Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 750/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 750/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.750/ApDOSAR NR._
Ședința publică din 12 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A4:
PREȘEDINTE C. G.
Judecător M. G. L.
Grefier N. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul L. L. A. împotriva sentinței penale nr. 1309 din 22 iulie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 noiembrie 2015, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 1309/22.07.2015 a Judecătoriei B., în temeiul art. 228 alin. 1 Noul Cod penal raportat la art. 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 Noul Cod penal și art. 79 alin. 3 Noul Cod penal, cu incidența art. 374 alin.4 raportat la art. 396 alin.10 Noul Cod de procedură penală, s-a condamnat inculpatul L. L. A., fiul lui Ș. și B., născut la data de 30.05.1994 în mun. S. G., jud. Covsana, cu domiciliul în oraș Baraolt, ., jud. C., posesor al C.I. . nr._, C.N.P._, cetățean roman, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa în cuantum de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (fapta din data de 27/ 28.04.2015, săvârșită în dauna persoanei vătămate Școala Gimnazială nr. 19).
În temeiul art. 67 alin. 1 Noul Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Noul Cod penal, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art. 65 alin. 1 Noul Cod penal, s-au interzis ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Noul Cod penal, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În temeiul art. 399 alin. 1 Noul Cod de procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul L. L. A. în baza încheierii penale nr. 58/15.05.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei B. în dosar penal nr._/197/2015, definitivă prin decizia nr. 70/UP/Contestație/21.05.2015 a Tribunalului B..
În temeiul art. 72 alin. 1 Noul Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 14.05.2015 la zi.
Pe latura civilă a cauzei, în temeiul art. 19 Noul Cod de procedură penală și art. 397 Noul Cod de procedură penală raportat la prevederile art. 1357 NCCiv, s-a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată S. Gimnazială nr.19 B., cu sediul în mun. B., ..2, jud. B., și în consecință:
S-a dispus obligarea inculpatul L. L. A. la plata sumei în cuantum de 3.097,60 lei, reprezentând daune materiale.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că Pe fondul unei rezoluții infracționale spontane, la data de 28.04.2015, în intervalul orar 02:45-03:20, inculpatul L. L. A. a pătruns, prin efracție, în incinta Școlii Gimnaziale nr. 19, de unde a sustras două laptopuri mărcile „Toshiba” și „Lenovo”, în valoare totală de 6.000 lei.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere materialul probator administrat în cauză.
Sub acest aspect, declarațiile inculpatului care, cu prilejul audierilor efectuate în fază de urmărire penală a precizat faptul că, la data de 28.04.2015,în intervalul orar 02:45-03:20, a pătruns in incinta unității de învățământ Școala Gimnazială nr. 19 B., după spargerea prealabilă a unuia dintre geamurile situate la parterul instituției, prejudiciind persoana vătămată prin sustragerea a două laptopuri se completează cu aspectele fixate în conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 28.04.2015, fiind confirmate, totodată, prin concluziile formulate în cuprinsul raport de constatare criminalistică nr._/26.05.2015 (fila 55-56 dup, fila10-24 dup, fila 74-80 dup).
Astfel, analiza mijloacelor de probă precizate, a indicat prezența unor urme de forțare în interiorul cancelariei Școlii Generale nr. 19 B., precum și în sala de clase nr.5 situată la parterul instituției pe holul principal, în dreapta. Totodată, s-a constatat, împrejurarea conform căreia, două dintre geamurile situate la parterul instituției de învățământ prezentau urme de spargere, de la fața locului putând fi ridicate mai multe fragmente urme de încălțăminte, precum și fragmente de urmă papilare, care au fost examinate cu prilejul întocmirii raportului de constatare criminalistică nr._/26.05.2015.
Potrivit concluziilor acestui raport, fragmentele de urme papilare ridicate în urma activității de cercetare la fața locului au fost create de inculpatul L. L. A..
Din conținutul plângerii penale formulată la data de 28.04.2015, susținută prin declarația formulată de persoana vătămată în cursul urmăririi penale, se constată că, inculpatul a sustras din posesia persoanei vătămate două laptopuri mărcile „Toshiba” și „Lenovo”, în valoare totală de 6.000 lei (fila 26-29 dup).
