Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 852/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 852/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-10-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ nr. 852/R DOSAR NR._
Ședința publică din 25 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR3:
Președinte: S. F. - judecător
Judecător: A. M.
Judecător: A. D.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. de pe lângă J. B. și inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 218 din data de 13 februarie 2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 10 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 18 octombrie 2013 și apoi pentru data de astăzi, 25 octombrie 2013, când;
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 218/13 februarie 2013 a Judecătoriei B. s-a dispus:
În baza art. 321 alin. 1, cu aplicarea art 37 lit b Cod penal condamnarea inculpatului C. A. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (faptă din 25.03.2012).
În baza art. 357 alin. 3 Cod procedură penală a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit a teza a II a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv din perioada 29.03.2012 – 15.06.2012.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală achitarea aceluiași inculpat cu privire la comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal (faptă din 05.02.2012).
În baza art. 11 pct. 2 lit. b, raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. A., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal (faptă din 29.12.2011), art. 180 alin. 2 Cod penal (faptă din 05.02.2012), art. 180 alin. 2 Cod penal (faptă din 23/24.03.2012), art. 180 alin. 1 Cod penal (faptă din 25.03.2012), art. 193 alin. 1 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal (7 acte materiale) și art. 193 alin. 1 Cod penal (faptă din 23/24.03.2012), urmare retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată A. A..
În baza art. 346 Cod procedură penală a constatat că partea vătămată A. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul C. A. să plătească suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în baza art. 192 pct. 2 lit. c Cod procedură penală a obligat partea vătămată A. A. să plătească suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală diferența cheltuielilor judiciare avansate de stat, rămâne în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că:
Prin rechizitorul Parchetului de pe lângă J. B. din data de 12.04.2012 și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 13.04.2012 sub nr. de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului C. A., pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal cu art. 37 lit. b Cod penal (faptă din 29.12.2011), lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal cu art. 37 lit. b Cod penal (faptă din 05.02.2012), lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal cu art 37 lit. b Cod penal (faptă din 23/24.03.2012), lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal (faptă din 25.03.2012), ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal cu art. 37 lit. b Cod penal – 2 fapte din 05.02.2012 și 25.03.2012, amenințare, prevăzută de art. 193 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (7 acte materiale), amenințare, prevăzută de art. 193 Cod penal – faptă din 23/24.03.2012, în final cu art. 33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 29.12.2011 a agresat partea vătămată A. A. în locuința acesteia din mun. B., ., . mai multe lovituri care au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale, iar în data de 05.02.2012, în jurul orelor 17:00, a agresat partea vătămată în incinta Complexului Comercial Unirea din B. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale; că în data de 25.03.2012 agresat-o din nou pe numita A. A. pe .. B., în dreptul imobilului cu nr. 10, aplicându-i acesteia mai multe lovituri care au produs leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, conflictul dintre cei doi conducând la tulburarea liniștii publice, atrăgând atenția numiților A. C. și E. M. C. care s-au apropiat pentru a aplana conflictul, dar în momentul în care A. C. s-a apropiat de inculpat, acesta i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în zona feței, proiectându-l cu capul pe suprafața de asfalt, victima fiind transportată ulterior de urgență la Spitalul Județean B., în stare de comă, unde a primit îngrijiri medicale.
Astfel, din declarațiile date de partea vătămată A. A., a rezultat că în data de 29.12.2011, inculpatul C. A. s-a prezentat la domiciliul său pentru a vizita copilul pe care aceștia îl au împreună și în urma unor neînțelegeri, acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale; totodată, în noaptea de 23/24.03.2012, inculpatul C. A. i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona capului și abdomenului, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale; cu privire la data de 05.02.2012, aceasta arată că, în jurul orei 17:00, s-a întâlnit cu inculpatul în incinta Complexului Comercial Unirea, unde în urma unor discuții și neînțelegeri, acesta a agresat-o, aplicându-i mai multe lovituri cu palma peste față și cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale, intrând ulterior în interiorul magazinului Flanco, unde se afla și agentul de pază C. D. E.; iar în data de 25.03.2012, în jurul orei 10:30, tot inculpatul C. A. împreună cu care se afla pe .. B., dar și cu fiica acestora, pe fondul unor neînțelegeri, a lovit-o cu pumnul în zona feței, provocându-i suferințe fizice, lovind și o altă persoană care a încercat să intervină pentru a-i despărți.
