Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 682/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 682/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 682/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 15 octombrie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A3
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- N. H.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și inculpatul O. V. împotriva sentinței penale nr. 1037 din 15 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 08 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15 octombrie 2015, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 1037/15.06.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, în baza art. 386 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor reținute în sarcina inculpatului N. D. din infracțiunile de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 Cod penal, în infracțiunile de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 Cod penal și faptelor reținute în sarcina inculpatului O. V. din infracțiunile de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 Cod penal, în infracțiunile de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 Cod penal.
În baza art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 43 alin. 5 și art. 35 alin. 1 Cod penal raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, Judecătoria B. l-a condamnat pe inculpatul N. D., fiul lui G. și T., născut la data de 03.11.1958 în municipiul București, sector 6, domiciliat în Predeal, ., județul B., C.N.P._, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 32 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 43 alin. 5 Cod penal raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, inculpatul N. D. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 38 raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai mare, de 2 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugată o treime din totalul celorlalte pedepse, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 72 Cod penal, din pedeapsa aplicată prin prezenta a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 13.03.2015 la zi.
În baza art. 399 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Prin aceeași hotărâre, în baza art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului O. V., fiul lui D. si Lucreția, născut la data de 31.08.1962 în municipiul B., județul B., domiciliat în Predeal, ., județul B., C.N.P._, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din Codul penal anterior, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 276/15.02.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 28.02.2012.
În baza art. 32 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, inculpatul O. V. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din Codul penal anterior, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 276/15.02.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 28.02.2012.
În baza art. 38 raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai mare, de 2 ani închisoare, la care a fost adăugată o treime din totalul celorlalte pedepse, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 43 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, aplicată potrivit dispozițiilor de mai sus, a fost adăugată pedeapsa anterioară neexecutată, de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 72 Cod penal, din pedeapsa aplicată prin prezenta a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 13.03.2015 la zi.
În baza art. 399 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a acestui inculpat.
În baza art. 22 Cod procedură penală, s-a luat act de renunțarea la pretențiile civile formulate de către partea civilă M. N..
În baza art. 397 raportat la art. 19 Cod procedură penală, cu referire la art. 1357 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză de către partea civilă D. V. I., inculpații fiind obligați, în solidar, să plătească acesteia suma de 500 lei daune materiale.
În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.450 lei fiecare.
În baza art. 274 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în cuantum de 300 lei fiecare, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, faptul că în noaptea de 09/10.03.2015, în jurul orelor 20:00, cu scopul de a pătrunde în locuința persoanei vătămate M. N. pentru a sustrage diferite bunuri, inculpații O. V. și N. D. s-au deplasat la adresa din Predeal, Bulevardul Libertății nr. 85, ., unde se afla locuința acestuia. După ce, prin escaladarea balconului și prin spargerea geamului, cei doi au pătruns în interiorul apartamentului nr. 2, proprietatea persoanei vătămate D. V. I. situat la adresa mai sus arătată, aceștia au descoperit că imobilul respectiv nu aparținea numitului M. N., părăsind astfel locuința fără a sustrage vreun bun.
Întrucât apartamentul persoanei vătămate D. V. I. se învecina cu cel al persoanei vătămate M. N., în aceeași modalitate, respectiv prin escaladare și efracție, inculpatul N. D. a pătruns în locuință pentru a sustrage bunuri, inculpatul O. V. rămânând în afara imobilului pentru a asigura paza locului și a primi bunurile ce urmau a-i fi predate de către N. D..
Inculpații au sustras din apartamentul persoanei vătămate M. N. un aparat radio marca „Internațional”, un parfum marca „Hugo Boss”, un tub cu spumă de ras, aceste bunuri fiind predate de N. D. lui O. V., telefonul mobil marca Samsung tip smartphone, spray-ul paralizant inscripționat Polis Federal G. și un borcan de nes marca Jacobs, bunurile fiind păstrate de către N. D.. Totodată, după ce au părăsit împreună locul faptei, N. D. i-a comunicat inculpatului O. V. bunurile pe care le mai observase în locuința lui M. N..
Ulterior săvârșirii faptelor de mai sus, în jurul orelor 22,00, inculpatul N. D. l-a contactat telefonic pe O. V. pentru a afla dacă intenționează să se întoarcă la locuința persoanei vătămate M. N. spre a sustrage și alte bunuri, a căror existență i-o comunicase anterior. În jurul orelor 01,00, inculpatul N. D. l-a sunat din nou pe O. V., fiind interesat de bunurile sustrase de acesta din urmă din locuința persoanei vătămate M. N..
