Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 407/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 407/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.407ApDOSAR NR._
Ședința publică din 27 mai 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A4:
PREȘEDINTE C. G.
Judecător S. F.
Grefier N. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul V. M. și de partea civilă V. V. V. împotriva sentinței penale nr. 232 din data de 06 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 07 mai 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 19 mai 2015 și apoi pentru astăzi, 27 mai 2015, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 232 din data de 6 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Zărnești s-a dispus:
În baza art. 396 alin.1 și alin.4 Cod procedură penală raportat la art.83 Cod penal a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului V. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tǎiere fǎrǎ drept de arbori, prevăzută de art.108 alin.1 lit. c din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal
În baza art. 83 alin.1, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, a amânat aplicarea pedepsei de 1 an închisoare și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe potrivit art.84 Cod penal
În baza art.85 alin.1, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare sǎ respecte urmǎtoarele mǎsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.404 alin.3 Cod procedură penală atras atenția inculpatului că, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau al săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, se va revoca amânarea și se va dispune aplicarea pedepsei stabilite și executarea ei în regim de detenție.
În baza art.19 și art. 397 Cod procedură penală raportat la art.1357 cod civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă V. V. V. și a obligat inculpatul V. M. la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 4102.06 lei, reprezentând daune materiale.
A respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă V. Dragoncea Ș. E..
A luat act că persoana vătămată REGIA Publică Locală Ocolul Silvic Bucegi – Piatra Craiului RA și persoana vătămată Regia Națională A Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică B. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:
În data de 01.12.2012, inculpatul s-a deplasat pe terenul categoria fâneațǎ împǎduritǎ, situat în com. B., ., jud. B., proprietatea mamei sale, partea civilă V. V. V., de unde, deși nu avea autorizarea personalului silvic, a tǎiat trei arbori esențǎ fag, nemarcați, cu un volum total de 14.970 mc, în valoare de 3308.115 lei (fǎrǎ TVA).
Aceastǎ situație de fapt rezultǎ din coroborarea declarațiilor inculpatului (filele 48-51 DUP), cu declarația martorului T. A. C. (filele 52-53 DUP și fila 84 DJ), cu declarația martorului T. C. I. (filele 54-55 DUP și fila 66 DJ), cu declarația martorului P. O. D. I. (filele 56-57 DUP și fila 64 DJ), cu declarația martorului B. I. (filele 58-60 DUP și fila 45 DJ), cu declarația martorului O. I. (fila 61 DUP și fila 46 DJ), cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto (filele 24-31 DUP), precum și cu extrasul de CF și actele de proprietate ale părții civile V. V. V. (filele 64-71 DUP).
Din examinarea adresei nr.1250/14.05.2013, însoțitǎ de fișa de calcul, emise de Regia Publicǎ Localǎ Ocolul Silvic Bucegi – „Piatra-Craiului” RA, instanța constatǎ cǎ valoarea prejudiciului creat prin tǎierea celor 3 arbori esențǎ fag, cu un volum total de 14.970 mc, este în sumǎ de 3308.115 lei (fǎrǎ TVA), respectiv 4102.06 lei (cu TVA) (filele 38-39 DUP).
La data tǎierii celor 3 arbori de cǎtre inculpat, anume 01.12.2012, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pe baza căruia se calcula valoarea despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier și vegetației forestiere din afara fondului forestier, era de 85 lei/mc (fǎrǎ TVA), conform Ordinului nr. 3283/2012, privind aprobarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Raportat la acest preț, instanța a constatat cǎ valoarea prejudiciului creat de inculpat, anume suma de 3308.115 lei, este de 38 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, anume 85 lei/mc.
Instanța a mai constatat că la data intrării în vigoare a noului cod penal, pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, s-a prevăzut pedeapsa cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
Având în vedere că în noua reglementare pedeapsa închisorii are atât minimul special, cât și maximul special, mai reduse, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este art.108 alin.1 lit. c din Legea nr.46/2008, în forma în vigoare începând cu data de 01.02.2014.
Instanța a înlǎturat apǎrarea inculpatului, potrivit cǎreia cei 3 arbori tǎiați de cǎtre acesta nu fǎceau parte din fondul forestier național sau din vegetația forestierǎ situatǎ în afara acestuia, pentru motivele ce vor fi arǎtate în continuare.
Potrivit art.108 alin.1 din Legea nr.46/2008, tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică
Potrivit art.4 din Legea nr.46/2008, definițiile termenilor utilizați sunt prevǎzute în anexa care face parte integrantǎ din lege.