Audiat fiind, inculpatul susține că pe fondul unei relații tensionate cu partea vătămată A. A. și din cauza multor neînțelegeri, inclusiv în legătură cu minora pe care aceștia o au împreună, au existat situații când discuțiile au degenerat; astfel, în data de 05.02.2012 când s-a întâlnit cu aceasta în incinta magazinului Unirea a existat un schimb de replici dar nu a bruscat-o în niciun fel, iar în data de 25.03.2012 s-au întâlnit pe . certat din nou, în incident intervenind un bărbat, pe care l-a lovit cu pumnul în gură, crezând că acesta intenționează să-l lovească cu o sticlă de bere, pe care o avea în mână, dar ulterior și-a cerut scuze pentru reacția sa.
În probațiune au fost audiați în calitate de martori: A. C. (inițial audiat în calitate de parte vătămată), care a precizat că în data de 25.03.2012, în jurul orei 10.30, trecând pe . martorul E. M., a observat un incident între un bărbat și o femeie, aceasta având în apropiere un cărucior în care se afla un copil, femeia cerându-i să fie lăsată în pace și să nu mai tragă de acest cărucior, iar în momentul în care a văzut gestul bărbatului care „a început să dea cu picioarele în căruciorul copilului”, s-a apropiat de aceștia, cu scopul de a-i atrage atenția bărbatului „să se calmeze și să aibă o atitudine civilizată”, dar a fost lovit de acesta și a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința, precizând că avea în mână o sticlă de bere din care consuma în drum spre casă; E. M., care a apelat serviciul de urgență 112 pentru a chema un echipaj de poliție în vederea aplanării conflictului iscat între o femeie și un bărbat, lângă care se afla și un cărucior cu un copil, iar în timp ce vorbea la telefon, bărbatul respectiv a devenit mai violent, motiv pentru care prietenul său, A. C. s-a îndreptat spre aceștia „pentru a ruga bărbatul să înceteze”, dar nu a observat ce s-a întâmplat, fiind ocupat cu convorbirea telefonică, observându-l pe acesta la scurt timp căzut la pământ și plin de sânge pe față; menționând totodată, că până la venirea ambulanței, persoanele care treceau prin zonă se arătau interesate de cele petrecute; iar C. D. E., agent de pază în cadrul magazinului Flanco, din incinta Complexului Unirea, a făcut vorbire despre un incident petrecut între partea vătămată și inculpat, în apropierea magazinului, în sensul că inculpatul a adresat injurii părții vătămate, context în care aceasta a intrat în magazin, de unde a sunat la poliție.
La dosar s-a atașat și planșa fotografică și procesul verbal întocmit urmare examinării înregistrărilor puse la dispoziție de Complexul Comercial Unirea, din cuprinsul căruia rezultă acțiunile părților și incidentul dintre aceștia.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului C. A. rezultă că nu este la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist.
În faza de cercetare judecătorească, partea vătămată A. A. s-a prezentat în fața instanței declarând că își retrage plângerile formulate împotriva inculpatului C. A. cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal (faptă din 29.12.2011), art. 180 alin. 2 Cod penal (faptă din 05.02.2012), art. 180 alin. 2 Cod penal (faptă din 23/24.03.2012), art. 180 alin. 1 Cod penal (faptă din 25.03.2012), art. 193 alin. 1 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal (7 acte materiale) și art. 193 alin. 1 Cod penal (faptă din 23/24.03.2012), menționând totodată că nu are pretenții de natură civilă.
Inculpatul C. A. a declarat că pe fondul unor discuții anterioare și a unei stări conflictuale existente, întâlnindu-se cu partea vătămată A. A. și fetița acestora, „am ajuns să ne certăm”; astfel, cu privire la incidentul din data de 05.02.2012, arată că s-a întâlnit cu aceasta în incinta Complexului Unirea, iar în urma discuțiilor au ajuns la mici neînțelegeri, dar nu a lovit-o, iar cearta nu a fost violentă, iar cu privire la evenimentul din data de 25.03.2012, în timp ce se certa cu partea vătămată A. A. (pe . că persoana care se apropie intenționează să-l lovească (cu o sticlă de bere pe care o avea în mână) și pentru a se apăra „l-am lovit pe acesta cu pumnul stâng în zona feței”.
