Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 1187/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1187/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1187/2015
Ședința publică din data de: 26 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
JUDECĂTOR: O. V. P.
GREFIER: C.-A. F.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: M. G.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de inculpatul D. D., împotriva sentinței penale nr. 330 din data de 04.09.2015, pronunțată de Judecătoria R., în dosarul nr._ .
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Loman R. în substituire pentru apărătorul ales al apelantului-inculpat D. D., av. I. Ș., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei, după care:
Apărătorul apelantului-inculpat depune la dosar delegație de substituire și un set de înscrisuri. Învederează faptul că a înaintat o adresă către Postul de Poliția al comunei Tămășeni prin care a solicitat informații cu privire la partea vătămată și s-a confirmat faptul că acesta este violent, a fost de nenumărate ori sancționat contravențional, este cunoscut ca fiind consumator de băuturi alcoolice. De asemenea, a depus un bilet de ieșire din spital, din care rezultă că aceasta a spart un geam cu pumnul provocându-și suferință.
Apărătorul apelantului-inculpat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat Loman R. pentru apelantul-inculpat D. D. solicită admiterea apelului și a se dispune schimbarea modalității de executare a pedepsei. Prin sentința penală pronunțată de către Judecătoria R. inculpatul D. D. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și sancționată de art. 194 alin. 1 lit. a și e C.p. Acesta s-a prevalat de procedura simplificată prevăzută de art. 375 și art. 396 alin. 10 C.p.p.
Apelul este formulat doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, deoarece din punctul său de vedere instanța de judecată la individualizarea judiciară a pedepsei nu a avut în vedere exact împrejurările în care fapta a fost săvârșită.
Așa cum rezultă și din rechizitoriul depus la dosarul cauzei în data de 25.09.2013 inculpatul se afla acasă și a încercat să aplaneze conflictul apărut între părinții săi. Practic, inculpatul a încercat să îl oprească pe tatăl său care o lovea cu bestialitate pe mama sa, încercând să o apere. Din punctul său de vedere instanța de judecată nu a avut în vedere faptul că sunt întrunite condițiile unei circumstanțe atenuante legale și anume depășirea limitelor legitimei apărări, exista un atac material, direct, imediat, injust, iar persoana vizată era chiar mama inculpatului.
Inculaptul nu are antecedente penale, acesta nu a mai suferit condamnări. Are doar o amendă administrativă în cuantum de 800 lei.
Instanța de judecată nu a avut în vedere aceste împrejurări. Inculpatul a recunoscut că a încercat să îi despartă pe cei doi. Practic, nu a vrut și nu a avut niciun moment intenția să îi facă rău tatălui său. El lucrează în străinătate, este cel care întreține familia, o familie numeroasă cu foarte mulți copii, partea vătămată nu are un loc de muncă, nu are o pensie și inculpatul este cel care le trimite bani în țară. Partea vătămată consumă frecvent alcool și a încercat să îi facă rău unui alt fiu al său în vârstă de 26 de ani acuzându-l că l-a tăiat în luna septembrie, însă acesta s-a lovit, astfel cum s-a constata și de către persoanulul de pe Ambulanță.
În subsidiar, solicită a se avea în vedere faptul că a fost provocat și a se reține această circumstanță a provocării. De aceea, apreciază că această pedeapsă este prea aspră și nu este eficientă, odată cu . ar fi marginalizat și în imposibilitate de a-și reface viața. Consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului și schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, față de motivele invocate, solicită respingerea apelului formulat de inculpatul D. D., a se menține sentința penală nr. 330/2015 a Judecătoriei R. ca fiind legală și temeinică. Apreciază că instanța, conform probatoriului a stabilit în mod corect situația dde fapt și a efectuat o individualizare corectă a pedepsei, având în vedere gravitatea faptei comise de către inculpat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
Deliberând
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 330 din 04.09.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ s-a dispus:
Pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a, e din noul Cod penal (NCP), cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, asupra persoanei vătămate D. V., domiciliat în com. Tămășeni, ., CNP_, condamnarea inculpatului D. D., fiul lui V. și A., născut la 24 martie 1987 în ., cu același domiciliu – . clase, ocupația – muncitor ziler, starea civilă – necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, în condițiile art. 375 și art. 396 alin. 10 noul Cod de procedură penală (NCPP).
