoptată de către inculpați la momentul comiterii faptelor cât și ulterior epuizării activității infracționale, pe parcursul cercetărilor. în timpul comiterii infracțiunilor, inculpații au acționat în mod concordant și s-au comportat nu ca persoane a căror prezență era întâmplătoare și fără vreo nici o legătură cu a celorlalți, ci ca un grup. Ulterior comiterii infracțiunilor, pe parcursul urmăririi penale și al judecății, inculpații au refuzat să prezinte adevărul și să descrie activitatea infracțională a celorlalți inculpați - aspect ce vine în contradicție flagrantă cu lipsa lor de implicare în comiterea infracțiunilor.

Calitatea inculpaților G. și F. de participanți la comiterea celor două infracțiuni trebuie analizată și prin prisma dispozițiilor referitoare la circumstanța agravantă a comiterii faptei de către trei sau mai multe persoane - dispoziții normative în dezvoltarea și explicarea cărora s-a arătat că esențial este sprijinul moral pe care pluralitatea de participanți îl dă fiecăruia dintre autori - împrejurare în care incidența răspunderii penale a inculpaților este previzibilă.

În concluzie, faptele inculpaților G. și F. care cu intenție au sprijinit material și, mai ales, moral activitatea celorlalți inculpați îi situează pe cei doi inculpați în rândul participanților la infracțiune, iar răspunderea penală a acestora se impune a fi antrenată.

Față de cele expuse în temeiul art 421 pct 2 lit a Cpp Curtea va admite apelul declarat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA BACĂU împotriva sentinței penale nr. 35 din 16.01.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .

Va dispune desființarea sentinței penale atacate în parte numai cu privire la inculpații S. F. D., D. Ș. C., G. M. M. și F. M. I. .

Va reține cauza spre rejudecare ,și,pe fond:

I. In baza art 386 Cpp va schimba incadrarea juridica a faptelor pentru inculpatii S. F. D. SI DANCUTA S. C. din art 205 alin 3 lit b NCP si art 218 alin 3 lit f NCP in art 189 alin 1,2 Cp din 1969 si art 197 alin 2 lit a Cp din 1969 ambele cu aplicarea art 5 NCP legea penală veche – Codul Penal din 1969 care deși mai aspru sub aspectul cuantumului pedepselor este mai favorabil inculpaților sub aspectul posibilității de reținere a circumstanțelor atenuate și față de tratamentul penal al concursului de infracțiuni, care, sub imperiul acestei legi este facultativ .

În pofida motivelor de apel ale parchetului, va reține în favoarea inculpaților S., D., G. și F. circumstanțe atenuante prevăzute de art 74 lit a si c Cp cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special. Va dispune condamnarea inculpaților S. F. D. pentru infracțiunea de viol prev de art 197 alin 2 lit a cp, pe inculpatul D. Ș. C. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate prev de art 189 alin 1,2 Cp iar pe inculpații G. M. M., F. M. I. pentru infracțiunea de lipsire de libertate prev de art 189 alin 1,2 Cp și pentru complicitate la viol preev de art art 26 Cp raportat la art 197 alin 1 Cp din 1969, toate cu aplicarea art 5 Cp .

Cu privire la individualizarea executării pedepselor, Curtea constată că inculpații se fac vinovați de fapte grave, cu consecințe de durată asupra psihicului părții vătămate, au avut o poziție procesuală de nerecunoaștere, ba chiar au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin contactarea prin interpuși a părții vătămate pentru s-și schimba declarațiile, încercarea de a o cointeresa prin oferirea de sume de bani, iar în cazul inculpatului S. chiar s-a sustras cercetării. Față de aceste împrejurări constată că singura modalitate aptă să asigure funcția represiv preventivă a pedepsei pentru astfel de fapte reprobabile nu poate fi decât executarea în regim de deținere.