S-a procedat și la audierea martorilor C. D. E., acesta menționând că se afla în incinta magazinului Flanco din cadrul Complexului Comercial Unirea unde își desfășura activitatea în calitate de agent de pază, observând astfel pe hol un „incident între două persoane”, apreciate ca fiind soț și soție, femeia amenințată intrând în magazin pentru a se îndepărta de bărbatul cu care se certa, incident care nu a generat reacții din partea celor 4-5 persoane care se aflau în apropiere; A. C., persoană care a intervenit între partea vătămată și inculpat, acesta reacționând violent și lovindu-l, dar și E. M., împreună cu care se deplasa A. C., acesta menționând despre „altercația dintre un bărbat și o femeie, care se certau”, motiv pentru care a apelat serviciul de urgența 112 și deși nu a observat ce s-a petrecut între inculpat și prietenul său, l-a observat pe acesta căzut la pământ.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat ca stare de fapt aceea că în data de 05.02.2012, în jurul orei 17:00, inculpatul C. A. s-a întâlnit cu numita A. A. în incinta Complexului Comercial Unirea, aceasta fiind împreună cu minora A. Aisha Maya A., iar pe fondul unor multiple neînțelegeri, între aceștia s-a iscat un conflict, inculpatul având o atitudine agresivă, atât fizic cât și verbal, A. A. intrând în magazinul Flanco, reușind astfel să întrerupă comportamentul violent al inculpatului și să contacteze organele de poliție; în zona unde s-a petrecut incidentul de mai sus erau prezente 2-3 persoane, din comportamentul cărora nu a rezultat gravitatea celor petrecute; iar în data de data de 25.03.2012, în jurul orei 10:30, pe . B., întâlnindu-se din nou inculpatul C. A. și numita A. A., aceasta însoțită de minora A. Aisha Maya A., s-a iscat un alt incident între aceștia, inculpatul reiterând comportamentul violent față de fosta concubină, starea tensionată dintre părți fiind sesizată de două persoane care treceau prin apropiere, respectiv martorii E. M. și A. C., acesta din urmă chiar intervenind cu scopul de a aplana conflictul, ocazie cu care a fost lovit de inculpat cu pumnul în zona feței, pierzându-și cunoștința.
Pe baza celor de mai sus, în drept, fapta inculpatului care, în data de 25.03.2012, în jurul orei 10.30, în timp ce se afla pe . B., a generat un conflict violent, în cadrul căruia a adresat cuvinte jignitoare și a agresat fizic inițial pe numita A. A. și apoi pe martorul A. C., care a intervenit în scopul aplanării conflictului, inculpatul prin comportamentul său, prin ansamblul de acte, gesturi și întreaga sa manifestare aducând atingere bunelor moravuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 din Codul penal.
Având în vedere probele administrate în prezenta cauză, instanța a considerat ca fiind dovedite, atât comiterea faptei cât și vinovăția inculpatului, elementul material al laturii obiective cu privire la această infracțiune regăsindu-se în conduita inculpatului, care dincolo de neînțelegerile care au caracterizat relația sa cu numita A. A., în public a manifestat un comportament violent fizic și verbal față de aceasta, dar și față de martorul A. C., care a simțit nevoia să intervină, prin raportare la gravitatea incidentului dintre cei doi, fiind lovit la rândul său de inculpat și pierzându-și cunoștința; aceasta în condițiile în care regula generală într-o societate civilizată trebuie să fie respectul reciproc, comportamentul decent, atât în cuvinte, cât și în atitudini, cu atât mai mult cu cât cele de mai sus s-au petrecut în public, pe o stradă circulată a municipiului B.; legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă fiind evidentă, iar forma vinovăției cu care a acționat inculpatul este cea a intenției directe .
În aceste condiții inculpatul a fost condamnat, la individualizarea judiciară a pedepselor fiind avute în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social al faptelor, împrejurarea în care acestea s-au produs, dar și persoana inculpatului care are antecedente penale, fiind aplicabile și dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal, prin raportare la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 76/2007 a Judecătoriei Timișoara, din care a fost liberat condiționat la data de 13.09.2007, cu un rest rămas neexecutat de 163 zile.
