Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1176/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1176/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-11-2015

Dosar nr._

ROMANIA

CURTEA DE APEL BACAU

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1176

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.11.2015

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE – P. D.

JUDECĂTOR – A. S.

GREFIER- B. M. D.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău- legal reprezentat de PROCUROR- S. N.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanta - parte responsabilă civilmente . și Reasigurare” SA și apelanții –părți civile B. M., B. A. F. și B. M. G. împotriva sentinței penale nr.149/19.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra-N..

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 Cod proc.pen., în sensul că au fost înregistrate pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanții părți civile B. M., B. A. F. și B. M. G., avocat ales E. A. pentru apelanta parte responsabilă civilmente S.C.E. R. asigurare și Reasigurare SA, avocat oficiu Lepârdă A. E. pentru intimatul inculpat B. I., cvare lipsește, și în substituire pentru avocat oficiu Ț. A. E. pentru intimatul inculpat B. M., care lipsește.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

S-a procedat la identificarea apelanților părți civile B. M., legitimată cu CI . nr._, B. M. G., legitimat cu CI . nr._ și B. A. F., legitimat cu CI . nr._.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Apelanta parte civilă B. M., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond obligarea inculpaților la plata pretențiilor civile în cuantumul solicitat la instanța de fond, întrucât aceste daune sunt justificate.

Apelanta parte civilă B. A. F., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond obligarea inculpaților la plata pretențiilor civile în cuantumul solicitat la instanța de fond, întrucât aceste daune sunt justificate.

Apelantul parte civilă B. M. G., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond obligarea inculpaților la plata pretențiilor civile în cuantumul solicitat la instanța de fond, întrucât aceste daune sunt justificate.

Avocat E. A. pentru apelanta parte responsabilă civilmente S.C.E. R. Asigurare și Reasigurare SA, ca un prim motiv de apel, invocă netemeinicia sentinței penale apelate în sensul că aceasta nu este motivată în sensul prevederilor art.403 alin.1 lit.c.

Arată că studiul sentinței penale apelate, deși aceasta cuprinde 20 de pagini, aceasta reprezintă în fapt o expunere pe larg a laturii penale, deși suntem în latura civilă iar motivele pentru care instanța a admis în parte acțiunile civile a părților civile, sunt expuse în mod laconic într-o singură frază:

„Pentru a decide în acest sens, instanța a avut în vedere în cazul daunelor ținând seama de legătura afectivă dintre victimă și părțile civile, trauma psihică a acestora cauzată prin moartea ființei dragi”.

Arată că apelul vizează acordarea nelegală a daunelor materiale motivat de faptul că nu au fost dovedite, cât și diminuarea daunelor morale.

Arată că instanța nu poate reține o sumă care nu este dovedită/probată cu acte justificative, respectiv documente fiscale, în conformitate cu prevederile art.49, pct.2 din normele de aplicare a Ordinului CSA nr.14/2011, ordin aplicabil la data evenimentului rutier.

Având în vedere aceste dispoziții se impunea respingerea pretențiilor civile solicitate pentru partea civilă B. M. cu titlu de daune materiale ca nedovedite, sau în măsura dovedirii unei sume, se impune obligarea doar la ½ din acestea.

De asemenea, contestă cuantumul daunelor morale acordate părților civile B. M., B. M. G. și B. A. F., în sensul că în principal ac e ste sume sunt exagerat de mari, nu sunt dovedite și mai ales nu sunt în acord cu practica Curțiii de Apel Bacău, solicitând reducerea acestora la un cuantum rezonabil iar în al doilea rând aceste sume trebuiau reduse la ½ din cele acordate conform culpei atribuite conducătorului auto B. M., instanța de fond neapreciind și nevalorificând în mod corect situația faptică a părților civile din prezenta cauză.

Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și respingerea apelurilor declarate de apelanții părți civile ca nefondate.

Apelanții părți civile B. M., B. A. F. și B. M. G., având pe rând cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefundat declarat de apelanta parte responsabilă civilmente S.C.E. R. Asigurare și Reasigurare SA.

Avocat Lepârdă A. E. având cuvântul pentru intimații inculpați B. I. și B. M., solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.

Depune la dosar referatele pentru plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției, referate ce a fost vizate prin semnătura președintelui de complet.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

Deliberând

Prin sentința penală nr.149/19.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra-N., s-a dispus:

În temeiul art. 397 Cod procedură penală și art. 25 Cod procedură penală raportat la art.25 Cod procedură penală nou, art.1349,1357 și 1443 cod civil nou, art. 54 alin. 1 și art.55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 ®, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. M..

A fost obligat pe asigurătorul S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. – municipiul București, R. să plătească părții civile B. M. suma de 18.000 lei, reprezentând daune materiale și suma de 200.000 lei, reprezentând daune morale

S-a respins celelalte pretenții civile formulate de partea civilă B. M. ca nefondate.

A fost obligat asigurătorul S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. – municipiul București, R. să plătească părții civile B. A. F. suma de 200.000 lei, reprezentând daune morale.

S-au respins celelalte pretenții civile formulate de partea civilă B. A. F. ca nefondate.

A fost obligat asigurătorul S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. – municipiul București, R. să plătească părții civile B. M. G. suma de 200.000 lei, reprezentând daune morale.

S-au respins celelalte pretenții civile formulate de partea civilă B. M. G. ca nefondate.

În baza art.272 Cod Procedură Penală nou s-a dispus avansarea onorariului avocatului desemnat din oficiu inculpatului B. I. în faza de judecată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de avocați N., în sumă de 300 lei pentru avocat M. B..

În baza art.272 Cod Procedură Penală nou s-a dispus avansarea onorariului avocatului desemnat din oficiu inculpatului B. M. în faza de judecată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de avocați N., în sumă de 300 lei pentru avocat D. A. D..

În baza art. 274 alin .1,2 Cod Procedură Penală nou au fost obligați inculpații B. I. și B. M. sa plătească statului suma de 800 lei, câte 400 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că la data de 25.08.2012, în jurul orei 19¹⁵, organele de poliție din cadrul I.P.J. N. - Serviciul Rutier N. au fost sesizate prin serviciul de urgență 112 cu privire la faptul că pe DN 15C, pe raza localității Dobreni, județul N., s-a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a cinci persoane, fiind întocmit în acest sens un proces verbal de cercetare la fața locului (f.7-8).

Inculpatul B. M. este posesorul permisului de conducere nr. N00258481T pentru categoria B, eliberat la data de 19.07.2012, astfel că acesta, la data de 25.08.2012, era șofer începător, având puțină experiență auto (f.23). Tatăl inculpatului B. M., inculpatul B. I. deține autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, implicat în accidentul rutier cu privire la care s-au efectuat cercetări în prezentul dosar penal.

La data de 25.08.2013, inculpații B. M. și B. I. și martora B. L., soția lui B. I. și mama lui B. M., s-au decis să se deplaseze cu autoturismul mai sus arătat din municipiul Piatra N. spre localitate Văratec, județul N., așa cum rezultă din declarațiile acestora (f.88-91,117-_-126). Cei trei s-au urcat în mașina familiei, inițial la volan fiind inculpatul B. I., fiul său pe locul din dreapta, iar martora B. L. pe bancheta din spate. După ce au alimentat autoturismul la stația de combustibil de pe . stabilit ca în continuare să conducă mașina B. M.. Astfel, acesta s-a urcat la volan și s-a deplasat în cartierul Dărmăneși, unde în autoturismul marca Peugeot s-au urcat și victima B. C., fratele inculpatului B. I., precum și soția acestuia, partea vătămată B. M., pentru a se deplasa cu rudele lor în localitatea Văratec.

Inculpatul B. M. a continuat să conducă mașina, ieșind din municipiul Piatra N. și deplasându-se pe DN 15C, în direcția Târgu-N.. La acest moment, în interiorul mașinii inculpatul B. I. ocupa locul din față dreapta, lângă șofer, martora B. L. se afla pe bancheta din spate în partea stângă, victima B. C. se afla pe bancheta din spate în centru, iar persoana vătămată B. M. pe bancheta din spate pe partea dreapta, aspect confirmat și de către numita B. M. în declarațiile date (f.32-37).

În jurul orei 19⁰⁰, în timp ce mașina se deplasa pe DN 15C, în afara localității Dobreni, județul N., la km 15+250, pe o porțiune de drum în aliniament, pe care circulația se desfășoară în ambele sensuri cu o singură bandă pe sens, cu marcaj longitudinal axial discontinuu de delimitare a sensurilor de circulație și iară indicatoare de interzicere sau restricție, însă precedată și urmată de curbe la stânga, conducătorul auto B. M. a intrat în depășirea unei autoutilitare, semnalizând și asigurându-se, așa cum rezultă din declarațiile inculpaților și a celorlalți pasageri. După ce s-a angajat în depășire, intrând pe banda cealaltă de mers, inculpatul B. M. a observat că din sens opus venea cu viteză un alt autoturism de dimensiuni mici, însă a considerat că are timp suficient pentru a efectua depășirea, datorită distanței față de aceea mașină; inculpatul B. I. a confirmat că, atunci când fiul său a efectuat manevra de depășire a autoutilitarei, pe contrasens a apărut o mașină care circula cu viteză ridicată și a precizat că, pe perioada desfășurării depășirii autoutilitarei, B. M. a greșit introducerea mașinii pe care o conducea într-o altă treapăt de viteză, ceea ce a dus la încetinirea acesteia și apropierea mașinii de pe contrasens. După ce a trecut de momentul dublării autoutilitarei, întrucât autovehicul care venea din sens opus se apropia cu viteză și se afla la o distanță mică, de aproximativ 15 m, conform declarațiilor pasagerilor din autoturismul marca Peugeot, inculpatul B. loan a intrat în panică și a tras brusc de volan către dreapta astfel încât inculpatul B. M. a fost surprins de manevra efectuată de pasagerul de pe locul din dreapta față, a încercat să redreseze autovehiculul trăgând de volan stânga, fără a reuși însă redresarea mașinii, astfel că aceasta a părăsit partea carosabilă pe lângă un parapet aflat în partea dreaptă a drumului și a plonjat într-un șanț adânc de 2 metri, perpendicular cu DN 15C, așa cum se observă și din planșa fotografică întocmită cu ocazia cercetării la fața locului (f. 10-18).

