Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 616/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 616/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 11-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 616/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D.
JUDECĂTOR: S. A.
GREFIER: C.-A. F.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror N. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de inculpatul B. F., împotriva sentinței penale nr. 414 din 19.03.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat, în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat Mâcâială D., lipsă fiind intimata-persoană vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei, după care:
Apărătorul apelantului-inculpat depune delegație la dosar.
Apelantul-inculpat B. F. arată că dorește să i se contopească pedeapsa de 3 ani și 8 luni cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni, motiv pentru care precizează că își retrage apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 414/19.03.2015, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Apărătorul apelantului-inculpat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat Mâcâială D. pentru apelantul-inculpat B. F., solicită a se lua act de manifestarea de voință a apelantului, în sensul de a-și retrage apelul formulat.
Depune la dosar referatul pentru acordarea onorariului pentru asistența juridică în sumă de 260 lei, din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat prin semnătura președintelui de complet.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se lua act de retragerea apelului formulat de către inculpat.
Apelantul-inculpat B. F. arată că își retrage apelul.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
Deliberând
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 414 din 19.03.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău, s-a dispus:
Condamnarea inculpatului B. F., fiul lui A. și G., născut la data de 26.05.1986 în mun. Bacău, jud. Bacău, domiciliat în Bacău, .. 4, ., jud. Bacău, posesor al CI ., nr._, CNP_, cetățean român, studii 11 clase, necăsătorit, fără ocupație, recidivist la pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180, alin. 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 37, lit. b C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a doua și lit. b C. pen. de la 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 1688/25.08.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 798/21.10.2014 a Curții de Apel Bacău.
În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 39, alin. 1, lit. b și art. 40, alin. 1 C. pen., a fost contopită pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1688/25.08.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 798/21.10.2014 a Curții de Apel Bacău și s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 2 luni închisoare (o treime din cuantumul pedepsei mai mici, de 6 luni închisoare), în final, inculpatul B. F. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 67, alin. 1 C. pen. s-a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat)
În temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. s-au interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a și b C.pen., în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 C. pen.
În temeiul art. 40, alin. 3 C. pen. a fost scăzută din pedeapsa rezultantă aplicată durata executată de la data de 14.06.2014 la zi.
S-a dispus desființarea formelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 1688/25.08.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 798/21.10.2014 a Curții de Apel Bacău și emiterea unor noi forme de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei.
S-a luat act că inculpatul B. F. se află în stare de arest preventiv într-o altă cauză.
S-a luat act că persoana vătămată C. M. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Conform art. 272, alin. 1 și art. 274, alin. 1 C. proc. P.. a fost obligat inculpatul B. F. la plata sumei de 412 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 12 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 400 lei în cursul judecății.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B. F. în cuantum de 200 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:
I. Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu
Prin rechizitoriul din data de 20.05.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în dosar nr. 37/P/2014 și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 13.06.2014 sub dosar nr._ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. F. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180, alin. 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 37, lit. b C. pen. de la 1969.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că în data de 11.12.2013, în jurul orei 15.00, în timp ce se afla pe . municipiul Bacău, în apropierea Liceului cu Program Sportiv, fiind înarmat cu o bâtă din lemn inculpatul B. F. a exercitat acte de violență fizică față de persoana vătămată C. M., aplicându-i lovituri cu bâta peste membrele superioare, provocându-i o contuzie la cotul stâng, leziune ce a necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: plângerea penală prealabilă formulată la data de 12.12.2013 de persoana vătămată C. M. (fila 5 d.u.p.), denunțul formulat la data de 11.12.2013 de numitul T. M. (fila 6 d.u.p.), declarațiile persoanei vătămate (filele 7-10 d.u.p.), certificatul medico-legal nr. 1654A1 din 12.12.2013, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Bacău (fila 11 d.u.p.), declarațiile inculpatului B. F. (filele 15, 16, 19, 20, 24 d.u.p.), declarația martorului T. M.-I. (filele 26, 27 d.u.p.), declarația martorului Z. E. (filele 29, 30 d.u.p.), cazier judiciar (fila 17 d.u.p.).
