Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Decizia nr. 752/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 752/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.752ApDOSAR NR._
Ședința publică din 12 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A4:
PREȘEDINTE C. G.
Judecător M. G. L.
Grefier N. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații S. C. și S. I. împotriva sentinței penale nr. 48 din 01 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 noiembrie 2015, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 48/1.04.2015 a Judecătoriei F., în baza art. 290 alin. 1 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului S. C., fiul lui C.-I. și A., născut la data de 5.12.1973, în or. Zărnești, jud. B., studii medii, căsătorit, cu trei copii minori, ocupația administrator întreprindere individuală, domiciliat în mun. F., .. 6, jud. B., CNP_, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu aplicarea art. 71 alin. 2, 64 alin. 1 lit. a teza a II - a și lit. b din Codul penal din 1968 raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012.
În baza art. 81 și art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni stabilit în condițiile art. 82 din Codul penal din 1968.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în regim de detenție dacă va săvârși o nouă infracțiune intenționată în cursul termenului de încercare.
În baza art. 26 din Codul penal din 1968 raportat la art. 290 alin. 1 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului S. I., fiul lui I.-G. și E., născut la data de 14.08.1967, în satul Ș. V., ., studii medii, căsătorit, cu doi copii minori, ocupația agent pază, domiciliat în . V., nr. 152, jud. B., CNP_, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 291 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. 2, 64 alin. 1 lit. a teza a II - a și lit. b din Codul penal din 1968 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012.
În baza art. 81 și art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit în condițiile art. 82 din Codul penal din 1968.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în regim de detenție dacă va săvârși o nouă infracțiune intenționată în cursul termenului de încercare.
S-a luat act că persoana vătămată D. R.-L., domiciliat în mun. V., .. 8, ., ., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 25 alin. 3 Cod procedură penală s-a dispus desființarea înscrisului sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 5.12.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cursul lunii august 2012, persoana vătămată D. R.-L. a făcut o rezervare la Pensiunea ,,F.” din mun. F., ocazie cu care la recepția pensiunii i-a fost solicitat actul de identitate după care i s-a făcut o copie xerox, iar ulterior în luna februarie 2014 a primit o înștiințare de la primăria de domiciliu, respectiv Primăria mun. V., jud. Hunedoara, în vederea impunerii pentru impozit a unui tractor rutier UTB 6502.
Întrucât persoana vătămată nu a intenționat să achiziționeze și nu a semnat vreun contract de vânzare-cumpărare pentru un astfel de utilaj cu numitul S. I. G., proprietarul tractorului pe care acesta nu îl cunoaște, a depus plângere penală în vederea efectuării de cercetări penale sub aspectul infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 322 alin. 1 cod penal, și uz de fals, prevăzut de art. 323 cod penal.
Din probele administrate în cauză reiese că în data de 5.12.2013 inculpatul S. I., fiul numitului S. I.-G., s-a deplasat la biroul inculpatului S. C. pentru a se interesa de procedura prin care să radieze din circulație un tractor rutier pentru a nu mai plăti impozitul aferent.
În urma discuțiilor purtate cu inculpatul S. C., cei doi au convenit să întocmească în fals un contract de vânzare-cumpărare a unui vehicul folosit prin care S. I. G., tatăl inculpatului S. I., să vândă persoanei vătămate Dăscăleasc R.-L., tractorul rutier UTB 650 cu nr. de înmatriculare_, folosindu-se de datele de identitate ale persoanei vătămate D. R.-L., care în cursul lunii august 2012 a fost cazată la Pensiunea ,,F.” din mun. F., administrată de familia S..
În baza acestei înțelegeri, inculpatul S. C. a întocmit în fals contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, iar la rubrica „semnătura vânzătorului” inculpatul S. I. a semnat în numele tatălui său, iar la rubrica „semnătura cumpărătorului” inculpatul S. C. a semnat în fals în numele persoanei vătămate D. R.-L..
Ulterior inculpatul S. I. a folosit înscrisul falsificat la radierea tractorului și înmatricularea pe noul proprietar, prin depunerea acestuia la organul financiar din cadrul Primăriei comunei Ș. V. în vederea sistării impozitului.