În urma impactului autoturismului marca Peugeot cu solul, a rezultat vătămarea corporală a învinuiților și a celorlalți pasageri din autovehicul, aceștia precizând că în portbagajul mașinii se afla un recipient de plastic cu fructe, de aproximativ 30 kg, obiect care e posibil să-1 fi lovit pe B. C. datorită șocului. După producerea evenimentului rutier, persoanele din mașină au reușit să iasă sau să fie scoase din autoturism, iar la fața locului au sosit organele de poliție anunțate despre producerea accidentului, precum și mai multe ambulanțe care au transportat victimele la Spitalul Județean de Urgență N.. Unitatea spitalicească a procedat la recoltarea unei probe biologică de sânge de la conducătorul auto B. M. în vederea stabilirii alcoolemiei, iar prin buletinului de analiză toxicologica alcoolemie nr. 1229 din 30.08.2012 s-a stabilit că acesta prezenta o alcoolemie de 0,00 %o alcool pur în sânge (f.24-26).

Victima B. C. a fost internată la Secția Chirurgie a Spitalul Județean de Urgență Piatra N., la ora 21⁰⁵, cu diagnosticul de politraumatism prin accident rutier, hemotorax prin fracturi costale duble, șoc traumatic, traumatism cranio-cerebral, iar la ora 22³⁵ a avut loc decesul acestuia. Prin raportul de constatare medico-legală necropsie nr. 215/26.08.2012, s-a stabilit că moartea numitului B. C. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie și traumatic, consecința unui politraumatism toracic cu multiple fracturi osoase și homotorax consecutiv, și de bazin cu leziuni osoase, că leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire / proiectare cu / și de plan dur, posibil în condițiile unui accident rutier și au legătură directă de cauzalitate cu decesul (f.30-31).

Pentru stabilirea mecanismului de producere a accidentului în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, obiectul expertizei și întrebările formulate fiind aduse la cunoștința părților, acestea neavând obiecțiuni de formulat și nesolicitând desemnarea unui expert parte care să participe la efectuarea expertizei alături de expertul desemnat de organul de cercetare penală (f.93-103).

Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică a accidentului de circulație din data de 25.08.2012 (f.104-112), coroborat cu actele de cercetare la fața locului, cu declarațiile învinuiților și ale pasagerilor din autoturism, s-a stabilit că, în momentul în care inculpatul B. I. a tras de volanul autoturismului marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_, mașina condusă de inculpatul B. M. de afla pe contrasens, iar din față de apropia un alt autovehicul, care se afla la o distanță de aproximativ 15 m. Având în vedere că accidentul s-a produs în afara localității, iar pasagerii din autoturism au declarat că autoturismul care se deplasa din sens opus circula cu o viteza de aproximativ 100 km/h, expertul a concluzionat că acesta ar fi parcurs într-o secundă minim 25 m, ceea ce înseamnă că a existat posibilitatea iminentă de coliziune frontală între cele două autoturisme. De asemenea, din cuprinsul raportului de expertiză în cauză a rezultat că, în momentele premergătoare producerii accidentului, inculpatul B. M. conducea autoturismul marca Peugeot cu o viteză de 78 km/h. Expertul tehnic a mai stabilit că inculpatul B. M. nu ar fi avut posibilitatea de a evita accidentul prin efectuarea virajului spre dreapta, întrucât nu avea timpul fizic pentru a executa această manevră, dar și că accidentul nu putea fi evitat nici dacă inculpatul își continua deplasarea înainte, iar autoturismul care circula din sens opus ar fi virat spre dreapta, întrucât nu ar fi existat spațiu necesar trecerii celor două autovehicule, astfel că s-ar fi produs un impact între autoturisme.

Cu privire la modul de efectuare a depășirii unui alt vehicul, art. 45 alin. 3 din O.U.G nr. 195/2002 ® privind circulația pe drumurile publice prevede că, atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie nici un vehicul și că dispun de un spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire. Astfel, se constată că inculpatul B. M. avea obligația de a se asigura, în momentul în care a început manevra de depășire cu autoturismul marca Peugeot pe care îl conducea a autoutilitarei, pe DN 15C, la km 15+250, în vederea efectuării manevrei în siguranță. Este de remarcat că inculpatul, la începutul efectuări manevrei de depășire, a observat că din sens opus se apropia un alt autovehicul, apreciind că dispune de timpul necesar efectuării manevrei, însă, așa cum rezultă din cercetările efectuate, B. M. nu a dispus de timpul necesar efectuării manevrei, datorită și modului în care a efectuat depășirea, și astfel a pus grav în pericol atât circulația pe acel sector de drum, cât și viața pasagerilor din autoturismul pe care îl conducea.

În plus, inculpatul B. M. fiind începător, avea obligația de a circula pe sectorul de drum în cauză cu o viteză cu 20 km/h mai mică decât limita maximă admisă, respectiv cu o viteză de maxim 70 km/h. Or, conform concluziilor raportului de expertiză, inculpatul a circulat cu o viteză de 78 km/h. Chiar dacă depășirea limitei maxime de viteză nu a contribuit la producerea accidentului și nu s-a putut stabili o legătură de cauzalitate între rezultatul produs și viteza cu care circula inculpatul, trebuie subliniat și că și acest aspect, care, coroborat și cu încălcarea normelor rutiere referitoare la depășire, denotă o atitudine a inculpatului B. M. de necunoaștere sau ignorarea a respectării dispozițiilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice.

Totodată, se constată că acțiunea inculpatului B. I., în calitate de pasager față dreapta, de acționare bruscă a volanului spre dreapta, a contribuit la rândul ei în mod decisiv la producerea accidentului în modalitatea mai sus următoare, având ca rezultat decesul victimei B. C.. Astfel, B. I. nu avea nici dreptul, nici responsabilitatea intervenirii asupra comenzilor autovehiculului, conducătorul auto fiind singurul responsabil de manevrele efectuate.

În concluzie, s-a constatat o culpă comună în producerea accidentului rutier din data de din data de 25.08.2012, în urma căruia a decedat B. C., atât a inculpatului B. M., cât și a inculpatului B. I.. Astfel, accidentul s-a produs prin nerespectarea de către inculpații B. M. și B. I. a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, în cazul lui B. M., acesta a efectuat manevra de depășire a unui alt vehicul în lipsa condițiilor de siguranță pentru efectuarea acestei operațiuni, iar în cazul lui B. I., în calitate de pasager în autoturism, acesta nu avea dreptul de a acționa asupra volanului sau asupra altor comenzi ale autoturismului, conducătorul auto fiind singurul care are acest drept.

Fiind audiați pe parcursul urmăririi penale, inculpații B. M. și B. I. au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor, în modalitatea mai sus arătată, cu precizarea că inculpatul B. M. a arătat în declarațiile date că, atunci când a efectuat manevra de depășire în urma căreia s-a produs accidentul rutier în data de 25.08.2012, ar fi avut timpul necesar să intre înapoi în sensul său de mers, fără a intra în coliziune cu autoturismul ce venea din contra-sens. Acest aspect este însă contrazis de expertiza tehnică efectuată în cauză, așa cum am indicat mai sus, care se coroborează și cu declarațiile inculpatului B. I. și a martorei B. L..

Această situație de fapt s-a apreciat că rezultă din coroborarea următoarelor probe: procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa fotografică și schița accidentului (f.7-19); raport de inspecție tehnică al autoturismului marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_ (f.22); copii de pe permisul de conducere al inculpatului B. M. și certificatul de înmatriculare al autoturismului implicat în accident (f.23); buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1229/30.08.2012 (f. 26); raportul de expertiză medico-legală necropsie nr. 215/26.08.2012 (f.30-31); declarațiile persoanelor vătămate B. M. (f.32-37), B. A. F. (f.39), B. M. G. (f.40); certificatul medico-legal nr. 911/A2/30.08. 2012 și copii acte medicale privind pe persoana vătămată B. M. (f.38,48-50); raportul de constatare medio-legală nr. Al/1627/21.10.2012 2012 și copii acte medicale privind pe numita B. L. (f.74-75); raportul de constatare medio-legală nr. Al/1625/20.10.2012 și copii acte medicale privind pe inculpatul B. M. (f. 82, 56-58,76-79); raportul de constatare medio-legală nr. Al/1626/21.10.2012 și copii acte medicale privind pe inculpatul B. loan (f.85-87); declarațiile martorei B. L. (f.88-91); raportul de expertiză tehnică a accidentului de circulație din data de 25.08.2012 (f. 104-112); declarațiile inculpaților B. M. (f.l 17-120), B. I. (f.123-126), administrate în cursul urmăririi penale și declarațiile de recunoaștere ale inculpaților date în faza de judecată.

