Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 167/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-11-2015
DOSAR NR._ /a2
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 167/C
Ședința publică din 26 noiembrie 2015
Complet format din :
PREȘEDINTE- C. D.
GREFIER- L. G.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror V. P.
*
La ordine a venit spre soluționare contestația formulată de inculpatul C. G., împotriva încheierii din 12.11.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr._ 15.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 alin.1 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul- inculpat C. G. în stare de arest, asistat de avocat ales B. A. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Curtea, aduce la cunoștință contestatorului-inculpat prevederile art.83, lit.a C. pr.penală, în sensul că are dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.
Contestatorul-inculpat arată că nu are de relatat aspecte noi și își menține contestația formulată.
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat contestația în stare de judecată si s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales B. A. T., pentru contestatorul-inculpat, solicită admiterea contestației, având în vedere faptul că în dosar sunt situații bizare față de pronunțarea a două încheieri la aceeași dată de ședință. Prin urmare, consideră că sunt incidente dispozițiile privind nulitatea absolută.
Solicită a se analiza infracțiunea scop față de art.193 Cod penal privind fapta de lovire și vătămare. Arată că își întemeiază pledoaria pe dispozițiile art.242, alin.2, teza a II a privind măsurile preventive și a se aprecia față de existența sau nu a intenției.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a căutat doar să se apere, victima avea 1,65 gr/% alcool în sânge.
De asemenea, apreciază că față de dispozițiile art.19, art.26 cod penal privind legitima apărare și cauza neimputabilă, raportat la art.25 cod penal privind starea de temere, se impune a se avea în vedere că inculpatul a primit amenințări la locul de deținere din partea victimei.
De reținut este și faptul că inculpatul este pensionat medical din Italia, are o fetiță în îngrijire, iar martorii audiați au relatat aspecte cu privire la conflictul ivit între inculpat și victimă, aceasta din urmă fiind o persoană violentă.
Ulterior, când inculpatul a auzit despre decesul victimei s-a predat la organele de poliție întrucât știa că a îmbrâncit doar victima și a urmat decesul datorită stării de ebrietate.
Precizează că față de inculpat s-a luat măsura arestului la domiciliu dar în urma contestației formulată de parchet s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal.
În acest moment procesul consideră că se poate lua măsura controlului judiciar prin înlocuirea măsurii arestării preventive.
Mai susține faptul că s-au formulat în cauză mai multe cereri, respectiv ca inculpatul să dea declarație în fața procurorului, de studiere a dosarului, audiere martori precum și comunicarea actelor de procedură, cereri care au fost respinse. Nu i s-a comunicat nici copie a raportului de expertiză medico-legal.
Apreciază că, motivarea instanței de fond, în sensul că inculpatul trebuie să stea în stare de arest întrucât se menține temeiurile avute în vedere nu este justificată, raportat la art.202 alin.1 și 2 C.pr.penală. Precizează că în cauză nu există riscul ca inculpatul să se sustragă de la urmărirea penală, să influențeze martorii sau desfășurarea procesului penal, ori să comită noi infracțiuni.
De asemenea, solicită a se constata că au fost audiați toți martorii, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în măsura cum s-a întâmplat,varianta inculpatului fiind confirmată. Având în vedere raportul de expertiză medico-legal se poate constata că nu există legătură de cauzalitate între infracțiunea reținută și loviturile aplicate, față de concluziile medicului legist. Consideră că, inculpatul stă pe nedrept în stare de arest preventiv.
Mai mult și apărătorul părții civile a arătat faptul că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute. Este adevărat că inculpatului i s-a reținut o stare de recidivă față de care nu a formulat cerere de reabilitare dar se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive până la momentul judecării cauzei cu o altă măsură mai ușoară, având în vedere că a recunoscut regularitatea actului de sesizare.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că în cauză s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în raport de condițiile art.362, raportat la art.208, alin.1 C. pr.penală și s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii, care a fost menținută.
Arată că susținerile inculpatului prin apărătorul ales la termenul de azi, cu privire la faptul că inculpatul stă pe nedrept în stare de arest preventiv și motivul pentru care stă nu sunt fondate, față de faptul că s-a constatat legalitatea și temeinicia acestei măsuri. În cauză, este clar că măsura este legală și temeinică față de punea în mișcare a acțiunii penale sau a legitimei apărări, ori că măsura nu este proporțională cu gravitatea faptei reținute.
Despre faptul că nu există rezonanță între condițiile în care a fost săvârșită fapta și gravitatea faptei, nu este de asemenea susținută nici această afirmație, măsura fiind dispusă față de comiterea faptei de lovituri și vătămări cauzatoare de moarte.
Este adevărat că a existat un incident între inculpat și victimă cu anii în urmă, dar fapta reținută în raport de condițiile și împrejurările de comitere, rezultă faptul că inculpatul se afla în barul unde ulterior a venit victima, s-a ivit incidentul datorită comportamentului inculpatului care i-a reproșat victimei că a fost înjunghiat ca pe un porc cu anii în urmă.
Analizând declarațiile martorilor audiați se poate constata că victima nu a ripostat în niciun fel ci a fost lovită de inculpat, dar nu a existat nicio provocare din partea victimei.
