Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 138/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 138/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 06-11-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală

DECIZIA PENALĂ NR. 138/C DOSAR NR._

Ședința publică din data de 06 noiembrie 2015

Instanța constituită din:

Complet de judecată FJC6:

Președinte: A. C. M. – judecător

Grefier: D. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror M. M. P. D. - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B..

Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații A. A. și J. L. împotriva încheierii de ședință din data de 03 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul inculpat A. A., în stare de arest preventiv, asistat de avocatul desemnat din oficiu S. C. și contestatorul inculpat J. L., în stare de arest preventiv, asistat de avocatul desemnat din oficiu L. L..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se permite avocatului desemnat din oficiu L. L. să ia legătura cu contestatorul inculpat J. L..

În conformitate cu dispozițiile art. 372 alin. 1 Cod procedură penală instanța procedează la verificarea identității inculpaților, respectiv inculpatul A. A. menționează că este fiul lui C. și I., născut la data de 28.04.1987 în mun. Sf.G., județul C. și inculpatul J. L. menționează că este fiul lui L. și I., născut la data de 24.05.1963 în orașul R., județul B..

Întrebat fiind de instanță dacă cunoaște bine limba română, contestatorul inculpat J. L. menționează că înțelege bine limba română și nu solicită serviciile unui interpret de limba maghiară.

Întrebați fiind, reprezentantul Ministerului Public și apărătorii inculpaților, declară că nu au cereri sau chestiuni prealabile de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu dispozițiile art. 206 alin. 3 Cod procedură penală acordă cuvântul la dezbateri.

Pentru contestatorul inculpat A. A., avocat desemnat din oficiu S. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației promovate împotriva încheierii de ședință din data de 03 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul C., desființarea acesteia și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, iar în subsidiar cu măsura controlului judiciar. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Inculpatul este arestat de aproximativ 8 luni de zile, astfel încât consideră împlinit termenul rezonabil. Având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, văzând împrejurarea că inculpatul are asigurat un loc de muncă în cazul în care se va dispune o măsură preventivă neprivativă de libertate, apreciază că inculpatul își va putea relua activitatea și nu va afecta buna desfășurare a procesului penal. Mai mult, inculpatul a avut o atitudine conciliantă și de bună credință, astfel încât solicită admiterea contestației și aplicarea unei măsuri mai blânde față de cea a arestului preventiv.

Pentru contestatorul inculpat J. L., avocatul desemnat din oficiu L. L., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 03 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul C. prin care a fost menținută măsura arestării preventive și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cererea subsidiară de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau cu o măsură mai blândă.

S-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, iar instanța a analizat incidența dispozițiilor art. 242 alin. 1 Cod procedură penală și a reținut, în esență, că nu ar fi motive de nelegalitate în ce privește măsura dispusă inițial prin încheierea din data de 19.02.2015 în ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură mai blândă. Luând legătura cu inculpatul, acesta solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedură penală și în acest sens consideră că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură penală.

Prin încheierea atacată cu contestație, instanța a motivat respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive bazându-se, în principal, pe argumentul că inculpatul ar fi încercat să influențeze declarațiile unor martori. Din acest punct de vedere aceste argumente nu pot fi primite atâta timp cât măsura arestării preventive a fost verificată inițial și prin hotărârea instanței de control judiciar a rămas definitivă și se bazează pe dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv pe cuantumul pedepsei și pe condiția existenței pericolului social. Cele la care se face referire sunt dispozițiile art. 223 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, or dacă ar exista probate aceste fapte, ar trebui ca măsura arestării preventive să se bazeze pe acest temei și acesta să fi fost supus controlului judiciar, astfel cum s-a susținut de instanța de fond la respingerea cererii de revocare a măsurii arestării preventive.

Subliniază aceste aspecte care ar reieși din declarațiile unor martori, dar fără un alt suport probatoriu, nu pot fi avute în vedere de instanță la cântărirea înlocuirii măsurii arestării preventive.

