Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 1125/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1125/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1125/2015
Ședința publică din data de: 12 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. O. V.
JUDECĂTOR: V. M.
GREFIER: S. N. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: G. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA PIATRA N., împotriva sentinței penale nr. 321 din 24.07.2015, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: intimata – inculpată G. M. asistată de apărător ales, av. N. G. și martorul C. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se procedează la audierea, sub prestare de jurământ a martorului C. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul intimatei – inculpate și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acord cuvântul părților, pentru dezbateri:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N., casarea în totalitate a sentinței penale atacate și să se dispună condamnarea inculpatei G. M. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă întrucât în ședința din 6.11.2012, în cadrul dosarului_ al Judecătoriei Piatra N. având ca obiect săvârșirea de către G. G. a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita legală, inculpata a făcut afirmații mincinoase în calitate de martoră în legătură cu împrejurări esențiale cauzei, susținând în totalitate apărarea construită de soțul ei, G. G. în sensul că autoturismul nu a fost condus de către acesta din urmă, ci de către o persoană a cărei identitate a rămas necunoscută. Precizează că susține în totalitate motivele care au fost dezvoltate în scris de către P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. și având în vedere că în dosarul în care inculpata a făcut declarații mincinoase s-a soldat cu o hotărâre definitivă prin care inculpatul G. G. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă întrucât această infracțiune constă în fapta martorului de a face declarații mincinoase în legătură cu împrejurări esențiale ale cauzei, fiind indiferent dacă instanța care a soluționat cauza a înlăturat direct sau indirect din ansamblul probator administrat declarațiile date de martor, ca fiind nesincere întrucât infracțiunea de mărturie mincinoasă se consumă în momentul în care s-au făcut afirmațiile mincinoase cu privire la împrejurările esențiale, neavând relevanță dacă au influențat sau nu soluția pronunțată în cauză. Pentru aceste motive, solicită să se dispună condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 260 din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 81 din vechiul Cod penal.
Avocat N. G., pentru intimata – inculpată G. M., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției instanței de fond în sensul aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, respectiv achitarea inculpatei pentru că nu există în cauză fapta de mărturie mincinoasă. Consideră că în mod corect, în urma analizării probelor care au fost administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că au existat două faze în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a soțului inculpatei, în sensul că într-adevăr a venit cineva să cumpere acest autoturism, care a fost probat în curte și ulterior s-a ieșit din curte pentru a fi probat pe drumurile publice, pentru că i se pare corect și necesar a se verifica un autoturism atunci când se dorește achiziționarea, iar soția inculpatului, G. M. nu a făcut altă declarație decât că într-adevăr soțul ei a consumat băuturi alcoolice, dar s-a urcat în spatele autoturismului, iar la volan se afla acel tânăr care voia să cumpere acest autoturism. Arată că a fost sprijinită depoziția martorei G. M. de către vecinul acesteia care a spus că l-a văzut pe G. în momentul în care s-a urcat în spatele autoturismului. Subliniază că inculpata nu a făcut nici un fel de depoziție legată de faptul dacă inculpatul a condus sau nu autoturismul pe drumurile publice aflându-se în stare de ebrietate, ci doar a relatat faptul că la înapoiere soțul i-a spus că i s-a făcut dosar penal și aceasta a recunoscut că a mers la stația Peco unde martorul B. a susținut vinovăția inculpatului pentru a solicita caseta cu înregistrarea dacă a condus sau nu inculpatul G. mașina în starea în care se afla. Arată că s-au făcut și de către instanță demersuri în acest sens și într-adevăr s-a confirmat declarația inculpatului G. în sensul că nu mai existau casetele din data de 14, 15 și 16 ale lunii în