Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 21/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 21/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-03-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 21/C DOSAR NR._

Ședința publică din data de 02 martie 2015

Instanța constituită din:

- Completul de judecată FJC5

- Președinte - A. D. - judecător

- Grefier - O. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – A. C. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpata M. R. împotriva încheierii din data de 25 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea inculpată M. R. asistată de apărătorul ales, av. M. I..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebate fiind părțile dacă au cereri de formulat în prezenta cauză, apărătorul ales al contestatoarei inculpate M. R., respectiv av. M. I., solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri. Precizează că dorește să depună la dosar în susținerea contestației inculpatei M. R. copia acțiunii de divorț intentată de M. I., mai precis prima pagină din această acțiune, înscris la care va face referire atunci când va pune concluzii, respectiv la un anumit aspect din această acțiune.

Reprezentantul Ministerului Public precizează că, în raport de conținutul înscrisului, nu se opune admiterii cererii în probațiune formulată de către apărătorul ales al contestatoarei inculpate M. R..

În raport de dispozițiile art. 100 alin. 3 Cod procedură penală, instanța admite proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al contestatoarei inculpate M. R., respectiv de domnul av. M. I., apreciind-o ca fiind utilă și concludentă soluționării prezentei cauze, sens în care primește la dosarul cauzei copia acțiunii de divorț intentată de M. I., mai precis prima pagină din această acțiune.

Întrebați fiind, atât apărătorul ales al contestatoarei inculpate cât și reprezentantul Ministerului Public, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat ales M. I., având cuvântul pentru contestatoarea inculpată M. R., solicită admiterea contestației formulată de inculpata M. R. împotriva încheierii din data de 25 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14, prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestului la domiciliu și înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a controlului judiciar. Consideră că în această cauză sunt întrunite condițiile pentru ca această măsură restrictivă a arestului la domiciliu să poată fi înlocuită cu controlul judiciar. A se avea în vedere că inculpata M. R. este judecată pentru fapta al cărei dosar instanța îl are în față, însă și pentru această inculpată există prezumția de nevinovăție. Atrage atenția asupra faptului că inculpata M. R. a fost inițial arestată preventiv și apoi arestată la domiciliu însă a ajuns în situația în care locuiește împreună cu părinții și nu mai are mijloace de existență, părinții săi fiind cei care o întrețin. Inculpata are de asemenea și ea un copil, fiind angrenată într-un proces de divorț intentat de soțul său și precizează că a depus la începutul ședinței de judecată prima filă din acțiunea de divorț în care este menționată și prevederea expresă, de care inculpatei îi este foarte teamă având în vedere starea de arest la domiciliu în care se află, de a se stabili autoritatea părintească exclusivă a tatălui asupra fetiței. Inculpata consideră că aflându-se în stare de arest la domiciliu, neavând posibilitatea să meargă să o însoțească pe fetiță, să o ducă, să o aducă de la grădiniță, având numai posibilitatea de a sta cu ea la sfârșit de săptămână două ore în fața blocului așa cum a stabilit judecătorul care judecă cauza în fond, în acest fel există pericolul ca acest copil să se îndepărteze de inculpată. De asemenea, solicită a se ține seama și de un alt aspect, respectiv de faptul că procesul durează de ceva timp și atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată inculpata a dorit să fie pusă față în față, deci să fie confruntată cu persoanele vătămate, să poată să le pună întrebări, să își apere poziția. A se observa în acest sens că și la ultimul termen de judecată persoanele vătămate, invocând niște motive medicale, nu s-au prezentat în fața instanței. Această împrejurare coroborată cu dorința inculpatei de a administra anumite probe cu expertize care vor necesita o perioadă mai îndelungată de timp, consideră că justifică cererea inculpatei de a se dispune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar. Arată că în acest fel inculpata ar avea și ea posibilitatea să se angajeze. A observat în încheierea Tribunalului B. motivarea că dacă inculpata dorește să se angajeze poate să facă o cerere la instanță și instanța îi va permite acest lucru în conformitate cu programul de lucru pe care îl va avea. Însă, pentru a se putea angaja, inculpata trebuie să se ducă la un interviu, trebuie să se prezinte la o întâlnire, să umble pe la mai multe locuri de muncă pentru că după cum se știe în ziua de azi nu este foarte simplu să îți găsești de lucru. A se avea în vedere că inculpata M. R. este o femeie tânără, este o femeie în putere, ce dorește să muncească, ea fiind antrenată în acest dosar penal, urmând ca instanța să decidă în funcție de probele care se vor administra în cauză. Dar până atunci prin înlocuirea măsurii arestului la domiciliu s-ar da eficiență prezumției de nevinovăție și anume ca această persoană să se poată mișca, să poată umbla să își găsească un loc de muncă, să se ocupe și de fetița sa, să se poată duce și la procesul de divorț. Consideră că alt statut ai când totuși ai o libertate de mișcare, ai o libertate de exprimare decât acela de a fi în stare de arest chiar și la domiciliu. D. urmare, solicită admiterea contestației formulată de inculpata M. R. împotriva încheierii din data de 25 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14 și pe cale de consecință, a se dispune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu controlul judiciar.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea din data de 25 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului la domiciliu față de inculpata M. R. și respingerea cererii de înlocuire a acestei măsuri cu una mai blândă, cea a controlului judiciar, este una temeinică și de asemenea și legală. Instanța de fond a avut în vedere atunci când a menținut măsura și de asemenea a respins cererea de înlocuire, faptul că inculpata M. R. este arestată la domiciliu în acest moment pentru o infracțiunea de tentativă la omor asupra a două persoane. Consideră că în cauză nu trebuie omisă gravitatea acestei fapte. Chiar dacă prezumția de nevinovăție clar în acest moment nu se poate spune că este răsturnată, probele administrate în cauză duc la concluzia că fapta a fost săvârșită de această inculpată iar pericolul social este unul foarte mare. În atare situație, instanța de fond a apreciat că un control asupra inculpatei se poate realiza foarte bine prin menținerea măsurii arestului la domiciliu și nu prin măsura controlului judiciar. Desigur, aspectele invocate în apărare de inculpata M. R., în sensul că dorește să se angajeze, din punctul său de vedere, nu au mare relevanță cu privire la măsurile preventive dispuse în cauză. Consideră că inculpata M. R. trebuia să aibă în vedere toate aceste aspecte în momentul în care a săvârșit faptele, în condițiile în care anterior săvârșirii acestora avea un loc de muncă, avea un statut social. Față de aceste considerente, solicită respingerea contestației formulată de inculpata M. R. împotriva încheierii din data de 25 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14.