Revenind la durata de când inculpatul se află sub puterea măsurii arestării preventive, respectiv din data de 19.02.2015, această măsură a fost luată când procesul penal era în faza de urmărire penală. În prezent procesul penal se află în faza de judecată și mare parte din probatoriu a fost administrat. Raportat la dispozițiile art. 202 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive, în cauză au fost audiați bună parte din martori, cât și persoanele vătămate, din acest punct de vedere, văzând și specificul cauzei, respectiv infracțiunile de care este acuzat inculpatul, trafic de minori, cele mai importante probe au fost administrate, astfel încât inculpatul nu mai are cum să influențeze din acest moment conduita celorlalți participanți la procesul penal sau a martorilor. Măsura arestului la domiciliu este la fel de eficientă ca și măsura arestării preventive, însă aceasta ar fi în acest moment mai proporțională. S-ar regăsi raportul de proporționalitate cerut de lege și face referire la situația inculpatului, la vârsta acestuia, situația familială, dar și la motivele medicale, care prin sine însele nu pot constitui motive de înlocuire efectivă a acestei măsuri, dar coroborate cu celelalte aspecte invocate, susțin pe deplin cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației formulate de inculpat, desființarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive în sensul celor solicitate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, constată că apărarea inculpatului J. L., prin apărătorul său,vizează o chestiune de procedură. Dacă se are în vedere o cerere de revocare a măsurii arestării preventive pe motive de nelegalitate și contestată, ea nu poate fi înlocuită cu o altă cerere de înlocuire, deoarece trebuie analizată revocarea, nelegalitatea și punerea în libertate și nu înlocuirea cu o altă măsură.

Discutând pe temeiurile și pe condițiile ce ar putea viza înlocuirea cu o măsură mai ușoară este evident că în prezenta cauză orice altă măsură nu este suficientă pentru a satisface exigențele necesare bunei desfășurări a procesului penal în condițiile în care se constată prezența săvârșirii unor infracțiuni grave, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat în vederea exploatării unor persoane, trafic de persoane, multe din aceste persoane vulnerabile fiind minore, iar interesul major al protecției minorilor presupune intervenția fermă a organelor judiciare, indiferent că a trecut o durată de timp, pe care cei care sunt supuși acestei măsuri o apreciază ca fiind rezonabilă, iar cei care urmăresc restabilirea ordinii publice apreciază că nu a fost depășit termenul rezonabil. Nu poate fi lipsită de substanță constatarea instanței de fond în sensul că inculpatul J. L. a încercat să influențeze buna desfășurare a procesului penal și sunt indicați prin încheiere o categorie de martori și persoane vătămate care confirmă intervenția acestuia în buna desfășurare a procesului penal. a proces penal aceste aspecte.

Raportat la faptul că există obligația evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere și a conduitei inculpatului, condițiile concrete ale cauzei, se constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile nici pentru revocarea măsurii arestării preventive și nici pentru înlocuirea măsurii arestării preventive.

Reprezentantul Ministerului Public susține că aceeași situație se regăsește și în ceea ce îl privește pe inculpatul A. A. care a desfășurat o activitate nemijlocită, directă pentru exploatarea acestor persoane vulnerabile, minore și chiar dacă s-a administrat probatoriul cu audierea acestora, pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru justa aflare a adevărului, este necesară menținerea inculpaților sub puterea măsurii arestării preventive, măsura cea mai severă dintre măsurile preventive. Prin urmare, solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpați.

Instanța arată că, în principal, cererea a vizat revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive, astfel că au fost vizate ambele.

Reprezentantul Ministerului Public, arată că cele două se exclud pentru că și consecințele sunt diferite deoarece, revocarea presupune punerea în libertate, astfel încât în opinia sa sunt puțin contradictorii, astfel că și motivarea trebuie să fie diferită.

În replică, avocat L. L., având cuvântul, învederează faptul că a susținut cererea astfel cum a fost formulată și la instanța de fond de către apărătorul ales al inculpatului.

Contestatorul inculpat A. A., personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu deoarece locuința la care va sta va fi în mun. B. și nu va influența pe nimeni. Menționează că are locuință și are un loc de muncă în B.. Cu referire la faptul că ar fi avut declarații oscilante, precizează faptul că a depus anumite memorii în care a motivate de ce anume a dat aceste declarații. În final, solicită admiterea contestației pe care a formulat-o.