La data de 12.03.2015, organele de politie l-au depistat pe O. V., persoană fără adăpost, fiind conduse de acesta la imobilul dezafectat din orașul Predeal, . au fost descoperite o parte a bunurilor sustrase, ulterior restituite părții civile M. N..
Situația de fapt expusă reiese din declarațiile părții civile D. V. Ica, declarația inculpatului N. D., declarația inculpatului O. V., declarațiile martorului B. L. F. și procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto aferentă, precum și din declarațiile date în fața instanței de fond de către cei doi inculpați.
S-a arătat că nu pot fi reținute susținerile inculpatului O. V. potrivit cărora nu ar fi pătruns și el în imobilul persoanei vătămate D. V. I., declarația acestuia fiind contrazisă de cea a inculpatului N. D., acesta relatând că, după ce i-a spus lui O. V. că locuința în care intrase nu era cea vizată, pentru a-l convinge, l-a ajutat pe acesta din urmă să escaladeze balconul pentru a vedea personal. De altfel, în cursul declarației date la urmărire penală, pentru a contura o stare de fapt favorabilă, inculpatul O. V. a susținut că N. D. a sustras televizorul Samsung, ulterior arătând că el este cel care l-a sustras.
Relativ la încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către cei doi inculpați, astfel cum a fost pusă în discuție la termenul de judecată din data de 25.05.2015, s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cei doi inculpați au săvârșit, la intervale scurte de timp, respectiv în noaptea de 09/10.03.2015, prima dată de jurul orelor 20,00, ulterior în jurul orelor 00,00-01,00, acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv cea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal. Astfel, chiar dacă inculpatul N. D. nu s-a deplasat a doua oară împreună cu O. V. la locuința persoanei vătămate M. N. spre a sustrage împreună cu acesta televizorul color marca Samsung și DVD-ul portabil, contribuția acestuia la săvârșirea acestei acțiuni îmbracă forma instigării. În acest sens, s-a arătat că după ce inițial a fost cel care a pătruns în locuința persoanei vătămate M. N., O. V. asigurând doar paza locului faptei, ulterior inculpatul N. D. i-a comunicat acestuia din urmă bunurile pe care le-a văzut în imobil, pentru ca apoi, în jurul orelor 22,00, să îl contacteze pe inculpatul O. V. pentru a afla dacă acesta intenționează să se mai întoarcă pentru a sustrage și alte bunuri. Mai mult, după ce inculpatul O. V. s-a deplasat singur la locuința lui M. N., sustrăgând bunuri de valoare, inculpatul N. D. l-a contactat din nou pe acesta, în jurul orelor 01,00, interesat fiind de bunurile sustrase.
S-a reținut că existența infracțiunii continuate nu este condiționată de omogenitatea faptică a acțiunilor componente. Astfel, chiar dacă în ceea ce privește fapta de furt săvârșită de către inculpatul O. V. în jurul orelor 00,00, participația inculpatului N. D. îmbracă doar forma instigării, având în vedere săvârșirea de către acesta în mod nemijlocit a primei acțiuni intrând în unitatea legală a infracțiunii, respectiv fapta săvârșită în jurul orelor 20,00, întreaga activitate infracțională a inculpatului N. D. îmbracă forma infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal. Nici în ceea ce-l privește pe inculpatul O. V., având în vedere participația acestuia la săvârșirea acțiunilor ce intră în conținutul infracțiunii continuate de furt calificat, complicitate la prima faptă și autorat în ceea ce privește fapta de furt calificat săvârșită în noaptea de 09/10.03.2015, omogenitatea juridică a faptelor nu este afectată, fiind reținută și în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.
Reținând unitatea de subiect activ și pasiv al infracțiunii de furt calificat, unitatea de conținut al infracțiunii, precum și pluralitatea de acțiuni infracționale săvârșite la un scurt interval de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, s-au constatat îndeplinite în cauză condițiile impuse de art. 35 alin. 1 Cod penal privind săvârșirea de către cei doi inculpați a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal în formă continuată.
În ceea ce-l privește pe inculpatul N. D., față de datele din fișa de cazier depusă la dosarul cauzei, au fost reținute în sarcina acestuia dispozițiile privind recidiva postexecutorie, prin decizia penală nr. 454/2012 a Tribunalului B. acesta fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 12 ani.