care s-a comis această infracțiune. Subliniază că nu s-au făcut declarații în sensul că a încercat să îl convingă pe martorul B. să își schimbe declarația, ci doar să spună adevărul, ori aceste fapte care au fost săvârșite de către inculpata G. consideră că nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă. Mai mult decât atât solicită să se aibă în vedere că inculpata nu a influențat cu nimic aplicarea soluției de condamnare a soțului său, iar depoziția martorului N. care a susținut același lucru ca și inculpata din cauză, nu a fost înlăturată de instanță și nici măcar nu a fost analizată ca fiind nesinceră. Arată că după 3 săptămâni de când s-a pronunțat hotărârea martorul B. a decedat și nu a existat posibilitatea reaudierii acestuia în dosarul de mărturie mincinoasă. În condițiile în care nu s-a raportat în nici un fel afirmația clientei sale la conducerea de către soțul său sau neconducerea în stare de ebrietate, susținând faptul că acesta a fost părăsit de persoana respectivă așa cum a declarat inculpatul la vremea respectivă și lăsat în mijlocul drumului consideră că în adevăr soția acestuia nu a făcut nici o depoziție legată de infracțiunea pentru care a fost condamnat soțul său. Solicită să se observe că martora este o femeie în vârstă, sinceră, în fază terminală de cancer și o condamnare cu orice preț pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o ar fi o totală nedreptate și o dublă condamnare. Solicită menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală, să se constate că într-adevăr în cauză nu există fapta de mărturie mincinoasă comisă de către inculpata G. și astfel să se respingă apelul Parchetului ca nefondat.
Intimata – inculpată G. M., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele arătate de apărătorul său, recunoscând ce a făcut.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 321 din 24.07.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._, s-a dispus, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală achitarea inculpatei G. M. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal din 1968.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
S-a luat act că inculpata a fost asistată de avocat ales conform împuternicirii avocațiale nr. NT/_/2015.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Prin Rechizitoriul nr. 4883/P/2011, din data de 22.05.2012, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. G., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul, cu alcoolemie peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că în ziua de 15.09.2011 a condus autoturismul Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_, pe raza comunei D. Roșie, jud. N., având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
S-a reținut că, la data de 15.09.2011, organele de poliție au fost sesizate atât telefonic, cât și personal de către martorul C. I., despre faptul că, autoturismul Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_, este oprit pe banda a doua a sensului de mers Piatra N. – Bacău și este posibil ca șoferul să se afle într-o stare avansată de ebrietate.
Echipajul de poliție s-a deplasat la locul faptei, situat în dreptul stației Peco „Nelcom”, unde l-au identificat pe G. G. care era singur în mașină, la volan, și care mirosea a băuturi alcoolice, vorbind incoerent. Conducătorul auto a fost dus la Spitalul Județean N., unde i s-au recoltat probe biologice de sânge, rezultând valori de 1,50 gr ‰, respectiv 1,35 gr ‰.
În declarațiile date ulterior constatării infracțiunii, inclusiv în fața instanței de judecată, inculpatul din acel dosar penal, G. G. a susținut că mașina a fost condusă de o altă persoană cu identitate necunoscută, de la domiciliul autorului și până la locul constatării. Autorul a declarat că persoana necunoscută ar fi intenționat să cumpere autoturismul, iar după ce au ajuns cu mașina în dreptul stației Peco „Nelcom” s-au certat, iar persoana în cauză a coborât de la volan și a plecat, în locul ei urcându-se G. G., acela fiind și momentul în care a fost găsit de către organele de poliție. Audiată ca martor în acel dosar penal, inculpata din prezenta cauză a susținut această apărare formulată de G. G..
În baza probelor administrate în dosarul_ al Judecătoriei Piatra N., s-a constatat vinovăția lui G. G., prin Sentința penală nr.315/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., definitivă la data de 25.06.2013 prin nerecurare, acesta fiind condamnat definitiv la o pedeapsă cu închisoare cu suspendare condiționată.