Instanța a reținut prin raportare la prevederile art.5 alin.1 Cod penal nou intrat în vigoare la data de 01.02.2014 că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1968 în ceea ce privește individualizarea pedepsei la care urmează a fi condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia în condițiile în care în Monitorul oficial al României nr. 372/20.05.2014 s-a publicat Decizia nr. 265/ 06.05.2014 a Curții Constituționale a României care devin astfel general obligatorie și care stipula că aplicarea legii penale mai favorabile se face în mod exclusiv global, în sensul că se aplică în întregime instituțiile de drept penal din legea penală considerată mai favorabilă pentru inculpat în cazul succesiunii în timp a mai multor legi, neputându-se aplica anumite instituții din aceste legi succesive și alte instituții din alte legi, iar art. 178 alin. 2 din Codul penal din 1968 prevede că pedeapsa ce poate fi aplicată inculpatului este închisoarea de la 2 ani la 7 ani iar art.192 Cod penal nou prevede că pedeapsa ce poate fi aplicată inculpatului este închisoarea de la 2 ani la 7 ani; pentru a decide în acest sens instanța avut în vedere împrejurarea că apreciază că este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea fiecăruia dintre inculpați pentru fapta comisă, caz în care se constată că limitele minime și maxime speciale prevăzute de textul incriminator sunt aceleași, dar, pentru a putea aprecia asupra legii penale mai favorabile se vor lua în considerare modalitățile de executare efectivă a acesteia.

În acest sens s-a apreciat că Codul penal din 1968 prevede prin dispozițiile art. 81 și urm. Cod penal din anul 1968 posibilitatea ca executarea pedepsei la care urmează a fi condamnat inculpatul să poată fi suspendată condiționat fără a institui nicio altă obligație în sarcina inculpatului pe durata termenului de încercare al suspendării, dar art. 91 și urm. Cod penal nou stipulează că instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei închisorii doar sub supraveghere, iar pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență, instanța putând impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații:

a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;

d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței, fiind de asemenea obligatoriu ca, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

De asemenea instanța arătat că, în conformitate cu prevederile art.75 Cod penal nou poate constitui circumstanță atenuantă numai eforturile depuse pentru înlăturarea efectelor infracțiunilor comise și nu mai pot constitui circumstanțe atenuante atitudinea avută de inculpat anterior sau ulterior comiterii faptelor constând în comportamentul său corespunzător sau în recunoașterea faptelor și cooperarea cu organele judiciare, iar în cazul circumstanțelor atenuante art.76 Cod penal nou prevede doar că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă se reduc cu o treime fără a se mai putea aplica o pedeapsă orientată sub minimul special astfel cum a fost acesta redus cu o treime.

În consecință, în baza art.386 alin.1 Cod procedură penală nou raportat la art.5 alin.1 Cod penal nou s-a respins ca nefondată schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. M., din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1,2 Cod penal din 1968 în infracțiune de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin.1,2 Cod penal nou.

În baza art. 386 alin.1 Cod procedură penală nou raportat la art.5 alin.1 Cod penal nou s-a respins ca nefondată schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. I., din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1,2 Cod penal din 1968 în infracțiune de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin.1,2 Cod penal nou.

Instanța a concluzionat că faptele săvârșite de inculpați la data de 25.08.2012 întrunesc pentru fiecare în parte elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.1,2 Cod penal din anul 1968, atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv.

Astfel, inculpatul B. M., care, în data de 25.08.2012, în jurul orei 19⁰⁰, fiind șofer începător, în timp ce conducea autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ pe DN 15C, în afara localității Dobreni, județul N., la km 15+250, a efectuat o manevră de depășire a unei autoutilitare în condițiile în care din contrasens venea cu viteză un alt autoturism, astfel că, datorită efectuării în mod necorespunzător a acestei manevrei, autoturismul ce venea pe contrasens a ajuns la o distanță foarte mică de mașina condusă de învinuit, ducând la iminența producerii unui accident frontal, situație în care inculpatul B. I., aflat pe scaunul din față dreapta, a tras brusc de volan dreapta, acțiune ce 1-a surprins pe șofer și a condus la pierderea controlului mașinii de către B. M. și ieșirea de pe carosabil pe lângă un parapet aflat în partea dreaptă a drumului, respectiv plonjarea autoturismului marca Peugeot într-un șanț adânc de 2 metri, iar producerea acestui accident rutier a avut ca rezultat decesul victimei B. C., pasager pe locul din mijloc al banchetei din spate.

În acest sens s-a statuat că inculpatul B. M., în calitate de șofer, avea obligația legală, conform art. 45 alin. 3 din O.U.G nr. 195/2002 ® privind circulația pe drumurile publice, de a se asigura, la efectuarea manevrei de depășire a autospecialei ce circula pe aceeași direcție și în condițiile în cate din sens opus se apropia un alt vehicul, că dispune de un spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, lucru care nu s-a întâmplat datorită modului necorespunzător în care inculpatul a efectuat depășirea respectivă.

De asemenea instanța a constatat că fapta inculpatului B. I., care, la aceeași dată, în calitate de pasager pe locul din față dreapta în autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_ și în condițiile efectuării în mod necorespunzător a manevrei de depășire de către șoferul B. M., respectiv a iminenței accidentului frontal cu autoturismul ce venea de pe contrasens, a tras brusc de volan dreapta, acțiune care 1-a surprins pe inculpatul B. M. și a dus la pierderea controlului asupra autovehiculului marca Peugeot, astfel că mașina a ieșit de pe carosabil pe lângă un parapet aflat în partea dreaptă a drumului și a plonjat într-un șanț adânc de 2 metri, în urma accidentului rutier rezultând decesul victimei B. C.tin, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1968.

Astfel, art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 ® instituie obligația ca participanții la trafic să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. Art. 6 pct. 24 din același act normativ definește participantul la trafic ca fiind persoana fizică ce utilizează, la un moment dat, drumul public. Astfel, se constată că pasagerul unui autovehicul are calitatea de participant la trafic, revenindu-i obligația de a avea un comportament care să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor. În consecință, se constată că inculpatul B. I., în calitatea sa de pasager față dreapta în autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_, în momentul în care a tras de volan dreapta, acțiune pe care nu avea voie să o facă și care, conjugată cu efectuarea în mod defectuos a manevrei de depășire de către inculpatul B. M., a avut ca rezultat producerea accidentului rutier din data de 25.08.2013, soldat cu decesul victimei B. Constantin, nu a respectat dispozițiile legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, prin acțiunea sa punând în pericol viața și integritatea corporală a celorlalți pasageri aflați în mașină.

Cu privire la faptul că decesul victimei B. C. a fost ca urmare a acțiunilor concurente a celor doi făptuitori, se reține că, în conformitate cu literatura juridică majoritară și jurisprudența în domeniu cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă, în situația în care rezultatul constând în moartea unei persoane s-a produs ca urmare a acțiunii sau inacțiuni a mai multor persoane, toate aceste persoane vor răspunde în calitate de autori (D. 1281/1976 și 1686/1977 a Tribunalului Suprem).

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul B. M., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod Penal din anul 1968, respectiv prevederile cuprinse în partea generala a Codului Penal; limitele de pedeapsa fixate de art.178 alin.2 Cod penal din 1968; gradul de pericol social al faptei comise circumstanțiat de potențialul pericol privind circulația pe drumurile publice, având în vedere și accidentul cauzat; persoana inculpatului, care are vârsta de 25 ani, studii medii, nu are antecedente penale, este necăsătorit, nu are copii minori în întreținere, este vânzător, stagiul militar nesatisfăcut; precum si incidența în cauza de față a împrejurărilor care atenuează răspunderea penala, respectiv circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit. a) Cod penal din 1968 care va fi reținută în favoarea acestuia având în vedere atitudinea sa anterioară momentului comiterii faptei când a avut un comportament adecvat în societate și prin raportare și la atitudinea manifestată de acesta în timpul procesului când a regretat săvârșirea acesteia, colaborând cu organele judiciare și neincidența celor care agravează răspunderea penală. În baza tuturor acestor considerente instanța a apreciat ca scopul pedepsei, prevăzut de art.52 Cod Penal din 1968, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, poate fi realizat în cauză prin aplicarea inculpatului B. M. a unei pedepse cu închisoarea orientate sub minimul special, luând în considerare prevederile art.396alin.10 Cod procedură penală nou în sensul că inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

În baza art. 178 alin.1,2 Cod penal din anul 1968 cu aplicarea art. 396alin. 10 Cod procedură penală nou, art.5 Cod penal nou, art.74 alin.1 lit. a) Cod penal și art.76 alin.1 lit. d) Cod penal a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 Cod penal din anul 1968 au fost interzise inculpatului B. M. drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a doua,b) Cod penal din 1968 pe durata executării pedepsei închisorii.

Având în vedere vârsta și persoana inculpatului B. M. instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat fără ca inculpatul să o execute în mod efectiv.

În baza art.81 Cod Penal din 1968 a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate inculpatului B. M. pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal din 1968.