Cu privire la inculpatul O. V., s-a constatat că faptele au fost comise în termenul de încercare al suspendării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 276/15.02.2012 a Judecătoriei B., fiind astfel reținută și starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 Cod penal.
La proporționalizarea pedepselor stabilite inculpaților, prima instanță a invocat dispozițiile art. 74 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce-l privește pe inculpatul N. D., au fost reținute numeroasele antecedente penale ale acestuia, cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. 5 Cod penal privind recidiva postexecutorie, dar și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală privind reducerea limitelor de pedeapsă, inculpatul recunoscând faptele astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu.
Pentru inculpatul O. V., s-a reținut că acesta a săvârșit faptele ce fac obiectul prezentei cauze în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei, dispusă prin sentința penală nr. 276/15.02.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 28.02.2012, clemența organelor judiciare nefiind de natură a-l determina pe inculpat să nu mai săvârșească fapte penale.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, a fost invocată poziția procesuală a părții civile la termenul de judecată din data de 25.05.2015 și dispozițiile art. 22 Cod procedură penală. În ceea ce privește acțiunea civilă promovată în cauză de către partea civilă D. V. I., din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale impuse de prevederile art. 1357 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul O. V..
P. de pe lângă Judecătoria B. a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate sub aspectul omisiunii de a dispune, în baza art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, confiscarea sumei de 44 lei (câte 22 lei de la fiecare inculpat).
În memoriul depus la dosarul cauzei, apelantul procuror a arătat că, deși a luat act de renunțarea la pretențiile civile formulate de partea civilă M. N., nu a fost confiscată suma de bani obținută din valorificarea bunurilor sustrase; inculpații au valorificat telefoanele mobile marca Samsung și Sharp, un parfum Hugo Boss și mai multe monede de 5 Euro contra sumei de 44 lei.
Apelantul inculpatul O. V. a arătat, prin intermediul concluziilor orale ale apărătorului desemnat din oficiu, că solicită reindividualizarea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea mare față de faptul că a colaborat cu organele judiciare încă din faza de urmărire penală, a recunoscut fapta, prejudiciul a fost recuperat aproape în totalitate.
Cu ocazia judecării cauzei în apel, inculpații nu au mai furnizat noi declarații.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Starea de fapt a fost corect stabilită, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios, în aplicarea procedurilor prevăzute de art. 374 alin. 4 și 7, art. 375 Cod procedură penală la care inculpații au înțeles să apeleze; fără niciun dubiu în cauză rezultă vinovăția acestora în comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, faptele constând în aceea că, în noaptea de 09/10.03.2015, după o prealabilă înțelegere, prin escaladare și efracție, au pătruns în apartamentul aparținând părții civile D. V. I., situat în Predeal și, descoperind că imobilul nu era cel vizat, l-au părăsit fără a-și însuși vreun bun; în aceeași noapte, după o prealabilă înțelegere, mai întâi în jurul orelor 2000, ulterior în jurul orelor 0000-0100, prin escaladare și efracție, au pătruns în imobilul părții civile M. N., de unde au sustras mai multe bunuri.
Relativ la modul în care s-a procedat la individualizarea pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune, se constată că s-a ținut seama de pericolul social al fiecăreia dintre faptele comise, apreciat în mod justificat ca fiind ridicat în raport cu modalitatea de comitere, anterior menționată.
De asemenea, au fost evaluate și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, niciunul dintre ei nefiind la prima confruntare cu legea penală: N. D. este recidivist postexecutoriu, fiind anterior condamnat pentru multiple infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului; O. V. a fost de asemenea condamnat anterior pentru comiterea de infracțiuni de înșelăciune și fals, la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani; dat fiind că sentința penală nr. 276/15.02.2012 a Judecătoriei B., prin care s-a pronunțat această condamnare, a rămas definitivă la data de 28.02.2012, în mod corect prima instanță a reținut că infracțiunile pentru care inculpatul este judecat în prezent au fost comise în timpul termenului de încercare, în cauză fiind incidente și legal aplicate atât dispozițiile privitoare la recidiva postcondamnatorie, cât și cele privind revocarea suspendării condiționate.