Cum s-a arătat mai sus, în dosarul penal menționat, a fost audiată inculpata din prezenta cauză, soție a lui G. Gheoghe, cu privire la care la data de 16.11.2013, ca urmare a audierii, instanța s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Instanța a reținut că inculpata a fost audiată ca martor în dosarul penal menționat mai sus, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza judecății, aceasta declarând în esență că, la data de 15.09.2011, la domiciliul său și al soțului său, G. G., a venit o persoană al cărui nume nu îl cunoșteau, cu intenția de a cumpăra mașina pe care cei doi soți o dețineau. Pe această persoană, cei doi o cunoscuseră anterior cu o săptămână la târgul de mașini din Bacău. Persoana respectivă le-a spus că vrea să testeze mașina, soțul inculpatei scoțând-o din garaj. Potențialul cumpărător a venit cu două sticle de bere, solicitându-i să aducă două căni. Ea nu ar fi băut, ci doar soțul său, după care persoana care venise pentru a cumpăra mașina, le-a spus că vrea să o testeze, fapt pentru care s-a urcat la volan iar soțul său în spate, plecând împreună. În declarația dată în cursul urmăririi penale, martora a mai menționat că nu cunoaște ce s-a întâmplat câteva ore, până s-a întors soțul său, acesta povestindu-i că respectiva persoană l-a lăsat în mijlocul drumului, unde a fost găsit de poliție.
În declarația dată în fața instanței cu acea ocazie, inculpata a mai declarat că nu este adevărat că a încercat să-l determine pe martorul Botezatul I. să-și modifice declarațiile date la organele de poliție, ci i-a cerut doar să spună adevărul, în condițiile în care acesta afirmase că ar fi văzut ce s-a întâmplat cu ocazia incidentului.
În prezenta cauză, inculpata a fost audiată atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, menținându-și declarațiile date ca martor în celălalt dosar penal.
Analizând declarațiile date de inculpată în dosarul penal nr._, în calitate de martor, instanța a observat că acestea vizează momentul anterior depistării în trafic a inculpatului la volanul autovehiculului, cât și aspecte ulterioare faptei comise de soțul său, și anume, legate de momentul cercetărilor. Cu toate astea, din cuprinsul rechizitoriului, instanța a dedus că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata constă în aceea că ar fi susținut în totalitate apărarea construită de G. G., în scopul sustragerii de la răspundere penală, apărare detaliată în alineatul 4 de la partea II („Situație de fapt”), nu și pentru că ar fi declarat neadevărat în legătură cu influențarea unui martor (în legătură cu această împrejurare nu s-ar putea comite infracțiunea de mărturie mincinoasă, putându-se pune problema pe tărâmul infracțiunii de favorizare a infractorului, caz în care autorul are dreptul de a nu se autoincrimina).
În orice caz, declarațiile de martor ale inculpatei, nu vizează acele aspecte relative la depistarea lui G. G. în trafic, așa cum au fost redate prin declarațiile martorilor C. I., B. I. și M. R., declarații în baza cărora instanța de judecată a pronunțat o hotărâre de condamnare, fapt pentru care, existența unei hotărâri de condamnare definitivă, înzestrată cu putere de lucru judecat, în speță, nu este o dovadă suficientă cu privire la existența faptei de mărturie mincinoasă și vinovăția inculpatei.
Astfel, constatând pe de o parte că inculpata a cerut administrarea de probe, pe de altă parte, că procurorul a dispus trimiterea în judecată acesteia cu precădere pe baza probelor administrate în dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra N., finalizat prin hotărâre definitivă de condamnare, fără a administra probe care să verifice susținerile inculpatei în dosarul menționat raportat la momentul când aceasta a perceput plecarea de acasă a soțului său, instanța a reținut că, în realizarea dezideratului prevăzut de dispozițiile art. 5 Cod procedură penală - aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și la persoana suspectului sau inculpatului, scop ce poate fi asigurat pe bază de probe, este obligată să analizeze toate probele ce pot fi administrate în cauză, înlăturând motivat probele în măsura în care acestea nu se coroborează cu celelalte probe.
Astfel, potrivit art. 103 alin. 1, 2 Cod procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare in urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În această ordine de idei, instanța a constatat că, în prezenta cauză a fost audiat în cursul judecății, martorul N. V., martor care, de altfel, a fost audiat în aceeași calitate și în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Piatra N. și care confirmă întru totul susținerile inculpatei.
