Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 747/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 747/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 06-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 747/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 06 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A12
- Președinte - E. B. - judecător
- Judecător- A. C. M.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – A. C. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței penale nr. 917 din 27 mai 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 06 noiembrie 2015, când,
C U RT E A,
I. Asupra apelurilor penale de față,
Constată că, prin sentința penală nr. 917/27.05.2015 a Judecătoriei B., în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod de procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei Ț. C. L. V., fiica lui I. și I., născută la data de 28.04.1969 în . N., domiciliată în B., ., județul B., CNP_, cu privire la săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (15 acte materiale).
2. În baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod de procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei S.C. Ț. M. S.R.L., cu sediul în municipiul B., ., județul B., J_, CUI_, certificat de înregistrare B1147890/07.03.2008, cu privire la săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (15 acte materiale).
În baza art. 397 Cod de procedură penală raportat la art. 25 alin. 5 Cod de procedură penală, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Administrația Finanțelor Publice a municipiului B. – Direcția Regională a Finanțelor Publice B..
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 5813/P/2013 din data de 03.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., înregistrat la data de 25.06.2014 pe rolul Judecătoriei B. sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor Ț. C. L. V. și S.C. Ț. M. S.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (15 acte materiale) și cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că, în perioada februarie 2012-aprilie 2013, inculpata Ț. C. L. V., în calitate de administrator al S.C. Ț. M. S.R.L., a reținut și nu a vărsat la bugetul de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, cauzând în acest fel un prejudiciu de 18.741 lei.
Pentru a se reține această stare de fapt, au fost avute în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv înscrisuri și declarații martori M. I., O. D., A. T. K., respectiv declarații inculpată.
Pe latură civilă, persoana vătămată A.N.A.F. B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 17.073 lei prejudiciu cauzat bugetului de stat. Ulterior, a depus la dosar, la solicitarea instanței, o adresă din care rezultă că s-a achitat o parte din prejudiciu ulterior formulării plângerii penale, rămânând de achitat suma de 7.615 lei.
La data de 07 mai 2015, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, sunt neconstituționale. Curtea a constatat că legea nu definește noțiunea de „impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, astfel că norma care incriminează infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, nu întrunește condițiile de claritate, previzibilitate și accesibilitate, încălcând prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității. Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 495 din data de 06 iulie 2015.
Conform art. 16 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată atunci când fapta nu este prevăzută de legea penală. Lipsa prevederii faptei în legea penală face inutilă analiza celorlalte trăsături esențiale ale infracțiunii, întrucât acestea trebuie întrunite cumulativ pentru ca fapta să constituie infracțiune.
Prin Decizia Curții Constituționale a României mai sus enunțată, s-a stabilit că prevederile legale care incriminează infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 sunt neconstituționale prin aceea că sunt lipsite de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că efectul deciziei Curții Constituționale a României este reprezentat de o dezincriminare a infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
II. Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
P. de pe lângă Judecătoria B. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței sub aspectul omisiunii de a se dispune cu privire la măsurile asigurătorii luate în faza de urmărire penală și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în acest sens. În dezvoltarea motivelor de apel, se arată că la data de 20.03.2014 s-a dispus prin ordonanța procurorului instituirea sechestrului asupra imobilului situat în B., ., ., aflat în proprietatea inculpatei, astfel că, în temeiul art. 397 alin. 5 Cod procedură penală, se impunea menținerea acestei măsuri asigurătorii.
Totodată, P. de pe lângă Judecătoria B. mai critică faptul că prima instanță a pronunțat soluția în temeiul unor dispoziții legale care nu erau în vigoare, din moment ce decizia Curții Constituționale nu era la acel moment publicată în Monitorul Oficial al României.
Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a solicitat să se constate nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate, fără însă a motiva apelul declarat.
III. Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
În timpul judecării prezentei cauze, între momentul dezbaterilor în fond (30.04.2015) și momentul pronunțării hotărârii de către prima instanță (27.05.2015), Curtea Constituțională a României a pronunțat decizia nr. 363 din 07 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 495 din 06.07.2015, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, sunt neconstituționale.
Curtea constată că, fiind declarat neconstituțional art. 6 din Legea nr. 241/2005 în integralitatea sa și nu doar cu referire la o anumită interpretare, de la data publicării deciziei Curții Constituționale și până la eventuala adoptare a unei alte norme de incriminare, fapta este dezincriminată, cu toate consecințele ce decurg din acest fapt.