Astfel, în baza art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (faptă din 25.03.2012).
Prin actul de sesizare, s-a reținut în sarcina inculpatului C. A. și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, prin raportare la incidentul din data de 05.02.2012, din incinta Complexului Comercial Unirea ocazie cu care inculpatul a avut un comportament violent față de numita A. A., dar din probele administrate în cauză nu a rezultat că incidentul dintre părți a avut o intensitate în așa măsură încât să se circumscrie conținutului constitutiv al acestei infracțiuni, în condițiile în care ceea ce atribuie caracter penal comportamentului inculpatului, constă în rezultatul pe care îl produce, iar „atingerea”bunelor moravuri nu are loc în mod automat, aceasta și prin raportare la incidentul din data de 25.03.2012, a cărui gravitate a conferit caracter penal comportamentului inculpatului.
Pe cale de consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a achitat inculpatul C. A. cu privire la comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal (faptă din 05.02.2012).
Prin raportare la poziția procesuală manifestată de A. A., în calitate de parte vătămată, în baza art. 11 pct. 2 lit. b, raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. A., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin 2 Cod penal (faptă din 29.12.2011), art. 180 alin. 2 Cod penal (faptă din 05.02.2012), art. 180 alin. 2 Cod penal (faptă din 23/24.03.2012), art. 180 alin. 1 Cod penal (faptă din 25.03.2012), art. 193 alin. 1 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal (7 acte materiale) și art. 193 alin. 1 Cod penal (faptă din 23/24.03.2012), urmare retragerii plângerii prealabile.
În baza art. 346 Cod procedură penală a constatat că partea vătămată A. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă J. B. și inculpatul C. A..
Ministerul Public a criticat soluția instanței de apel pentru netemeinicie, în ce privește greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal – fapta din 5.02.2012, arătându-se că J. B. nu a analizat și nu a dat eficiență probelor administrate în cauză, respectiv declarației părții vătămate și martorului care se afla în Complexul Unirea, din care rezultă faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal. S-a mai arătat că deși instanța a reținut că a avut loc un incident în incinta magazinului Unirea în cadrul căruia inculpatul a lovit de mai multe ori persoana vătămată, prin urmare într-un loc public, în md greșit prima instanță a stabilit că nu s-a produs o atingere bunelor moravuri.
Inculpatul C. A. a criticat hotărârea pentru netemeinicie si a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, arătând că la data de 28.11.2012 a fost audiat martorul A. C., care în fața Judecătoriei B. a afirmat că între inculpat și partea vătămată A. A. se purtau discuții și fiind însoțit de o altă persoană, s-a apropiat de cei doi pentru a le aplana conflictul; pentru că inculpatul s-a simțit amenințat, a aplicat o lovitură, urmare căreia persoana a căzut fiind dusă la spital, nemaifiind alte persoane în apropiere, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 321 Cod penal nici pentru această faptă din data de 25 martie 2013.
Este de remarcat faptul că între partea vătămată A. A. și inculpat a existat o stare conflictuală determinată de faptul că aceasta nu-i dădea voie inculpatului să aibă legături cu fiica sa, atitudinea acesteia fiind provocatoare pentru a obține satisfacția rearestării inculpatului, acesta fiind liberat provizoriu sub control judiciare.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, se constată că recursul Ministerului Public este fondat, în timp ce recursul promovat de inculpat este lipsit de temei, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal din data de 5 februarie 2012, instanța de recurs are a constata că J. B. a stabilit existența unui conflict: în acea dată, parte vătămată s-a întâlnit cu inculpatul în incinta Complexului Comercial Unirea, unde în urma unor discuții și neînțelegeri, acesta a agresat-o, aplicându-i mai multe lovituri cu palma peste față și cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale, intrând ulterior în interiorul magazinului Flanco, unde se afla și agentul de pază C. D. E..
Totuși, J. B. a apreciat că incidentul dintre părți a avut o intensitate în așa măsură încât să se circumscrie conținutului constitutiv al acestei infracțiuni, în condițiile în care ceea ce atribuie caracter penal comportamentului inculpatului, constă în rezultatul pe care îl produce, iar „atingerea” bunelor moravuri nu are loc în mod automat, aceasta și prin raportare la incidentul din data de 25.03.2012, a cărui gravitate a conferit caracter penal comportamentului inculpatului.