În baza art.71 alin.5 Cod Penal din anul 1968 a suspendat condiționat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului B. M. pe durata de 2 ani și 3 luni a suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală vechi a atras atenția inculpatului B. M. asupra prevederilor art.83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării, în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare inculpatul va săvârși din nou o infracțiune cu intenție, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată, și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul B. I., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod Penal din anul 1968, respectiv prevederile cuprinse în partea generala a Codului Penal; limitele de pedeapsa fixate de art.178 alin.2 Cod penal din anul 1968; gradul de pericol social al faptei comise circumstanțiat de potențialul pericol privind circulația pe drumurile publice, având în vedere și accidentul cauzat; persoana inculpatului, care are vârsta de 54 ani, studii medii, nu are antecedente penale, este căsătorit, nu are copii minori în întreținere, este comerciant, stagiul militar satisfăcut; precum si incidența în cauza de față a împrejurărilor care atenuează răspunderea penala, respectiv circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit. a) Cod penal din anul 1968 care va fi reținută în favoarea acestuia având în vedere atitudinea sa anterioară momentului comiterii faptei când a avut un comportament adecvat în societate și prin raportare și la atitudinea manifestată de acesta în timpul procesului când a regretat săvârșirea acesteia, colaborând cu organele judiciare și neincidența celor care agravează răspunderea penală. În baza tuturor acestor considerente instanța a apreciat ca scopul pedepsei, prevăzut de art.52 Cod Penal din anul 1968, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, poate fi realizat în cauză prin aplicarea inculpatului B. I. a unei pedepse cu închisoarea orientate sub minimul special, luând în considerare prevederile art.396alin.10 Cod procedură penală nou în sensul că inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

În baza art. 178 alin.1,2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art.396alin.10 Cod procedură penală nou, art.5 Cod penal nou, art.74 alin.1 lit. a) Cod penal și art.76 alin.1 lit. d) Cod penal a fost condamnat inculpatul B. I. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.71 Cod penal din anul 1968 au fost interzise inculpatului B. I. drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a doua,b) Cod penal din anul 1968 pe durata executării pedepsei închisorii.

Având în vedere vârsta și persoana inculpatului B. I. instanța a reținut că scopul pedepsei poate fi realizat fără ca inculpata să o execute în mod efectiv.

În baza art. 81 Cod Penal din 1968 a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate inculpatului B. I. pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal din anul 1968.

În baza art.71 alin.5 Cod Penal din anul 1968 a suspendat condiționat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului B. I. pe durata de 2 ani și 3 luni a suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală vechi a atras atenția inculpatului B. I. asupra prevederilor art.83 Cod penal din anul 1968 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării, în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare inculpatul va săvârși din nou o infracțiune cu intenție, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată, și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Analizând actele și lucrările dosarului în ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță N., instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul cert (cuantumul a fost stabilit cu respectarea principiului disponibilității care guvernează acțiunea civilă chiar și atunci când este alăturată acțiunii penale) și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția inculpatului sub forma culpei fără previziune.

Fapta ilicită a inculpaților constă în aceea că în data de 25.08.2012, în jurul orei 19⁰⁰, în timp ce inculpatul B. M., șofer începător, conducea autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ pe DN15C, în afara loc. Dobreni, jud. N., la km 15+250, a efectuat o manevră de depășire a unei autoutilitare, în condițiile în care din contrasens venea cu viteză un alt autoturism și, datorita efectuării în mod necorespunzător a acestei manevrei, autoturismul ce venea pe contrasens a ajuns la o distanță foarte mica de mașina condusă de învinuit, ducând la iminența producerii unui accident frontal, situație în care inculpatul B. I., aflat pe scaunul din față dreapta, a tras brusc de volan dreapta, acțiune ce l-a surprins pe șofer și a condus la pierderea controlului mașinii de către B. M. și ieșirea vehiculului de pe carosabil pe lângă un parapet aflat în partea dreaptă a drumului, respectiv plonjarea autoturismului marca Peugeot într-un șanț adânc de 2 metri, iar în urma accidentului rutier produs ca urmare a acțiunilor conjugate ale celor doi învinuiți a rezultat decesul victimei B. C., pasager pe locul din mijloc al banchetei din spate.

Fapta ilicită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii deucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal din 1968 și este dovedită prin probele administrate de organele de urmărire penală .

În urma accidentului a rezultat decesul numitului B. C., moartea acestuia fiind violentă și datorându-se traumatismului cranio - cerebral, cu leziuni consecutive grave ale creierului și meningelui, produs în cadrul unui poli-traumatism. De asemenea, s-a menționat că leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur și comprimare între două planuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier și au legătură directă de cauzalitate cu decesul. După producerea evenimentului, inculpatul B. M. a fost testat cu aparatul etilotest rezultatul fiind negativ. Totodată i-a fost recoltată o probă biologică de sânge, iar conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie, alcoolemia era de 0,00 ‰ .

Existența unui prejudiciu - Instanța a reținut că prin prejudiciu se înțe-lege efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite de către o altă persoană. Totodată, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite următoarele condiții: să fie cert și să nu fi fost reparat încă.

Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, este întotdeauna cert. De asemenea, este cert prejudiciul viitor, care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, el fiind, astfel, susceptibil de evaluare, spre deosebire de prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine și deci nu poate justifica acordarea de despăgubiri.

În privința reparării prejudiciului, instanța a reținut că principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, însemnând că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans), atât pentru prejudiciile previzibile, cât și pentru cele neprevizibile.

Cu privire la întinderea despăgubirilor la care părțile civile sunt îndrituite, instanța a reaminiti că la producerea accidentului care a avut loc în data de 25.08.2012, victima nu a avut o culpă concurentă cu cea a inculpaților în săvârșirea infracțiunii (faptei ilicite), astfel că, în raport de această situație cuantumul despăgubirilor cuvenite părților civile urmează a fi acordat în întregime.

Existența unui raport de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu - În cauză, prejudiciul suferit de partea civilă, sub aspect material este consecința directă și necondiționată a faptei ilicite comise de către inculpat, astfel încât această condiție este îndeplinită fără urmă de îndoială.Raportul de cauzalitate dintre faptele inculpatului și rezultatul socialmente periculos reiese din concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, coroborat cu concluziile raportului de expertiză criminalistică.

Existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul - Având în vedere că vinovăția inculpatului a fost analizată și constatată în dispozițiile anterior enunțate de instanță privind latura penală a cauzei, rezultă că și această condiție este îndeplinită: inculpatul B. M. a încălcat prevederile art. 45 alin. 3 din O.U.G nr. 195/2002 ® privind circulația pe drumurile publice prevede că, atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie nici un vehicul și că dispun de un spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire. Astfel, se constată că inculpatul B. M. avea obligația de a se asigura, în momentul în care a început manevra de depășire cu autoturismul marca Peugeot pe care îl conducea a autoutilitarei, pe DN 15C, la km 15+250, în vederea efectuării manevrei în siguranță. Este de remarcat că inculpatul, la începutul efectuări manevrei de depășire, a observat că din sens opus se apropia un alt autovehicul, apreciind că dispune de timpul necesar efectuării manevrei, însă, așa cum rezultă din cercetările efectuate, B. M. nu a dispus de timpul necesar efectuării manevrei, datorită și modului în care a efectuat depășirea, și astfel a pus grav în pericol atât circulația pe acel sector de drum, cât și viața pasagerilor din autoturismul pe care îl conducea.

Totodată, s-a constatat că acțiunea inculpatului B. I., în calitate de pasager față dreapta, de acționare bruscă a volanului spre dreapta, a contribuit la rândul ei în mod decisiv la producerea accidentului în modalitatea mai sus următoare, având ca rezultat decesul victimei B. C.. Astfel, B. I. nu avea nici dreptul, nici responsabilitatea intervenirii asupra comenzilor autovehiculului, conducătorul auto fiind singurul responsabil de manevrele efectuate.

În ceea ce privește persoana care va fi obligată la plata acestor daune, instanța a reținut următoarele: la momentul producerii accidentului soldat cu decesul victimei B. C., autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, era asigurat de răspundere civilă delictuală, în baza poliței de asigurare emise de asigurătorul S.C. E. ROMANIA ASIGURARE ȘI REASIGURARE S.A. – ., conform poliței RCA ./ 16/H16/DV nr._/12.06.2012 cu perioada de valabilitate 13.06._13.

Dintr-o abordare sistematică a dispozițiilor Capitolului 3 al Legii nr. 136/1995, referitor la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule (art. 48-59), se deduce că răspunderea civilă contractuală a asigurătorului pentru plata despăgubirilor cuvenite persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, ori avarierea sau distrugerea de bunuri, are un caracter prioritar în raport cu răspunderea civilă delictuală a celui asigurat de răspundere civilă în temeiul unui contract de asigurare. Astfel, atunci când, în lipsa unei convenții între asigurat, asigurător și persoana păgubită, se pune problema stabilirii despăgubirilor pe calea unei hotărâri judecătorești, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate produse pe teritoriul României se exercită direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia și numai în subsidiar și în mod excepțional, dacă întinderea răspunderii asigurătorului, determinată în conformitate cu clauzele contractului de asigurare și cu normele speciale care stabilesc limita maximă a despăgubirilor de asigurare, excede nivelul despăgubirilor stabilite de instanță ca fiind dovedite și cuvenite, poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a asiguratului pentru diferența dintre limita maximă a despăgubirilor de asigurare, stabilită prin Ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și nivelul despăgubirilor în concret determinat de instanță.