Contestatorul inculpat J. L., personal, având ultimul cuvânt, solicită instanței a se apleca asupra situației sale. Încă de la începutul anchetei susține că a solicitat să se verifice anumite informații din dosar. Se consideră nevinovat. Afirmă că este acuzat pe niște declarații care s-au luat pe niște sisteme. Anchetatorii au influențat martorii ca în cazul în care nu vor da declarații, vor fi cercetați pentru prostituție. De exemplu, cunoaște faptul că B. G. a avut dosar pentru prostituție, dar pentru că a făcut anumite declarații în sensul că ea știe că au fost traficate anumite persoane, în schimbul unor declarații și renunțarea la un dosar, s-a obținut altceva. Menționează că se află în joc familia sa și copiii săi. Niște persoane s-au distrat în anumite cluburi, baruri și pentru ca să se disculpe au dat anumite declarații, care este cel mai simplu. A sesizat faptul că în cele 60 de zile de când a fost pusă în discuție legalitatea rechizitoriului, au fost date declarații care nu sunt adevărate. Deși poate îl va costa o condamnare, arată că psihic nu mai poate duce această luptă. Susține că nu are bani pentru a-și plăti un avocat. În acuzarea sa s-a adus o fetiță de clasa a V-a, care a relatat că a citit în ziar și a auzit despre practicarea prostituției. Apreciază că este acuzat pe nedrept. Familia sa a vândut tot, în curând nu mai au unde locui și sunt fără utilități. În final, precizează că este foarte greu a accepta o stare de arest preventiv de 9 luni de zile fără a fi vinovat.

CURTEA DE APEL B.

Prin încheierea din 03.11.2015 a Tribunalului C. în baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 2, 5 și 8 Cod procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpatul A. A. zis „C.” aflat în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 2/UP din 19.02.2015, emis conform încheierii nr. 1/UP din 19 februarie 2015 a Tribunalului C..

În baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 2, 5 și 8 Cod procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau cu arestul la domiciliu, formulată de inculpatul F. T. V. aflat în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3/UP din 19.02.2015, emis conform încheierii nr. 1/UP din 19 februarie 2015 a Tribunalului C..

În baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 1, 2, 5 și 8 Cod procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cererea subsidiară de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpatul J. L. aflat în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/UP din 19.02.2015, emis conform încheierii nr. 1/UP din 19 februarie 2015 a Tribunalului C..

Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. Teritorial C. nr. 49/D/P/2014 din 08.06.2015, înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de 09.06.2015, sub dosar nr._ 4, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

I. A. A. zis ,,C.’’ pentru comiterea infracțiunilor de:

1. „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 al. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, împreună cu Szalay C. și F. T. V., au constituit un grup infracțional organizat care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de trafic de minori, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite și comiterea infracțiunii de proxenetism;

2. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și transferat persoana vătămată minoră P. G. L. lui Szalay C., pentru ca acesta să o oblige la practicarea prostituției în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;

3. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1, 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și transferat persoana vătămată minoră P. G. M. lui Szalay C., pentru ca acesta să o oblige la practicarea prostituției în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;

4. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1, 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că în vara anului 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și transferat persoana vătămată minoră D. F. L. lui Szalay C. și J. L., pentru ca aceștia să o oblige la practicarea prostituției în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, respectiv în barul “Lamar” din municipiul S. G., iar în aceeași periodă a obligat persoana vătămată să întrețină relații sexuale în locuința lui S. V. cu F. T. V. și cu un alt bărbat;

5. “folosirea serviciilor unei persoane exploatate” prevăzută de art. 216 Cod penal constând în aceea că, în vara anului 2014, a întreținut relații sexuale cu persoana vătămată minoră D. F. L., cunoscând că este o victimă a traficului de minori;

Cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

II. F. T. V., pentru comiterea infracțiunilor de:

1. „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzute de art. 367 al. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, a sprijinit grupul infracțional organizat constituit împreună cu Szalay C. și A. A., care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de trafic de minori, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite și proxenetism;