Instanța de control judiciar va observa depoziția martorului C. D. E. (fila 65 dosar) care a relatat că efectua serviciul de pază la magazinul Flanco (situat în incinta complexului comercial) și a observat un bărbat înjurând o femeie car avea un cărucior cu un copil, discuțiile durând 10 minute; în acest timp, femeia era amenințată că va sta tot timpul în casă. Ulterior, femeia a intrat în magazin și a încercat să o protejeze, sfătuind-o să sune la poliție.
Martorul a mai relatat că în apropiere se mai aflau 4-5 persoane, dar nimeni nu a reacționat.
În depoziția dată în cursul urmăririi penale, martorul a relatat, în esență, aceleași împrejurări (fila 212 dup), cu precizarea că în magazinul Flanco, după ce i-a cerul ajutorul martorului, deoarece inculpatul intrase după ea, adresându-i cuvinte obscene și injurii, femeia a sunat la poliție și atunci inculpatul a părăsit magazinul.
În imaginile surprinse de camera de supraveghere (proces verbal, fotografii și CD, aflate la filele 139-146 dup) se observă că în zona magazinelor în apropierea cărora a avut loc incidentul se aflau mai multe persoane, unele dintre acestea chiar s-au oprit și au văzut tot incidentul, una din fotografii surprinzând chiar momentul în care inculpatul a lovit-o pe parte vătămată, astfel că nu se poate susține că nu s-a produs o ultragiere a moralei publice.
De esența acestei infracțiuni este producerea, ca urmare imediată, o lezare a sentimentului public de pudoare sau un scandal public; împrejurarea că nimeni nu a reacționat nu este relevantă pentru existența infracțiunii, deoarece pentru existența infracțiunii nu este necesar a se provoca o reacție violentă a celor din jur, fiind suficient să se producă scandal public și ultragierea moralei publice, ambele cerințe fiind îndeplinite în speță.
Morala publică și bunele moravuri, ca parte componentă a moralei unei societăți civilizate, trebuie să constituie o însușire importantă și constantă a relațiilor dintre oameni, evident, în raport cu aprecierea dată de membrii societății diferitelor moduri de comportare a oamenilor, cu sentimentele morale ale acestora. În noțiunea bunelor moravuri, se cuprind, așadar, atât moravurile corespunzătoare acelui minim etic fără de care nu este posibilă conviețuirea normală în societate, cât și sentimentele morale comune membrilor societății, colectivității.
Liniștea publică este o condiție necesară pentru desfășurarea normală a relațiilor de conviețuire și constituie o stare de fapt existentă în desfășurarea normală a relațiilor de conviețuire socială ce se realizează prin conduita în public a membrilor societății, conduită conformă cu normele dreptului și ale moralei. Aceasta înseamnă că în viața publică, în public, membrii societății au nevoie de liniște pentru desfășurarea normală a vieții și îndeletnicirii lor, de un climat de siguranță fără de care buna conviețuire socială nu ar fi cu putință.
Lezarea acestor valori se produce prin comportări imorale, zgomotoase, alarmante, scandaluri sau tulburări de orice fel în public și care provoacă iritarea, indignarea și sentimentul de nesiguranță al membrilor colectivității, cerință ce, în speță, este îndeplinită.
Astfel, acțiunea inculpatului care a proferat amenințări, insulte la adresa părții vătămate, în public (incinta unui complex comercial cum este Unirea Shopping Center, este un loc public prin natura sa), comiterea de acte agresive (așa cum rezultă din imaginile surprinse de camera de supraveghere), reprezintă manifestare de aduce atingere atât liniștii publice, cât și bunelor moravuri.
De altfel, acțiunea inculpatului care a urmat-o pe parte vătămată, proferând aceleași insulte și amenințări, în magazinul Flanco și plecând doar observând că aceasta se afla sub protecția agentului de pază din magazin și că solicita ajutorul poliției, se circumscrie pe deplin elementului material al infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, fiind îndeplinită și cerința laturii subiective, fapta fiind comisă cu intenție.