În privința bunurilor sustrase, din conținutul declarațiilor formulate de inculpat, se reține că aceste bunuri au fost înstrăinate la o dată apropiată comiterii faptei. Astfel, unul dintre cele laptopuri a fost înstrăinat numitului C. L., pe care inculpatul îl cunoștea din perioada în care s-afla încarcerat în cadrul Penitenciarului C., cel de-al doilea bun sustras fiind înstrăinat în favoarea unei persoane care nu a putut fi identificată pe parcursul cercetărilor.
Din declarația martorului C. L., se constată că, acesta a achiziționat laptopul marca Toshiba în schimbul sumei în cuantum de 150 lei, ulterior înstrăinându-l unei persoane al căruia nume nu l-a putut preciza, în schimbul sumei în cuantum de 300 lei (fil. 39-41 dup).
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului L. L. A. care, la data de 27/ 28.04.2015, în intervalul orar 02:45 – 03:20, a pătruns, prin efracție, în incinta Școlii Gimnaziale nr. 19, de unde a sustras două laptopuri mărcile „Toshiba” și „Lenovo”, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 Noul Cod penal raportat la art. 229 alin. 1 lit. b și d Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 Noul Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, se constată ca fiind dovedită acțiunea inculpatului, care a pătruns, fără drept, in incinta Scolii Gimnaziale nr. 19 B., de unde a sustras bunuri, constând în două laptopuri mărcile „Toshiba” și „Lenovo”.
Cu privire la modul de comitere a faptei, instanța reține elementul circumstanțial prevăzut de art. 229 alin. 1 lit. d Noul Cod penal, privind furtul săvârșit prin efracție, având în vedere faptul că, pentru a pătrunde în incinta unității de învățământ, inculpatul a spart două dintre geamurile situate la parterul instituției, împrejurare care i-a facilitat accesul in interiorul școlii.
Întrucât, fapta a fost comisă în intervalul orar 02:45-03:20, în cauză se va reține elementul circumstanțial agravant constând în comiterea infracțiunii pe timp de noapte, astfel cum este prevăzut de art. 229 alin. 1 lit. b Noul Cod penal.
Reținerea elementului circumstanțial prevăzut de art. 229 alin. 2 lit. b, referitor la comiterea infracțiunii de furt prin violare de sediu profesional, este justificată prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, care a evidențiat locația de unde au fost sustrase bunurile, respectiv din interiorul unei instituții de învățământ cu destinația școală gimnazială.
Forma consumată a infracțiunii este determinată de faptul că bunurile sustrase au trecut efectiv în sfera de stăpânire a inculpatului, fără să prezinte importanță, sub aspectul analizat, împrejurarea conform căreia, ulterior bunurile au fost înstrăinate.
Urmarea imediată a constat în prejudicierea persoanei vătămate, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. 3 pct. 1 lit. a Cp, calificată prin scopul urmărit și realizat constând în sustragerea unor bunuri.
Sub aspectul stării de recidivă postexecutorie, instanța reține faptul că, infracțiunea analizată în prezenta cauză a fost săvârșită la data de 28.04.2015 după condamnarea definitivă a inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată conform sentinței penale nr. 77/23.06.2014 pronunțată de Judecătoria S. G., definitivă prin neapelare la data de 07.07.2014.
În continuare, instanța reține faptul că inculpatul a fost liberat din executarea pedepsei de 2 ani închisoare la data de 23.07.2014, cu un rest de 261 de zile.
Față de cele mai sus arătate, instanța constată ca fiind îndeplinite condițiile stării de recidivă postexecutorie, inculpatul săvârșind cu intenție o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, anterior împlinirii termenului de reabilitare pentru condamnarea pronunțată în baza sentinței penale nr.77/23.06.2014 a Judecătoriei Sf. G..
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța s-au avea în vedere dispozițiile art. 74 Cp, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în conținutul normei de încriminare reținută în cauză, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului și conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală vizând reducerea limitelor pedepselor ca urmare a soluționării cauzei pe baza recunoașterii vinovăției.