Potrivit art. 67 NCP s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP pe o durată de 1 (un) an, urmând ca aceasta să fie executată în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c NCP.
În temeiul art. 404 alin. 5 NCPP s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 NCP, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
În condițiile art. 397 alin. 1 NCPP s-a luat act că persoana vătămată D. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a admis cererea formulată de partea civilă S. M. de Urgență R., cu sediul în mun. R., ., și în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, modificată, cu aplicarea art. 397 alin. 1 NCPP și art. 1357 din noul cod civil (NCC), obligă inculpatul să plătească furnizorului de servicii medicale despăgubiri civile în sumă de 4.117,36 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de internarea persoanei vătămate.
În temeiul art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2008, modificată, s-a dispus prelevarea de către personalul medical al penitenciarului a probelor biologice de la inculpat în vederea determinării profilului genetic.
Potrivit art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, modificată, s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 274 alin. 1 NCPP a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4389/P/2013 din 18 mai 2015, înregistrat pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 26 mai 2015, P. de pe lângă această instanță a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. D., fiul lui V. și A., născut la 24 martie 1987 în ., cu același domiciliu – . clase, ocupația – muncitor ziler, starea civilă – necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a, e din noul Cod penal (NCP), cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, asupra persoanei vătămate D. V., domiciliat în com. Tămășeni, ., CNP_.
S-a reținut prin actul de sesizare că la data de 2 octombrie 2013 organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție al ., s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în data de 25 septembrie 2013, în jurul orei 20,00, D. D. l-a agresat fizic pe tatăl său, provocându-i mai multe leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40 de zile de îngrijiri medicale și extirparea splinei.
Din declarațiile persoanei vătămate și a martorei D. A. a rezultat faptul că în cursul zilei de 25 septembrie 2013, pe fondul consumului excesiv de alcool, persoana vătămată a lovit-o pe soția sa – martora D. A., reproșându-i faptul că a fost plecată de acasă în mod nejustificat pentru mai multe ore. Pentru acest motiv, martora l-a sunat pe fiul său – inculpatul D. D., care a venit la locuința părinților și l-a certat pe tatăl său pentru comportamentul necorespunzător, iscându-se un conflict fizic între cei doi. Inculpatul l-a lovit de mai multe ori cu pumnul pe tatăl său până când acesta a căzut la pământ, după care l-a lovit în mod repetat cu picioarele în zona abdomenului și toracelui. Inițial persoana vătămată nu a realizat gravitatea leziunilor suferite, dar la data de 2 octombrie 2013 i s-a făcut rău și a leșinat, fiind necesară transportarea sa de urgență la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. A1/R/69 din 26 noiembrie 2013 persoana vătămată a suferit un traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale, ruptură de splină, hemiperitoneu și splenectomie de necesitate, leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40 de zile de îngrijiri medicale. Prin gravitatea lor leziunile au pus în pericol viața victimei și i-au cauzat o scădere permanentă a capacității de muncă în proporție de 15%.
Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut faptul că l-a lovit pe tatăl său, susținând că vătămările se datorează consumului de alcool și muncilor fizice prestate, apărare care nu se confirmă, având în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală potrivit cărora leziunile puteau fi produse prin lovirea toracelui și abdomenului cu mijloace contondente.
Instanța a constatat că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 35 și art. 41 din noul Cod de procedură penală (NCPP).
Aspecte privind pretențiile civile
Persoana vătămată D. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Unitatea sanitară furnizoare de servicii medicale S. M. de Urgență R., cu sediul în mun. R., ., s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 11.632,35 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de internarea persoanei vătămate (fila 31 dosar UP). În cursul judecății a revenit asupra acestei sume, precizând că valoarea cheltuielilor ocazionate de internarea persoanei vătămate este de 4.117,36 RON (fila 27).