În consecință, pentru motivele de fapt și de drept invocate, în baza art. 397 Cod procedură penală nou raportat la ar. 25 Cod procedură penală nou, art.19 alin. 3 Cod procedură penal nou, art. 20 alin.2 Cod procedură penală nou și art. 1349, 1357 și 1443 Cod civil nou raportat la art.55 din Legea nr.136/1995 ® și art. 313 din Legea nr.95/2006 a fost acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Piatra-N..

Instanța a obligat asiguratorul S.C. E. ROMANIA ASIGURARE ȘI REASIGURARE S.A. – . să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Piatra-N. suma de 138,07 lei, cu titlu de daune materiale, actualizată la data executării efective în raportul cu indicele de inflație și dobânda legală.

În baza art. 397 Cod procedură penală nou raportat la art. 25 Cod procedură penală nou, art.19 alin.3 Cod procedură penal nou, art.20 alin.2 Cod procedură penală nou și art.1349,1357 și 1443 Cod civil nou raportat la art.55 din Legea nr. 136/1995 ® și art. 313 din Legea nr.95/2006 a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean N. și va obliga asiguratorul S.C. E. ROMANIA ASIGURARE ȘI REASIGURARE S.A. – . să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță Județean N. suma de 561,60 lei, cu titlu de daune materiale, actualizată la data executării efective în raportul cu indicele de inflație și dobânda legală.

Instanța a avut în vedere faptul că, prin rechizitoriul nr. 550/P/2013/02.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-N. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții B. M. și B. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal din 1968, privind pe persoana vătămată B. M., întrucât faptelor le lipsesc unele din elementele constitutive ale infracțiunii, neînceperea urmăririi penale față de numiții B. M. și B. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzute de art 184 alin. 1 și 3 Cod penal din 1968, privind pe persoana vătămată B. L., întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, neînceperea urmăririi penale față de numitul B. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin, 1 și 3 Cod penal din 1968, privind pe persoana vătămată B. M., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și neînceperea urmăririi penale față de numitul B. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal din 1968, privind pe persoana vătămată B. I., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, astfel încât latura civilă privind cele două unități sanitare vizează în cauza de față doar acțiunile civile formulate de acestea cu privire la victima B. C..

În baza art. 274 alin.1,2 Cod Procedură Penală nou au fost obligați inculpații să plătească către stat suma de 1.600 lei, câte 800 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 1.200 lei reprezintă cheltuielile judiciare făcute în cursul urmăririi penale, în condițiile în care s-a constata că inculpaților le revine în întregime și în cote egale culpa procesuală în cauza respectivă.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 02.06.2014 s-a dispus disjungerea de soluționarea dosarului nr._/279/_ a acțiunilor civile formulate de părțile civile B. M., B. A. F., B. M. G., formându-se astfel dosarul_ al Judecătoriei Piatra N..

Prin acțiunea civilă formulată în cauza de față partea civilă B. M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză asigurătorul S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. – municipiul București, R. să fie obligat să îi plătească suma de 18.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute cu ocazia înmormântării victimei accidentului și pentru praznicele ulterioare făcute conform ritualului ortodox și suma de 220.000 lei cu titlu de daune morale pentru suferința cauzată de decesul soțului său.

Prin acțiunea civilă formulată în cauza de față partea civilă B. A. F. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză asigurătorul S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. – municipiul București, R. să fie obligat să îi plătească suma de 300.000 lei cu titlu de daune morale pentru suferința cauzată de decesul tatălui său.

Prin acțiunea civilă formulată în cauza de față partea civilă B. M. G. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză asigurătorul S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. – municipiul București, R. să fie obligat să îi plătească suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale pentru suferința cauzată de decesul tatălui său.

Analizând actele și lucrările dosarului în ceea ce privește acțiunile civile formulate de părțile civile B. M., B. A. F., B. M. G., instanța constată că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul cert (cuantumul a fost stabilit cu respectarea principiului disponibilității care guvernează acțiunea civilă chiar și atunci când este alăturată acțiunii penale) și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția inculpatului sub forma culpei fără previziune.

Existența unui prejudiciu - prin prejudiciu se înțe-lege efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite de către o altă persoană. Totodată, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite următoarele condiții: să fie cert și să nu fi fost reparat încă.

În privința reparării prejudiciului, instanța reține că principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, însemnând că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans), atât pentru prejudiciile previzibile, cât și pentru cele neprevizibile.

Cu privire la întinderea despăgubirilor la care părțile civile sunt îndrituite, se apreciază că la producerea accidentului care a avut loc în data de 25.08.2012, victima nu a avut o culpă concurentă cu cea a inculpaților în săvârșirea infracțiunii (faptei ilicite), astfel că, în raport de această situație cuantumul despăgubirilor cuvenite părților civile urmează a fi acordat în întregime.

Totodată, se reține că acțiunea inculpatului B. I., în calitate de pasager față dreapta, de acționare bruscă a volanului spre dreapta, a contribuit la rândul ei în mod decisiv la producerea accidentului în modalitatea mai sus următoare, având ca rezultat decesul victimei B. C.. Astfel, B. I. nu avea nici dreptul, nici responsabilitatea intervenirii asupra comenzilor autovehiculului, conducătorul auto fiind singurul responsabil de manevrele efectuate.

În ceea ce privește persoana care va fi obligată la plata acestor daune, instanța constată următoarele: la momentul producerii accidentului soldat cu decesul victimei B. C., autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, era asigurat de răspundere civilă delictuală, în baza poliței de asigurare emise de asigurătorul S.C. E. ROMANIA ASIGURARE ȘI REASIGURARE S.A. – ., conform poliței RCA ./ 16/H16/DV nr._/12.06.2012 cu perioada de valabilitate 13.06._13.

Cu privire la despăgubirile solicitate de părțile civile persoane fizice instanța apreciază că se impune acordarea următoarelor despăgubiri: părții civile B. M. suma de 18.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile B. A. F. suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale, iar părții civile B. M. G. suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale..

Pentru a decide în acest sens instanța a avut în vedere în cazul daunelor ținând seama de legătura afectivă dintre victimă și părțile civile, trauma psihică a acestora cauzată prin moartea ființei dragi.:

În consecință, pentru motivele de fapt și de drept invocate, în temeiul art. 397 Cod procedură penală și art. 25 Cod procedură penală raportat la art.25 Cod procedură penală nou, art.1349,1357 și 1443 Cod civil nou, art. 54 alin. 1 și art.55 alin.1 din Legea nr. 136/1995, republicată, va admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. M., va obliga asigurătorul S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. – municipiul București, R. să plătească către partea civilă B. M. suma de 18.000 lei, reprezentând daune materiale și suma de 200.000 lei, reprezentând daune morale, respingând celelalte pretenții civile formulate de partea civilă B. M. ca nefondate.

În temeiul art. 397 Cod procedură penală și art. 25 Cod procedură penală raportat la art.25 Cod procedură penală nou, art.1349,1357 și 1443 Cod civil nou, art. 54 alin. 1 și art.55 alin.1 din Legea nr. 136/1995, republicată, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. A. F., va obliga asigurătorul S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. – municipiul București, R. să plătească către partea civilă B. A. F. suma de 200.000 lei, reprezentând daune morale, respingând celelalte pretenții civile formulate de partea civilă B. A. F. ca nefondate.

În temeiul art. 397 Cod procedură penală și art. 25 Cod procedură penală raportat la art.25 Cod procedură penală nou, art.1349,1357 și 1443 Cod civil nou, art. 54 alin. 1 și art.55 alin.1 din Legea nr. 136/1995, republicată, a admia în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. M. G., va obliga asigurătorul S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. – municipiul București, R. să plătească către partea civilă B. M. G. suma de 200.000 lei, reprezentând daune morale, respingând celelalte pretenții civile formulate de partea civilă B. M. G. ca nefondate.

În baza art.272 Cod Procedură Penală nou a dispus avansarea onorariului avocatului desemnat din oficiu inculpatului B. I. în faza de judecată din fondurile Ministerului Justiției și libertăților cetățenești către Baroul de avocați N., în sumă de 300 lei pentru avocat M. B..

În baza art.272 Cod Procedură Penală nou a dispus avansarea onorariului avocatului desemnat din oficiu inculpatului B. M. în faza de judecată din fondurile Ministerului Justiției și libertăților cetățenești către Baroul de avocați N., în sumă de 300 lei pentru avocat D. A. D..

În baza art.274 alin.1,2 Cod Procedură Penală nou a obligat inculpații B. I. și B. M. sa plătească către stat suma de 800 lei, câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă cheltuielile judiciare făcute în cursul urmăririi penale, având în vedre că inculpatului îi revine în întregime culpa procesuală în cauza de față

În cauză au formulat, în termen legal, apel părțile civile B. M., B. M. G. și B. A. F. și partea responsabilă civilmente S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. – municipiul București, R..

