Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 426/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 426/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 23-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 426
Ședința publică de la 23 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. A.
JUDECĂTOR – C. D.
*
GREFIER – E. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de procuror – N. S.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ONEȘTI și inculpatul L. I., împotriva sentinței penale nr. 120 din 23.02.2015, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul inculpat L. I. – CNP_, intimata parte vătămată L. A. – CNP_, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța dispune introducerea în cauză a intimatului inculpat L. G. având în vedere că apelul formulat de P. de pe lângă Onești în privește și pe acesta și constată că este prezent (CNP_).
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Onești așa cum a fost formulat și motivat.
Apelantul inculpat L. I. – având cuvântul - precizează că a fost lovit de partea vătămată și încă trei persoane, nu este vinovat, nu a lovit-o pe partea vătămată și că a fost bătut și fiul său L. G., căruia i-a spart capul.
Intimata parte vătămată L. A. – având cuvântul – arată că inculpații au fost cei care au atacat primii.
Intimatul inculpat L. G. – având cuvântul – precizează că a fost lovit de partea vătămată și că el nu a lovit deloc.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr.120/23.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, s-a dispus în baza art. 386 Cod Procedură Penală schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei pentru care inculpații L. G. și L. I., au fost trimiși în judecată, respectiv din infracțiunea prev . de art. 193 al.2 Noul Cod Penal în infracțiunea prev . de art. 180 al. 2 Cod Penal din 1969 cu aplicarea art. 5 noul cod penal .
În baza art. 180 al. 2 Cod Penal din 1969 și art. 5 Noul cod penal au fost condamnați inculpații:
1. L. G., fiul lui I. și A., născut la 15.02.1970 în Ruginești jud.V., domiciliat în com.Coțofănești ., fără ocupație, studii- 8 clase,stagiu militar neîndeplinit, CNP-_ ,și
2. L. I., iul lui S. și L., născut la 2.06.1942 în Anghelești ,jud. V., domiciliat în Ruginești ., fără ocupație, fără antecedente penale ,stagiul militar neîndeplinit,CNP-_, la câte o pedeapsă de:
- 1000 (una mie lei) amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire și alte violențe” în dauna persoanei vătămate L. A..
S-a atras atenția inculpaților L. G. și L. I. asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 Cod Penal 1969 privind obligativitatea achitării amenzii penale, în caz contrar instanța putând înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.
S-a luat act că persoana vătămată L. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1,2 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata a câte 650 lei, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în faza de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că în data de 22.09.2013 inculpații au agresat-o pe partea vătămată provocându-i leziuni vindecabile în 5-7 zile îngrijiri medicale.
Conform legislației penale declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. Declarațiile părții vătămate servesc la aflarea adevărului în prezenta cauză penală întrucât ele se coroborează cu declarațiile martorilor oculari A. E. A. ( fila 33 dosar i.), care a declarat că “ …am văzut când L. G. a lovit-o cu furca pe L. A. și L. I. a lovit-o cu o secure pe care o avea în mână ” și A. I. ( fila 23 dosar u.p.-, fila 32 dosar i.) care a declarat că “ …m-am întors și am găsit-o pe soacra mea în curtea casei.
Din ansamblul acestor probe rezultă cu certitudine că inculpații L. G. și L. I. au lovit persoana vătămată.
Instanța va înlătura din ansamblul probelor administrate în cauză declarația martorei V. E. ( fila 43 dosar i.) ca fiind nesinceră, dată pro causa deoarece nu se coroborează cu celelalte probe din dosar.
Aplicarea legii penale mai favorabile
Instanța a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 24.07.2014 sub imperiul prevederilor NCPP (Legea nr. 135/2010), calificarea juridică a faptelor deduse judecății făcându-se în conformitate cu dispozițiile noului cod penal CP Legea nr.286/2009). În raport cu prevederile art. 5 NCP s-a făcut calificarea juridică a faptelor deduse judecății în raport de legea penală mai favorabilă.
În temeiul art. 5 din Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În speță, faptele deduse judecății au fost săvârșite sub legea veche ( 22.09.2013), încadrarea juridică pe legea veche fiind art. 180 al. 2 ind.1 Cod Penal din 1969, ale cărei limite de pedeapsă sunt cuprinse între unu și 2 ani închisoare alternativ cu amenda.