Aspecte procedurale
Instanța a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 26 mai 2015 sub imperiul prevederilor NCPP (Legea nr. 135/2010). Potrivit art. 344 NCPP inculpatului i-a fost comunicată copia rechizitoriului la data de 2 iunie 2015. Acesta nu a formulat cereri sau excepții în legătură cu legalitatea actului de sesizare, a probelor administrate la urmărirea penală sau a actelor de urmărire penală efectuate în cauză, astfel încât prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din 3 iulie 2015 s-a dispus începerea judecății, conform art. 346 alin. 2 NCPP.
Apărările inculpatului
În cursul urmăririi penale inculpatul a adoptat o poziție procesuală în mare parte nesinceră, susținând că se afla la domiciliu în momentul în care tatăl său a început să provoace scandal, agresând-o pe D. A.. Inculpatul a intervenit între cei doi pentru a-i despărți, a condus-o pe persoana vătămată într-o altă cameră și a lovit-o în zona picioarelor, după care a prins-o de umeri și împins-o pe un pat. Inculpatul a negat că ar fi lovit persoana vătămată cu pumnii sau picioarele în abdomen sau în altă parte a corpului. În zilele următoare nu a vorbit cu persoana vătămată, fiind certați, dar în data de 20 octombrie 2013, în jurul orei 18,00, când a ajuns acasă de la muncă, fratele său i-a spus că persoana vătămată fusese luată cu ambulanța la spital, având dureri în zona abdomenului. Fratele său i-a mai spus că în ziua respectivă persoana vătămată a consumat băuturi alcoolice și a căzut pe treptele din fața casei.
În fața instanței inculpatul a adoptat o poziție de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii. Acesta a declarat că în ziua de 25 septembrie 2013, fiind sub influența alcoolului, persoana vătămată a început să o bată pe D. A.. Inculpatul i-a spus să înceteze, dar persoana vătămată a început să îl lovească și pe acesta, împrejurare în care a împins-o cu brațele. Persoana vătămată a căzut pe pat cu fața în sus, iar inculpatul a lovit-o cu piciorul în zona tibiei, însă în scurt timp s-a ridicat și a încercat din nou să îl atace pe inculpat. În aceste condiții, inculpatul a lovit-o cu picioarele în zona lombară, în părțile laterale ale spatelui, după care persoana vătămată s-a liniștit. Nici în după-amiaza respectivă și nici în zilele următoare persoana vătămată nu a acuzat dureri și nici nu s-a plâns că s-ar simți rău, deși a desfășurat activități agricole la câmp și în gospodărie, însă după 2 săptămâni s-a internat în spital. Inculpatul apreciază că leziunile constatate prin raportul medico-legal se datorează altor cauze, întrucât persoana vătămată a căzut de 2-3 ori pe scările de la . a invocat prevederile art. 375 NCPP, recunoscându-și vinovăția și însușindu-și probele administrate la urmărirea penală.
Inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Probe
Având în vedere incidența dispozițiilor art. 349 alin. 2, art. 374 alin. 4 și art. 375 NCPP, precum și împrejurarea că probele administrate la urmărirea penală nu au fost contestate, soluționarea cauzei s-a făcut fără administrarea de dovezi în cursul judecății. Au fost însușite fără rezerve probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv înscrisuri medicale, raportul de constatare medico-legală nr. A1/R/69 din 26 noiembrie 2013, declarațiile persoanei vătămate D. V., declarațiile martorei D. A., fișa de cazier judiciar și declarațiile inculpatului.
Inculpatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere (fila 29).