În motivele scrise de apel ale părților civile se arată că:

Partea civilă B. M., în precizările depuse la dosarul instanței de fond a solicitat daune morale în cuantum total de 220.000 iei

a.Pentru suferința pricinuită de pierderea soțului și ajutorul ce îi reprezenta în creșterea, educarea si întreținerea copiilor, asigurarea unui viitor în viață pentru aceștia precum si pentru asigurarea securității financiare si morale a familiei - suma de 200.000 iei;

b.Pentru suferința pricinuita de leziunile și traumele suferite în urma accidentului inclusiv trauma psihică care a lăsat urmări grave când a văzut cu ochii săi cum soțul a decedat în urma accidentului, suma de 20.000 iei.

Face precizarea în fata instanței că sumele solicitate nu reprezintă o metoda de îmbogățire fără just temei, nu reprezintă în nici un fel contravaloarea vieții soțului său împreuna cu contravaloarea suferințelor fizice si psihice suferite, ci reprezintă o compensare materială, pe care asigurătorul trebuie să o plătească în conformitate cu legislația în vigoare.

Arată că nu înțelege să folosească înaintea instanței de apel alte motive mijloace de apărare si dovezi decât cele invocate în prima instanța si arătate în motivarea apelului. Astfel a administrat în cursul cercetării judecătorești de la instanța de fond proba cu înscrisuri si proba cu martori.

Asa cum reiese si din depozițiile martorilor propuși în urma decesul soțului său, rolul de unic susținător al familiei atât din punct de vedere financiar cât și din punct de vedere moral, i-a revenit în calitate de mamă.

In ceea ce privește rolul meu de mama raportat la cei doi copii minori la acea dată aflați în întreținere arată că a fost necesar să identifice toate metodele necesare pentru ca cei doi copii să îsi păstreze echilibrul emoțional, să își continue studiile în bune condiții, să fie activi din punct de vedere social, să rămână firi echilibrate emoțional. Asa cum rezultă din probele administrate în prima instanță toti cei implicate în procesul educațional au sesizat trauma imensă pe care au suferit-o cei 2 copii minori la acea dată prin dispariția tatălui lor.

Din acest considerent si pentru repararea prejudiciului, suferințelor si traumelor psihice a solicitat instanței de fond încuviințarea cu titlu de daune morale a sumei de 220.000 lei. A considerat si consideră că această sumă nu are o valoare care ar putea compensa pierderea suferită, dar ar putea să o susțină în vederea desăvârșirii procesului educațional al copiilor săi.

Arată instanței că în cadrul unei familii rolul tatălui este unul importat, atât în ceea ce privește susținerea financiara a familiei cât si în ceea ce privește influenta pozitivă asupra copiilor. Iar în cazul său, având doi băieti la vârsta pubertății, rolul tatălui în ceea ce privește echilibrul lor emoțional si în ceea ce privește formarea lor ca adulți este esențial. In contextual dispariției soțului său, a fost aceea care a trebuit să preia acest rol, urmând să fie unicul lor susținător unicul lor formator. Toate aceste aspecte, coroborate cu faptul ca și-a pierdut soțul a avut asupra sa importante rezultate de ordin moral.

Deasemeni este necesar să arate instanței de apel că cererea sa de încuviințare a sumei de 220.000 lei o face si motivat de faptul că în urma accidentului a pierdut omul pe care se baza, omul care era principalul său susținător, principalul său confident, persoana cu care se sfătuia si se ajuta ori de câte ori era nevoie. După dispariția soțului său a fost nevoită sa suplinească atât rolul de tată cât si de mamă și să găsească tot ce a fost mai bun ca metodă pentru a vindeca copiilor rănile produse în sufletele lor ca urmare a decesului tatălui lor.

Din acest motiv consideră că suma solicitată cu titlu de daune morale se justifică având un caracter reparator si compensator, având în vedere întreaga sa suferință, având în vedere ca viața s-a așezat în alte tipare după dispariția soțului său.

Mai precizarea că din totalul sumei de 220.000 lei ce reprezintă daune morale, suma de 20.000 lei reprezintă daune pentru traumele suferite de către aceasta atât ca participant la accident, când a văzut cu ochii săi că soțul a decedat, dar mai mult pentru suferința pricinuită de umblatul prin spital datorita leziunilor fizice suferite si solicită a se avea în vedere ce era în sufletul său la acea dată când soțul zăcea la morga iar ea umbla prin spitale iar copii erau ai nimănui.

Pentru aceste considerente solicită ca instanța să reanalizeze suma încuviințată de instanța de fond, si la încuviințarea despăgubirilor morale să țină cont si de această suma de 20.000 lei ce reprezintă suferința sa, alta decât cea pricinuită de moartea soțului.

Partea civilă B. M. G., face precizarea si in fata instanței de apel că sumele solicitate nu reprezintă o metodă de îmbogățire fără just temei, nu reprezintă în nici un fel contravaloarea vieții tatălui său, pentru că oricum pentru un copil viata unuia din părinți este incomensurabilă, împreuna cu contravaloarea suferințelor fizice si psihice suferite de mama sa si de către el, suma ce reprezintă o compensare materiala, pe care asigurătorul si autorii faptei trebuie să o plătească în conformitate cu legislația în vigoare.

In susținerea cererii de daune pe care a formulat-o împotriva asigurătorului respectiv . Reasigurare SA precum si împotriva autorilor accidentului, precizează că daunele morale sunt rezonabile, sunt în concordanță cu juristprudenta în materie cu venitul mediu pe cap de locuitor si cu nivelul general de dezvoltare economică a României si de aceea întâmplător si pur întâmplător a atașat la prezenta cerere un articol din ziarul Monitorul de N. din data de 23.09.2013, în care se precizează ca printr-o sentința definitiva a instanței Curții de Apel Bacău au fost încuviințate pentru o familie de preot din . suma de 2.9 miliarde lei cu titlul de daune morale.

A atașat acest articol tocmai în ideea unei comparații si a unei identități de suferință produse în urma unui accident în urma căruia printr-o faptă nesăbuita fratele si respectiv nepotul pe nume B. M. si B. I. au reușit să curme viata fratelui, unchiului si respectiv tatălui său si să îi provoace suferințe iremediabile.

Solicită ca instanța să aibă în vedere că după dispariția tatălui, mama în calitate de soție supraviețuitoare accidentata fizic si grav afectata psihic a rămas singura întretinătoare de familie, cu un salariu la limita salariului minim pe economie, având în întretinere doi băieti din care unul student si unul minor, elev de liceu.

Solicită ca instanța să își imagineze care a fost trauma suferita de el precum si de către fratele său, că la un moment dat a văzut ca tatăl lor a murit, iar mama disperată negăsind în nici un moment mijloacele să-i echilibreze emoțional și să-i ajute să treacă peste acest eveniment dramatic.

Acum realizez prin ce au trecut cu toții, si faptul că orice sumă nu îi mai poate aduce tatăl înapoi dar suma solicitată drept despăgubire morală ne ajută cel puțin din punct de vedere material să le asigure un viitor, să continue si sa termine studiile si să poată într-un feI repara rana adânca lăsată de moartea tatălui său.

Si acum are în fata ochilor atitudinea de milă si compătimire pe care o manifestau toți colegii săi, îl tratau în permanență ca pe un neajutorat, ca pe ființa debusolată și lipsită de sprijin si care cu greu a reușit sa facă față greutăților financiare, programului școlar si mai ales lipsei tatălui.

Își amintește de câte ori se trezea noaptea din somn si încerca să vadă dacă nu cumva tatăl este acolo unde îl știa în camera lui, dar de fiecare dată trăia aceiași dezamăgire când vedea că locul din pat este gol. La fel cum gol este si va fi sufletul său toată viata.

Având în vedere traumele suferite consideră că suma de 300.000 lei considerată drept despăgubire morală este o suma justă, îndreptățită, nu este deloc disproporționată si cu scop de îmbogățire fără just temei ba dimpotrivă este convins că această sumă îl va ajuta să își termine studiile și să poată să își găsească un rost în viată.

Partea civilă B. A. F., face precizarea si in fata instanței de apel că sumele solicitate nu reprezintă o metodă de îmbogățire fără just temei, nu reprezintă în nici un fel contravaloarea vieții tatălui său, pentru că oricum pentru un copil viata unuia din părinți este incomensurabilă, împreuna cu contravaloarea suferințelor fizice si psihice suferite de mama sa si de către el, suma ce reprezintă o compensare materiala, pe care asigurătorul si autorii faptei trebuie să o plătească în conformitate cu legislația în vigoare.

În motivele scrise de apel ale asigurătorului S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. – municipiul București, R. se arată că:

În conformitate cu Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asugurărilor nr.14/2011, respectiv:

Art. 26. — (1) Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciata

pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat,

potrivit pretențiilor formulate in cererea de despăgubire,….

(2) Indiferent de locul in care s-a produs accidentul de vehicul — pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, in incinte si in orice alte locuri, atât in timpul deplasării, cat si in timpul staționarii vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acorda despăgubiri pana la limita de despăgubire prevăzuta in polița de asigurare RCA pentru:

2. prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, inclusiv in

cazurile in care la data accidentului conducătorul vehiculului:

— a conclus vehiculul fara consimțământul explicit sau implicit al asiguratului;

— nu este titularul unui permis care sa ii dea dreptul sa conducă vehiculul respectiv;

— nu a respectai obligațiile legale de ordin tehnic cu privire îa starea si siguranța vehiculului respectiv;

Astfel, prin prisma articolului invocat mai sus, Asigurătorul RCA în cazul de față răspunde doar în limita culpei stabilite doar pt. conducătorul auto -B. M. iar in aceste condiții culpa -conf. sentintei penale rămase definitiva este de 50%!

