Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 122/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-10-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 122/Ap. DOSAR NR._
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013
Instanța constituită din:
-Completul de judecată CA4:
Președinte - M. Ș. - judecător
Judecător - S. F.
- Grefier- A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă T. B., inculpatul G. T. Jr. și partea civilă D. M. împotriva sentinței penale nr. 222/S din 02 septembrie 2013 pronunțată de T. B., în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 25 octombrie 2013.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față,
Constată că prin sentința penală nr. 222/02.09.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, instanța a constatat întrunite condițiile prevăzute de art. 320/1 Cod procedură penală și, în baza art. 20 cod penal raportat la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b cod penal și art. 37 al. 1 lit. a cod penal, art. 320/1 al 7 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul G. T. jn. fiul lui T. și O., născut la data de 18.08.1993, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza II,b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei. În baza art. 83 Cod penal a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 96/2012 a Judecătoriei R. și s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare alături de pedeapsa mai sus stabilită, în final inculpatul G. T. jr urmând a executa pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza II, lit b Cod penal, cu aplicarea art. 71, 64 lit a teza II, lit b Cod penal. În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive executate în considerarea sentinței penale nr. 96/2012 a Judecătoriei R. de la 2.11.2012 la 11.12.2012, precum și perioada reținerii și arestării preventive în prezenta cauză începând cu data de 20.05.2013 la zi. În baza art. 350 al 1 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului G. T. jr, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 16/2013 emis de T. pentru minori și familie B.. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, prelevare care se va realiza potrivit art. 7al 2 din Legea nr. 76/2008. T. a constatat că următoarele obiecte constituie mijloace materiale de probă și potrivit art. 110 Cod procedură penală rămân atașate dosarului: tricou de culoare gri – bleu cu mâneci lungi de culoare alb, o bluză cu mâneci lungi cu dungi orizontale de culoare negru și gri, albe, capot feminin cu motive animale, șlapi, ce aparțin inculpatului G. T. jn., ridicate și predate de inculpat de la locuința numitului G. D., pe care pot fi observate pete de culoare brun – roșcate cu aspect de sânge, examinate criminalistic în cursul urmăririi penale, ambalate corespunzător și sigilate în coletul cu numărul 4; Articole de îmbrăcăminte, o față pernă albă, aparținând inculpatului – parte vătămată D. M. ridicate de la garderoba Spitalului C. Județean de Urgență B., examinate criminalistic în cursul urmăririi penale, ambalate corespunzător și sigilate în coletul cu numărul 6; topor corp delict predat de către inculpatul G. T. jn., examinat criminalitic în cursul urmăririi penale, ambalat corespunzător și sigilat în coletul cu numărul 3. În baza art. 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul G. T. jr să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență B. suma de 2.940, 32 lei cu titlu de prestații medicale acordate victimei D. M.. În baza art. 346 Cod procedură penală, au fost respinse pretențiile civile formulate de partea vătămată D. M.. Onorariul avocat oficiu – M. J. A. B. – în cuantum de 400 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și au fost incluse în cheltuieli judiciare. În baza art. 189, 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. de minori și familie B. din data de 12.06.2013 în dosar penal nr. 46/MF/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D. M., D. O., D. N., D. M. cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de omor calificat în forma tentativei prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. a, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și inculpatul G. T. junior pentru comiterea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art.174 al. 1, 175 al. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal. Încă de la momentul prezentării materialului de urmărire penală inculpatul G. T. junior și-a manifestat dorința ca prezenta cauză, în ceea ce-l privește, să se desfășoare potrivit procedurii prevăzute de art. 320/1 Cod procedură penală; aceeași atitudine procesuală a fost manifestată de inculpat și la termenul de judecată din data de 28.08.2013 când audiat fiind a recunoscut starea de fapt reținută în actul de sesizare, iar instanța nu a constatat să existe contradicții între declarația acestuia și starea de fapt descrisă în rechizitoriu. Prin urmare, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile pentru ca judecata pricinii în ceea ce-l privește pe G. T. junior să se desfășoare potrivit procedurii prevăzute de art. 320/1 Cod procedură penală; totodată instanța a constatat că ceilalți inculpați din prezenta cauză nu au dorit să urmeze procedura simplificată, sens în care, pentru respectarea drepturilor tuturor participanților în prezenta cauză și constatând că nu există o legătură directă între faptele care formează obiectul cercetării s-a procedat conform art. 35 Cod penal la disjungerea cauzei privind pe inculpatul G. T. junior – parte vătămată D. M. și s-a format un dosar nou privind restul inculpaților – părți vătămate Kusztora I. și G. T. senior.