Contestatoarea inculpată M. R., având ultimul cuvânt, arată că nu poate să ceară instanței să o creadă că nu a săvârșit ea aceste fapte, acest lucru urmând să se dovedească probabil pe parcursul procesului, ci tot ceea ce cere este dacă se poate din punct de vedere uman să fie crezută că nu reprezintă un pericol public și social și că nu dorește să își îngreuneze situația mai mult decât este în prezent. Arată că trebuie să se lupte să se termine acest proces și să nu ajungă înapoi în arest la domiciliu sau în penitenciar iar problemele pe care le are la ora actuală pentru ea sunt extrem de importante datorită faptului că dacă va rămâne în următoarele 60 de zile în arest la domiciliu, își va pierde copilul iar fetița este tot ce mai are. Normal că un alt judecător care va judeca cazul de divorț va spune că se află în arest la domiciliu și că astfel nu va putea să își întrețină copilul. Precizează instanței că relația cu copilul său s-a deteriorat foarte mult în ultimul timp, în condițiile în care în trecut au fost foarte apropiate iar fetița sa este tot ce are mai important pe lume. D. urmare, solicită instanței dacă o poate ajuta în acest sens și solicită ca mamă a i se da această șansă de a merge de a lucra și de a putea sta mai mult cu copilul său. Într-adevăr, vine serbarea de 8 martie, concursul de înot, lucruri care poate nu sunt importante în instanță însă pentru ea și pentru copilul său sunt foarte importante. Subliniază că dorește să își caute de lucru și vrea să muncească oriunde ar fi pentru a putea dovedi că poate să își întrețină copilul, că poate să aibă o legătură cu ea, lucruri care nu crede că dăunează societății. Precizează că este un om fără antecedente penale, care și-a văzut de treabă până în prezent iar acum este angrenată în acest proces penal, în legătură cu care este convinsă că într-un final va reieși nevinovăția sa. Învederează instanței că soțul său vrea de fapt să plece din țară definitiv în Canada cu minora, acesta fiind motivul pentru care cere autoritatea exclusiv tutelară iar dacă își va pierde copilul, singurul pe care îl are, pentru ea nu mai contează altceva. Solicită instanței a înțelege că pe ea nu o deranjează că stă închisă în casă însă într-adevăr părinților săi le este foarte greu să o întrețină. Precizează că vrea să solicite în fața instanței de fond niște probe A.D.N. în condițiile în care persoanele vătămate tot nu se prezintă în fața Tribunalului, proceduri care costă foarte mult. A se ține cont de faptul că ea nu a încălcat nimic din ceea ce i s-a impus și tot ce i s-a spus să facă, a făcut și de asemenea va face și în continuare. Totodată, nu vrea să ia legătura cu persoanele vătămate și nu vrea să influențeze în niciun fel procesul ci doar vrea să meargă mai departe ca om și să poată să își ia cumva viața de la început. Învederează instanței că a pierdut tot, respectiv casă, căsnicie, loc de muncă și tot ce mai are este fetița sa, M.,. Consideră că nu reprezintă un pericol public și din cauza aceasta nu ar face nimic rău pentru a deteriora și mai mult situația în care se află. Arată la modul cel mai sincer că a ajuns într-o stare într-adevăr disperată, în care are nevoie și de analize medicale, însă nu aceasta ar reprezenta o problemă, starea sa de sănătatea ci problema de fapt care o doare pe ea este acest proces de divorț, faptul că i se cer niște lucruri pe care ea dacă rămâne în arest la domiciliu le va pierde. Menționează că într-un final trebuie să se apere în justiție și trebuie să se dovedească că nu a făcut ce se spune în rechizitoriu iar faptul că persoanele vătămate nu au venit în instanță, fiind a treia oară când nu se prezintă, pe ea o depășește. Subliniază că este posibil ca acest proces să se prelungească iar pentru ea aceste zile contează întrucât pierde tot ce are mai scump pe lume.