Potrivit declarației date în dosarul nr._, în după-amiaza zilei de 15 septembrie, martorul l-ar fi văzut pe G. G. plecând de acasă cu autoturismul pe care-l deținea. Martorul a presupus că G. G. și-a vândut mașina, întrucât a observat că acesta s-a urcat pe bancheta din spate a autoturismului, care era condus de o altă persoană. Și în cursul urmăririi penale în dosarul având ca obiect conducere sub influența alcoolului, Nagât V. a fost audiat ca martor, susținând aceleași aspecte, văzându-l pe G. G. urcând în mașină, pe bancheta din spate, după ce în prealabil a închis poarta.
În dosarul dedus judecății, martorul și-a menținut declarațiile, cu mențiunea că după atât de mult timp nu-și mai amintește exact ce a declarat în celălalt dosar, arătând că nu a văzut cine se afla la volan, întrucât mașina avea geamuri fumurii, iar șoferul se afla în partea opusă celei în care se afla el. Cu toate astea, a văzut când G. G. s-a urcat în spatele autovehiculului, acesta ieșind spre .> Declarațiile martorului Nagât V. sunt concordante cu susținerile inculpatei și mai mult decât atât, nu prezintă nici un indiciu de mărturie mincinoasă. Faptul că nu au fost avute în vedere la soluționarea dosarului penal nr._, s-a datorat probabil împrejurării că acestea vizau un alt moment decât cel relevant în dosarul respectiv (momentul cînd G. Ghoeghe a plecat de acasă, față de momentul când G. G. a fost surprins conducând autoturismul), și anume un moment anterior. Însă din cuprinsul sentinței penale nr. 315/10.06.2013, nu rezultă că aceste declarații ar fi fost înlăturate motivat întrucât ar prezenta indicii de mărturie mincinoasă.
În aceste condiții, instanța a apreciat că, în urma analizei probelor administrate, nu se conturează infracțiunea de mărturie mincinoasă cu privire la care inculpata a fost trimisă în judecată. Instanța a constatat astfel că fapta de mărturie mincinoasă nu există, inculpata relatând doar aspecte de care are cunoștință, fără a face declarații în sensul că ar fi perceput direct aspecte legate de conducerea pe drumurile publice de către G. G. a vehiculului sub influența alcoolului.
Atât inculpata, cât și martorul N. V. au declarat că la momentul ieșirii autovehiculului din curte în drumul public, inculpatul nu se afla la volan, fără ca inculpata să perceapă în mod direct ce s-a întâmplat ulterior. Astfel, este explicabil de ce inculpata, i-ar fi solicitat lui B. I. să spună adevărul, în condițiile în crea casta cunoștea că la momentul plecării de acasă inculpatul nu se afla singur în mașină și mai cunoștea că nu acesta se afla la volanul autovehiculului la momentul ieșirii din curte.
Având în vedere toate considerentele expuse:
În temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală., raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, instanța a achitat pe inculpata G. M. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal din 1968.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia, având în vedere soluția de achitare a inculpatei dispusă în cauză.
Instanța a luat act că inculpata a fost asistată de avocat ales conform împuternicirii avocațiale nr. NT/_/2015.
A declarat apel în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria PIATRA N. împotriva sentinței penale nr. 321 din 2.07.2015, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
Motivele de apel au fost expuse pe larg în preambulul prezentei decizii și nu vor mai fi reluate.
Instanța de control judiciar, examinând motivele de apel invocate, dar și din oficiu hotărârea primei instanțe, conform prevederilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, sub toate aspectele constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente.
Conformându-se jurisprudenței Curții europene a Drepturilor Omului în materia dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C.E.D.O. în privința readministrării nemijlocite a probatorului față de inculpatul față de care prima instanță a dispus o soluție de achitare, Curtea a procedat la audierea în apel a martorului C. I., întrucât martorul B. I. a decedat între timp.
Motivele de apel ale Parchetului sunt întemeiate.