2. „abuz în serviciu” prevăzută de art. 297 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, luând cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în repetate rânduri, că persoana vătămată minoră P. G. L. prezenta în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, reprezentații cu caracter sexual (striptease) și că a fost obligată la practicarea prostituției, nu a întocmit acte de constatare conform fișei postului, cauzând vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale minorei P. G. L.;

3. „abuz în serviciu” prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, luând cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu în repetate rânduri, că persoana vătămată minoră P. G. M. a fost prezentă a în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, în repetate rânduri, deși conform art. 4 din Legea nr. 196/2003, accesul minorilor în astfel de localuri este interzis, și că a fost obligată la practicarea prostituției, nu a întocmit acte de constatare conform fișei postului, cauzând vătămarea drepturilor și intereselor minorei P. G. M.;

4. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1, 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal., cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal constând în aceea că, la data de 04.09.2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se aflau, a recrutat persoanele vătămate minore P. G. L. și P. G. M., în vederea obligării la practicarea prostituției în incinta sălii sporturilor din mun. S. G.;

5. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1, 2 Cod penal raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal, constând în aceea că, la data de 12.09.2014, profitând de starea de vădită vulnerabilitatea în care se aflau, a recrutat persoanele vătămate minoră P. G. L. și P. G. M., în vederea obligării la practicarea prostituției în apartamentul lui G. E. Aniel din municipiul S. G.;

6. „folosirea abuzivă a funcției în scop sexual” prevăzută de art. 299 al. 2 Cod penal, constând în aceea că, la data de 12.09.2014, a pretins favoruri de natură sexuală de la persoana vătămată minoră P. G. M., în timp ce se afla în apartamentul lui G. E. Aniel din mun. S. G.,profitând de situația de autoritate pe care o avea asupra victimei decurgând din funcția de polițist;

7. „abuz în serviciu” prevăzută de art. 297 al. 1 Cod penal., cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, constând în aceea că, în vara 2014, luând cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu în repetate rânduri, că persoana vătămată minoră D. F. L. a fost prezentă a în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, în repetate rânduri, deși conform art. 4 din Legea nr. 196/2003 accesul minorilor în astfel de localuri este interzis, și că a fost obligată la practicarea prostituției, nu a întocmit acte de constatare conform fișei postului, cauzând vătămarea drepturilor și intereselor minorei D. F. L.;

8. “ folosirea serviciilor unei persoane exploatate” prevăzută de art. 216 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, a întreținut relații sexuale cu persoana vătămată minoră D. F. L., cunoscând că este o victimă a traficului de minori;

Cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.

III. J. L., pentru comiterea infracțiunilor de:

1. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1, 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată D. F. L., să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din mun. S. G.;

2. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1, 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal., cu aplicarea art. 5 Cod penal., constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și a obligat persoana vătămată Peto H. T. care avea la acea dată vârsta de 16 ani, să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din mun. S. G.;

3. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1, 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și i-a propus în repetate rânduri persoanei vătămate D. Krisztina Julianna care avea la acea dată vârsta de 14 ani, să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din municipiul S. G., proferând amenințări la adresa ei pentru a o determina să practice prostituția, propunere care nu a fost acceptată de persoana vătămată;

4. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1, 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în cursul lunii ianuarie 2014, profitând de starea de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și i-a propus în repetate rânduri persoanei vătămate G. A. L. care avea la acea dată vârsta de 15 ani, să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din mun. S. G., propunere care nu a fost acceptată de persoana vătămată;

5. „proxenetism” prevăzute de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, constând în aceea că în cursul anului 2013, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției și a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul barului „La&Mar” din mun. S. G. de către N. T. E.

Cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.

Prin încheierea nr. 1/UP din 19.02.2015 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 226 Cod procedură penală raportat la art. 223 alin. 2 Cod procedură penală și art. 202 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților A. A., F. T. V. și J. L., precum și a inculpaților Szalay C., T. A. și C. P., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 19 februarie 2015 și până la data de 20 martie 2015, inclusiv.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat în conformitate cu dispozițiile art. 226 al. 1 Cod procedură penală, că în cauză erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților sus-menționați.