Inculpatul S. I. nu a recunoscut săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, arătând că el a înțeles că a încheiat o vânzare-cumpărare legală a tractorului, având încredere în inculpatul S. C., greșeala sa constând doar în faptul că nu și-a dat seama că acesta a semnat la rubrica „cumpărător”.
Instanța de fond reține însă, din declarația inculpatului S. C., că S. I. i-a cerut să găsească o soluție pentru a-și putea folosi tractorul în continuare, dar să nu mai plătească impozitul care era prea mare. Atunci S. C. i-a propus să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu o persoană din alt județ, lucru cu care S. I. a fost de acord. Acest inculpat știa că urma să se încheie un contract fictiv, el având încredere în inculpatul S. C.. Acesta a mai declarat că i-a spus lui S. I. să semneze la rubrica „cumpărător”, dar nu a vrut, acesta la rândul său cerându-i inculpatului S. să semneze el la acea rubrică, fapt care s-a și întâmplat. S-a înțeles că nu există niciun cumpărător, ci doar o copie după o carte de identitate, pe care inculpatul S. C. a luat-o la întâmplare. Din acest motiv nu s-a pus problema clauzelor privind predarea actelor tractorului și respectiv a prețului de 10.000 lei.
Instanța de fond constată astfel că nu a fost vorba de un contract real de vânzare-cumpărare, lipsind cumpărătorul care nu a fost prezent personal și nici prin mandatar, nu a existat o examinare a stării tehnice a tractorului, de asemenea nu a existat o negociere a prețului acestuia între părțile contractului, ci doar menționarea valorii tractorului pe baza simplei declarații a inculpatului S. I., care nu a primit nicio sumă de bani și nu a predat tractorul, fiind interesat doar să-l radieze de la primăria de domiciliu pentru a nu mai plăti impozit.
De asemenea, este de observat că pe fișa de înmatriculare/transcriere vehicule, care a fost prezentată de inculpatul S. I. la primărie pentru radierea tractorului de la numele său, există o rubrică privind organul financiar local unde urma a se înmatricula tractorul vândut, după radiere, astfel că acest inculpat știa ce consecințe se produc în urma operațiunilor de transcriere, referitor la plata impozitului de noul proprietar (fila 44 dosar urmărire penală).
În consecință, față de cele de mai sus, instanța de fond apreciază că inculpatul S. I. a fost pe deplin conștient de faptul că se întocmește un act fals, lucru pe care l-a și dorit pentru a-și atinge scopul, acela de a nu mai plăti impozit pe tractorul pe care a continuat să-l folosească în interes personal.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului S. C. de a folosi actul de identitate al persoanei vătămate D. R.-L., care în cursul lunii august 2012 a fost cazat la pensiunea ,,F.” din mun. F., administrată de tatăl inculpatului, și de a întocmi în fals un contract de vânzare-cumpărare a unui tractor UTB tip 650 M R, între S. I.-G., tatăl inculpatului S. I., cu acordul acestuia, și partea vătămată, prin care a pretins că a vândut tractorul numitului D. R.-L., iar la rubrica cumpărătorului a semnat în fals numele numitului D. R.-L., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. 1 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
Fapta inculpatului S. I. care în baza unei înțelegeri avute cu inculpatul S. C. a ajutat la întocmirea în fals a contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit a unui tractor UTB tip 650 M R, între S. I. G., tatăl său, și partea vătămată, prin care a pretins că a vândut tractorului numitului D. R.-L., pe care ulterior l-a folosit la radierea tractorului și înmatricularea pe noul proprietar, prin depunerea acestuia la organul financiar local în vederea sistării impozitului, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1968 raportat la art. 290 alin. 1 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, și uz de fals, prevăzută de art. 291 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
Instanța de fond a reținut încadrarea juridică a faptelor, având în vedere legea penală mai favorabilă, care în acest caz o constituie Codul penal din 1968, ținând cont de limitele de pedeapsă mai reduse, precum și de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și de prevederile Deciziei nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale.
Deoarece inculpatul S. C. a recunoscut învinuirea conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, acesta beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii, pentru infracțiunea săvârșită, astfel că instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 din Codul penal din 1968, privind criteriile generale de individualizare a pedepselor.