Corelativ soluția privind apelurile declarate de către inculpații S. F. D., D. Ș. C. urmează a fi respinse ca nefondate față de cele expuse mai sus corelate cu aspectele reținute de către prima instanță când a dispus condamnarea inculpaților.

Cu privire la apelul inculpatului R. care nu recunoaște nici el săvârșirea faptelor, Curtea constată că săvârșirea acestora rezultă cu certitudine din declarațiile constante ale părții vătămate dar și din declarațiile celorlalți inculpați. Cu privire la pedepsele aplicate deși aspre sunt just dozate nu numai față de criteriile de individualizare expuse mai sus dar și raportat la conduita procesuală a inculpatului, care după înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu a nesocotit condițiile acordării arestuia, fiind înlocuită măsura cu arestarea preventivă fapt ce vădește un profund dispreț nu numai față de normele de conviețuire socială dar și față de organele judiciare .

Concluzionând, urmează a admite apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău și a dispune în sensul celor de mai sus și a respinge ca nefondate apelurile inculpaților R. N., S. F. D., D. Ș. C..

Pentru aceste motive;

În numele legii,

DECIDE :

In baza art. 421 pct2 lit.a Cpp admite apelul declarat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA BACĂU împotriva sentinței penale nr . 35 din 16.01.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr ._ .

Dispune desființarea sentinței penale atacate în parte numai cu privire la inculpații S. F. D., D. Ș. C., G. M. M. și F. M. I. .

Reține cauza spre rejudecare ,și,pe fond:

I. In baza art 386 Cpp schimba incadrarea juridica a faptelor pentru inculpatii S. F. D. SI DANCUTA S. C. din art 205 alin 3 lit b NCP si art 218 alin 3 lit f NCP in art 189 alin 1,2 Cp din 1969 si art 197 alin 2 lit a Cp din 1969 ambele cu aplicarea art 5 NCP.

In baza art 189 alin 1,2 Cp din 1969, cu aplicarea art 74 lit a si c Cp, art 76 lit b Cp cu aplicarea art 5 NCP condamnă inculpatul S. F. D. pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate la pedeapsa de 3 (trei ) ani inchisoare .

În baza art 197 alin 2 lit a Cp din 1969 cu aplicarea art 74 lit a si c Cp 76 lit b Cp art 5 NCP condamnă inculpatul S. F. D. pentru savarsirea infractiunii de viol la pedeapsa de 4 (patru ) ani inchisoare și 3 ani pedeapsa complemantară a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit a teza II și lit b Cp.

In baza art 33 lit a, art 34 lit b Cp din 1969 contopeste pedepsele aplicate in pedeasa cea mai grea de 4 (patru ) ani inchisoare și 3 ani pedeapsa complemantară a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit a teza II și lit b Cp.

PEDEAPSA DE EXECUTAT = 4 (patru ) ani inchisoare .

Interzice inculpatului drepturile prevazute deart 64 lit a teza II –a si lit b Cp din 1969 in conditiile si pe durata 71 alin 2Cp .

In baza art 189 alin 1,2 Cp din 1969, cu aplicarea art 74 lit a si c Cp, art 76 lit b Cp cu aplicarea art 5 NCP condamnă inculpatul DANCUȚĂ Ș. C. pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate la pedeapsa de 3 (trei ) ani inchisoare .

În baza art 197 alin 2 lit a Cp din 1969 cu aplicarea art 74 lit a si c Cp, 76 lit b Cp, art 5 NCP condamna inculpatul DANCUȚĂ Ș. C. pentru savarsirea infractiunii de viol la pedeapsa de 4 (patru ) ani inchisoare inchisoare și 3 ani pedeapsa complemantară a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit a teza II și lit b Cp.

In baza art 33 lit a, art 34 lit b Cp din 1969 contopeste pedepsele aplicate in pedeasa cea mai grea de 4 (patru ) ani inchisoare.

PEDEAPSA DE EXECUTAT = 4 (patru ) ani inchisoare și 3 ani pedeapsa complemantară a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit a teza II și lit b Cp.