La dispunerea soluției de achitare instanța a plecat de la o premisă greșită, respectiv de la faptul că inculpatul „a fost depistat în trafic” și pe cale de consecință aspectele ce vizează momentul anterior depistării în trafic a inculpatului la volanul autoturismului, cum sunt cele ce rezultă din declarația martorei G. M., nu prezintă relevanță, sub raportul dovedirii săvârșirii de către G. G. a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În realitate, inculpatul G. G. nu a fost depistat în trafic, iar în momentul sosirii organelor de poliție la fața locului acesta se afla la volanul autoturismului care era oprit de câteva minute. Din acest motiv declarațiile inculpatei G. M. și a martorului N. V. prezintă o importanță deosebită întrucât coroborează în totalitate susținerile numitului G. G., în sensul că nu el a condus autoturismul ci persoana necunoscută care intenționa să-1 cumpere și care ar fi plecat de la fața locului înainte de sosirea organelor de poliție.
Astfel, așa cum reiese din motivarea sentinței nr. 315/10.06.2013, se constată că la baza soluției de condamnare a inculpatului G. G. au stat în principal declarațiile martorilor C. I., M. R. și B. I..
Astfel, martorul B. I., audiat atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății, în dosarul având ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 republicată, a precizat că la data de 15.09.2011, în jurul orei 16:30, se afla în stația PECO NELCOM, din . lucra în calitate de gestionar.
În timp ce se afla în stația peco, martorul a observat un autoturism marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_, ce circula cu o viteză redusă, de 5-10 km/h, pe banda a II-a a sensului de mers Piatra N.-Bacău. În continuare, martorul a precizat că i-a fost atrasă atenția întrucât autoturismul circula ca și cum conducătorul auto ar fi încercat în mod repetat să introducă o treaptă de viteză inferioară și nu reușea.
Martorul a precizat că în autoturism se afla o singură persoană de sex masculin care conducea, iar la un moment dat aceasta a oprit, în spatele său formându-se o coloană de mașini care claxonau pentru a elibera . reușit să pornească mașina și să mai meargă cea 10 m, după care a oprit din nou. La aproximativ 10 minute au sosit organele de poliție care i-au solicitat conducătorului auto să coboare din autoturism. Martorul a precizat că șoferul, pe care l-a identificat în persoana inculpatului G. G., se afla probabil în stare de ebrietate, aspect pe care l-a dedus din comportamentul acestuia.
De asemenea, martorul a precizat că „numitul G. G. a condus autoturismul până în momentul sosirii poliției și nu era însoțit de o altă persoană” (declarație fl. 34 dosar urmărire penală).
Martorul a mai precizat că a treia zi după incident, a fost căutat la locul de muncă de către soții G. G. și M. care i-au solicitat să-și schimbe declarația dată inițial organelor de urmărire penală în sensul că autoturismul nu ar fi fost condus numitul G. G., iar în interior se mai aflau și alte persoane.
Martorii M. R. și C. I. au observat autoturismul marca Ford Mondeo în timp ce staționa pe banda a II-a a direcției de mers Piatra N. - Bacău. Numitul C. I. a precizat că în autoturism se afla doar inculpatul care stătea aplecat pe volan și se afla în stare de ebrietate. Același lucru l-a constatat și martora M. R..
A mai precizat martorul C. I. că a sesizat un echipaj de poliție care se deplasa pe raza comunei D. Roșie, împreună cu care s-a întors la fața locului. Organele de poliție au încercat să-1 supună testării cu aparatul etilotest pe inculpat dar acesta nu putea să sufle suficient de tare.
Așa cum rezultă și din procesul-verbal (fl. 28 dosar urmărire penală), organele de poliție s-au deplasat împreună cu martorul C. I. în apropierea stației Peco „C.”, unde pe banda a II-a, pe sensul de mers Piatra N.-Bacău se afla oprit un autoturism marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_ . La volan se afla inculpatul, iar în autoturism nu se mai afla nici o persoană.
Potrivit procesului-verbal, la UPU N., numitul G. G. a declarat verbal că a consumat băuturi alcoolice și că a condus autoturismul său pe drumul public (fl. 28 dosar de urmărire penală).