Prin urmare, fapta pentru care au fost trimise în judecată inculpatele și care întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, nu mai este în prezent prevăzută de legea penală, ca urmare a dezincriminării, astfel că se impune achitarea inculpatelor, în temeiul art. 396 alin. 5, art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, instanța se pronunță prin aceeași hotărâre atât asupra acțiunii penale, cât și asupra acțiunii civile. În aceste condiții, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, potrivit cărora, în caz de achitare a inculpatului în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.
În acest moment soluția primei instanțe cu privire la acțiunea penală este temeinică și legală, decizia Curții Constituționale privind neconstituționalitatea art. 6 din Legea nr. 241/2005 este publicată în Monitorul Oficial al României din data de 06.07.2015 și au trecut cele 45 de zile în care Parlamentul sau Guvernul puteau interveni pentru a pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Dispunând achitarea inculpatelor Ț. C. L. V. și S.C. Ț. M. S.R.L., în baza art. 396 alin. 5, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, în condițiile în care Curtea Constituțională a României, prin decizia nr. 363 din 07 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 495 din 06.07.2015, a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale, prima instanță a dat eficiență deciziei Curții Constituționale. Chiar dacă la data pronunțării soluției de către prima instanță decizia Curții Constituționale nu era publicată în Monitorul Oficial, împrejurarea că textul de lege care incrimina fapta ce face obiectul cauzei fusese declarat neconstituțional nu putea fi ignorată, iar o analiză a fondului cauzei din altă perspectivă decât cea întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, ar fi fost inutilă.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, sunt suspendate de drept pe durata de 45 de zile de la data publicării deciziei, perioadă în care Parlamentul sau Guvernul ar putea interveni să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, însă acest fapt nu s-a petrecut. În acest context, instanța ar fi trebuit să aștepte publicarea deciziei Curții Constituționale și trecerea termenului de 45 de zile de la data publicării, pentru a pronunța o soluție în cauză. Cu toate acestea, prima instanță a pronunțat o soluție în acord cu decizia Curții Constituționale, dar și cu jurisprudența în materia efectelor deciziilor Curții Constituționale, fiind rare situațiile în care legislativul a intervenit în termenul de 45 de zile pentru a pune de acord dispozițiile neconstituționale cu prevederile Constituției.
Prin urmare, critica Parchetului de pe lângă Judecătoria B. referitoare la achitarea inculpatelor în temeiul unei decizii a Curții Constituționale nepublicate, apare ca fiind caracterizată de un formalism excesiv, în condițiile în care oricum o altă soluție nu se poate pronunța.
Este însă fondată critica Parchetului referitoare la omisiunea instanței de a aplica dispozițiile art. 397 alin. 5 Cod procedură penală, potrivit cărora, în cazul în care instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, în baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, măsurile asigurătorii se mențin, urmând a înceta de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. Prin ordonanța procurorului din data de 20.03.2014, s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asupra imobilului situat în B. ., ., aflat în proprietatea inculpatei Ț. C. L. V., până la concurența sumei de 17.862 lei. Prin urmare, se impunea menținerea acestei măsuri asigurătorii în temeiul art. 397 alin. 5 Cod procedură penală.
Sub acest aspect este întemeiat și apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., care nu a fost motivat.
Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței penale nr. 917/27.05.2015 a Judecătoriei B., pe care o va desființa sub aspectul omisiunii aplicării art. 397 alin. 5 Cod procedură penală.
Rejudecând cauza în aceste limite,
În baza art. 397 alin. 5 Cod procedură penală, se va menține măsura sechestrului asupra imobilului situat în B., ., ., înscris în CF nr._, nr. topografic_/1/a,_/1/b/2,_/1b/1/2,_/1/b1/1 totul supra 1/I/2 totul/15, până la concurența sumei de 17.862 lei, măsură asiguratorie instituită prin ordonanța procurorului nr. 5813/P/2013 din 20.03.2014.
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței penale nr. 917/27.05.2015 a Judecătoriei B., pe care o desființează sub aspectul omisiunii aplicării art. 397 alin. 5 Cod procedură penală.
Rejudecând cauza în aceste limite,
În baza art. 397 alin. 5 Cod procedură penală, menține măsura sechestrului asupra imobilului situat în B., ., ., înscris în CF nr._, nr. topografic_/1/a,_/1/b/2,_/1b/1/2,_/1/b1/1 totul supra 1/I/2 totul/15, până la concurența sumei de 17.862 lei, măsură asiguratorie instituită prin ordonanța procurorului nr. 5813/P/2013 din 20.03.2014.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. B. A. C. M.
GREFIER
O. S.
Red. E.B./18.11.2015
Dact. O.S./18.11.2015
3 exemplare
Jud. fond: C. D.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 682/2015. Curtea de... → |
|---|
