Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1116/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1116/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1116/2015
Ședința publică din data de: 12 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. O. V.
JUDECĂTOR: V. M.
GREFIER: S. N. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: G. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., împotriva sentinței penale nr. 25 din 23.03.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: intimatul – inculpat M. I., lipsă fiind: intimatul – parte civilă S. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind interpelat, intimatul – inculpat M. I. învederează instanței că nu dorește să își angajeze apărător, însă dorește să dea o declarație suplimentară în fața instanței de apel.
Se procedează la audierea intimatului – inculpat M. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Intimatul – inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria B., reținerea cauzei spre rejudecare și constatarea netemeiniciei sentinței penale în ceea ce-l privește pe inculpat M. I. sub aspectul renunțării la aplicarea pedepsei. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de renunțare la aplicarea pedepsei raportat la modul și locul de săvârșire a infracțiunii și la persoana împotriva căreia a fost îndreptată acțiunea de lovire, dar și la atitudinea inculpatului față de procesul penal. Subliniază, așa cum s-a arătat și în rechizitoriu, că pericolul public în cauză nu rezultă din urmarea produsă, neconcretizată în numărul de zile de îngrijiri medicale, cât mai ales din circumstanțele de loc și de timp și din modul de săvârșire a faptei, respectiv în incinta unei școli, la adresa unui cadru didactic, . fiind oprită nu prin voința proprie a inculpatului, ci prin intervenția unui agent de pază. Totodată, din modul direct de comitere a agresiunii, fără vreun schimb de replici consideră că rezultă că inculpatul nu s-a prezentat la școală pentru a discuta situația școlară a fiului său, ci pentru a pedepsi, prin agresiune fizică și verbală un cadru didactic ce a lăsat corigent pe elev. Arată că nu s-a probat nici un act de provocare a inculpatului, culpa în săvârșirea infracțiunii revenind exclusiv acestuia. Solicită să se aibă în vedere și faptul că deși s-a confruntat cu probe evidente, inculpatul a negat permanent și vehement săvârșirea faptei și a încercat să discrediteze partea civilă acuzând-o nefondat de consum de alcool și tutun, aspect pe care l-a învederat instanței și în declarația pe care a dat-o astăzi. Având în vedere aceste considerente apreciază că aplicarea unui simplu avertisment este de natură a încuraja desconsiderarea importanței actului educațional și folosirea violenței ca mod de intimidare a cadrelor didactice în a-și exercita profesia conform pregătirii și prevederilor legale, astfel că solicită admiterea apelului și să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa unei amenzi pentru comiterea infracțiunii prevăzute de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal.
Intimatul – inculpat M. I., având cuvântul, arată că a fost amendat odată pentru această faptă, iar doamna președintă de la B. știa cine este partea vătămată și că este foarte agresiv.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 25 din 23.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a dispus:
În temeiul art. 396 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 80 Cod penal renunță la aplicarea pedepsei față de inculpatul M. I., fiul lui T. și N., născut la data de 21.03.1976, în B., județul Bacău, cu același domiciliu, ., căsătorit, un copil minor, administrator, studii 10 clase, fără antecedente penale, CNP:_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 al. 1 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal aplică inculpatului un avertisment.
În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 1357 cod civil admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. P. și obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 500 lei daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 50 de lei către Ministerul Public și 50 lei către Ministerul de Justiție
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 483/P/199/06.11.2014, înregistrat la Judecătoria B. sub nr._ /10.11.2014, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 al. 1 Cod penal.