În cauză, propunerea de arestare preventivă fiind întemeiată pe incidența cazului prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, judecătorul a reținut că potrivit acestor dispoziții legale „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune …de trafic de persoanei, …, sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

Analizând probatoriul administrat până în acel moment procesual, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că, în cauză, existau probe și indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care erau cercetați și raportat la gravitatea faptelor, ce rezulta din natura acestora, modul și circumstanțele de comitere, amploarea acestui fenomen infracțional, atât pe plan național, cât și cel internațional, numărul mare de fapte și gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor presupus a fi comise de către aceștia, prin care s-a produs o gravă încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, fiind vătămate acele relații sociale care ocrotesc libertatea de acțiune, de exprimare, de opțiune și de manifestare pe plan psihic a persoanei fizice, precum și alte valori intrinseci ființei umane și anume inviolabilitatea sexuală, siguranța, onoarea și demnitatea, dar văzând și celelalte elemente ce caracterizează persoana inculpaților, Szalay C., F. T. V. A. A. și J. L. care, deși au avut loc de muncă, ar fi înțeles să-și rotunjească veniturile, iar inculpatele T. A. și C. Petronele M., neavând loc de muncă și nici o sursă de venit, să-și câștige existența, prin exploatarea sexuală a unor persoane vulnerabile, minore cu vârste cuprinse între 13 și 16 ani, s-a reținut că persoana inculpaților nu oferă garanții că, lăsați în libertate, nu vor mai comite noi infracțiuni sau că nu vor încerca influențarea persoanelor vătămate sau a martorilor, ceea ce ar împiedica aflarea adevărului.

Totodată, s-a apreciat că pericolul social pe care îl reprezentau inculpații pentru ordinea publică rezulta și din circumstanțele reale de săvârșire a faptelor și modalitatea în care au conlucrat pentru derularea activității infracționale, conlucrare care a fost esențială pentru a asigura succesul activității infracționale desfășurate, din mijloacele folosite pentru a intimida, folosind chiar și amenințări, pentru a le menține în postura de „marfă” a victimelor minore, pentru ca acestea să se prostitueze în folosul inculpaților, activități ce denotă un total dispreț față de ființa umană și față de normele de conviețuire socială și nu în ultimul rând din atitudinea procesuală a inculpaților, care contrar probatoriului administrat nu se consideră vinovați de comiterea faptelor, sau apreciază că prin faptele lor le-ar fi ajutat pe aceste minore pentru a obține venituri.

De asemenea, s-a constatat că luarea măsurii arestării preventive era necesară și în vederea bunei desfășurări a urmăririi penale, dar și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, având în vedere că cercetarea penală era într-o fază incipientă, existând indicii că ar fi și alte victime ale traficului de minori și de persoane, astfel cum rezulta din declarațiile date în cauză la data de 18.02.2015 de martori, dar și indicii rezonabile din care rezultă că în sarcina inculpaților ar putea subzista și infracțiunea de proxenetism.

Pe de altă parte, s-a apreciat că măsura arestării preventive era și proporțională cu gravitatea faptelor pentru care inculpații erau cercetați, respectiv infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de minori, abuz în serviciu etc., fapte care prin natura lor prezintă un pericol social concret ridicat.

În consecință, înlăturând apărările inculpaților, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că în cauză, erau îndeplinite atât condițiile prevăzute de art. 202 al. 1 și 3 Cod procedură penală, cât și dispozițiile art. 223 al. 2 Cod procedură penală, astfel că, privarea de libertate a inculpaților era necesară atât în scopul asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, cât și pentru a prevenii săvârșirea unor noi fapte penale și, în consecință, înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Această încheiere a rămas definitivă prin încheierea nr. 23/CC/U din 23.02.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel B..

Măsura arestării preventive luată față de cei șase inculpați a fost prelungită succesiv prin încheierile din 13.03.2015, 15.04.2015 și 12.05.2015 ale judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului C., care au rămas definitive prin respingerea contestațiilor declarate de către inculpați.