Potrivit pct.50 din Anexa 1, care face parte integrantǎ din Legea nr.46/2008, prin vegetație forestieră din afara fondului forestier național se înțelege vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național, care nu îndeplinește unul sau mai multe criterii de definire a pădurii, fiind alcătuită din următoarele categorii: a) plantațiile cu specii forestiere de pe terenuri agricole; b) vegetația forestieră de pe pășuni cu consistență mai mică de 0,4; c) fânețele împădurite; d) plantațiile cu specii forestiere și arborii din zonele de protecție a lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare; e) arborii situați de-a lungul cursurilor de apă și canalelor; f) zonele verzi din intravilan, altele decât cele definite ca păduri; g) parcurile dendrologice și arboretumurile, altele decât cele cuprinse în păduri; h) aliniamentele de arbori situate de-a lungul căilor de transport și comunicație.
Or, în prezenta cauzǎ, instanța a constatat cǎ inculpatul a tǎiat cei trei arbori de pe un teren categoria fâneațǎ împǎduritǎ, situat în com. B., ., jud. B..
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art.74 C.P.., respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr.46/2008, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea care s-ar fi putut produce și persoana inculpatului.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului atitudinea sa, respectiv recunoașterea săvârșirii infracțiunii și interesul manifestat pentru situația sa, precum și faptul cǎ acesta se aflǎ la prima confruntare cu legea penalǎ și a pronunțat soluția descrisă la începutul prezentei.
În cursul urmăririi penale, persoana vătămată V. DRAGONCEA Ș. E. s-a constituit parte civilă cu suma de 4000 lei, reprezentând daune materiale (filele 42-43 DUP).
La termenul din data de 07.10.2014, persoana vătămată V. V. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 4102.06 lei, cu titlu de daune materiale (fila 85 DJ).
Conform art.1357 Noul Cod civil, acela care a cauzat altuia un prejudiciu este obligat a-l repara.
Rezultă astfel că, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală trebuie să existe un fapt ilicit, să existe un prejudiciu, între faptul ilicit și prejudiciu să existe raport de cauzalitate și, nu în ultimul rând, să existe vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Instanța a constatat cǎ fapta inculpatului care, în data de 01.12.2012, s-a deplasat pe terenul categoria fâneațǎ împǎduritǎ, situat în com. B., ., jud. B., proprietatea mamei sale, partea civilă V. V. V., de unde, deși nu avea autorizarea personalului silvic, a tǎiat trei arbori esențǎ fag, nemarcați, cu un volum total de 14.970 mc, în valoare de 3308.115 lei (fǎrǎ TVA), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tǎiere fǎrǎ drept de arbori, prevǎzutǎ de art.108 alin.1 lit.c din Legea nr.46/2008, în forma în vigoare începând cu data de 01.02.2014, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal.
Din examinarea adresei nr.1250/14.05.2013, însoțitǎ de fișa de calcul, emise de Regia Publicǎ Localǎ Ocolul Silvic Bucegi – „Piatra-Craiului” RA, instanța constatǎ cǎ valoarea prejudiciului creat prin tǎierea celor 3 arbori esențǎ fag, cu un volum total de 14.970 mc, este în sumǎ de 3308.115 lei (fǎrǎ TVA), respectiv 4102.06 lei (cu TVA) (filele 38-39 DUP).
Având în vedere aceste considerente, instanța, în baza art.19 și art.397 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă V. V. V. și a obligat inculpatul V. M. la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 4102.06 lei, reprezentând daune materiale.
Având în vedere că prin prezenta sentință penală s-a stabilit că proprietarul terenului de pe care au fost tăiați cei 3 arbori esențǎ fag este partea civilă V. V. V., instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă V. DRAGONCEA Ș. E..
De asemenea, instanța a luat act că persoana vătămată REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC BUCEGI – PIATRA CRAIULUI RA și persoana vătămată REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ B. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă V. V. V. inculpatul V. M..
Partea civilă a declarat în fața instanței, la termenul din 7 mai 2015 Cod penal înțelege să retragă apelul promovat, astfel încât potrivit art. 415 Cod procedură penală instanța va luat act de retragerea apelului.
Inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin.1 lit. d Cod procedură penală, arătând că în cauză există o cauză de neimputabilitate, respectiv eroarea de fapt în care s-a găsit la momentul săvârșirii faptei.