CURTEA,

Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 25.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14, s-a dispus menținerea stării de arest la domiciliu a inculpatei M. R., respingându-se cererea formulată de inculpată de înlocuire a acestei măsuri cu aceea a controlului judiciar.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul B. din data de 13.10.2014, a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv inculpata M. R. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. a) și f) Cod penal.

Ca stare de fapt s-a reținut, în esență, că la data de 03.09.2014, în jurul orelor 17,00, premeditând comiterea faptei, în sensul că s-a înarmat de la locuința sa cu unul dintre obiectele folosite, respectiv cu un ciocan de bătut carne, în timp ce se afla la locuința persoanelor vătămate, pe fondul situației create de lipsa mijloacelor materiale necesare restituirii unor împrumuturi contractate de inculpată de la persoana vătămată Hlevca D. D., a lovit-o cu ciocanul de bătut carnea, de 6 ori, în zona capului, apoi a lovit, pe persoana vătămată Hlevca M. R. cu un cuțit aparținând persoanelor vătămate în zona laterală dreaptă 1/3 inferioară, cauzându-le leziuni corporale după cum urmează:

- persoanei vătămate Hlevca D. D., leziuni traumatice la nivelul capului ce s-au putut produce, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2412/E/25.09.2014, prin lovituri de intensitate medie, repetate cu corp dur, posibil ciocanul de bătut carne găsit la fața locului, fiind exclusă producerea lor ca urmare a căderii accidentale, leziuni care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale;

- persoanei vătămate Hlevca M. R., leziuni traumatice constând în plagă înjunghiată de circa 1 cm lungime, fața dorsieră police stâng, falanga proximală la nivel laterocervical drept, plagă tăiată de 4 cm lungime, fesa stângă, marginea internă a cadranului superoextern, leziuni care s-au putut produce, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2411/E/25.09.2014 prin lovire cu corp tăietor înțepător, posibil cuțitul de bucătărie, corp delict găsit și ridicat de la fața locului, prin lovire cu marginea tăioasă a ciocanului de bătut carne găsit la fața locului, leziuni care nu i-au pus viața în primejdie și au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Sub aspect procedural, prin ordonanța din data de 03.09.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. 1 Noul Cod penal raportat la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal, urmărirea penală fiind continuată, prin ordonanța din data de 10.09.2014, față de suspecta M. R., pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. f Noul Cod penal.

Prin ordonanța din data de 15.09.2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de suspectă din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. f Noul Cod penal în tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. a și f Noul Cod penal.