Ca un prim motiv de apel invocă netemeinicia sentinței penale în sensul că aceasta nu este motivată în sensul prevederilor art. 403 alin. 1 lit.c. respectiv

Art. 403 – Conținutul expunerii

(1) Expunerea trebuie să cuprindă:

a) datele privind identitatea panilor;

b) descrierea faptei ce face obiectul trimiterii in judecata, cu arătarea timpului si locului unde a fost săvârșita, precum si Încadrarea juridica data acesteia prin actul de sesizare;

c) motivarea soluției cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei si a celor care au fost înlăturate, si motivarea soluției cu privire la latura civila a cauzei precum si analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția data in cauza:

Din studiul sentinței penale apelate, deși aceasta cuprinde 20 de pagini, aceasta reprezintă în fapt o expunere pe larg a laturii penale, deși suntem în latura civilă iar motivele pentru care instanța a admis în parte acțiunile civile a părților civile, sunt expuse în mod laconic într-o singură frază;

In sensul celor de mai sus, art.6 al.1 CEDO prevede ca orice persoana are dreptul la

judecarea cauzei sale public, într-un termen rezonabil de către o instanta independenta si imparțiala, stabilita prin lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penala îndreptata împotriva sa.

Curtea reamintește astfel, ca dreptul la un proces echitabil, garantat de textul de lege sus menționat, înglobează, între altele, dreptul pârtilor în cauza de a prezenta observațiile pe care le considera elocvente pentru cauza lor, acest drept neputând trece drept efectiv decât daca observațiile sale sunt într-adevăr examinate cum. trebuie de instanța sesizata.

Art.6 al.1 obligă instanțele, alături de dreptul român să-și motiveze hotărârile, amploarea motivării urmând a varia în funcție de natura hotărârii.

Pe de altă parte, noșiunea de proces exhitabil cere ca o instanță internă, care nu și-a motivat decât pe foarte scurt hotărârea (cazul de față), cu atât mai mult cu cât a făcut-o substituind motivarea laturii penale celei civile, să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției (cauza B. împotriva României).

Astfel în hotărârea supusă apelului nu se arată, raportat la obiectul cauzei – latura civilă, aprecierile judecătorului cu privire la toate probele cauzei, în speță la existența sau inexistența înscrisurilor doveditoare cu privire la daunele materiale solicitate, eficacitatea martorilor audiați în cauză, în final rațiunile ce au dus la soluția pronunțată și la prejudiciul astfel stabilit și acordat.

Ca urmare, nemotivarea hotărârii, în opinia sa, constituie o încălcare a dreptului părților la un proces echitabil, în raport și de aspectele mai sus reliefate, cu consecința producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea în totalitate a prezentei sentințe.

Apelul vizează acordarea nelegală a daunelor materiale motivat de faptul că daunfele materiale NU AU FOST DOVEDITE cât si diminuarea daunelor morale.

In cadrul procesului penal acțiunea civila este guvernata de principiul disponibili tatii. în consecința orice pretenție a părtii civile trebuie dovedita de aceasta conform dispozițiilor civile.

Conform art. 49 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 (in vigoare la data producerii evenimentului rutier si pe care la va denumi în continuare „Norme"), se prevăd următoarele:

Art. 49. — La stabilirea despăgubirilor in cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au in vedere următoarele:

2. în caz de deces:

a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum si cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b)cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare,

probate eu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;

c) veniturile nete nerealizate si alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului si până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

d) daunele morale: în conformitate cu legislația si jurisprudența din R..

IN PRIMUL RÂND :

- sumele acordate sunt ca urmare a faptului ca victima NU a avut o culpa concurenta cu cea a inculpaților iar in aceasta situație cuantumul despăgubirilor cuvenite părtilor civile urmează a fi acordat in întregime.

- dar, ce contestă în această ipoteză este faptul că, în calitate de parte responsabilă civilmente trebuia sa fie obligați doar pentru partea de culpă atribuita inculpatului B. M. - care este conducătorul auto asigurat!

-fiind vorba de o culpa . cei doi

inculpați - atunci noi nu putem răspunde decât pentru un procent de 50% din sumele acordate de instanța de fond si nu pt toata suma, diferența urmând a fi suportata de inculpatul B. I..

I) Cu privire la sumele acordate de instanța de fond, respectiv 18.000 ron (echivalentul cheltuielilor cu înmormântarea si cu praznicele ulterioare) daune materiale către partea civila B. M., face următoarele precizări:

- în sensul ca in mod corect instanța nu poate retine o suma, care nu este dovedită/probată cu acte justificative, respectiv documente fiscale, in conformitate cu prevederile art. 49, pct. 2 din normele de aplicare a Ordinului CSA nr. 14/2011, ordin aplicabil la data evenimentului rutier, pe care le reinterează:

Având învedere aceste dispoziții se impunea respingerea pretențiilor civile solicitate pentru partea civila B. M. cu titlu de daune materiale CA NEDOVEDITE, sau in măsura dovedirii unei sume, se impune obligarea doar la ½ din aceasta, din următoarele considerente:

în vederea ipotezei respingerea acestora, solicită a se avea în vedere că dovada acestor cheltuieli nu s-a făcut în sensul admis de Norma, respectiv documente justificative prevăzute de legislația financiar-contabilă: chitanța, OP, plata electronică și așa cum se poate observa în mod ușor din studiul dosarului, proba acestora s-a făcut doar cu declarații de martori și cu un singur înscris denumit „Oferta UKA”.
în ipoteza admiterii acestora, solicită diminuarea acestora în cuantum de 50% conform culpei partajate între cei doi inculpați, asiguratorul răspunzând doar pentru culpa conducătorului auto asigurat – B. M..

Prejudiciul dă dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, daca sunt îndeplinite, cumulativ, doua condiții: prejudiciul sa fie cert si sa nu fi fost reparat încă.

Prejudiciul este cert atunci când este sigur atât sub aspectul existentei, cat si al întinderii sale. Ori, în lipsa documentelor justificative (facturi, chitanțe, bonuri fiscale, extrase bancare), considerăm că prejudiciul reclamat de partea civila NU ESTE UNUL CERT, cuantumul acestuia nefiind sigur.

Condiția ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă este justificată prin faptul că, în caz contrar, repararea prejudiciului ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză.

II) Cu privire la daunele morale acordate părtilor civile respectiv, de instanța de fond.

B. M. - daune morale 200.000 ron.

B. M. G. - daune morale 200.000 ron

B. A. F. - daune morale 200.000 ron.

Contestă cuantumul acestor sume, în sensul că în principal aceste sume sunt exagerat de mari, nu sunt dovedite si mai ales nu sunt în acord cu practica Curții de Apel Bacău, solicitând în aceste condiții reducerea acestora la un cuantum rezonabil iar în al doilea rând aceste sume trebuiau reduse la 1/2 din cele acordate conform culpei atribuite conducătorului auto B. M., instanța de fond neapreciind si nevalorificând în mod corect situația faptică a părtilor civile din prezenta cauza.

Astfel, ancheta socială efectuată la domiciliul părților civile, a arătat în mod clar că, partea civilă B. M., are un apartament în Piatra N. și un autoturism VW Golf și obține venituri salariale în cuantum de 1.200 ron, fiind angajată la Complexul de Servicii I. C. Piatra N..

Cu privire la apelurile declarate de părțile civile, solicită respingerea acestora ca nefondate, pentru considerentele arătate mai sus.

Cu privire la solicitarea reiterată în apel de partea civilă B. M. de acordare a sumei de 20.000 ron cu titlu de daune morale pentru propriile vătămări corporale, solicită respingerea acestora ca nedovedite, care urmare a faptului că aceasta, conform certificatului medico legal a necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale iar conform adresei Spitalului Județean de Urgență N. – fila 47 d.u.p., nu a fost necesară internarea în Spital, ca urmare a accidentului rutier.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate de apelanți, precum și sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:

Prima instanță a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, respectând întocmai dispozițiile art.403 c.pr.pen., care prevăd mențiunile pe care trebuie să le conțină considerentele unei hotărâri. Astfel, Judecătoria Piatra-N. a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpat, dar și mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, care au confirmat pe deplin activitatea infracțională expusă în considerentele rechizitoriului.

Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art.403 c.pr.pen., în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, în special al laturii civile soluționată prin sentința penală apelată.

Rezultă din întregul material probatoriu administrat în cursul procesului penal, la care se adaugă pledoaria de vinovăție a inculpatului, că în data de 25.08.2012, în jurul orei 19⁰⁰, în timp ce inculpatul B. M., șofer începător, conducea autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ pe DN15C, în afara loc. Dobreni, jud. N., la km 15+250, a efectuat o manevră de depășire a unei autoutilitare, în condițiile în care din contrasens venea cu viteză un alt autoturism și, datorita efectuării în mod necorespunzător a acestei manevrei, autoturismul ce venea pe contrasens a ajuns la o distanță foarte mica de mașina condusă de învinuit, ducând la iminența producerii unui accident frontal, situație în care inculpatul B. I., aflat pe scaunul din față dreapta, a tras brusc de volan dreapta, acțiune ce l-a surprins pe șofer și a condus la pierderea controlului mașinii de către B. M. și ieșirea vehiculului de pe carosabil pe lângă un parapet aflat în partea dreaptă a drumului, respectiv plonjarea autoturismului marca Peugeot într-un șanț adânc de 2 metri, iar în urma accidentului rutier produs ca urmare a acțiunilor conjugate ale celor doi învinuiți a rezultat decesul victimei B. C., pasager pe locul din mijloc al banchetei din spate.