De asemenea, din raportul de expertiză medico-legal de necropsie rezultă cauza morții în urma leziunii hepatice. Prin urmare, există legătură de cauzalitate între lovituri și decesul victimei. Astfel, inculpatul a săvârșit fapta reținută dovedită prin probele administrate și certificată îndoiala rezonabilă a faptei.
Apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar susținerile inculpatului prin apărătorul ales că stă pe nedrept în stare de arest preventiv nu pot fi reținute, față de faptul că inculpatul a cauzat leziuni unei persoane care au dus la decesul acesteia.
În concluzie, solicită respingerea contestației formulată de inculpat ca nefondată, menținerea încheierii pronunțate ca fiind legală și temeinică cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat, în replică, arată că este doctor în drept și are cunoștință despre faptul că nu există legătură de cauzalitate în cauză, astfel consideră că inculpatul stă pe nelegal în stare de arest preventiv.
Contestatorul-inculpat, având cuvântul, solicită a se avea în vedere că a fost tăiat în urmă cu ceva ani, regretă ce s-a întâmplat și dorește să fie alături de copil.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
1.Inculpatul C. G. a formulat contestație împotriva Încheierii din 12.11.2015 a Tribunalului Bacău criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
2. În motivele contestației inculpatul a aratat urmatoarele:
Apreciază că, motivarea instanței de fond, în sensul că inculpatul trebuie să stea în stare de arest întrucât se menține temeiurile avute în vedere nu este justificată, raportat la art.202 alin.1 și 2 C.pr.penală. Precizează că în cauză nu există riscul ca inculpatul să se sustragă de la urmărirea penală, să influențeze martorii sau desfășurarea procesului penal, ori să comită noi infracțiuni.
3. Dispozitii legale relevante:
Art. 202 C. pr. pen.
(1) Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
(2) Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
(3) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Art. 223 C. pr. pen.
(2)Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Art. 208 C. pr. pen.
2) Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Art. 207 C. pr. pen.
(4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Art. 242
(2) Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
4. Din actele și lucrările cauzei Curtea reține urmatoarele:
Prin Incheierea din 12.11.2015 a Tribunalului Bacău s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C. G..
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut ca fiind realizate condițiile prev. de art. 223 alin. 2 C. pr. pen. rap. la art. 202 alin. 1,2,3 C. pr. pen. și art. 207 alin. 4 C. pr. pen. comb. cu art. 208 C. pr. pen. În concret s-a reținut că subzistă în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea, prelungirea și menținerea anterioară a măsurii arestării preventive.
5. Analizand incheiere contestată prin prisma criticilor aduse de inculpați, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept Curtea găsește nefondată contestația pentru următoarele considerente:
Prima instanța a reținut în mod just ca inculpatul este trimis în judecată cu privire la săvârșirea unor fapte care sunt încadrabile în categoriile de infracțiuni dintre cele expres prevăzute de art. 223 alin. 2 C. pr. pen. și anume care au cauzat moartea unei persoane. Inculpatul a fost trimis în judecată cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. și ped. de art. 195 C. pen.
Pe lângă condiția menționată, prin raportare la gravitatea infracțiunii de care este acuzat inculpatul, modalitate de comitere – agresarea fizică a victimei-, Curtea constată că există elelemente probatorii care susțin la nivel rezonabil concluzia că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În atare condiții solutia primei instanțe de menținere măsurii arestarii preventive este întemeiată. Mai mult Curtea constată că măsura preventivă dispusă față de inculpat este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia; fiind necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia și anume prezervarea ordinii publice pusă în pericol prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive în condițiile art. 242 alin. 2 C. pr. pen. nu poate fi primită favorabil pentru următoarele considerente:î
Potrivit art. 242 alin. 2 C. pr. pen. înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară se dispune „...dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”. Prin urmare, înlocuirea măsurii preventive este pusă sub semnul evaluarii favorabile inculpatului a două elemente și anume: „împrejurările concrete ale cauzei” și „ conduita procesuală a inculpatului”. Inculpatul în susținerile sale nu a invocat aspecte care să consune cu cele două elemente relevante legal pentru înlocuirea arestării preventive, ci aspecte care țin de probele administrate în cauză și cu implicații asupra fondului acesteia.
În atare condiții, Curtea a realizat din oficiu evaluarea referită de textul normativ menționat, context în care a constatat că „împrejurările concrete ale cauzei” nu s-au schimbat de la data verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive. În privința „conduitei procesuale a inculpatului” Curtea constată că se caracterizează prin constanță; acesta a recunoscut conflictul pe care l-a avut cu victima exprimându-și propria versiune cu privire la . fizică a acesteia din urmă.
Față de cele reținute Curtea socotește că măsura arestării preventive a inculpatului este oportună și necesară pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen. –asigurarea bunei desfășurări a procesului penal –, de aceea nu se justifică înlocuirea în condițiile art. 242 alin. 2 C. pr. pen.
6. În concluzie Curtea gasește legală și temeinică încheierea contestată pe care o menține.
7. Potrivit art. 275 alin. 2 C. pr. pen. cheltulielile judiciare avansate de stat cu această procedură –contestația- se vor suporta de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de inculpatul C. G. împotriva Încheierii din 12.11.2015 a Tribunalul Bacău, ca nefondată.
Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. L. G.
Red.înch.f. B. V. S.
Red.contest. C.D./ 27.11.2015.
Tehnored. L.G./ 27.11.2015.
5 ex.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