T. a constatat că urmărirea penală a fost corect efectuată în ceea ce privește pe inculpatul G. T. junior, căruia i s-a prezentat materialul de urmărire penală și actul de trimitere în judecată. Așa fiind, examinând probatoriul administrat în cauză cu referire la inculpatul G. T. jr., respectiv: proces – verbal de sesizare din oficiu fila 1, proces – verbal de cercetare la fața locului cu anexe – planșă foto judiciară filele 5 – 29, proces – verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare fila 37, ordonanțe de delegare art. 217 al. 4 Cod procedură penală filele 38, 39, fișă de urgență prespitalicească privind pe partea vătămată D. M. fila 48, raport de Expertiză Medico Legală privind partea vătămată D. M. filele 55-59, declarații G. T. sn. filele 63 – 66, declarații parte vătămată D. M. fila 67, declarații Kusztora I.. filele 68 – 70, proces - verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, drepturilor și garanțiilor procesuale față de învinuitul G. T. jr. și declarațiile acestuia date în calitate de învinuit, inculpat și făptuitor filele 71 – 77, raport de Expertiză Medico Legală privind pe învinuitul G. T. jr. filele 78 – 79, declarațiile numiților D. M., D. N., D. O., C. N., D. M. (filele 80 – 100), declarație făptuitor minor G. I. filele 101 – 102, declarații martori G. S., D. N., G. N., G. M., Kusztora D. filele 115 – 118, S. F. f.ilele119 – 123, G. D. fila 124, L. V. filele 125 – 126, G. O. filele 127 – 128, Ferdelaș S. filele 129 – 130, martor D. V. filele 131 – 132, C. G. filele 133 – 134, C. A. filele 135 – 136, B. A. filele 137 – 138, C. Ș. G. filele 139 – 140, C. L. filele 141 – 142, D. I. filele 143 – 144, Zămăcău G. filele 145 – 146, G. M. filele 147 – 148, Zămăcău G. filele 149 – 150, G. M. filele 151 – 152, proces – verbal de ridicare de la garderoba Spitalului C. Județean de Urgență B. a unor obiecte de vestimentație, încălțăminte și a unei fețe de pernă de culoare albă, aparținând inculpatului – parte vătămată D. M. fila 153, planșă foto judiciară cu aspectele fixate cu ocazia examinării obiectelor de vestimentație aparținând lui D. M. și Kusztora I. filele 155 – 182, proces verbal de ridicare de la inculpatul G. T. jr. a unei cămăși de culoare albastră cu carouri de culoare albă, precum și a unei perechi de pantaloni din tercot de culoare bej, pe ambele articole observându-se pete de culoare brun – roșcate cu aspect de sânge fila 183, proces verbal de ridicare de la locuința numitului G. D., predate de către inculpatul G. T. jr. a unui tricou de culoare gri bleu cu mâneci de culoare albă, cu mâneca sfâșiată, a unei bluze cu mâneci lungi, cu dungi orizontale de culoare negru și gri, a unui capot feminin cu motive animale, pe aceste articole observându-se pete de culoare brun – roșcate cu aspect de sânge fila 184, proces verbal de ridicare – predare de către inculpatul G. T. jr. a unui topor cu coadă de lemn cu lungimea de 67 cm., lungimea tăiș muchie de 15 cm., topor despre care a declarat că l-a folosit în . asupra inculpatului D. M. și pe care după consumarea incidentului l-a ascuns în curtea locuinței numitului L. Dodo fila 185, procese verbale de ridicare – predare, predare - primire a unor telefoane mobile aparținând martorei L. V., pentru a fi descărcate imagini cu partea vătămată Kusztora I. de la locul comiterii faptei și spital, fotografii efectuate de martoră filele 186, 187, planșă fotografică cu imaginile descărcate de pe telefoanele martorei L. V. filele 188 – 193, extras cazier judiciar al învinuitului, inculpatului G. T. jr. filele 194 – 196, ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul G. T. jr., ordonanță de reținere privind pe învinuitul G. T. jr., încheiere admitere propunere de arestare preventivă a inculpatului G. T. jr. din data de 20.05.2013 și Mandatul de Arestare Preventivă nr. 16 emis pe numele acestuia. filele 223 – 227, proces verbal de investigații privind pe inculpatul D. M. filele 239 – 