II. Camera preliminară
Prin încheierea din data de 31.07.2014 (f. 11-12 d.i.) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul B. F..
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către inculpat sau apărătorul acestuia cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
III. Desfășurarea cercetării judecătorești
La termenul de judecată din data de 10.02.2015, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396, alin. 10 C. proc. pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestuia a procedat la audierea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. pen.
Totodată, în cursul cercetării judecătorești a fost audiat și martorul Z. E., propus de către inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
IV. Situația de fapt reținută de instanță
În ceea ce privește situația de fapt, instanța a reținut că la data de 12.12.2013 numitul C. M. a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că în data de 11.12.2013, în jurul orei 15.00, în timp ce se afla pe . municipiul Bacău, în fața Liceului cu Program Sportiv, un pasager ce a coborât din autoturismul marca Renault, cu numărul de înmatriculare_, înarmat cu bâtă de baseball, l-a lovit în mod repetat, provocându-i contuzii la cotul stâng. La plângerea penală prealabilă a anexat certificatul medico-legal nr. 1654A1 din 12.12.2013, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău.
Din analiza coroborată a materialului probator aflat la dosarul cauzei reiese că la data de 11.12.2013, în jurul orei 15.00, persoana vătămată C. M. și martorul T. M.-I., aflându-se pe . municipiul Bacău, în zona B.C.R., s-au angajat în traversarea străzii de pe partea unde este amplasat magazinul alimentar „Agricola” către Liceul cu Program Sportiv.
Înainte ca aceștia să ajungă pe trotuar, pe . direcția Pieței Centrale rula autoturismul marca Renault, cu numărul de înmatriculare_, condus de martorul Z. E., avându-l pasager pe inculpatul B. F., care avea asupra sa o bucată de lemn, cu lungimea de aproximativ 40-50 cm, despre care martorul a arătat că era, cel mai probabil, o coadă de mătură ruptă.
În momentul în care autovehiculul s-a apropiat de cei doi, aflați pe partea carosabilă, în afara marcajului pietonal, conducătorul auto a frânat brusc, evitând astfel accidentarea acestora.
Cu ocazia audierii, pe de o parte, martorul T. M.-I. și persoana vătămată C. M. au susținut că au traversat regulamentar, pe trecerea de pietoni, la culoarea verde a semaforului, iar pe de altă parte, inculpatul B. F. și martorul Z. E. au arătat că aceștia au traversat prin loc nepermis și oblic față de trecerea de pietoni și în grabă.
Martorul T. M.-I. i-a reproșat conducătorului auto că aproape l-a acroșat și a lovit cu piciorul partea din față a autoturismului, fără a provoca distrugeri, iar inculpatul B. F. le-a adresat celor doi tineri cuvinte insultătoare. Martorul Z. E. a pus în mișcare autovehiculul, a virat la dreapta pe lângă liceu pe sensul de mers către Catedrala Catolică, a oprit, iar inculpatul a coborât. A scos bucata de lemn de sub îmbrăcăminte, intrând inițial într-o dispută verbală cu persoana vătămată și martorul T. M.-I., întrebuințând din nou cuvinte insultătoare la adresa acestora. Astfel, s-a produs o altercație violentă în timpul căreia inculpatul Inculpatul B. F. le-a adresat celor doi tineri cuvinte insultătoare, motiv pentru care, în replică, a lovit persoana vătămată C. M. cu bucata de lemn în cotul mâinii stângi de două ori, provocându-i o contuzie. Cu ocazia audierii, numitul C. M. a declarat că inculpatul a intenționat să-l lovească cu bâta în cap, iar pentru a se proteja a dus mâinile la cap, astfel că loviturile i-au fost aplicate la cot.
Inculpatul a susținut că a reacționat în acest mod din cauză că a fost provocat de victimă și de asemenea, pentru că martorul T. M.-I. l-a lovit în zona feței, provocându-i o plagă la nivelul pometelui stâng, pentru care nu posedă acte medicale sau acte medico-legale, care să ateste acest fapt. Instanța a reținut și că inculpatul nu a formulat plângere penală prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe.
După consumarea incidentului, inculpatul a revenit la autoturism și a plecat împreună cu martorul Z. E..