S-a reținut în sarcina sa că la data de 18.06.2014, în jurul orei 10:45, în incinta Școlii Gimnaziale nr. 2, ., inculpatul a lovit partea civilă S. P. cu palma peste față, cauzând o suferință acesteia.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 18.12.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 25.06.2014 a fost înregistrat dosarul penal nr. 483/P/2014 ca urmare a plângerii depuse la Poliția orașului B. de S. P. din orașul B., profesor la Școala Gimnazială Ș. Cel M., împotriva lui M. I., cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Din cercetări au rezultat următoarele:
La data de 18.06.2014, în jurul orei 10:20, martora M. E., soția inculpatului, s-a deplasat la Școala Gimnazială Ș. cel M. din orașul B., pentru a se interesa de situația școlară a fiului ei, M. R., elev la această școală. A discutat câteva minute cu dirigintele clasei, partea civilă S. P., care susține că a încunoștințat-o pe martoră, dându-i și o foaie de hârtie cu notele primite, despre faptul că fiul ei se află în situație de corigență la obiectul de studiu matematică, având totodată și nota scăzută la purtare din cauza comportamentului agresiv în școală și a numărului mare de absențe. M. E. susține că profesorul a refuzat să-i prezinte situația școlară. Aceasta a plecat la magazinul pe care îl deține împreună cu soțul ei, inculpatul M. I., și i-a povestit acestuia cele întâmplate. Soții M. s-au întors împreună la școală și i-au cerut agentului de pază A. G. să-i cheme, pentru a sta de vorbă, pe Ș. S., profesoara de matematică a fiului lor, și pe dirigintele clasei, partea civilă S. P.. Cei doi profesori se aflau în cancelaria școlii. În momentul în care s-au deplasat la ieșirea din școală pentru a vorbi cu soții M., inculpatul s-a repezit spre Ș. S. cu intenția de a o lovi, spunându-i „copilul meu e cel mai prost din școala asta ca să rămână repetent?”. Partea civilă a intervenit în apărarea colegei sale și a fost lovită cu palma peste față de inculpat. Imediat a intervenit agentul de pază A. G. care i-a îndepărtat pe soții M. din incinta școlii. În tot acest timp inculpatul a adresat celor doi profesori injurii și amenințări cu acte de violență, motiv pentru care ulterior a fost sancționat contravențional de organele de poliție (fl. 18).
. a fost percepută în mod direct și de martorii A. G., agentul de pază, și C. L., femeie de serviciu la școală.
La urmărirea penală, inculpatul, nu a recunoscut săvârșirea faptei, afirmând că a discutat pe un ton ridicat cu cei doi profesori care i-au vorbit la fel, fără a lovi pe cineva. Soții M. au susținut că profesorii l-au jignit pe fiul lor, ei cerând doar explicații și fiind la rândul lor agresați verbal de aceștia.
La instanță inculpatul, a susținut că nu a intrat în școală ci se afla în ușă, nu a lovit –o pe profesoara Ș. și nu a avut nici intenția de a o lovi și nu a înjurat-o nici pe ea nici pe S.. Partea civilă S. a țipat la el, iar el a ridicat tonul. Cu o săptămână în urmă a fost operat și avea clavicula ruptă. Inculpatul a solicitat reaudierea martorilor din lucrări și proba cu înscrisuri.
Martora C. L. a relatat că acest conflict a avut loc imediat la intrare, scările aflându-se la 1m-1,5m. Inculpatul s-a repezit la profesoară a ridicat mâinile încercând să o lovească. Aceasta a țipat, s-a ferit și atunci inculpatul a lovit cu palma partea civilă. Inculpatul a folosit expresii vulgare. Crede ca inculpatul a lovit cu mâna dreaptă.
Martora Ș. S. a relatat că a fost anunțată de paznic că este chemată de inculpat și a mers, de frică, împreună cu dirigintele S.. Când a ajuns la ultima treaptă inculpatul s-a repezit la ea, venind cu viteză și mâinile ridicate, reproșându-i de ce i-a lăsat copilul repetent. Atunci s-a dat în lateral dreapta partea civilă s-a interpus între ea și inculpat și atunci a văzut că inculpatul i-a dat o palmă, dar nu-și amintește cu ce mână.
Martorul A. G. a relatat că inculpatul s-a repezit la profesoara Ș., reproșându-i de ce i-a lăsat băiatul repetent. Profesoara a făcut un pas înapoi și a țipat. În fața inculpatului se afla partea civilă care a încercat că intervină și a fost lovită de inculpat cu palma peste față. Între partea civilă și inculpat au avut loc reproșuri. Conflictul a avut loc la . hol, iar inculpatul nu s-a repezit la profesoară cu mâna, ci verbal. Inculpatul a ridicat doar tonul și a lovit cu mâna dreaptă.
Persoana vătămată, fiind audiată la instanță a arătat că inculpatul era în afara ușii și când a văzut-o pe profesoara a deschis ușile s-a repezit cu mâinile la ea, iar dacă nu intervenea el inculpatul ar fi strâns-o de gât.
Partea civilă a arătat că a fost lovită cu mâna stângă și s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei daune morale.
În drept, fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 al. 1 Noul Cod penal.
Având însă în vedere faptul că infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, văzând natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, în sensul că fapta s-a săvârșit în mod spontan, având în vedere persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor, și având în vedere contradicțiile dintre declarațiile părții civile și a martorilor privind locul conflictului și mâna cu care a lovit instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesteia.