La data de 15.09.2011, postul de televiziune „Antena 1” a realizat un reportaj referitor la identificarea în trafic a numitului G. G. care a recunoscut faptul că a consumat băuturi alcoolice împreună cu un cumătru după care a condus autoturismul.
Potrivit procesului verbal de transcriere (fl. 51 dosar de urmărire penală), numitul G. G. a declarat: „Doamne! 12 ani de când nu am băut...de când...de când nu consum nici un fel de băutură...m-a forțat cumătrul asta… și a zis cumătrul...băi, dar chiar nu consumi nimic? Întâi am zis că nu, apoi am luat o cană și apoi încă o cană...dar nu e nicio problemă. Eu sunt pensionar și așa vreau să renunț la permis dacă e nevoie! Dar să știi o treabă! Nici un accident în viața mea! în 50 de ani n-am avut măcar., nimic..”
Infracțiunea de mărturie mincinoasă constă în fapta martorului de a face declarații mincinoase în legătură cu „împrejurări esențiale” ale cauzei, fiind indiferent dacă instanța care a soluționat cauza a înlăturat direct sau indirect din ansamblul probator administrat declarațiile date de martor ca fiind nesincere, întrucât infracțiunea de mărturie mincinoasă se consumă în momentul în care s-au făcut afirmațiile mincinoase cu privire la împrejurările esențiale, neavând relevanță dacă au influențat sau nu soluția pronunțată.
Pentru a dispune achitarea, instanța a reținut că inculpata G. M. nu a făcut declarații în sensul că ar fi perceput direct aspecte legate de conducerea pe drumurile publice de către G. G. a vehiculului sub influența alcoolului.
Totuși, inculpata G. M. împreună cu martorul N. V. au susținut că numitul G. G. a plecat de la domiciliu cu autoturismul marca Ford Mondeo, condus de către o persoană necunoscută, în timp ce G. G. se afla pe bancheta din spate.
Având în vedere că declarațiile martorilor G. M. și N. V. susțin apărarea numitului G. G., pot fi apreciate ca afirmații în legătură cu o împrejurare esențială pentru soluționarea cauzei, întrucât dacă ar fi fost luate în considerare, ar fi putut conduce la înlăturarea răspunderii penale a numitului G. G..
Deși instanța a constatat că existența unei hotărâri definitive de condamnare înzestrată cu putere de lucru judecat nu este o dovadă suficientă cu privire la existența faptei de mărturie mincinoasă și vinovăția inculpatei, totuși apreciem că, prin cele constatate, cele două sentințe penale în discuție se contrazic. Dacă nu s-ar ajunge la această concluzie, ar însemna că inculpatul a plecat de acasă pe bancheta din spate a autoturismului condus de către o persoană necunoscută, care în cursul deplasării ar fi părăsit autoturismul, iar numitul G. G. s-ar fi urcat la volan și ar fi condus până în zona stației peco, unde s-a oprit, ipoteză care nu este plauzibilă.
Din probele administrate, respectiv: declarațiile martorilor C. I., M. R., B. I., procesul verbal de transcriere, procesul verbal întocmit de către agenții R. C. și Z. M., reiese că numitul G. G. a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și că în realitate nu a existat nicio persoană neidentificată care să fi condus autoturismul.
Nu pot fi ignorate, în acest sens, declarațiile parțial contradictorii ale numitului G. G.. Astfel, fiind audiat în calitate de inculpat în cadrul dosarului nr._, acesta a susținut că i-a comunicat anterior persoanei necunoscute adresa de domiciliu (fl. 17 dosar instanță). În cursul urmăririi penale, a susținut că în târgul de mașini din Bacău a venit la el un cetățean care afirma că îl cunoaște și care i-a spus că știe unde locuiește în corn. D. Roșie și îl va căuta. (fl. 56 dosar urmărire penală). În mod convenabil, individul respectiv s-a prezentat la domiciliul lui G. G. cu bere, acesta fiind singurul care a consumat băuturi alcoolice la insistențele persoanei necunoscute. Această susținere este contrazisă de procesul-verbal de transcriere din care reiese că G. G. a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice împreună cu un cumătru. În plus față de acestea, este greu de crezut că numitul G. G. l-a primit în curtea locuinței pe individul necunoscut, i-a permis să testeze mașina în interiorul curții o perioadă destul de mare de timp, a consumat băutura adusă de acesta, după care a fost de acord să meargă împreună cu el în localitatea Săvinești, fără să-l întrebe nici măcar cum se numește. De remarcat este că până în momentul audierii în calitate de învinuit la data de 11.01.2012, numitul G. G. nu a adus la cunoștința organelor de cercetare că autoturismul ar fi fost condus de către o altă persoană.