Potrivit legii noi încadrarea juridică fiind art. 193 al. 2 Noul Cod Penal ale cărei limite de pedeapsă sunt cuprinse între 6 luni și 6 ani închisoare alternativ cu amenda.
Stabilind provizoriu pedeapsa rezultantă la care s-ar putea ajunge, prin reținerea cauzelor de agravare a răspunderii penale și față de limitele de pedeapsă mai mici din legea veche, instanța reține că pedeapsa mai blândă este conform legii vechi.
În consecință, în baza art. 386 Cod Procedură Penală instanța va schimba încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei pentru care inculpații L. G. și L. I., au fost trimiși în judecată, respectiv din infracțiunea prev . de art. 193 al.2 Noul Cod Penal în infracțiunea prev . de art. 180 al. 2 Cod Penal din 1969 cu aplicarea art. 5 noul cod penal și va dispune condamnarea acestora potrivit încadrării juridice din Codul penal din 1969, aceasta fiind legea penală mai favorabilă.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin dec. nr.265/2014 în sensul că, legea penala mai favorabila se aplica global, în sensul ca nu pot fi combinate dispoziții din legile succesive.
ÎN D., faptele inculpaților L. G. și L. I., constând în aceea că în ziua de 22.09.2013 au agresat-o pe persoana vătămată L. A., cauzându-i leziuni corporale traumatice ce au necesitat 5-7 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „lovire și alte violențe” prev. de art. 180 al. 2 Cod Penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de „lovire și alte violențe”, sub aspectul laturii obiective a existat o acțiune de lovire (persoana vătămată fiind lovită de către inculpați, o urmare periculoasă (o vătămare care a necesitat mai multe zile pentru vindecare), între lovire și urmare existând legătură de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită de inculpați cu vinovăție în forma intenției directe.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 C.proc.pen., respectiv faptele există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpații L. G. și L. I. instanța a procedat la tragerea la răspundere penală a acestora.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că inculpații sunt necunoscuți cu antecedente penale și că au avut o poziție nesinceră în fața instanței, nerecunoscând comiterea faptei.
Pentru aceste motive, reținând încadrarea juridică arătată mai sus, au fost condamnați inculpații la câte o pedeapsă cu amenda penală.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 Cod Penal 1969 privind obligativitatea achitării amenzii penale, în caz contrar instanța putând înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.
Sub aspectul laturii civile ,se va lua act că persoana vătămată L. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În cauză s-a constituit parte civilă S. Mun.Onești solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 220 lei, urmând să fie obligați inculpații la plata acestei sume, în solidar.
Ca o consecință a condamnării, inculpații au fost îndatorați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, potrivit art. 398 cu referire la art. 274 alin. 1 și 2 NCPP.
Văzând și dispozițiile art. 408 NCPP.
În cauză au formulat apel în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Onești și inculpatul L. I..
Procurorul, în motivele scrise de apel, susține că sentința pronunțată de Judecătoria Onești este netemeinică întrucât nu a soluționat corect latura civilă. Astfel, deși în considerentele sentinței se menționează că S. M. Onești s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 220 lei, instanța a omis să dispună obligarea inculpaților la plata sumei de 220 lei către partea civilă S. M. Onești.
În conformitate cu prevederile art.421 al.2 lit.a Cod pr.pen., s-a solicita admiterea apelului și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul celor arătate.
Pentru inculpatul L. I. se arată în motivele scrise de apel că pedeapsa cu amnedă penală în valoare de 1.000 RON este aspră și că instanța nu a apreciat corect împrejurările în care s.au produs faptele, implicați fiind L. G. – fiul său și Lingurarea A. – nora sa, că s-a nimerit prin vizita sa la Tămășoaia într-un conflict produse între cei doi. La vârsta sa și la lipsa sa de experiență a căzut în mijlocul unor neînțelegeri ale familiei amintite. Nu a știut cum să procedeze în asemenea situație, fiind în acel moment un necunoscut la Tămășoaia, un străin. Precizează că locuiește în satul Anghelești, la marginea pădurii, iar deplasarea a făcut-o prin pădure la neamurile sale din Tămășoaia, fără să știe că acolo se poate întâmpla ceva rău, situație pe care a regretat-o.
Solicită ca instanța de judecată să aprecieze corect încadrarea juridică și să se solicite relații de la autoritățile din . sa în comună și să se admită o caracterizare și o anchetă socială. Situația materială este cea a unui om necăjit, fără venituri, locuind într-o cocioabă și muncind ce-i oferă pădurea – urzici, ciuperci, bureți și face linguri. Își dorește o relație bună cu ai săi copii din Tămășoaia, va merge în vizită la ei numai dacă aceștia își doresc și îi va ajuta . la rândul său – cât va putea.