În conformitate cu art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Contrar susținerilor inculpatului J. L., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu au încetat și nu au apărut împrejurări din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive dispuse față de acesta. Din contră, de la ultima verificare efectuată de instanță prin prisma cererii de înlocuire formulată de același inculpat, nu a intervenit nicio modificare care să justifice concluzia contrară, cu excepția faptului că s-a finalizat audierea tuturor persoanelor vătămate, și au fost ascultați unii dintre martorii indicați în cuprinsul rechizitoriului. Până în prezent, administrarea unei părți din probatoriului complex nu înlătură caracterul real al datelor pe care se întemeiază acuzația adusă nu numai împotriva inculpatului J., ci și împotriva celorlalți inculpați, astfel cum s-a impus prin jurisprudența CEDO exprimată în cauza I. L. T. împotriva României. Mai mult, unii martori și persoane vătămate au adus la cunoștința instanței detalii îngrijorătoare privind presupusele încercări ale inculpatului J. L. de a influența derularea în condiții normale a prezentului proces penal prin determinarea persoanelor audiate de a declara într-un anumit sens. Sub acest aspect pot fi invocate declarațiile persoanelor vătămate D. Krisztina Julianna și Peto H. T., precum și depoziția martorei B. G..

În ceea ce privește cererile de înlocuire formulate, s-a reținut că potrivit alin. 2 al art. 242 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Astfel cum s-a precizat în repetate rânduri, în cauză ar fi îndeplinite, in abstracto, condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii preventive mai ușoare arătate de inculpații A. A., F. T. V. și J. L., în cuprinsul cererilor formulate de către aceștia, respectiv arestul la domiciliu sau control judiciar, însă, in concreto, față de împrejurările concrete ale cauzei și circumstanțele personale ale inculpaților, măsura preventivă mai ușoară nu este aptă să atingă scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Instanța a reținut că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere în momentul în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, iar lăsarea lor în libertate, în acest moment procesual, ar prezenta pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care se impune respingerea cererilor de înlocuire formulate de aceștia.

Sub acest aspect, s-a avut în vedere că și în acest moment procesual este îndeplinită condiția obiectivă stipulată de dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală și persistă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, susținerile acestora referitoare la temeinicia acuzării urmând a fi analizate după administrarea tuturor probelor admise de către instanță, cu respectarea prezumției de nevinovăție prevăzute de art. 99 alin. 2 Cod procedură penală. Probele administrate până în prezent nu răstoarnă acuzațiile într-o manieră în care să poată fi constatat caracterul nelegal al detenției provizorii a inculpaților.

De asemenea, s-a avut în vedere că unele din infracțiunile presupus a fi comise de inculpați fac parte din categoria celor enumerate expres de legiuitor în cuprinsul art. 223 alin. 2 Cod procedură penală (trafic de persoane), iar celelalte sunt sancționate de către legiuitor cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare (constituirea unui grup infracțional organizat, proxenetism, abuz în serviciu).

Instanța nu a avut în vedere numai simplul fapt că există rațiuni de a crede că inculpații ar fi comis infracțiunile menționate în cuprinsul actului de sesizare, ci și criteriile orientative enunțate de Curtea de la Strasbourg care ar justifica menținerea măsurii arestării preventive (pericolul ca inculpatul să fugă; riscul ca inculpatul, odată pus în libertate să împiedice administrarea justiției ori să comită noi infracțiuni; sau riscul ca punerea în libertate a acestuia să tulbure ordinea publică).

În concret, natura, gravitatea și numărul ridicat al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, efectul acestora nu numai asupra victimelor, dar și în conștiința societății, numărul mare al persoanelor presupus a fi implicate (inculpați și persoane vătămate/victime), modul de organizare și desfășurare a faptelor incriminate, conduita procesuală a inculpaților, declarațiile persoanelor audiate până în prezent, justifică în continuare prioritatea acordată interesului societății în detrimentul interesului personal al inculpaților.