Inculpatul S. C. are 41 de ani, este administrator întreprindere individuală, este căsătorit, nu are antecedente penale, iar în familie și societate are un comportament corespunzător.
Inculpatul S. I. are 47 de ani, este agent de pază, este căsătorit, nu are antecedente penale, iar în familie și societate are un comportament corespunzător.
În consecință, instanța de fond, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei și persoana inculpatului S. C., care a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii și o comportare sinceră în cursul procesului, recunoscând și regretând fapta săvârșită, i-a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare pentru infracțiunea comisă, pedeapsă stabilită la minimul special, rezultat în urma aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală.
În ceea ce privește pe inculpatul S. I., instanța de fond, având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor și persoana inculpatului, care a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunilor, i-a aplicat acestui inculpat câte o pedeapsă cu închisoare pentru fiecare infracțiune săvârșită, pedepse ce vor fi stabilite la minimul special, și apoi contopite în baza art. 33 lit. a și 34 lit. b din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispoziții care constituie legea penală mai favorabilă în acest caz, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
În baza art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1968 raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 le-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b din Codul penal din 1968 din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepselor sau considerarea ca executate a acestora.
Referitor la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond apreciază că scopul pedepselor aplicate poate fi atins chiar și fără executarea acestora, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 din Codul penal din 1968, termenele de încercare ce se vor stabili putând conduce la reintegrarea socială a fiecărui inculpat.
În consecință, instanța de fond, în baza art. 81, 82 din Codul penal din 1968, dispoziții care constituie legea penală mai favorabilă în acest caz, prin prisma condițiilor de acordare, și în baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și a celor accesorii aplicate inculpaților pe durata câte unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate fiecăruia, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
S-a pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 83 din Codul penal din 1968, privind revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în regim de detenție, dacă vor săvârși o nouă infracțiune intenționată în cursul termenului de încercare.
S-a luat act că persoana vătămată D. R.-L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 25 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea înscrisului sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 5.12.2013.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații S. C. și S. I..
Apelantul inculpat S. C. arată că a formulat apel împotriva sentinței penale nr.48/2015 pronunțată de Judecătoria F., criticând în special modalitatea de individualizare a pedepsei, raportat la condițiile concrete în care acesta a săvârșit fapta și la starea în care s-a aflat în acel moment.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se afla la acel moment sub influența băuturilor alcoolice, fiind ziua acestuia chiar în acea zi, moment în care a fost abordat de celălalt inculpat, S. I..
Consideră că instanța de fond nu a ținut cont de aceste aspecte și la individualizarea pedepsei a aplicat acestuia o sancțiune cu pedeapsa închisorii cu suspendare, dar apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și în cealaltă modalitate alternativă de sancționare a faptei, respectiv cea cu amenda. Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului și a se pronunța o hotărâre legală și temeinică.
Apelantul inculpat S. I. arată că acest inculpat a păstrat constant o anumită poziție, respectiv a recunoscut fapta în materialitatea ei, dar nu consideră că ar fi săvârșit vreo infracțiune.
Arată că inculpatul a fost acuzat pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificarea unui scris sub semnătură privată, complicitate și uz de fals. Arată că acel contract pentru un vehicul folosit, inculpatul S. putea să îl întocmească și singur dacă dorea să facă un fals, fără a merge la inculpatul S. care se ocupa cu înmatriculări auto. În aceste condiții, a se avea în vedere ceea ce a susținut și concluziile scrise depuse la instanța de fond.
În speță, există trei oameni implicați, respectiv S., S. și partea vătămată. Partea vătămată a arătat că omul care i-a dat o mână de ajutor este inculpatul S., care a spus că nu a știut că nu are acordul său, dar a fost de acord să o rezolve, după ce a realizat falsul. Mai mult decât atât, arată că ce putea atinge ca scop inculpatul S., în condițiile în care era evident că va folosi acel înscris la primărie, știind că se va radia în contrapartidă. Cu alte cuvinte, inculpatul S. folosind acel înscris, știind că folosește un fals și participând la efectuarea unui fals, nu făcea altceva decât să săvârșească o infracțiune cu intenția de a fi descoperit.