Interzice inculpatului drepturile prevazute de art 64 lit a teza II –a si lit b Cp din 1969 in conditiile si pe durata 71 alin 2Cp .

II. In baza art 386 Cpp schimba incadrarea juridica a faptelor pentru inculpatii G. M. M. SI F. M. I. din art 205 alin 3 lit b NCP cu aplicarea art 77 lit a NCP si art 48 cp alin 1 Cp raportat la art 218 alin 3 lit f NCP in art 189 alin 1,2 Cp din 1969 si art 26 Cp raportat la art 197 alin 1 Cp din 1969 ambele cu aplicarea art 5 NCP.

In baza art art 189 alin 1,2 Cp din 1969 cu aplicarea art 74 lit a si c Cp, art 76 lit b Cp cu aplicarea art 5 NCP condamnă inculpatul G. M. M. pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate la pedeapsa de 3 (trei ) ani inchisoare .

In baza art 26 Cp raportat la art 197 alin 2 lit a Cp din 1969 cu aplicarea art 74 lit a si c Cp, art 76 lit b Cp art 5 NCP condamna inculpatul G. M. M. pentru savarsirea infractiunii de complicitate la viol pedeapsa de 3 (trei ) ani inchisoare și 3 ani pedeapsa complemantară a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit a teza II și lit b Cp .

In baza art 33 lit a, art 34 lit b Cp din 1969 contopeste pedepsele aplicate in pedeasa cea mai grea de 3 (trei ) ani inchisoare și 3 ani pedeapsa complemantară a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit a teza II și lit b Cp .

PEDEAPSA DE EXECUTAT = 3 (trei ) ani inchisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit a teza II și lit b Cp .

In baza art art 189 alin 1,2 Cp din 1969 cu aplicarea art 74 lit a si c Cp, art 76 lit b Cp cu aplicarea art 5 NCP condamnă inculpatul F. M. I. pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate la pedeapsa de 2 (doi ) ani inchisoare .

In baza art 26 Cp raportat la art 197 alin 2 lit a Cp din 1969 cu aplicarea art 74 lit a si c Cp, art 76 lit b Cp art 5 NCP condamna inculpatii F. M. I. pentru savarsirea infractiunii de complicitate la viol pedeapsa de 2 (doi ) ani inchisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit a teza II și lit b Cp .

In baza art 33 lit a, art 34 lit b Cp din 1969 contopeste pedepsele aplicate in pedeapsa cea mai grea de2 (doi ) ani inchisoare și 3 ani pedeapsa complemantară a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit a teza II și lit b Cp .

PEDEAPSA DE EXECUTAT = 2(doi) ani inchisoareși 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit a teza II și lit b Cp .

Interzice inculpatilor drepturile prevazute de art 64 lit a teza II –a si lit b Cp din 1969 in conditiile si pe durata 71 alin 2Cp .

În baza art 7 raportat la art 4 lit b din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea depozitării în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art 275 alin 2 Cpp obligă inculpații G. M. M. și F. M. I. la plata a câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat .

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate care nu contravin prezentei decizii .

În baza art 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului .

III. In baza art 421 pct 1 lit Cpp respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantii inculpati RAȚOI N., S. F. D. SI DANCUȚĂ Ș. C. impotriva aceleiasi sentinte .

In baza art 72 Cp deduce in continuare din pedeapsa perioada executata prin arest preventiv de către inculpatul Ratoi N. .

În baza art 275 alin 2 Cpp obligă inculpații la plata a câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat .

Definitivă .

Pronunțată în ședință publică, azi, 3.12.2015

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. V. O. V. P.

GREFIER,

M. C.

Red. s.p. A. Ș.

Red. d.p. V.M./16.12.2015

Tehnoredactat F.C.A. 18.12.2015/6 ex.

← Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 1125/2015....  Luarea de mită. Art.289 NCP. Sentința nr. 45/2015. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 1222/2015. Curtea de Apel BACĂU