Prin ordonanța din data de 15.09.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de M. R. cu privire la comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. 1 Noul Cod penal raportat la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. a și f Noul Cod penal.

Inculpata a fost reținută pentru 24 de ore, până la data de 16.09.2014, ora 18¹⁵.

Prin Încheierea de ședință nr. 91/UP din data de 16.09.2014, judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond a dispus arestarea preventivă a inculpatei M. R. pe durata a 30 de zile, această măsură fiind menținută.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul B. la data de 14.10.2014.

Prin Încheierea din data de 28.11.2014, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a respins cererea inculpatei de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare și în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 500/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. privind pe inculpata M. R. cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. a și f Cod penal și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata M. Roaxana, fixându-se termen de judecată în ședință publică la data de 28.01.2015.

Prin încheierea de ședință din data de 09.12.2014, s-a dispus în temeiul art. 348 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 5, art. 218 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă cu privire la inculpată cu măsura arestului la domiciliu, măsura preventivă fiind menținută prin încheierea de ședință din data de 06.01.2015.

În prezent cauza se află în faza cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 28.01.2015, inculpata furnizând declarații cu privire la starea de fapt, fără însă a aduce elemente noi de natură a conduce la reținerea în prezent a unei alte stări de fapt.

La termenul de judecată acordat la data de 25.02.2015, termen la care cauza s-a amânat din motive independente de atitudinea procesuală a inculpatei, aceasta a formulat cerere întemeiată pe dispozițiile art. 242 Cod procedură penală, prin care aceasta a solicitat înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.

Motivele pentru care inculpata a solicitat înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu controlul judiciar vizează chestiuni de natură socială, respectiv căutarea unui loc de muncă, rezolvarea unor probleme în legătură cu procesul de divorț, dar și de natură familială respectiv păstrarea legăturii personale cu minora.

Verificând în temeiul dispozițiilor art. 362 Cod procedură penală raportat la art. 208 Cod procedură penală, dar și prin prisma motivelor pe care se întemeiază cererea formulată de inculpată, necesitatea menținerii măsurii preventive a arestului la domiciliu sub puterea căreia se află inculpata, instanța de fond a reținut următoarele:

În cauză există probe care să conducă la suspiciunea rezonabilă că inculpata ar fi putut săvârși faptele pentru care este cercetată, deși vinovăția inculpatei va putea fi reținută doar dacă există probe certe, după epuizarea întregului probatoriu ce se impune a fi administrat, cu respectarea prezumției de nevinovăție de care beneficiază, până la soluționarea definitivă a cauzei conform art. 4 Cod procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituție și art. 6 paragraf 2 din C.E.D.O.

Împrejurarea că inculpata nu recunoaște anumite fapte (cum este și situația din prezenta cauză), privită singular, nu poate justifica o măsură restrictivă de mișcare și aduce atingere dreptului de a nu face declarații și de a nu contribui la propria incriminare.

În prezenta cauză însă inculpata este cercetată pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență care în general sunt infracțiuni grave, indiferent de modalitatea în care s-ar fi comis. Ingerința în drepturile inculpatei nu este dată doar de elementele de circumstanțiere ale faptelor, astfel cum sunt indicate mai sus, ci și de stadiul procedurii și necesitatea ca ordinea publică să nu aibă de suferit. Pe de altă parte, recunoașterea prezumției de nevinovăție nu exclude luarea măsurilor preventive ci garantează că acestea nu vor fi luate decât în cadrul și în condițiile prevăzute de normele procesual penale.

Scopul măsurii procesuale este acela de a se asigura buna soluționare a procesului penal, ținând seama nu doar de interesele particulare ale inculpatei, ci de interesul social în general, interes privit prin prisma pericolului pentru ordinea publică reflectat în rezonanța socială a faptelor de care este acuzată inculpata. Acuzațiile aduse inculpatei și care au justificat, inițial, luarea măsurii arestării preventive, sunt unele grave, atât din punctul de vedere al naturii infracțiunilor, dar și al împrejurărilor concrete, în care se reține că s-ar fi săvârșit. Raportat la circumstanțele cauzei, împrejurarea că inculpata trebuie să suporte restricții apare ca fiind proporțională cu acuzația adusă acesteia