Față de cele prezentate, regretă conflictul la care a asistat fără să vrea și solicită a se aprecia situația în care se găsește, fiind un om fără carte și cu posibilitățile unui om sărac și să fie transformată sancțiunea din amendă penală în amendă administrativă sau avertisment. Promite că în instanță - la primul termen - să se împace cu partea vătămată L. A. și va cere fiului său să contribuie la buna înțelegere în familie.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate de apelanți, precum și sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:
Prima instanță a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, respectând întocmai dispozițiile art.403 c.pr.pen., care prevăd mențiunile pe care trebuie să le conțină considerentele unei hotărâri. Astfel, Judecătoria Onești a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpați, dar și mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței, care au confirmat pe deplin activitatea infracțională expusă în considerentele rechizitoriului.
Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art.403 c.pr.pen., atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora.
Rezultă din întregul materialul probatoriu administrat în cursul procesului penal, că, în ziua de 22.09.2013, cei doi inculpați au agresat-o pe persoana vătămată L. A., cauzându-i leziuni corporale traumatice ce au necesitat 5-7 zile îngrijiri medicale.
În ceea ce privește motivul de apel al procurorului, Curtea îl găsește întemeiat, în sensul că prima instanță, în mod greșit nu s-a pronunțat și pe acțiunea civilă promovată de S. M. Onești, care a solicitat daune materiale de 220 lei, reprezentând cheltuieli medicale cu vindecarea persoanei vătămate L. A., ca urmare a agresiunii fizice exercitate de cei doi inculpați.
În ceea ce privește apelul inculpatului L. I., instanța constată poziția inconstantă a acestuia relativ la vinovăția sa. Prin cererea de apel solicită o sancțiune mai ușoară, iar la termenul de judecată se declară nevinovat.
Spre deosebire de declarațiile celor implicați direct, martorii oculari A. E. A. și A. I. relatează aceleași aspecte percepute în mod nemijlocit. La aceasta se adaugă certificatul medico-legal aflat la fila 15 dup, care evidențiază leziunile traumatice suferite de persoana vătămată. Prin urmare vinovăția inculpaților a fost corect stabilită de prima instanță.
În ceea ce privește pedepsele stabilite de prima instanță Curtea constată, că acestea corespund criteriilor de individualizare prevăzute de art.74 c.pen., iar o modificare de pedeapsă, nu se impune, mai ales că au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru amendă. Curtea, la rândul său, pe baza propriei reevaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului L. I., față și de criticile formulate în apel, constată că o micșorare de pedeapsă sub acest cuantum este neîntemeiată, nefiind incidentă nicio circumstanță atenuantă.
Pentru toate aceste considerente, va respinge apelul formulat de apelantul-inculpat L. I. împotriva sentinței penale nr.120/23.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Onești, ca nefondat.
Va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Onești împotriva aceleiași sentințe penale, în ceea ce privește soluționarea laturii civile.
Va desființa sentința penală apelată în parte.
Va reține cauza spre rejudecare și în fond.
Va obliga inculpații L. I. și L. G. în solidar la plata a 220 lei, daune materiale, către partea civilă S. M. Onești.
Văzând și dispozițiile art.275, alin.2 și alin.3 c.pr.pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
I. În baza art.421, pct.1, lit.b c.pr.pen., respinge apelul formulat de apelantul-inculpat L. I. împotriva sentinței penale nr.120/23.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Onești, ca nefondat.
În baza art.275, alin.2 c.pr.pen., obligă apelantul-inculpat la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
II. În baza art.421, pct.2, lit.a c.pr.pen., admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Onești împotriva aceleiași sentințe penale, în ceea ce privește soluționarea laturii civile.
Desființează sentința penală apelată în parte.
Reține cauza spre rejudecare și în fond.
În baza art.397 c.pr.pen. obligă inculpații L. I. și L. G. în solidar la plata a 220 lei, daune materiale, către partea civilă S. M. Onești.
În baza art.275, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. A. C. D.
GREFIER,
E. D.
Red.s.p. – L.M.P.
Red.d.a. – S.A. – 05.05.2015
Tehnored. – E.D. – 7 ex.
07.05.2015
| ← Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