241, Proces verbal al organelor de poliție din data de 30.05.2013 de aducerea la cunoștința procurorului de caz a faptului că, la aceeași dată, anterior audierilor ce urmau a avea loc, s-au purtat discuții între D. A. – mama inculpaților – persoană necitată pentru audieri, apărătorul ales al inculpaților cu martorii citați pentru a fi audiați, cât și cu partea vătămată Kusztora I., în scopul influențării declarațiilor acestora pe care urmau a le da fila 262, acte din care rezultă starea conflictuală existentă între părți fila 263 – 282, proces - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală fila 294, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 19.05.2013, în jurul orelor 20.00 organele de poliție au fost sesizate referitor la faptul că în comuna R., pe . un conflict între două grupuri de cetățeni rromi pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unor conflicte mai vechi; s-a menționat faptul că doi cetățeni rromi au fost transportați inițial la S. Orășenesc R. iar ulterior la S. C. Județean de Urgență B. în stare critică. Organele judiciare au procedat la identificarea victimelor și s-a stabilit că acestea se numesc Kusztora I. și D. M.. S-a procedat la cercetarea locului faptei situat pe .. R. sens de deplasare către cartierul de rromi, dinspre . imobilelor cu numerele 8 – 10, iar pe carosabil au fost observate mai multe locuri - marcate cu jaloane criminalistice de la 1 – 5, pe care s-au vizualizat urme, pete mai mari sau mai mici de substanță de culoare brun roșcată cu aspect de sânge, având dimensiunile evidențiate în procesul verbal de cercetare a locului faptei încheiat. De la fața locului cu ocazia investigațiilor efectuate a fost identificată și ridicată în condiții criminalistice o bâtă din lemn de aproximativ 1 m lungime, 5 cm. grosime pe care s-au vizualizat stropi de substanță de culoare brun roșcată cu aspect de sânge, precum și o coadă de coasă din lemn de aproximativ 165 cm. lungime cu lama pliată de aproximativ 70 cm. lungime, pe care nu s-au evidențiat pete ori stropi de culoare brun roșcate cu aspect de sânge. Totodată organele judiciare au ridicat probe biologice din locurile marcate criminalistic, iar aspectele constatate au fost fixate prin fotografiere, atașându-se la dosar planșa foto - judiciară – anexă a procesului verbal de cercetare la fața locului. Potrivit declarațiilor coroborate ale persoanelor audiate în cauză în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că între familiile D. și G. există o stare conflictuală mai veche, întreținută în mod constant de fiecare dintre membri familiilor amintite. Chiar și în fața instanței s-a observat o stare de ostilitate între grupul inculpaților D. și inculpatul G. T. junior, aspect ce a necesitat ținerea lor separată. Procurorul de caz a reținut, aspect probat de actele de la dosar, că starea conflictuală dintre părți ar fi generată de un conflict care s-ar fi produs la datele de 5 martie 2013 și 22.04.2013, susnumiții reclamându-se reciproc pentru săvârșirea de infracțiuni contra integrității corporale. Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă T. pentru Minori și Familie B. din data de 19.03.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe făptuitorii ce au fost cercetați și în prezenta cauză, stabilindu-se că, nu se fac vinovați de comiterea vreunei infracțiuni de omor, respectiv lovituri cauzatoare de moarte în ceea ce privește pe victima D. G.. Conform declarațiilor numiților Kusztura I. și G. I. la data de 19.05.2013, spre seară, afară fiind încă lumină (potrivit declarației inculpatului G. T. jr) cei doi s-au aflat în fața magazinului lui Zămăcău G., ambii fiind sub influența băuturilor alcoolice. În fața locației amintite între Kusztora I., pe de o parte și D. O. și D. N. pe de altă parte, și aceștia doi din urmă fiind sub influența băuturilor alcoolice, a intervenit un conflict verbal, iar pentru a fi evitat un conflict fizic Kusztura I. și