Instanța a mai avut în vedere și cele statuate de Curtea de la Strasbourg în cauza Osuch împotriva Poloniei, respectiv că în cauzele care implică un număr mare de inculpați, riscul ca eliberarea unui deținut să exercite o presiune asupra martorilor sau să obstrucționeze în alt fel procedura este adesea deosebit de mare, mai ales față de cele reținute mai sus privind declarațiile date de persoanele vătămate D. Krisztina Julianna și Peto H. T., și de martora B. G. referitoare la demersurile întreprinse în vederea influențării depoziției date de acestea.

Apoi, având în vedere numărul faptelor și persoanelor vizate de cercetări, multitudinea probelor strânse și invocate prin actul de inculpare de către organul de urmărire penală, atitudinea inculpaților și a organelor judiciare, se apreciază că durata arestului preventiv nu a depășit, în mod obiectiv, un termen rezonabil.

Măsura preventivă luată față de inculpați nu poate fi înlocuită cu o altă măsură care nu poate atinge scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal.

În ceea ce privește circumstanțele personale invocate de inculpații A. A., J. L. și F. T. V. referitoare la situația lor familială, s-a reținut că acestea existau și anterior luării măsurii arestului preventiv față de aceștia, astfel că nu constituie temei în vederea înlocuirii măsurii preventive mai grave cu una mai ușoară.

De asemenea, nici boala de care suferă inculpatul J. L. nu poate atrage înlocuirea măsurii arestului preventiv, odată ce aceasta se poate trata în cadrului rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Pentru considerentele expuse mai sus privind împrejurările concrete ale cauzei, natura, gravitatea și numărul infracțiunilor presupus a fi comise de inculpați, circumstanțele și modalitatea de comitere a acestora, consecințele faptelor imputate, în baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 1, 2, 5 și 8 Cod procedură penală, instanța de fond a respins cererile de revocare/înlocuire formulate de inculpații A. A., F. T. V. și J. L..

Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații A. A. și J. L., solicitând instanței desființarea încheierii contestate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, iar în subsidiar cu măsura controlului judiciar, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Inculpații sunt arestați de aproximativ 8 luni de zile, astfel încât se poate aprecia că s-a depășit termenul rezonabil al măsurii preventive. Inculpații au avut o conduită bună, inculpatul A. are asigurat un loc de muncă în cazul în care se va dispune o măsură preventivă neprivativă de libertate,, iar acesta nu va afecta buna desfășurare a procesului penal. În prezent procesul penal se află în faza de judecată și mare parte din probatoriu a fost administrat. Raportat la dispozițiile art. 202 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive, în cauză au fost audiați bună parte din martori, cât și persoanele vătămate, din acest punct de vedere, văzând și specificul cauzei, respectiv infracțiunile de care este acuzat inculpatul J. L., trafic de minori, cele mai importante probe au fost administrate, astfel încât inculpatul nu mai are cum să influențeze din acest moment conduita celorlalți participanți la procesul penal sau a martorilor.

Curtea analizând actele și lucrările dosarului urmează a respinge contestațiile formulate de inculpați pentru următoarele considerente:

Inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de:1. „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 al. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, împreună cu Szalay C. și F. T. V., au constituit un grup infracțional organizat care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de trafic de minori, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite și comiterea infracțiunii de proxenetism;

2. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1 ,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și transferat persoana vătămată minoră P. G. L. lui Szalay C., pentru ca acesta să o oblige la practicarea prostituției în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .;

4. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1, 2 Cod penal., raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că în vara anului 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și transferat persoana vătămată minoră D. F. L. lui Szalay C. și J. L., pentru ca aceștia să o oblige la practicarea prostituției în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, respectiv în barul “Lamar” din mun. S. G., iar în aceeași perioadă a obligat persoana vătămată să întrețină relații sexuale în locuința lui S. V. cu F. T. V. și cu un alt bărbat;

5. “ folosirea serviciilor unei persoane exploatate” prevăzută de art. 216 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, a întreținut relații sexuale cu persoana vătămată minoră D. F. L., cunoscând că este o victimă a traficului de minori;

Cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpatul A. A. și pentru infracțiunile de:

1. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată D. F. L., să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din mun. S. G.;

2. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1, 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și a obligat persoana vătămată Peto H. T. care avea la acea dată vârsta de 16 ani, să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din mun. S. G.;

3. „trafic de minori” prevăzute de art. 211 al. 1, 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și i-a propus în repetate rânduri persoanei vătămate D. Krisztina Julianna care avea la acea dată vârsta de 14 ani, să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din mun. S. G., proferând amenințări la adresa ei pentru a o determina să practice prostituția, propunere care nu a fost acceptată de persoana vătămat;

4. „trafic de minori” prevăzute de art. 211 al. 1, 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal., constând în aceea că, în cursul lunii ianuarie 2014, profitând de starea de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și i-a propus în repetate rânduri persoanei vătămate G. A. L. care avea la acea dată vârsta de 15 ani, să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din mun. S. G., propunere care nu a fost acceptată de persoana vătămată;

Cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal

La momentul luării măsurii arestului preventiv, a prelungirii duratei acestei măsuri și a menținerii acesteia, instanța a ținut seama de natura faptelor săvârșite, complexitatea cauzei și a constatat oportunitatea menținerii inculpatului în stare de arest preventiv pentru buna desfășurare a procesului penal și înlăturarea pericolului pe care s-a apreciat că îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică.

În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordini publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În speță, pericolul pentru ordinea publică se apreciază în raport de comportamentul inculpatului, reacția opinie publice, rezonanțelor faptelor presus a fi comise de către inculpat, și își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Curtea reține că temeiurile care a determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă în continuare, având în vedere că faptele săvârșite de aceștia aduce atingere valorilor ocrotite de legea penală, cele privind traficul de persoane, traficul de minori și proxenetism.

Potrivit dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune de trafic de persoane,…și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1”.

Analizând textele de lege, raportat la faptele pentru care sunt cercetați inculpații, modalitatea săvârșirii acestora și atitudinea inculpaților, Curtea apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, întrucât faptele presupus a fi comise de către inculpați, sunt grave, inculpații profitând de starea de vulnerabilitate afectivă și psihică a victimelor presupus a fi traficate.

Astfel „ gravitatea faptelor “ sau „ modul și circumstanțele de comitere a acestora” se constituie în criterii neechivoce, consacrate legislativ de Noul Cod de procedură penală, de natură a justifica și actualmente privarea de libertate a inculpaților.

În ceea ce privește apărările inculpaților, privind depășirea termenului rezonabil al arestării preventive, fiind arestați de circa 8 luni, ceea ce tinde cu executarea unei pedepse privative de libertate, Curtea reține că din punct de vedere al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, raportat la complexitatea cauzei, a acuzațiilor care sunt aduse inculpaților, nu se poate considera că s-a depășit un termen rezonabil și nu există motive pentru înlocuirea acestei măsuri cu una mai puțin restrictivă de drepturi, cu atât mai mult cu cât inculpatul J. L., chiar și în stare de arest preventiv, a încercat influențarea martorilor, astfel că nu este oportună înlocuirea arestării preventive, pentru buna desfășurare a procesului penal, administarea probatoriul nefiind epuizată, la instanța de fond.

În ceea ce privește apărările inculpaților privind, situația familială și motivele de sănătate ale acestora, Curtea reține că aceastea au fost preexistente momentului în care se reține că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată și nu există elemente care să arate că bolile de care, în special inculpatul J. L., nu pot fi tratate în penitenciar.

Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 206, art. 425¹alin. 7 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală se vor respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A. A. și J. L..

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, din care onorariile avocaților desemnați din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A. A. și J. L., împotriva încheierii din 03.11.2015 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ 5, pe care o menține.

În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpați, în sumă de câte 130 lei pentru fiecare, se achită din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe inculpați să plătească statului câte 230 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică din 06.11.2015.

PREȘEDINTE

A. C. M.

Grefier

D. S.

Red.ACM/7.12.2015

Tehnoredact.R.O./ 7.12.2015 / 5 ex.

Jud.fond. C. M. D.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 747/2015. Curtea... →

Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 138/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 138/2015. Curtea de Apel BRAŞOV