În ceea ce privește această eroare, prima instanță nu numai că nu s-a aplecat asupra analizei erorii de fapt invocate de către inculpat la acel moment, dar nici nu a motivat în vreun fel înlăturarea apărărilor întemeiate pe eroarea de fapt, în condițiile în care inculpatul nu a cunoscut la acel moment existența unei situații sau împrejurări de natură să imprime faptei sale un caracter penal.
Inculpatul a precizat că a avut acordul angajatului Ocolului Silvic, respectiv martorul Mihalte care a fost audiat în cauză, acesta este persoana căreia i-a înmânat personal cererea ce se regăsește la fila 40 dosar. Faptul că această cerere a fost înregistrată doar ulterior nu îi poate fi imputat inculpatului apelant. În plus, alți doi martori confirmă cele spuse de către inculpat, respectiv martorul O. I. care a arătat faptul că la însoțit pe inculpat în momentul în care acesta s-a întâlnit cu reprezentantul Ocolului Silvic, dar și aspectul că acesta a avut acordul telefonic al reprezentantului Ocolului Silvic de a tăia acele trei fire de arbori de pe terenul său, motivat de faptul că într-adevăr la 01.12.2013 când s-a săvârșit fapta, exista zăpadă mare în zona Branului, motiv pentru care reprezentantul Ocolului Silvic nu s-a putut deplasa în vederea aplicării mărcii pe materialul lemnos, iar martorul B. confirmă și el aceste spuse ale inculpatului.
În ceea ce privește cea de-a două critică, arată că se referă la presupusa de constituire de parte civilă, având în vedere susținerile mamei inculpatului de la termenul anterior care a învederat instanței faptul că niciodată nu a înțeles să se constituie parte civilă în cauză.
Inculpatul a mai precizat că de ani de zile în familia V. a tăiat arbori de pe terenul proprietate privată. Partea vătămată a arătat că nefiind asistată de apărător și neavând cunoștință de drept, nu a înțeles ce a fost întrebată, dar critica nu vizează exclusiv acest lucru, ci faptul că presupusa constituire de parte civilă a avut loc la ultimul termen de judecată, respectiv la termenul din 17.10.2014, cu încălcarea dispozițiilor art.20 alin.1 privind termenul pentru constituirea de parte. Or, niciunde nu se va regăsi în dosarul de urmărire penală o constituire de parte civilă care ar fi putut presupune că partea civilă la acel moment încearcă să confirme practic cuantumul.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 Cod procedură penală se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.
Probele administrate în cauză demonstrează, fără putință de tăgadă, că inculpatul a comis infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, astfel cum a fost descris anterior, astfel că aceste aspecte nu vor mai fi reluate.
Cu privire la apărările formulate de inculpat în fața instanței de apel se constată că acestea sunt totalmente lipsite de suport.
Referitor la eroarea de fapt invocată, instanța de apel are a constata că prima instanță a motivat înlăturarea acestei apărări în mod corespunzător, din moment ce în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de lege pentru existența acestei cauze de neimputabilitate.
Potrivit art. 30 alin. 1 Cod penal în vigoare nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
Susținerile invocate de inculpat în susținerea existenței erorii de fapt sunt nu numai lipsite de orice suport, dar și contrare actelor de la dosarul cauzei.
A susține că a existat un consimțământ verbal și telefonic al angajatului Ocolului Silvic, în contradicție cu cele afirmate în motivele de apel formulate de avocatul ales aflate la filele 17-18 dosar, respectiv că cererea a fost formulată de mama sa, V. V. V. datată 28.11.2012 este total nerealist.
Din adresa nr. 1250 din 14.05.2013 a Regiei Publice Locale Ocolul Silvic Bucegi-Piatra Craiului RA rezultă faptul că valoarea pagubei produse prin tăierea ilegală a arborilor de către învinuitul V. M. este de 4102,06 lei. Prin aceeași adresă s-a comunicat faptul că cererea de marcare în proprietatea numitei V. V. V. a fost înregistrată sub numărul 2771/07.12.2012, după 6 zile de la tăierea arborilor.
Apare cu evidență că apărarea inculpatului este formulată pro causa și nu poate fi susținută cu nicio probă de la dosar.