Niciunul dintre apelanți nu contestă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege privitoare la atragerea răspunderii civile delictuale. Ceea ce se contestă de către asigurător este întinderea obligației sale de despăgubire, în sensul că ea se limitează doar la culpa conducătorului auto, iar toți apelanții critică daunele acordate, sub aspectul cuantumului lor, din perspectiva interesului procesual pe care-l are fiecare.

Potrivit dispozițiilor Legii nr.136/1995:

ART. 51

Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.

Despăgubirile se plătesc și atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reședința sau sediul în R..

În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat și asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.

ART. 58

Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:

a) accidentul a fost produs cu intenție;

b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;

c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;

d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus vehiculul fără consimțământul asiguratului.

Din prevederile citate reiese că asigurătorul despăgubește victima și în situația în care vehiculul este condus de o altă persoană, chiar și fără consimțământul asiguratului, precum și în situația în care autorul accidentului a rămas neidentificat. Concepția legiuitorului este de a despăgubi orice accident comis de un vehicul pentru care s-a încheiat o poliță RCA, indiferent de cine îl conduce, deci chiar și în situația de excepție în care altă persoană intervine asupra controlului exercitat de conducătorul auto. Prin urmare, această apărare nu poate fi reținută de instanța de apel.

Sub aspectul cuantumului prejudiciilor stabilite de prima instanță, Curtea nu identifică motive pentru care să le modifice.

Judecătoria Piatra-N. a apreciat că se impune acordarea următoarelor despăgubiri: părții civile B. M. suma de 18.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile B. A. F. suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale, iar părții civile B. M. G. suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale.

Pentru a decide în acest sens instanța avut în vedere în cazul daunelor ținând seama de legătura afectivă dintre victimă și părțile civile, trauma psihică a acestora cauzată prin moartea ființei dragi.

Pe fondul daunelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art.1349 și art.1357 c.civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Sunt aplicabile în speță și prevederile art.19 c.pr.pen., potrivit cărora acțiunea civilă exercitată în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, repararea prejudiciului material și moral realizându-se potrivit dispozițiilor legii civile.

Curtea reține că noțiunea de prejudiciu înglobează toate efectele negative resimțite de o persoană ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite de către o altă persoană, iar pentru a fi susceptibil de reparare prejudiciul trebuie să îndeplinească două condiții: să fie cert (existența sa și posibilitățile de evaluare să fie sigure, respectiv prejudiciul să se fi produs deja la data la care se solicită a fi acoperit ori producerea sa în viitor să fie sigură, nu eventuală) și să nu fi fost încă reparat.

Procedând la analizarea pretențiilor formulate de părțile civile în cauza de față, instanța de apel constată că acestea se concretizează în solicitarea reparării integrale atât a prejudiciului material, cât și a prejudiciului moral subsecvent comiterii faptei ilicite care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă.

Acoperirea prejudiciului material vizează restituirea sumelor de bani pe care partea civilă B. M. a fost nevoită să le cheltuiască pentru organizarea ritualurilor de înmormântare și de comemorare a victimei.

Principiul general, aplicabil și în cauză, este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, în sensul că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans), răspunderea sa fiind antrenată atât pentru prejudiciile previzibile, dar și pentru cele neprevizibile la data comiterii faptei ilicite.

Astfel, în cazul decesului unei persoane, la stabilirea despăgubirilor materiale trebuie avute în vedere următoarele: cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate pentru îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative, cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea (conform prevederilor art.49 punctul 2 din Normele puse în aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 21/2009).

Sub acest aspect, sarcina probei revine persoanei care solicită acoperirea unui prejudiciu, astfel încât partea civilă este cea care trebuie să dovedească, apelând la mijloacele de probă permise de lege, existența și întinderea pagubei cauzate prin fapta ilicită a inculpatului; în cazul în care partea civilă pretinde daune materiale, care sunt întotdeauna cuantificabile, acestea nu pot fi stabilite prin apreciere de către judecător, ci trebuie probată, de către partea interesată, valoarea prejudiciului real și efectiv suferit.

Totuși, în privința cheltuielilor de înmormântare și a celor efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, instanța reține că prezentarea de către partea civilă a unor înscrisuri doveditoare pentru cheltuielile realizate cu ocazia înmormântării, precum și cu îndeplinirea ritualurilor religioase, ar reprezenta o sarcină excesivă și disproporționată pentru aceasta.

Or, în condițiile pierderii soțului, respectiv tatălui, eveniment intempestiv care a provocat o durere greu de surprins în cuvinte părții civile, apare ca nerezonabilă obligarea acesteia de a face dovada prin înscrisuri a cheltuielilor pe care le-a efectuat, în condițiile în care normele menționate mai sus nu înlătură, ci se completează cu regulile generale de probațiune, care permit și administrarea altor mijloace de probă.

De altfel, ceremonialul religios de înmormântare, remunerarea preoților, organizarea parastaselor la diferite intervale de timp, reprezintă tradiții recunoscute pentru comemorarea și cinstirea persoanelor decedate, general acceptate și notorii în cazul unui popor creștin ortodox, cum este, în majoritate, poporul român.

De asemenea, pentru sumele de bani achitate, conform datinilor creștine, și în cazul de față, pentru îndeplinirea ritualurilor enumerate mai sus, de regulă nu se eliberează documente justificative, astfel încât instanța apreciază că partea civilă s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a procura înscrisuri care să constate efectuarea acestor cheltuieli, motiv pentru care va avea în vedere depozițiile martorului audiat sub aspectul analizat.

Instanța, luând în considerare aceste mijloace de probă, apreciază că partea civilă a făcut dovada daunelor materiale în cuantum de 18.000 lei.

În continuare, reține instanța de apel că fapta ilicită a inculpaților, constând accidentarea mortală a victimei, ca urmare a nerespectării regulilor de circulație pe drumurile publice, a fost de natură a cauza nu doar un prejudiciu material, ci și un prejudiciu moral membrilor familiei acesteia.

Repararea integrală a prejudiciului reprezintă, așa cum s-a arătat, principiul de bază al răspunderii civile delictuale, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.

Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere de către judecător, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză în plan psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

Este de necontestat că, prin natura sa nepecuniară, prejudiciul moral nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este oportună sau posibilă, în cazul de față, o altă modalitate de reparare a acestei categorii de prejudicii. Așa fiind, fără a face abuz de aplicarea unor reguli arbitrare, instanța de apel consideră că, pentru a se asigura o reparație bazată pe un raport echitabil între faptă și prejudiciul suferit pe plan psihic, nu se impune a se analiza sarcina probei în mod rigid.

Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la obținerea unor venituri nejustificate de către cei care pretind daunele morale.

La aprecierea cuantumului acestora, instanța se va raporta la importanța valorii lezate (dreptul la viață), la legăturile strânse ale victimei cu membrii familiei sale, ținând cont de vârsta la care a survenit decesul acesteia, de caracterul violent al morții, aspect de natură a accentua trauma psihică a părților civile.

Instanța de apel va ține cont de culpa exclusivă a inculpaților în producerea accidentului, de faptul că părțile civile au resimțit puternic consecințele negative ale accidentului rutier, dar și de aspectul că participarea lor la viața socială a fost, inevitabil, profund afectată în urma acestui eveniment nefericit.

Astfel, consecințele negative suferite de părțile civile, în plan psihic și afectiv, prin pierderea unei persoane atât de dragi și apropiate, sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit suferința puternică, persistentă în timp, provocată de pierderea unui soț, a unui tată, a unui bunic, a unui fiu sau a unui frate.

În consecință, deși suferința morală este, practic, ireparabilă, Curtea apreciază că acordarea de către prima instanță a sumei de 200.000 lei părților civile, reprezintă o măsură reparatorie rezonabilă pentru a constitui o compensare a suferinței și a lipsei sprijinului afectiv al soțului, respectiv al tatălui.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.421, pct.1, lit.b c.pr.pen., va respinge apelurile formulate de apelanta - parte responsabilă civilmente . și Reasigurare” SA și apelanții –părți civile B. M., B. A. F. și B. M. G. împotriva sentinței penale nr.149/19.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra-N., ca nefondate.

În baza art.275, alin.2 și 4 c.pr.pen., va obliga fiecare dintre apelanți la plata a 350 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

DECIDE

În baza art.421, pct.1, lit.b c.pr.pen., respinge apelurile formulate de apelanta - parte responsabilă civilmente . și Reasigurare” SA și apelanții –părți civile B. M., B. A. F. și B. M. G. împotriva sentinței penale nr.149/19.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra-N., ca nefondate.

În baza art.275, alin.2 și 4 c.pr.pen., obligă fiecare dintre apelanți la plata a 350 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. P. S. A.

GREFIER,

M. D. B.

Red.C.M.M.

Red.dec.S.A./24.12.2015

Tehnored.B.M.D./9 ex.

28.12.2015

← Dare de mită. Art.290 NCP. Decizia nr. 1163/2015. Curtea de...		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1176/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1176/2015. Curtea de Apel BACĂU