Constatând îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 80 al. 1 Noul Cod penal, precum și pe cele ale alin. 2 al aceluiași articol, în sensul că inculpatul nu a mai suferit anterior condamnări, nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecată, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de până la 5 ani, instanța a renunțat la aplicarea unei pedepse, iar în temeiul art. 81 Noul Cod penal a aplicat inculpatului un avertisment.
În latura civilă, instanța a reținut că partea civilă nu a prezentat un certificat medico - legal iar prejudiciul nu a fost probat, însă având în vedere calitatea pe care o are aceasta de profesor, instanța a apreciat că se impune acordarea de daune morale dar într-un cuantum mai mic, astfel că a admis în parte pretențiile civile și în temeiul art. 397 al.1 Noul Cod procedură penală și al art. 1357 Cod civil, a obligat inculpatul la plata daunelor morale în cuantumul anterior menționat.
Față de renunțarea la aplicarea pedepsei, inculpatul a fost obligat in temeiul art. 274 al. 1 Noul Cod procedură penală și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria B. considerând-o netemeinică susținând că se impune aplicarea unei pedepse inculpatului, fapta acestuia neavând o gravitate redusă. De asemenea acesta nu a cooperat cu organele judiciare jignind permanent cadrele didactice implicate în conflict.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din oficiu, constată că apelul este fondat, urmând a fi admis în totalitate, pentru argumentele de mai jos:
În primul rând instanța de fond a reținut corect situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriu, situație neînsușită și de inculpat.
Aceasta nu a apreciat gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului la nivelul corespunzător rezultat din împrejurările în care a fost comisă.
Trebuie subliniat că inculpatul se afla într-o instituție publică de învățământ, . atât fizică cât și verbală îndreptându-se asupra unui cadru didactic, în prezența altor dascăli, ceea ce nu poate duce la caracterizarea gravității sale sub nivelul necesar pentru încadrarea acesteia în sfera ilicitului penal.
Nici condițiile prevăzută de art. 80 al. 2 din Codul penal nu sunt îndeplinite, în contextul în care inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, nu regretă și nu a făcut eforturi pentru înlăturarea consecințelor faptei sale, astfel încât Curtea apreciază că posibilitățile de îndreptare sunt minime printr-un simplu avertisment și renunțarea la aplicarea unei pedepse.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului în apel se au în vedere criteriile prevăzute de art. 74 al. 1 din Codul penal și, în concret, apreciază că se impune aplicarea unei amenzi și nu a unei pedepse cu închisoare, în limitele prevăzute de art. 61 al. 4 lit. b din Codul penal respectiv de 150 zile amendă, cuantumul unei zi de amendă fiind de 10 lei.
În consecință, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 25 din 23.03.2015 pronunțată de Judecătoria B., sentință pe care o va desființa doar în ceea ce privește latura penală, reținând cauza spre rejudecare.
Pe fond, în temeiul dispozițiilor 396 alin. (1) și (2) Cod procedură penală va condamna pe inculpatul M. I., fiul lui T. și N., născut la data de 21.03.1976 în or. B., domiciliat în or. B. .,CNP_ la pedeapsa amenzii în cuantum de 1500 lei reprezentând 150 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 de lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 193 al. 1 din Codul penal.
Va atrage inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 63 din Codul penal referitoare la înlocuirea amenzii cu închisoarea în cazul neexecutării acesteia.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art. 275 al. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 25 din 23.03.2015 pronunțată de Judecătoria B..
Desființează sentința penală amintită doar în ceea ce privește latura penală, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
În temeiul dispozițiilor 396 alin. (1) și (2) C.pr.pen. condamnă pe inc. M. I., fiul lui T. și N., născut la data de 21.03.1976 în or. B., domiciliat în or. B. .,CNP_ la pedeapsa amenzii în cuantum de 1500 lei reprezentând 150 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 de lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 193 al.1 din C.p. .
Atrage inculpatului atenția asupra dispozițiilor art.63 din C.p. referitoare la înlocuirea amenzii cu închisoarea în cazul neexecutării acesteia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art.275 al.3 din C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2015 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. O. V. V. M.
GREFIER,
S. N. T.
Red. sent.: P. A.
Red. dec.: P.O.V. – 08.12.2015
Tehnored. S.N.T. – 3 ex.
08.12.2015
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1036/2015.... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
