Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 307/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 307/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 307/AP Dosar nr._
Ședința publică din data de 24 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A6:
Președinte: M. G. L. - judecător
Judecător: C. E.
Grefier: C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 2706/S din 17 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 08 aprilie 2015, apoi, pentru data de 22 aprilie 2015, iar apoi pentru data de astăzi, 24 aprilie 2015,când;
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
I. Prin sentința penală nr.2706/17.11.2014, Judecătoria B. a hotărât :
Cu aplicarea art. 5 Cod penal
In temeiul art. 337 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 43 alin. 5 Cod penal, condamnă inculpatul C. A. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare efectivă, pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.
Potrivit art.272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare in cuantum de 665 lei (care includ si cheltuielile judiciare în cuantum de 65 lei stabilite prin rechizitoriu) din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu C. B. și U. M. C. (câte 100 lei fiecare), se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, la data de 05.01.2012, în jurul orei 15.05, organele de poliție rutieră din cadrul IPJ B. au oprit pentru control autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, ce circula pe . . conducătorului auto a fost identificat inculpatul care emana halena alcoolică, vorbea incoerent și nu își menținea echilibrul.
I s-a solicitat de către organele de poliție, în prezența martorului asistent Șolomonean C. A., să se supună testării cu aparatul etilotest, în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul refuzând. De asemenea, agenții de poliție l-au invitat pe inculpat la Spitalul Clinic Județean de Urgență B. pentru a i se recolta probe biologice, iar acesta a refuzat din nou.
Față de situația creată, organele de poliție l-au condus pe inculpat la secția de poliție, pentru continuarea cercetărilor, inculpatul refuzând să dea declarații la momentul respectiv.
Judecătoria B. a apreciat că fapta inculpatului, care la data de 05.01.2012, în jurul orei 15.05, a condus autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ pe . mun. B., iar la solicitarea organelor de poliție rutieră a refuzat categoric să se supună testării aerului expirat și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzute de art. 337 Cod penal
S-a reținut că sunt întrunite atât cerințele referitoare la latura obiectivă (există inacțiunea prohibită de lege, cu consecința încălcării prevederilor legale care reglementează această obligație, infracțiunea fiind una de pericol astfel că legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei), cât și cele referitoare la latura subiectivă (refuzul inculpatului fiind comis cu intenție indirectă prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b Cod penal, acesta nesupunându-se recoltării deși știa că potrivit legii îi incumba această obligație, fiind deținătorul unui permis de conducere valabil).
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere, într-o primă fază, dispozițiile art. 337 Cod penal și pe cele ale art. 74 alin. 1 Cod penal Astfel, la stabilirea pedepsei, instanța s-a raportat la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului a reieșit faptul că acesta a mai fost condamnat anterior, prin sentința penală nr.16/2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., definitivă prin Decizia penală nr.42/28.10.2005 a Curții de Apel B., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 12.11.2008, cu un rest rămas neexecutat de 620 de zile, fiind deci considerată executată la momentul comiterii faptei din prezenta cauză.
Ținând cont că, după condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și după executarea în întregime a pedepsei, inculpatul a săvârșit, cu intenție, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru existența stării de recidivă conform art.41 alin.1 Cod penal De asemenea, sub aspectul regimului sancționator, s-a constatat că este vorba de o recidivă postexecutorie care atrage, conform art.43 alin.5 Cod penal, o majorare cu jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru noua infracțiune.
Raportat la criteriile prevăzute de art.74 Cod penal, judecătoria a observat că inculpatul nu a oferit o justificare plauzibilă pentru refuzul său de a se supune recoltării probelor biologice, conform celor menționate mai sus. Infracțiunea analizată prezintă un grad de pericol social relativ ridicat, întrucât un atare comportament ilicit împiedică organele competente să stabilească, pe baza unor date științifice, corecte și complete dacă o persoană este sau nu autoarea unei infracțiuni la regimul circulației rutiere. În lipsa unei atitudini cooperante a persoanelor suspectate de comiterea unei contravenții sau infracțiuni, organele competente nu ar mai putea stabili cu certitudine dacă un anumit comportament intră în sfera ilicitului penal sau nu. În atare condiții, refuzul de a se supune prelevării de probe biologice prezintă prin sine însuși o gravitate relativ ridicată, care denotă intenția persoanei de a se sustrage de la răspunderea penală de care ar fi pasibilă ca urmare a conducerii unui autovehicul pe drumurile publice în timp ce se află sub influența băuturilor alcoolice.
În același timp, prima instanță a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care, a mai fost condamnat penal, conform celor menționate mai sus, iar prin Sentința penală. nr.1063/2012 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr.3927/2012 a Curții de Apel B., i s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 500 lei, sub aspectul unei fapte de însușirea bunului găsit, prevăzută de art.216 alin. 1 Cod penal din 1969.
De cealaltă parte, s-a ținut cont de faptul că, în prezent, acesta este o persoană bine integrată în societate, fiind angajat ca hostess frontdoor în cadrul . SRL, începând cu data de 01.02.2014 și până în prezent (fila 58) unde este apreciat pozitiv, iar anterior a lucrat timp de 4 ani ca taximetrist în cadrul ., unde de asemenea, a avut o conduită bună.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. A..
Criticile aduse de acesta au vizat aspecte de netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, solicitându-se micșorarea cuantumului acesteia. Motivele de apel dezvoltate pe larg se regăsesc în memoriul de la filele 18-20 dosar apel.
În apel inculpatul a solicitat a fi audiat, declarația acestuia aflându-se la fila 21 dosar apel.
III. Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, pentru următoarele considerente :
Astfel, în raport de susținerile inculpatului din cuprinsul memoriului conținând motivele de apel, dar văzând și declarația inculpatului din faza apelului prin care a recunoscut comiterea faptei de care este acuzat, Curtea va analiza doar individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului de prima instanță.
Curtea reamintește faptul că pedeapsa este un mijloc de constrângere și un mijloc de reeducare a celui condamnat, scopul fiind prevenirea comiterii unor noi infracțiuni. Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
În aceste condiții, Curtea reține că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, acesta fiind condamnat la o pedeapsă cu executare, fiind liberat condiționat din executarea acesteia. Chiar dacă pedeapsa anterioară a fost considerată executată, nu trebuie trecut cu vederea faptul că inculpatul, de profesie taximetrist, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus pe drumurile publice un autoturism, iar la controlul lucrătorilor de poliție, a refuzat atât testarea cu etilotestul, cât și recoltarea de probe biologice, justificarea refuzului scoțând în evidență comportamentul unei persoane pentru care pedeapsa anterioară nu și-a tins scopul. Astfel, explicații de genul „… consumasem și eu ceva alcool …. Am refuzat să mă supun recoltării probelor biologice întrucât nu mi-am dat seama ce se putea întâmpla” nu pot conduce decât la ideea că inculpatul nu și-a format o atitudine corectă față de societatea din care face parte, având o atitudine de dispreț chiar și în fața organelor judiciare învestite a soluționa conflictul de drept al cărui autor inculpatul a fost, astfel că aspectele de ordin personal invocate de acesta nu pot conduce la reținerea unor circumstanțe atenuante și la o diminuare a cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată.
În lumina celor de mai sus, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr.2706/17.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE :
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr.2706/17.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat C. A. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. L. C. E.
GREFIER
C. G.
Red.C.E./12.06.2015
Dact.C.G./19.06.2015/ex.2
Jud.fond.O. S..
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 420/2015. Curtea de... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP.... → |
|---|