În aceste condiții, inculpatul S. a explicat judecătorului de la fond că situația a fost diferită, respectiv a discutat cu inculpatul S. în ideea de a găsi o cale legală, la rându-i acesta voia să rezolve o problemă a tatălui său, după care a discutat cu inculpatul S..
Inculpatul S. s-a dus la coinculpatul S. C. pentru a-i prezenta o situație cu privire la un tractor și având în vedere că acesta i-a prezentat o carte de identitate și că a existat o convorbire telefonică în acest sens cu un posibil cumpărător, a crezut că este vorba de o vânzare legală, iar faptul că își folosea tractorul până venea cumpărătorul cu banii, nu are relevanță în cauză. Ori, inculpatul S. încerca doar să radieze tractorul din circulație și dacă nu exista acordul cumpărătorului era imposibil ca fapta să nu fie descoperită ulterior în condițiile în care chiar inculpatul s-a dus la primărie pentru a face demersurile necesare în vederea radierii, iar tractorul urma să figureze în proprietatea cumpărătorului, astfel că inculpatul a fost indus în eroare de coinculpatul S. și nu a avut intenția de a săvârși vreo faptă prevăzută de legea penală.
În aceste condiții, se susține că achitarea inculpatului S. este singura soluție. Pe de o parte, fiind o cauză de neimputabilitate, respectiv eroarea de fapt, în ceea ce privește falsificarea înscrisului sunt incidente prevederile art.16 lit.d Cod procedură penală.
În ceea ce privește uzul de fals asupra căruia nu avea reprezentare, sunt incidente dispozițiile art.16 lit.b Cod procedură penală, cu privire la fapta care nu există.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată că apelurile inculpaților sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele motive:
Inculpatul S. C. a recunoscut săvârșirea infracțiunii de care este acuzat, însă solicită aplicarea unei pedepse mai ușoare, respectiv amenda, motivat de faptul că inculpatul se afla la acel moment sub influența băuturilor alcoolice, fiind ziua acestuia chiar în acea zi, moment în care ar fi fost abordat de celălalt inculpat, S. I., care i-a propus să comită infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze. Nu poate fi primit acest argument al inculpatului S. C., deoarece nu există nicio dovadă în sensul celor susținute. În plus, starea de beție, chiar dacă ar fi dovedită, nu constituie în mod obligatoriu o circumstanță atenuantă, ci, în anumite situații poate fi reținută și ca o circumstanță agravantă. Faptul că inculpatul s-ar fi lăsat mai ușor antrenat în săvârșirea infracțiunii, fiind sub influența băuturilor alcoolice, nu poate atrage în acest caz o diminuare a cuantumului pedepsei aplicate, deoarece nu este un aspect esențial în săvârșirea infracțiunii.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S. C. instanța de fond a ținut cont de faptul că acesta este la prima confruntare cu legea penală și a recunoscut săvârșirea faptei, aplicându-i inculpatului, pentru aceste motive, o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă. Gravitatea faptei comise de inculpat, precum și modalitatea în care acesta s-a folosit de actul de identitate al persoanei vătămate, pentru a falsifica contractul de vânzare cumpărare, impun aplicarea unei pedepse cu închisoarea, mai ridicată decât minimul prevăzut de lege, deoarece fapta inculpatului a fost de natură să producă consecințe periculoase pentru societate.
De asemenea, față de cuantumul pedepsei prevăzute de legea nouă pentru fapta comisă de inculpat, respectiv închisoarea de la 6 luni la 3 ani, în mod corect a reținut instanța de fond că vechiul Cod penal este lege mai favorabilă, întrucât prevede pentru această infracțiune pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani. De asemenea, față de obligațiile pe care le presupune amânarea aplicării pedepsei, inclusiv posibilitatea impunerii obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, tot legea veche este mai favorabilă, întrucât nu se prevede nicio obligație în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ce privește apelul inculpatului S. I., prin care acesta solicită achitarea, deoarece nu s-ar considera vinovat de faptele imputate, curtea în va respinge ca nefondat.
Inculpatul S. I. susține, în esență, că el doar ar fi apelat la serviciile inculpatului S. C., ca să-și vândă tractorul respectiv, și că nu a știut de faptul că acesta s-a folosit de actul de identitate al lui D. R. L., pentru a falsifica contractul de vânzare cumpărare. Mai arată că inculpatul S. C. i-ar fi spus ca a găsit un client pentru tractorul respectiv, iar el a crezut că tranzacția a fost una reală.