În ceea ce privește asigurarea mijloacelor materiale de existență, instanța de fond a subliniat faptul că, în situația în care inculpata își va găsi un loc de muncă va putea cere instanței permisiunea de a părăsi domiciliul pentru a se prezenta la serviciu, după cum pentru efectuarea unui control medical imperios necesar i se va putea permite de a se deplasa la medic, tot astfel la o serbare la grădiniță. Cât privește relația cu minora, instanța de fond a constatat că potrivit propriilor susțineri inculpata se află în proces de divorț intentat de soțul său, generat de cauze anterioare faptelor. Faptul că în prezent inculpata se află sub puterea unei măsuri preventive restrictive de mișcare și suferă evident și alte restricții, măsură proporțională cu acuzația ce i se aduce și în legătură cu care în prezent există o suspiciune rezonabilă de săvârșire a faptei, chiar dacă este posibil ca între situația sa familială actuală și situația juridică să existe o legătură, în raport de elementele de circumstanțiere ale faptelor, acesta nu este suficient pentru a considera că, în ceea ce o privește, în acest moment poate fi aleasă o măsură preventivă mai ușoară cum este controlul judiciar.

D. urmare, instanța de fond a menținut toate obligațiile impuse inculpatei și a atras atenția inculpatei că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor stabilite se poate dispune măsura arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpata M. R. care a solicitat să fie plasată sub o măsură preventivă mai blândă, aceea a controlului judiciar, arătând că dorește să facă demersuri pentru a găsi un loc de muncă, în condițiile în care în prezent locuiește cu părinții săi care o întrețin și, de asemenea, dorește să reia relația firească cu fiica minoră pe care riscă să o piardă deoarece soțul a intentat proces de divorț, cerând custodia exclusivă a minorei profitând de starea sa de arest la domiciliu. Arată că procesul trenează datorită părților civile care refuză să se prezinte invocând probleme medicale și pentru efectuarea unor expertize, nefiind așadar culpa inculpatei

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestației formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2, art. 211, art. 215 și art. 362 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este fondată, urmând a fi admisă, pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.

Faptele de care este acuzată inculpata M. R. și încadrarea juridică a acestora:

Inculpata M. R. este cercetată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. a, f Cod penal.

În fapt, aceste acuzații constau în următoarele:

S-a reținut, în esență, că, la data de 03.09.2014, în jurul orelor 17,00, premeditând comiterea faptei, în sensul că s-a înarmat de la locuința sa cu unul dintre obiectele folosite, respectiv cu un ciocan de bătut carne, în timp ce se afla la locuința persoanelor vătămate, pe fondul situației create de lipsa mijloacelor materiale necesare restituirii unor împrumuturi contractate de inculpată de la persoana vătămată Hlevca D. D., a lovit-o pe aceasta cu ciocanul de bătut carnea, de 6 ori, în zona capului, apoi a lovit, pe persoana vătămată Hlevca M. R. cu un cuțit aparținând persoanelor vătămate în zona laterală dreaptă 1/3 inferioară, cauzându-le leziuni corporale după cum urmează:

- persoanei vătămate Hlevca M. R., leziuni traumatice constând în plagă înjunghiată de circa 1cm lungime, fața dorsieră police stâng, falanga proximală la nivel laterocervical drept, plagă tăiată de 4 cm lungime, fesa stângă, marginea internă a cadranului superoextern, leziuni care s-au putut produce, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2411/E/25.09.2014 prin lovire cu corp tăietor înțepător, posibil cuțitul de bucătărie corp delict găsit și ridicat de la fața locului, prin lovire cu marginea tăioasă a ciocanului de bătut carne găsit la fața locului, leziuni care nu i-au pus viața în primejdie și au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale

Îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul existenței mijloacelor de probă care susțin bănuiala legitimă în sensul că inculpata ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzată:

Cu ocazia luării măsurii arestării preventive a inculpatei s-au constatat îndeplinite cerințeledispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală în sensul existenței mijloacelor de probă care susțin bănuiala legitimă în sensul că inculpata ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzată (rapoartele de expertiză medico-legală, declarațiile persoanelor vătămate și ale inculpatei).

Raportat la stadiul în care se află cercetarea judecătorească se constată că nu au intervenit elemente noi de natură a fundamenta concluzia că cerințele art. 223 alin. 2 Cod procedură penală nu ar mai fi în continuare întrunite.