Contrar celor susținute de apelantul inculpat privind recunoașterea faptelor, se constată că poziția acestuia nu a fost constantă pe parcursul procesului relativ la pătrunderea în locuința persoanei vătămate D. V. I., respectiv, la televizorul marca Samsung sustras din locuința lui M. N.; de altfel, prima instanță a reținut din declarațiile date de inculpat doar ceea ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respingând chiar cererea acestuia de judecare a cauzei în procedura simplificată.
Cuantumul prejudiciului și recuperarea parțială a acestuia, invocate drept motive de reducere a pedepsei, nu pot justifica o astfel de măsură întrucât acesta nu a realizat nicio acțiune concretă de despăgubire a părții civile D. V. I., iar recuperarea unora dintre bunurile sustrase de la partea civilă M. N. a fost determinată de intervenția organelor de poliție, care l-au depistat pe inculpat.
Toate aceste argumente ne determină să constatăm că fiecare pedeapsă stabilită de judecătorul cauzei este aptă să asigure atât constrângerea, cât și reeducarea inculpatului; pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare este consecința aplicării regulilor tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, prevăzut de art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, respectiv, recidivei postcondamnatorii, prevăzută de art. 43 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce privește critica formulată de apelantul procuror, se constată că o parte din bunurile sustrase din locuința părții civile M. N. au fost valorificate de către inculpați; astfel, din declarația martorului D. I. rezultă că a cumpărat de la inculpatul O. V. un parfum marca Hugo Boss pentru care i-a plătit suma de 13 lei (fila 119 dosar urmărire penală); martorul C. C. a declarat că O. V. i-a cerut să-i schimbe în lei 6 sau 7 Euro, iar el i-a dat pentru 5 Euro suma de 14 lei sau 15 lei (fila 124 dosar urmărire penală); martorul S. G. a arătat că i-a dat inculpatului N. D. pentru un telefon mobil marca Samsung aproximativ 17,50 lei și un alt telefon Sharp (fila 123 dosar urmărire penală); prin declarațiile din faza de urmărire penală, aceste aspecte au fost confirmate de inculpați.
Prin urmare, din vânzarea bunurilor menționate, inculpații au obținut suma de 44 lei, care nu a servit la despăgubirea părții civile M. N., motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 112 lit. e Cod penal, text în baza căruia urmează a se dispune confiscarea specială în folosul statului a sumei de câte 22 lei de la fiecare inculpat, O. V. și N. D., dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
În considerarea tuturor aspectelor de fapt și de drept expuse în cele ce preced, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1037/15.06.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o va desființa sub aspectul omisiunii de aplicare a măsurii de siguranță a confiscării speciale.
Rejudecând cauza în aceste limite, va reforma hotărârea conform celor anterior indicate și va menține celelalte dispoziții.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apelul declarat de inculpatul O. V. împotriva aceleiași sentințe va fi respins, ca nefondat.
Având în vedere faptul că inculpații a fost judecați în stare de arest preventiv, în baza art. 422 Cod procedură penală, din durata pedepsei va fi dedus în continuare timpul arestării preventive începând din data de 15.06.2015 și până în prezent.
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariile avocaților din oficiu asigurați inculpaților privați de libertate, în sumă totală de 720 lei (câte 360 lei fiecărui avocat), se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției, se vor plăti Baroului B., urmând a fi incluse în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Conform art. 275 alin. 2, 3 Cod procedură penală, apelantul O. V. va fi obligat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 360 lei, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 460 lei, urmând a rămâne în sarcina acestuia
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1037/15.06.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o desființează sub aspectul omisiunii de aplicare a măsurii de siguranță a confiscării speciale.
Rejudecând în aceste limite,
În baza art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, dispune confiscarea specială în folosul statului a sumei de câte 22 lei de la fiecare inculpat, O. V. și N. D., dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O. V. împotriva aceleiași hotărâri.
Deduce în continuare, din pedepsele aplicate inculpaților O. V. și N. D., durata arestării preventive începând din data de 15.06.2015 și până în prezent.
Onorariile avocaților din oficiu asigurați inculpaților, în sumă totală de 720 lei, se suportă din fondurile Ministerul Justiției, se plătesc Baroului B. și se includ în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă apelantul O. V. să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 360 lei; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 460 lei, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./29.10.2015
Dact. O.S./02.11.2015
3 exemplare
Jud. fond: B. A.-C.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 747/2015. Curtea... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 686/2015.... → |
|---|