Cu ocazia audierii, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești martorul Z. E. a relatat că nu a observat altercația însă la momentul când inculpatul a revenit în autovehicul, acesta prezenta o plagă sângerândă la nivelul pometelui stâng.
După agresiune persoana vătămată C. M. s-a deplasat la Spitalul Județean de Urgență Bacău unde i-au fost acordate îngrijiri medicale în regim de urgență ca urmare a loviturii. Acesta a fost examinat la data de 12.12.2013 de medicii din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală, fiindu-i eliberat certificatul medico-legal nr. 1654A1 din conținutul căruia rezultă că leziunile i-au fost provocate prin lovire cu corp contondent și că necesită un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
V. Încadrarea jurdică a faptelor reținută de către instanță
În drept, fapta inculpatului B. F. constând în aceea în că în data de 11.12.2013, în jurul orei 15.00, în timp ce se afla pe . municipiul Bacău, în apropierea Liceului cu Program Sportiv, fiind înarmat cu o bucată din lemn a exercitat acte de violență fizică față de persoana vătămată C. M., aplicându-i lovituri peste membrele superioare, provocându-i o contuzie la cotul stâng ce ce a necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180, alin. 2 C. pen. de la 1969.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea de lovire a persoanei vătămate, cu consecința imediată a producerii unei vătămări fizice.
Latura subiectivă a infracțiunii îmbracă forma intenției indirecte, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv provocarea unei vătămări a integrității corporale a persoanei vătămate, nu l-a urmărit, însă a acceptat eventualitatea producerii sale.
Urmarea socialmente periculoasă o reprezintă atingerea adusă sănătății și integrității corporale a persoanei vătămate, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.
Instanța a constatat că, în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicarea a Codului de Procedură Penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală, iar conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Față de momentul săvârșirii faptei, având în vedere și situația tranzitorie creată de noua reglementare în materie penală, instanța a constatat că încadrarea juridică a faptei dedusă judecății în raport cu Noul Cod Penal este aceea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193, alin. 2 C. pen., limitele de pedeapsa fiind mai mari decât cele prevăzute în reglementarea anterioară, respectiv închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă, față de limitele cuprinse între 3 luni și 2 ani închisoare sau amendă, prevăzute de art. 180, alin. 2 C. pen. de la 1969.
Referitor la modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța a constatat că prin decizia nr. 265/6.05.2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 2/14.04.2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța a constatat că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil
Astfel, în raport cu cele ce preced, din perspectiva legii penale mai favorabile instanța a făcut aplicarea Codului penal de la 1969. Având în vedere deosebirile în ceea ce privește limitele de pedeapsă, în sensul că legea penală veche prevede limite mai reduse și că in concreto, fată de modalitățile de individualizare a executării pedepsei conform C. pen. de la 1969, dar și tratamentul aplicabil în cazul recidivei, instanța a apreciat ca fiind mai favorabilă inculpatului legea penală veche.
VI. Individualizarea judiciară a pedepselor
Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. P.., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpatul B. F. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.
Instanța a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. S-a urmărit formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
În favoarea inculpatului instanța a apreciat că nu poate fi reținută vreuna dintre circumstanțele legale prevăzute de lege, având în vedere poziția sa procesuală, dar și faptul că acesta nu se află la primul contact cu legea penală, fiind condamnat pentru o faptă concurentă prin Sentința penală nr. 1688/25.08.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 798/21.10.2014 a Curții de Apel Bacău la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Anterior acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1- art. 209, alin. 1 lit. e, g C. pen. de la 1969, pedeapsă care a fost contopită cu restul de 553 zile rămas neexecutat din sentința penală nr. 233/D din 03.05.2007, pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 130 din 19.06.2007 a Curții de Apel Bacău.
D. o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța a aplicat inculpatului B. F. pedeapsa închisorii în cuantum de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180, alin. 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 37, lit. b C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
În continuare, în temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 39, alin. 1, lit. b și art. 40, alin. 1 C. pen., instanța a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1688/25.08.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 798/21.10.2014 a Curții de Apel Bacău și i-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 2 luni închisoare (o treime din cuantumul pedepsei mai mici, de 6 luni închisoare), în final, inculpatul B. F. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare.