Situația de fapt reținută de instanță
Inculpatul locuiește împreună cu părinții în com. Tămășeni, .. În ziua de 25 septembrie 2013, pe fondul consumului excesiv de alcool, persoana vătămată a provocat scandal la domiciliu, lovind-o cu palmele pe soția sa – martora D. A.. Inculpatul a intervenit între cei doi părinți și l-a certat pe tatăl său pentru comportamentul necorespunzător, discuția degenerând într-un conflict fizic. Inculpatul l-a lovit de mai multe ori cu pumnul pe tatăl său și l-a împins de umeri până când acesta a căzut la pământ, după care l-a lovit în mod repetat cu picioarele în părțile laterale ale abdomenului și toracelui. Inițial persoana vătămată nu a realizat gravitatea leziunilor suferite, dar la data de 2 octombrie 2013 i s-a făcut rău și a leșinat, fiind necesară transportarea sa de urgență la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale. Persoana vătămată a rămas internată în spital până la data de 14 octombrie 2013, suferind o intervenție chirurgicală de extirpare a splinei.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. A1/R/69 din 26 noiembrie 2013 întocmit de Cabinetul Medico-Legal R. (fila 28 dosar UP) persoana vătămată a suferit un traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale C8 și C9 stânga, ruptură de splină de 3,5 cm și hemiperitoneu. S-a impus splenectomie de necesitate. S-a concluzionat că aceste leziuni puteau fi produse prin lovirea toracelui și abdomenului cu mijloace contondente, au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale, au pus în primejdie viața victimei și i-au cauzat o diminuare permanentă a capacității de muncă în proporție de 15%.
Apărările inculpatului, în sensul că este posibil ca leziunile constatate la examenul medico-legal să aibă o altă cauză decât violențele exercitate asupra victimei, nu pot fi primite. Într-adevăr, în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a lovit victima doar peste picioare și a împins-o pe un pat, aceasta căzând cu fața în sus. În cursul judecății, însă, inculpatul a recunoscut că a lovit victima de mai multe ori cu picioarele în zona lombară și în părțile laterale ale abdomenului și toracelui, susținere ce confirmă pe deplin atât producerea fracturii coastelor C8 și C9 stânga, cât și ruptura splinei (poziționată în partea lateral stânga a abdomenului). De asemenea, împrejurarea că persoana vătămată nu a acuzat dureri puternice imediat după săvârșirea infracțiunii nu înlătură legătura de cauzalitate dintre agresiune și leziuni, în condițiile în care este cunoscut că leziunile de natura celor produse victimei nu cauzează dureri imediate acute, ci acestea se acutizează în timp. Dovadă că ruptura de splină a fost produsă în . exercitată de inculpat și nu cu ocazia desfășurării muncilor agricole sau, eventual, a unei căzături pe treptele de la . faptul că la data internării (2 octombrie 2013) s-a constatat prezența în cavitatea abdominală a unei cantități de 2,5 litri de sânge lichid și coagulat ce avea ca sursă ruptura de splină. Cantitatea mare de sânge și împrejurarea că parte din acesta era coagulat conduce la concluzia că leziunea era veche, putând fi provocată la 25 septembrie 2013. ca atare, toate aceste apărări ale inculpatului vor fi înlăturate.
Cu ocazia concluziilor pe fond apărătorul inculpatului a invocat existența unei situații faptice care ar putea fi interpretată drept provocare sau, eventual, o depășire a limitelor legitimei apărări, în condițiile în care inculpatul l-a lovit pe tatăl său pentru a-l determina să înceteze . exercitată asupra mamei. Este de observat că incidentul dintre cei doi soți nu a fost atât de intens încât să necesite intervenția fiului acestora, și, în orice caz, acțiunile acestuia din urmă au fost, din punct de vedere cantitativ, atât de disproporționate încât înlătură orice apărare în sensul existenței unei provocări sau a legitimei apărări.
În drept
Instanța a apreciat că, în raport de probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale și de poziția procesuală adoptată de inculpat în faza de judecată (când a invocat prevederile art. 375 NCPP, chiar dacă declarația sa nu a fost în totalitate sinceră), vinovăția acestuia este pe deplin probată. Nu subzistă nici un echivoc asupra veridicității aspectelor de fapt reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, în condițiile în care acestea rezultă cu prisosință din probele administrate și nu au fost contestate.