Instanța de fond a avut în vedere că, în abstract, gradul de pericol social al faptei este unul ridicat raportat la rezultatele mai grave care s-ar putea produce în urma sustragerii unor bunuri, prin pătrunderea in spații în care se desfășoară activități profesionale de interes general.
În concret, periculozitatea faptei se desprinde din modul în care inculpatul a acționat, respectiv, pe timp de noapte, prin pătrunderea, fără drept și după spargerea prealabilă a două dintre geamurile situate la parterul unității de învățământ, fără ca acesta să fie intimidat de activarea sistemului de alarmă cu care era dotat instituția.
Totodată, periculozitatea faptei se desprinde și ca urmare a consecințelor produse, respectiv cauzarea unor distrugeri și sustragerea unor bunuri aflate în folosința persoanei vătămate, necesare pentru desfășurarea activității didactice.
Aspectele analizate mai sus, se impun a fi interpretate coroborat cu situația personală a inculpatului, care a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare îndreptate împotriva patrimoniului, evidențiindu-se perseverența infracțională a acestuia.
Referitor la aspectul analizat, instanța va interpreta in mod favorabil inculpatului conduita pe care acesta a manifestat-o pe parcursul procedurilor desfășurate în cauză, acesta recunoscând învinuirea reținută în sarcina sa și colaborând cu organele judiciare.
Față de elementele analizate mai sus, și reținând incidența prevederilor art. 43 alin. 5 Noul Cod penal, referitoare la majorarea limitelor de pedeapsa ca urmare a săvârșirii faptei în stare de recidivă postexecutorie, precum și incidența prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, referitoare la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prin aplicarea procedurii simplificate determinată de atitudinea de recunoaștere a vinovăției, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa în cuantum de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 Noul Cod penal raportat la art. 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b Noul Cod penal,. cu aplicarea art. 41 Noul Cod penal și art. 79 alin. 3 Noul Cod penal, cu incidența art. 374 alin.4 raportat la art. 396 alin.10 Noul Cod de procedură penală.
Ordinea în care au fost valorificate cauzele de reducere, respectiv de agravare a pedepsei, este determinată de dispozițiile art. 79 alin. 3 Noul Cod penal, potrivit cărora, când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2), din cuprinsul aceluiași articol.
Sub aspectul pedepselor complementare și accesorii, instanța s-a raportat la prevederile cuprinse în art. 65-70 Noul Cod penal.
Față de prevederile art. 66 alin.1 Noul Cod penal, potrivit cărora pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, instanța apreciază în sensul că, se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Noul Cod penal, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
Pentru a aprecia în acest sens, instanța de fond a avut în vedere antecedența penală a inculpatului, care a fost condamnat în mod repetat pentru comiterea unor fapte similare celei din prezenta cauză, precum și periculozitatea în concret a infracțiunii săvârșite, aspecte de natură să atragă nedemnitatea inculpatului în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Ncp.
În temeiul art. 65 alin. 1 Noul Cod penal, s-au interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Noul Cod penal, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
Sub aspectul măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul L. L. A. în baza încheierii penale nr. 58/15.05.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei B. în dosar penal nr._/197/2015, definitivă prin decizia nr. 70/UP/Contestație/21.05.2015 a Tribunalului B., s-a constatat că această măsură își păstrează un caracter legal, impunându-se menținerea sa.
În acest sens, de observat este faptul că, temeiurile care au determinat adoptarea măsurii în fază de urmărire penală au fost confirmate prin materialul probator administrat în cauză, care a relevat vinovăția inculpatului în comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
În acest stadiu procesual, respectiv soluționarea cauzei în primă instanță prin pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare efectivă, instanța apreciază în sensul că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, prin evitarea riscului privind sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei aplicată în mod nedefinitiv în cauză.
Față de cele mai sus reținute, în temeiul art. 399 alin. 1 Noul Cod de procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul L. L. A., urmând ca, în temeiul art. 72 alin. 1 Noul Cod penal, să fie dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 14.05.2015 la zi.