Inculpata beneficiază de prezumția de nevinovăție conform art. 4 Cod procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituție și art. 6 paragraf 2 din C.E.D.O., de dreptul ca probele aduse în sprijinul nevinovăției sale să fie administrate și să conducă la stabilirea unei alte stări de fapt și a unor încadrări juridice diferite.

În acest moment însă, din probele existente la dosar, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi putut săvârși faptele de care este acuzată.

Inculpata se află sub puterea unor măsuri preventive extrem de restrictive, aceea a arestului și ulterior a arestului la domiciliu, încă din luna septembrie 2014, existând suspiciunea rezonabilă că acestea au afectat relația inculpatei cu fiica minoră, în condițiile în care există înscrisuri care dovedesc că soțul face demersuri pentru a obține custodia exclusivă. De asemenea, în condițiile în care nu poate părăsi locuința, este aproape imposibil pentru inculpată să-și găsească un loc de muncă.

Gravitatea faptelor pe care se presupune că le-ar fi săvârșit inculpata nu mai reprezintă o condiție suficientă pentru menținerea acesteia în stare de arest la domiciliu în condițiile în care cercetarea este aproape încheiată, expertizele ce urmează a fi efectuate în cauză și declarațiile persoanelor vătămate neputând fi influențate de inculpată în condițiile plasării sale sub o măsură mai blândă, aceea a controlului judiciar cu obligația de a nu lua legătura cu nicio parte din dosar.

Date fiind împrejurările concrete ale cauzei, timpul scurs de la luarea măsurilor preventive, stadiul procedurii judiciare, consecințele pe care măsura arestului la domiciliu riscă să le aibă asupra posibilității de asigurare a mijloacelor de subzistență ale inculpatei, dar și asupra relației sale cu fiica minoră, apreciind că măsura preventivă a controlului judiciar este suficientă pentru asigurarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, asigurând în același timp și dreptul inculpatei prevăzut de art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O. și art. 8 din C.E.D.O., Curtea va dispune înlocuirea măsurii preventive.

Față de cele arătate, va admite contestația formulată de inculpata M. R. împotriva încheierii din data de 25.02.2015, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul penal nr._ 14, pe care o va desființa cu privire la soluția pronunțată pe cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu.

Rejudecând,

Va admite cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu formulată de inculpata M. R. și, în consecință:

În baza art. 242 alin. 2, art. 211, art. 215 și art. 362 alin 1 Cod procedură penală, va înlocui măsura arestului la domiciliu a inculpatei M. R. cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpata M. R. va trebui să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția Municipiului B., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemată.

În baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, va impune inculpatei să respecte următoarele obligații:

a) să nu se apropie și să nu comunice, direct sau indirect, cu părțile civile Hlevca D. D. și Hlevca M. R. sau membrii familiilor acestora.

b) să comunice periodic, respectiv trimestrial, informații relevante despre mijloacele sale de existență.

În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Va dispune comunicarea prezentei hotărâri instituțiilor prevăzute în art. 215 alin. 5 Cod procedură penală.

Va menține restul dispozițiilor încheierii contestate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în contestație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestația formulată de inculpata M. R. împotriva încheierii din data de 25.02.2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14, pe care o desființează cu privire la soluția pronunțată pe cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu.

Rejudecând,

Admite cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu formulată de inculpata M. R. și, în consecință:

În baza art. 242 alin. 2, art. 211, art. 215 și art. 362 alin. 1 Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestului la domiciliu a inculpatei M. R. (fiica lui D. și Doinița, născută la data de 25.04.1979, în B., domiciliată în B., .. 16, județul B., CNP_) cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpata M. R. trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția Municipiului B., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemată.

În baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, impune inculpatei să respecte următoarele obligații:

a) să nu se apropie și să nu comunice, direct sau indirect, cu părțile civile Hlevca D. D. și Hlevca M. R. sau membrii familiilor acestora;

b) să comunice periodic, respectiv trimestrial, informații relevante despre mijloacele sale de existență.

În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Dispune comunicarea prezentei hotărâri instituțiilor prevăzute în art. 215 alin. 5 Cod procedură penală.

Menține restul dispozițiilor încheierii contestate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în contestație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 02 martie 2015.

PREȘEDINTE

A. D.

GREFIER

O. S.

Red. A.D./09.04.2015

Dact. O.S./14.04.2015

Jud. fond: T. A. C.

- 2 exemplare -

← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr....		Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 222/2015.... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 21/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 21/2015. Curtea de Apel BRAŞOV