Fapta inculpatului de a o lovi cu intenție pe persoana vătămată cu picioarele în zona abdominală și toracică, provocându-i cu preterintenție leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale, o infirmitate (pierderea unui organ) și i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a, e NCP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP.
Individualizarea pedepsei
La stabilirea pedepsei și a cuantumului acesteia instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 74 NCP, dând eficiență gradului ridicat de pericol social al faptei, modalității concrete în care aceasta a fost comisă (prin raportare la circumstanțele de loc și timp, la gravitatea lezării valorilor sociale ocrotite de legea penală și la importanța vătămării produse), conținutului acțiunilor inculpatului și circumstanțelor personale ale acestuia. De asemenea, au fost avute în vedere aspectele referitoare la motivele săvârșirii infracțiunii, prezența antecedenței penale (inculpatul fiind anterior sancționat administrativ pentru o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice), conduita inculpatului anterior comiterii infracțiunii și pe parcursul procesului penal, precum și elemente circumstanțiale cu caracter personal (nivelul de școlarizare, starea de sănătate, situația social-familială, implicarea în activități lucrative în străinătate). De asemenea, în raport cu poziția procesuală a inculpatului urma a se acorda eficiență prevederilor art. 396 alin. 10 NCPP. În considerarea acestor argumente, având în vedere că inculpatul și-a agresat propriul tată, provocându-i leziuni de o gravitate ridicată, ce i-au pus în pericol viața, instanța nu a găsit oportun să aplice o pedeapsă sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Instanța a apreciat că pedeapsa închisorii are ca finalitate restabilirea ordinii juridice încălcate prin săvârșirea infracțiunii. În aplicarea acesteia instanța trebuie să aibă în vedere că, prin natura ei, pedeapsa are o dublă natură, preventivă și în același timp coercitivă. Ea se adresează individului autor al infracțiunii și urmărește să împiedice reiterarea comportamentului infracțional. În același timp, are rolul de prevenție generală, întrucât prin expunerea infractorului la anumite privațiuni membrii comunității pot anticipa consecințele unui comportament similar. Pedeapsa are și un vădit rol aflictiv și retributiv, fiind percepută ca o consecință directă a lezării valorilor ocrotite de legea penală și concretizându-se în restrângerea exercițiului drepturilor civile.
Instanța a mai reținut că inculpatul nu a suferit până în prezent vreo condamnare la pedeapsa închisorii. Chiar dacă în cauza de față a recunoscut comiterea infracțiunii, având o poziție procesuală în mare parte sinceră, pericolul social al faptei nu este nici pe departe diminuat. Instanța nu poate pierde din vedere gravitatea leziunilor produse și împrejurarea că inculpatul a lovit victima în vârstă de 52 de ani în mod repetat, mult mai mult decât ar fi fost necesar pentru a opri conflictul conjugal declanșat de aceasta.
În ceea ce privește individualizarea modului de executare a pedepsei, chiar dacă inculpatul are drept antecedente doar o sancțiune cu caracter administrativ, în contextul celor mai sus arătate instanța a apreciat că scopul preventiv al acesteia nu poate fi realizat decât prin privarea de libertate. Așa fiind, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 1 (un) an, urmând ca aceasta să fie executată în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c NCP. De asemenea, potrivit art. 404 alin. 5 NCPP a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 NCP, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
Soluționarea laturii civile
Instanța a reținut că persoana vătămată D. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, modificată, cu aplicarea art. 397 alin. 1 NCPP și art. 1357 NCC, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S. M. de Urgență R. suma de 4.117,36 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de internarea persoanei vătămate D. V. în perioada 2-14 octombrie 2013.
Alte aspecte
În temeiul art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2008, modificată, s-a dispus prelevarea de către personalul medical al penitenciarului a probelor biologice de la inculpat în vederea determinării profilului genetic. Potrivit art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, modificată, s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice astfel recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
Inculpatul a fost îndatorat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, potrivit art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 NCPP. S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art. 408 NCPP,
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul.