În plus, instanța de apel are a remarca și faptul că afirmația inculpatului nu poate combate valoarea probantă a unui înscris, or, din acest înscris ce emană de la Regia Publică Locală Ocolul Silvic Bucegi – Piatra Craiului RA (fila 38 dup) se constată că cererea formulată de mama inculpatului a fost înregistrată la data de 7 decembrie 2012, după sesizarea organelor de cercetare penală: exemplificativ, prima cercetare la fața locului a avut loc la 5 decembrie 2012, adică 2 zile înainte de formularea cererii.
Instanța mai are a nota că nu este relevantă data consemnată de cerere de către solicitant, ci data ce rezultă din ..
Se mai impune precizarea că cerința este deosebit de clară, în sensul că este interzisă tăierea de arbori nemarcați și chiar dacă ar fi existat un consimțământ verbal al angajatului Ocolului Silvic, acesta nu putea fi valabil câtă vreme arborii nu erau marcați, chiar dacă erau din pădurea proprietatea sa, ceea ce inculpatul cunoștea foarte bine, deoarece marcajul nu se putea efectua după tăierea arborilor, ci numai anterior.
De altfel, chiar declarațiile inculpatului sunt contradictorii, câtă vreme la scurt timp după comiterea faptei, la data de 9 ianuarie 2013 (fila 48 dup) acesta a afirmat că a formulat cerere „în jurul datei de 20 noiembrie 2012”, adică o săptămână înainte de 28 noiembrie și că inginerul Mihalte i-ar fi spus că această cerere este aprobată, ceea ce martorul a contrazis, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești.
În declarația olografă amintită, inculpatul nu precizează că ar fi luat legătura telefonic cu martorul Mihalte și că acesta nu s-ar fi putut deplasa din cauza ninsorii, așa cum a afirmat în motivele de apel, ci că acesta ar fi afirmat că nu are timp, dar că va veni ulterior.
În declarația din data de 13 iunie 2013 (fila 51 dup) inculpatul precizează că: „în data de 28.11.2012…m-am întâlnit după ce am luat legătura telefonic cu ing. silvic Mihalte în loc. Tohanu Nou în intersecția ce duce spre Sohodol cu D.N. 73, în fața cimitirului…în prezența lui O. I. i-am dat cererea și mi-a spus să tai liniștit că se aprobă și că vine să facă marcarea, dar că nu are timp și era zăpadă mare”.
Această afirmație este contrazisă de martorul O. I. care în data de 30.04.2013 (declarația de la fila 61 dup) a precizat că nu își amintește ca martorul Mihalte să fi spus inculpatului să taie arborii nemarcați și că îi va marca ulterior.
De altfel și martorul Mihalte a contrazis tot timpul aceste afirmați ale inculpatului și din declarațiile acestuia rezultă că inculpatul nu a dorit să încheie contractul de prestări servicii cu Ocolul Silvic pentru marcare, deoarece în lipsa acestuia nu se putea face marcarea, ceea ce inculpatul cunoștea foarte bine, din moment ce a afirmat că în fiecare an tăia arbori din jurul casei pentru încălzire.
Același martor a mai relatat că după primirea cererii (în data de 7 decembrie 2012) a fost contactat de mai multe ori de inculpat și că i-a spus să vină să încheie contractul, iar după ce a aflat că arborii fuseseră deja tăiați, i-a comunicat că marcarea nu se va mai face și că indiferent de situație inculpatul nu trebuia să taie arborii până nu era bătută marca.
Instanța de apel mai are a observa că în noul Cod penal (art. 30) nu a mai fost menționată eroarea de drept penal, fiind reglementată eroarea asupra normei de drept extrapenal și eroarea asupra caracterului ilicit al faptei. Procedând în acest fel legiuitorul a dat satisfacție sugestiilor doctrinei penale de a alinia legislația noastră la legislațiile moderne, recunoscând posibilitatea ca necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale să-și producă efecte în anumite cazuri: să înlăture caracterul penal al faptei, când este invincibilă, iar când este vincibilă, să atragă răspunderea penală numai pentru faptele incriminate din culpă.
În doctrina penală română s-a admis soluția potrivit căreia eroarea asupra unei legi nepenale este asimilată cu eroarea de fapt și, ca atare, dacă este invincibilă exclude răspunderea penală, iar dacă este invincibilă exclude răspunderea penală numai pentru faptele comise cu intenție, nu și pentru cele comise din culpă (afară de cazul când eroarea nu s-ar datora culpei făptuitorului). Această soluție este acum consacrată legislativ, în art. 30 alin. 4 din noul Cod penal.