Nu poate fi primită această susținere a inculpatului S. I., deoarece ea este infirmată chiar de coinculpatul S. C., care recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea în care aceasta a fost reținută de organele de urmărire penală.
De asemenea, deși inculpatul S. I. susține că el a crezut că vânzarea tractorului respectiv a fost una reală, nu fictivă, acesta nu poate explica de ce cumpărătorul nu s-a prezentat niciodată să vadă tractorul cumpărat și să îl ia în posesie, așa cum ar fi fost firesc, în cazul unui contract real de vânzare cumpărare. Este neverosimul că cineva ar cumpăra un tractor fără să îl vadă mai întâi, așa cum susține inculpatul că s-ar fi petrecut. Inculpatul S. I. a rămas în posesia tractorului respectiv până când faptele au fost descoperite de persoana vătămată D. R., care a sesizat organele judiciare.
În plus, inculpatul S. I. chiar recunoaște că a văzut că în locul cumpărătorului a semnat coinculpatul S. C., dar a crezut că e firesc acest lucru, respectiv ca acesta să acționeze în numele cumpărătorului. Chiar și doar acest lucru este suficient pentru a fi reținută săvârșirea infracțiunilor imputate, deoarece inculpatul S. I. nu putea să susțină să nu știa că semnătura de pe contract trebuia să fie olografă și să aparțină cumpărătorului.
Curtea reține că nu poate fi vorba nici de o eroare de fapt, în prezenta cauză, așa cum a sugerat inculpatul S. I., deoarece sunt foarte multe elemente din care se poate deduce că inculpatul cunoștea că în realitate se încheie un contract de vânzare cumpărare fictiv, cu scopul de a radia tractorul din circulație, ca să nu mai plătească impozit pentru acesta. Chiar dacă inculpatul ar fi avut doar un dubiu cu privire la caracterul nereal al contractului de vânzare cumpărare, tot este exclusă eroarea de fapt, deoarece el avea obligația să își clarifice acest dubiu. Însă, în cauză, având în vedere că inculpatul S. C. nu ar fi avut nici un interes personal să săvârșească o infracțiune, pentru a radia din circulație tractorul coinculpatului S. I., ci, dimpotrivă, singurul care a avut un interes în săvârșirea infracțiunii a fost acesta din urmă, curtea va respinge susținerile inculpatului.
Nici faptul că era iminentă descoperirea infracțiunii și că din acest motiv inculpatul S. I. nu putea să o comită, știind că va fi descoperit, nu poate fi un argument că acesta nu a săvârșit infracțiunile imputate. Este posibil ca inculpatul să fi fost în eroare cu privire la procedurile fiscală și să fi sperat că fictivul cumpărător nu ar fi aflat niciodată de săvârșirea infracțiunii. Faptul că inculpatul S. I. l-ar fi întrebat pe D. R. dacă i-a adus banii, când acesta s-a dus la el să-i ceară socoteală, nu poate fi interpretat ca o probă în favoarea inculpatului, deoarece poate fi una preconstituită de inculpat, pentru a da o aparență de credibilitate celor susținute. Din moment ce inculpatul S. C. a recunoscut săvârșirea faptelor, acesta nu ar fi avut nici un interes să nu recunoască și faptul că inculpatul S. I. nu are nicio implicare și că nu cunoștea de caracterul fictiv al contractului de vânzare cumpărare.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelurile declarate de inculpații S. C. și S. I. împotriva sentința penală nr. 48/1.04.2015 a Judecătoriei F., pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obliga pe inculpații S. C. și S. I. la plata sumei de câte 200 de lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge apelurile declarate de inculpații S. C. și S. I. împotriva sentința penală nr. 48/1.04.2015 a Judecătoriei F., pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpații S. C. și S. I. la plata sumei de câte 200 de lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12.11.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. G. M. G. L.
GREFIER
N. B.
Red.CG/07.12.2015
Dact.BN/08.12.2015/ex.2
Jud.fond.M.B.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 754/2015. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