Faptul că instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului B. F. potrivit art. 38, alin. 1 și art. 39 alin. 1, lit. b C. pen., nu reprezintă o încălcare a deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, amintită în cele ce preced.
Respectarea art. 10 din legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a noului cod penal și contopirea pedepselor aplicate inculpatului conform art. 38, alin.1 și art. 39 alin. 1, lit. b C. pen., este o expresie a respectării de către instanța a dispozițiilor art. 1, alin. 4 si 5, art. 23 alin 12, art. 61, alin. 1 și art. 124, alin. 3 din Constituția României, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării iar judecătorii sunt obligați să se supună legii în stabilirea și aplicarea pedepselor, respectarea supremației Constituției și a legilor fiind obligatorie.
Prin urmare, instanța este obligata să contopească pedepsele conform regulilor stabilite de noul Cod penal, chiar dacă sunt mai nefavorabile, atât timp cât legiuitorul, prin art. 10 din Legea nr. 187/2012, a stabilit că tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. O altă interpretare a art. 10 din legea nr. 187/2012, ar contraveni dispozițiilor art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care impune, în cazul legilor penale succesive, alegerea globală a legii penale mai favorabile, interzicând însă aplicarea legii penale mai severe în mod retroactiv. (cauza Maktouf și Damjanovic împotriva Bosniei și Hertegovina, paragraful 70)
Cu privire la pedepsele accesorii, instanța a constatat că potrivit art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, acestea se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În prezenta cauză, a fost identificată ca lege penală aplicabilă în mod obligatoriu, față de pluritatea de infracțiuni, Codul Penal în vigoare, astfel încât pedepsele accesorii și complementare vor fi aplicate în raport cu aceasta.
La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicția tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.
În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.
În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.
Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.
Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța a apreciat că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept. Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, în lumina jurisprudenței Curțiie Europene a Drepturilor Omului în materie, a apreciat că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării vreunui alt drept dintre cele prevăzute de art. 66, alin. 1 C. pen.
Prin urmare, în baza art. 67, alin. 1 C. pen. instanța a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat). Totodată, în temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a și b C.pen., în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 C. pen.
În temeiul art. 40, alin. 3 C. pen. instanța a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată în cauză durata executată de la data de 14.06.2014 la zi și a dispus desființarea formelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 1688/25.08.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 798/21.10.2014 a Curții de Apel Bacău și emiterea unor noi forme de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei.
VII. Soluționarea acțiunii civile
Instanța a luat act că persoana vătămată C. M. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
VIII. Cheltuieli de judecată
Fața de soluția de condamnare și văzând prevederile art. 272, alin. 1 și art. 274, alin. 1 C. proc. P.. a fost obligat inculpatul B. F. la plata sumei de 412 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 12 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 400 lei în cursul judecății, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și au rămas în sarcina statului.
Împotriva sentinței penale mai sus menționată a declarat apel, în termen legal, apelantul inculpat.
Prin cererea de apel inculpatul a solicitat contopirea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare, însă în fața instanței de apel, la termenul din data de 11.06.2015, personal și prin apărător desemnat din oficiu, acesta a declarat că înțelege să-și retragă apelul declarat împotriva hotărârii penale pronunțată de prima instanță.
În consecință, în baza art.415 c.pr.pen., va lua act de retragerea apelului formulat de apelantul-inculpat B. F. împotriva sentinței penale nr. 414/19.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău.
În baza art.275, alin.2 c.pr.pen., va obliga apelantul la plata a 460 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii,
DECIDE :
În baza art.415 c.pr.pen., ia act de retragerea apelului formulat de apelantul-inculpat B. F. împotriva sentinței penale nr.414/19.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău.
În baza art.275, alin.2 c.pr.pen., obligă apelantul la plata a 460 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2015.
PT. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. D. – aflat în C.O.S. A.
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
C.-A. F.
Red. sent. E. S.C.
Red. dec. A.S. 29.06.2015
Tehnoredactat F.C.A. 29.06.2015/6 ex.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 628/2015. Curtea... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 607/2015.... → |
|---|