Semne de întrebare ridică și declarația martorului N. V., rudă prin alianță cu inculpata. Astfel, fiind audiat în cursul urmăririi penale și în cursul judecății în cauza având ca obiect săvârșirea de către G. G. a infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, acesta a declarat că la data de 15.09.2011, a văzut ieșind pe poartă mașina familiei G., iar la volan se afla o persoană necunoscută. L-a întrebat ce face pe G. G. în timp ce acesta închidea porțile curții, care a răspuns că a vândut mașina, după care s-a urcat în spate. Fiind audiat în calitate de martor în prezenta cauză, N. V. a precizat că l-a văzut pe G. G. că a ieșit din curte și s-a urcat în spate, neputând observa cine se afla la volan. Martorul a susținut că nu a vorbit cu G. G., ci doar s-au salutat.
Având în vedere că declarația martorului N. V. este susceptibilă a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, în temeiul art. 292 din Noul Cod procedură penală, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către N. V. a infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 din Vechiul Cod penal (actual art. 273 din Codul penal).
În prezenta cauză nu au fost administrate toate mijloacele de probă necesare în vederea justei soluționări a cauzei. În acest sens, la termenul din 15.05.2015, instanța a pus în discuție administrarea de probe având în vedere poziția procesuală a inculpatei, ocazie cu care reprezentanta Ministerului Public a solicitat readministrarea probelor din cursul urmăririi penale ceea ce ar fi presupus reaudierea martorului C. I.. Instanța nu s-a pronunțat cu privire la această cerere și a încuviințat doar proba testimonială cu martorul N. V., solicitată de către inculpată.
Raportat la aspectele expuse mai sus Curtea reține săvârșirea de către inculpata G. M. a infracțiunii de mărturie mincinoasă pentru care va dispune condamnarea inculpatei.
Față de cele expuse, va admite apelul Parchetului, va dispune desființarea sentinței penale atacate.
Va reține cauza spre rejudecare, și, pe fond:
În baza art. 260 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal va condamna pe inculpata G. M. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal din 1969 va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani calculat în temeiul art. 82 Cod penal.
Se va atrage atenția asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal se vor interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal din 1969, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal va dispune suspendarea exercițiului acestora pe durata termenului de încercare.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In baza art. 421 pct2 lit.a Cpp admite apelul declarat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA PIATRA N. împotriva sentinței penale nr . 321 din 2.07.2015, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr ._ .
Dispune desființarea sentinței penale atacate.
Reține cauza spre rejudecare ,și,pe fond:
În baza art 260 alin 1 Cp din 1969 cu aplicarea art 5 NCp condamnă inculpata G. M. - cu date de stare civilă - pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă la pedeapsa de 1 ( un ) an închisoare .
În baza art 81 Cp din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani calculat în temeiul art 82 Cp .
Atrage atenția asupra prev art 83 Cp .
În baza art 71 alin 2 Cp interzice drepturile prev de art 64 lit a teza II și lit b Cp din 1969 iar în temeiul art 71 alin 5 Cp dispune suspendarea exercițiului acestora pe durata termenului de încercare .
În temeiul art. 275 al 3 Cpp, cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică ,azi, 12.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. O. V. V. M.
GREFIER,
S. N. T.
Red. sent.: I. C.
Red. dec.: V.M. – 2.12.2015
Tehnored. S.N.T. – 3 ex.
2.12.2015
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1131/2015.... | Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