La alin. 1, 2 și 4 din art. 30 din noul Cod penal este reglementată eroarea asupra tipicității, întrucât eroarea privește elementele constitutive ale infracțiunii, eroare care înlătură intenția ca element al laturii subiective și culpa, dacă este invincibilă.
La alin. 5 al art. 30 este reglementată eroarea asupra antijuridicității, care poartă asupra caracterului ilegal al comportamentului, făptuitorul considerând că fapta sa este autorizată de legea penală (aceasta a fost invocată de inculpat). Ea poate fi o eroare de fapt – de pildă, autorul crede greșit că se află în fața unui atac ce ar legitima o apărare, deși în realitate nu este așa (legitimă apărare putativă), sau o eroare asupra normei de drept penal. Eroarea asupra caracterului ilicit înlătură imputabilitatea doar atunci când este invincibilă. În situațiile în care aceasta este culpabilă, ea poate fi valorificată doar ca o circumstanță atenuantă judiciar).
În cazul erorii asupra antijuridicității, autorul este conștient de comiterea unei fapte tipice, a unei fapte prevăzute de legea penală, dar consideră că fapta este autorizată de ordinea juridică, ceea ce în realitate nu se întâmplă; spre exemplu, comite fapta sub imperiul erorii asupra antijuridicității cel care consideră în mod eronat că aceasta nu este prevăzută de o normă penală ori că în cazul stării de necesitate nu este necesar ca acțiunea de salvare să fie singura modalitate de a înlătura pericolul.
În speță, tăierea arborilor în lipsa marcajului obligatoriu, chiar dacă ar fi existat o autorizare verbală (ceea ce nu este cazul în speță), deoarece un consimțământ verbal nu poate înfrânge norma legală ce impunea existența anterioară tăierii marcajului, nu poate reprezenta o eroare invincibilă cu consecința achitării sale
Așa fiind, instanța are a constata că în speță nu poate exista sub nicio formă eroarea de fapt – cauză de neimputabilitate.
Cu privire la împrejurarea că partea civilă nu ar fi înțeles, din lecturarea încheierii de ședință rezultă evident că aceasta s-a constituit parte civilă cu suma 4.102,06 lei întrucât arbori au fost tăiați de pe terenul proprietatea sa personală și nici nu trebuia să fie asistată de un avocat, așa cum a indicat inculpatul prin avocat ales în apel care, ar fi trebuit să cunoască ipotezele în care un subiect procesual are dreptul la asistență juridică din oficiu.
Cu privire la termenul la care s-a făcut constituirea de parte civilă, instanța de control judiciar are a constata că s-a efectuat la termenul la care s-a îndeplinit procedura cu persoanele vătămate și acestea s-au prezentat în fața instanței.
Oricum, această împrejurare este lipsită de relevanță câtă vreme parte civilă a retras apelul și are posibilitatea de a nu executa dispoziția cuprinsă în hotărâre.
În plus, instanța de apel a constatat că în cursul soluționării apelului, Curtea de Apel B. a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv dacă succesiunea de acte normative cu privire la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a avut sau are ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preț în prezent, cu consecința dezincriminării, in concreto, a infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național prevăzută de art. 108 din legea nr. 46/2008 și de furt de arbori din fondul forestier național prevăzută de art. 110 din același act normativ.
Înalta Curte de Casație și Justiție a decis prin Decizia nr. 6 din 20 martie 2015 că succesiunea de acte normative nu are ca efect dezincriminarea in concreto, a infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național prevăzută de art. 108 din legea nr. 46/2008 și de furt de arbori din fondul forestier național prevăzută de art. 110 din același act normativ, astfel că este îndeplinită și această cerință a tipicității infracțiunii.
Așa fiind, instanța are a constata că motivele invocate de inculpat sunt lipsite de suport și că în speță nici nu s poate pune problema achitării inculpatului pe considerentul că există o cauză justificativă sau de neimputabilitate
Pentru considerentele mai sus expuse, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și potrivit art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge apelul declarat de inculpatul V. M..
Cu aplicarea art. 275 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V. M. împotriva sentinței penale nr. 232/6 noiembrie 2014 a Judecătoriei Zărnești, pe care o menține.
Ia act de retragerea apelului declarat de partea civilă V. V. V. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. Ghighecipt.S. F., aflată în
concediu de odihnă, semnează
PREȘEDINTE COMPLET
C. G.
GREFIER
N. B.
Red.SF/5.08.2015
Dact.BN/17.08.2015/ex.2
Jud.fond.S.M.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 524/2015.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