Instanța de control judiciar are a constata, din această perspectivă, că acțiunea inculpatului a fost comisă în ambele variante normative prevăzută de alin. 1 al art. 321 Cod penal, ceea ce nu determină o pluralitate de infracțiuni, dar de care se va ține seama la stabilirea figurii delictive a infracțiunii și la evaluarea gradului de pericol social concret.
Că s-a produs o tulburare a liniștii publice precum și o vătămare a bunelor moravuri, este evident, tulburarea fiind suficient de însemnată pentru existența infracțiunii; la stabilirea acestui fapt instanța este obligată să țină seama și de faptul că inculpatul a mai comis o altă asemenea infracțiune, dar și mai multe infracțiuni de lovire sau alte violențe împotriva părții vătămate, infracțiuni în raport cu care s-a dispus încetarea procesului penal urmare a retragerii plângerii prealabile de către parte vătămată, împrejurare ce demonstrează agresivitatea inculpatului, manifestată inclusiv în public.
În consecință, soluția primei instanțe de achitare a inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni este greșită, în speță sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, ceea ce atrage soluția condamnării inculpatului și pentru această infracțiune, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.
Referitor la recursul promovat de inculpat prin care solicită achitarea și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 – fapta din 25 martie 2012, instanța constată că este lipsit de temei.
Probele demonstrează fără putință de tăgadă că inculpatul a comis și această infracțiune: în această dată, în timp ce se afla pe . B., inculpatul a generat un conflict violent, în cadrul căruia a adresat cuvinte jignitoare și a agresat fizic inițial pe parte vătămată și apoi pe martorul A. C., care a intervenit în scopul aplanării conflictului.
Martorul a relatat chiar că inculpatul a început să dea cu picioarele în căruciorul copilului și la solicitarea martorului de a avea o atitudine civilizată, l-a lovit pe acesta cu putere, deoarece martorul a căzut la pământ pierzându-și conștiența. În consecință, alt martor – E. M., a apelat Serviciul de urgență 112 și a precizat că de față erau mai multe persoane care treceau prin zonă.
Apărarea inculpatului în sensul că i s-a părut că martorul s-a apropiat de el cu intenția de a-l lovi cu o sticlă de bere nu poate fi avută în vedere: chiar dacă martorul avea în mână o sticlă cu bere, era evident că s-a apropiat urmare a scandalului provocat de inculpat pe stradă, deoarece inculpatul nu avea nici un motiv să presupună că acest martor ar fi fost agresiv. Dimpotrivă, inculpatul avea un comportament agresiv.
Împrejurarea invocată de inculpat, în sensul că între el și partea vătămată A. A. a existat o stare conflictuală determinată de faptul că ultima nu-i dădea voie inculpatului să aibă legături cu fiica sa și că atitudinea părții vătămate a fost una provocatoare pentru a obține satisfacția rearestării inculpatului, nu este relevantă pentru existența infracțiunii: nicio probă nu confirmă vreo atitudine provocatoare a părții vătămate, dimpotrivă, inculpatul a fost cel care a dat dovadă de un comportament violent, iar stabilirea legăturii personale cu minora se stabilește fie baza înțelegerii dintre părinți (adică între inculpat și parte vătămată) fie pe calea unei acțiuni în instanță, astfel că apărarea inculpatului nu poate rezista în fața probelor.
Așa fiind, soluția primei instanțe de condamnare pentru această infracțiune este temeinică, ceea ce atrage soluția respingerii recursului promovat de inculpat, în condițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În consecință, Curtea de Apel B. urmează a admite recursul promovat de Ministerul Public, în condițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală și va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal – fapta din 5 februarie 2012, la pedeapsa de 1 an închisoare, pedeapsă suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, aplicând regulile referitoare la concursul real de infracțiuni, se va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală atacată și aplică pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente,
În numele legii,
DECIDE:
I. Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 218/13 februarie 2013 a Judecătoriei B., pe care o casează în ce privește soluția de achitare a inculpatului C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 321 alin. 1, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, condamnă pe inculpatul C. A. (cu datele personale de la dosar) la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopește pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală atacată și aplică pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
II. Respinge recursul declarat de inculpatul C. A. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, inclusiv onorariul parțial al avocatului din oficiu, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. F. A. M. A. D.
GREFIER,
D. S.
Red.SF/31.01.2014
Tehnoredactat D.S./03.02.2014/2 ex.
Jud. fond. N. C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 799/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