Pe latura civilă a cauzei, s-a constatat ca fiind îndeplinite condițiile desprinse din art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, referitoare la admisibilitatea acțiunii civile promovată în cadrul procesului penal.
În acest sens, s-a constatat ca fiind dovedită fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate si vinovăția, pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor.
Instanța a reținut existența unei fapta ilicite – infracțiunea de furt calificat săvârșită, astfel cum s-a analizat mai sus în cuprinsul prezentei, prejudiciul creat, legătura directă de cauzalitate dintre acțiune și prejudiciu precum și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe.
Cu privire la pretențiile civile formulate în cauză, instanța de fond a constatat, sub un prim aspect, faptul că, pe parcursul procedurilor inculpatul a recunoscut prejudiciul cauzat persoanei vătămate, atât prin distrugerile materiale determinate prin modul de operare, cât și prin bunurile sustrase din posesia și folosința efectivă a acesteia.
Devin, astfel, incidente prevederile cuprinse în art. 23 alin. 3 Noul Cod de procedură penală, potrivit cărora în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.
În suplimentar, instanța de fond a reținut faptul că, materialul probator administrat în cauză, confirmat prin declarațiile inculpatului, dovedește caracterul întemeiat al pretențiilor civile formulate în cauză, fiind probate atât daunele materiale cauzate prin spargerea a două geamuri de la parterul instituției, cât și prejudiciul cauzat prin sustragerea a două laptopuri mărcile „Toshiba” și „Lenovo, aflate în stare funcțională.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată în cauză, și va dispune obligarea inculpatului la plata sumei în cuantum de 3.097,60 lei, reprezentând daune materiale.
Sub aspectul cheltuielilor judiciare avansate de stat, având în vedere soluția de condamnare pronunțată în cauză, precum și incidența art. 274 alin. 1 Noul Cod de procedură penală, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata sumei în cuantum de 800 lei, dintre care suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în fază de urmărire penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, peste termenul legal, inculpatul L. L. A.. Acesta a solicitat repunerea în termenul de apel, susținând că a fost internat în Spitalul Penitenciar Rahova, București.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că nu este întemeiată solicitarea inculpatului de repunere în termenul de apel.
Astfel, inculpatului i-a fost comunicată soluția instanței de fond la data de 24.07.2015, la Penitenciarul C., așa cum rezultă din dovada de la fila 57 din dosarul instanței de fond. Acesta a depus cererea de apel la Penitenciarul C. la data de 19.08.2015, fiind înregistrată sub nr._/19.08.2015. Față de aceste date, se constată că apelul inculpatului este depus peste termenul legal de 10 zile de la comunicare.
Din adresa de la fila 14 din dosarul Curții de Apel, emisă de ANP, rezultă că inculpatul L. L. a fost internat în Spitalul Penitenciar București Rahova, în perioada 27.07.- 10.08.2015, cu diagnosticul „Fractură mandibulă stângă”. Curtea constată că acest fapt nu constituie o cauză temeinică de împiedicare a formulării apelului în termenul prevăzut de lege. Afecțiunile cu care a fost internat inculpatul în Spitalul Penitenciar Jilava nu l-au împiedicat pe acesta să exercite apelul în termenul prevăzut de lege. Inculpatul a fost internat tot într-un penitenciar și a avut posibilitatea să depună la Spitalul Penitenciar Jilava cererea de apel, în termenul legal. Nu a existat niciun impediment care să-l fi împiedicat să depună în termenul legal cererea de apel, fie la Penitenciarul C. fie la Penitenciarul Rahova, condițiile de depunere fiind aceleași.
Pentru aceste motive, se va respinge cererea inculpatului de repunere în termenul de apel și se va respinge ca tardiv apelul declarat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea inculpatului L. L. A. de repunere în termenul de apel.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul L. L. A. împotriva sentinței penale nr. 1309/22.07.2015 a Judecătoriei B..
În temeiul art. 272 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 de lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 de lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12.11.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. G. M. G. L.
GREFIER
N. B.
Red.CG/03.12.2015
Dact.BN/08.12.2015/ex.2
Jud.fond.C.A.G.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 596/2015.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 754/2015. Curtea de... → |
|---|