Apelantul-inculpat nu a motivat în scris apelul, iar în susținerile orale ale apărătorului a fost criticată hotărârea apelată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate, urmând a fi doar examinate de instanța de control judiciar.
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.374 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale privind motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele care fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde au fost săvârșite, încadrarea juridică date faptelor săvârșite de apelantul-inculpat, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele în care au fost comise faptele și a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale.
Instanța de fond a dat faptelor săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică și manifestat multă înțelegere la individualizarea judiciară a pedepselor, atât la stabilirea cuantumului acestora pentru fiecare infracțiune săvârșită, cât și la aplicarea dispozițiilor legale prind concursul real de infracțiuni, în sensul neaplicării nici unui spor de la pedeapsa cea mai grea aplicată.
Curtea își însușește motivarea instanței de fond, cu completările care vor fi făcute.
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, reține aceeași situație de fapt ca și cea reținută de către prima instanță și recunoscută de către inculpat care a uzat de procedura recunoașterii învinuirii prev de art 375 Cpp și anume că la data de 25.09.2013 i-a luat apărarea mamei sale care era agresată de către partea vătămată și l-a lovit pe acesta cu pumnii și picioarele producându-i leziuni grave care au determinat extirparea splinei, rupturi costale și au necesitat 35-40 de zile îngrijiri medicale.
Prin apărător ales inculpatul a solicitat achitarea pentru legitimă apărare iar în subsidiar redozarea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuate .
Sub primul aspect invocat cel referitor la legitima apărare Curtea în acord cu prima instanță constată că fapta inculpatului a veni în apărarea mamei care era agresată de către partea vătămată nu poate justifica ferocitatea atacului inculpatului care a depășit limitele unei apărări justificate .
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel referitor la redozarea pedepsei, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art.74 Cod penal, la stabilirea pedepselor, instanța trebuie să țină seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Gravitatea faptei săvârșite de apelantul-inculpat, rezultă și din circumstanțele în care au fost comise, de urmările produse – pierderea unui organ - și care se pot produce, infracțiunile săvârșite de apelantul-inculpat fiind de natură să aibă grave consecințe asupra părților vătămate.
Curtea va reține totuși ca și împrejurare care atenuează gravitatea faptei, împrejurarea că fapta a fost determinată de fapta culpabilă a părții vătămate care o agresa pe mama inculpatului motiv pentru care va admite apeul inculpatului și va reduce pedeapsa până aproape de limita specaială. Cât privește modalitatea de executare, având în vedere și cuantumul pedepsei rezultante și celelalte aspecte prezentate mai sus, Curtea apreciază că singura modalitate de executare, pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul preventiv și educativ, este, așa cum corect l-a individualizat instanța de fond, pedeapsa închisorii în regim de detenție.
Așa fiind, în baza art. 421 pct2 lit.a Cpp va admite apelul declarat de apelantul inculpat D. D. împotriva sentinței penale nr. 330 din 4.09.2015, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr ._ .
Va dispune desființarea sentinței penale atacate.
Va reține cauza spre rejudecare ,și,pe fond:
Va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului D. D. de la 2 ani închisoare la 1 ( un ) an și 6 ( șase ) luni închisoare .
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală ;
Pentru aceste motive;
În numele legii,
DECIDE :
In baza art. 421 pct2 lit.a Cpp admite apelul declarat de apelantul inculpat D. D. împotriva sentinței penale nr. 330 din 4.09.2015, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr ._ .
Dispune desființarea sentinței penale atacate.
Reține cauza spre rejudecare ,și,pe fond:
Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului D. D. de la 2 ani închisoare la 1 ( un ) an și 6 ( șase ) luni închisoare .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate
În temeiul art. 275 al 3 Cpp, cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică ,azi, 26.11.2015 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. V. O. V. P.
GREFIER,
C.-A. F.
Red. sent. B. C.
Red. dec. V.M./09.12.2015
Tehnoredactat F.C.A./14.12.2015 - 7 ex.
| ← Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art.287 NCP.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1188/2015.... → |
|---|