G. I. pleacă în direcția locuinței lui Kusztora I.. Cei doi ar fi fost ajunși din urmă de numiții D. M., D. N., D. O., D. M. și C. N., acesta din urmă fiind însoțit și de martorul C. L., toți aflați sub influența băuturilor alcoolice. Numitul Kusztora I. ar fi fost trântit la pământ de către frații D. și de C. N. și lovită cu pumnii și picioarele pe întreg corpul și în zona capului; G. I., în acest timp a reușit să fugă și l-a informat pe fratele său – inculpatul G. T. jr., cât și pe făptuitorul minor G. S., pe mama sa G. O. despre cele întâmplate. Inculpatul G. T. jr., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a luat un topor din locuința martorului D. N. la care se afla la acel moment și însoțit de către făptuitorii minori despre care nu sunt date că ar fi avut asupra lor corpuri contondente, s-au deplasat în grabă spre locul unde inculpații D. și C. N. îl agresau fizic pe Kusztora I.. Între timp, la locul în care Kusztura era agresat, a sosit și numitul G. T. senior care se deplasa locuința fiului său - inculpatul G. T. jr. Și a constatat cum inculpații D. M., D. N., D. O., D. M. și C. N. îl agresau pe Kusztora I.. G. T. sn a afirmat că a luat o coasă de la un copil - despre care afirmă că se numește D. - și a intenționat să se apropie de inculpați și a-i determina să înceteze . asupra lui Kusztora I.. G. T. sn a fost însă deposedat de coasa pe care o avea și trântit la pământ de către inculpații D. și C. N.. Inculpatul G. T. jr. a sosit la locul faptei și a constatat că tatăl său este agresat, că asupra acestuia se afla inculpatul D. M.; speriat și tulburat că tatăl său – G. T. sn. – ar putea păți ceva, inculpatul G. T. jr. se apropie de partea vătămată D. M. și, în încercarea de a opri . tatălui său, o lovește din spate cu partea tăioasă a toporului în zona capului. Victima D. M. cade și își pierde cunoștința, iar inculpatul G. T. jr., însoțit de făptuitorii minori, fuge de la locul incidentului iar ulterior este depistat de către organele de poliție. Victima D. M. și numitul Kusztura I. sunt transportate apoi de serviciul ambulanță B. la spital.
Raportul de Expertiză Medico - Legală nr. 1250/E din 20.05.2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală B. privind pe parte vătămată D. M., concluzionează faptul că, aceasta prezintă leziuni traumatice cranio – cerebrale, fractură cominutivă parieto – occipitală dreapta fără înfundare, hemoragie subarahnoidiană, plagă contuză vertex; se menționează că leziunile constatate au fost produse prin lovire cu corp dur posibil topor, datează din data de 19.05.2013 și necesită 30 – 35 zile de îngrijiri medicale în condițiile unei evoluții favorabile, arătându-se că leziunile au pus în pericol viața victimei. În ceea ce privește leziunile cauzate numitului G. T. sn., persoană ce a atras incidența dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal cu referire la inculpatul G. T. jr., raportul de Expertiză Medico - Legală nr. 1251/E din 20.05.2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală B. concluzionează faptul că aceasta prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, care au fost produse la date de 19.05.2013 și necesită 7 – 8 zile de îngrijiri medicale; totodată s-a menționat că leziunile constatate nu au fost de natură a pune viața victimei.
Această stare de fapt a rezultat din coroborarea depozițiilor persoanelor audiate în cauză, și a fost recunoscută de inculpat. Martorul G. S. susține că în timp ce numitul Kusytura I. era bătut, el a fugit pentru a-l anunța pe inculpatul G. T. jr.; martorul cunoaște că și G. T. sn. a fost bătut de grupul fraților D., că nu a văzut momentul în care G. T. jr. a lovit pe D. M. cu toporul însă a auzit pe mama lui D. M. spunând acest lucru; de asemenea, martorul susține că inculpatul i-a spus că l-a lovit pe D. M. cu toporul. Martorul D. N. a arătat că inculpatul G. T. jr a recunoscut că el este cel care aluat toporul și a lovit cu arma pe D. M.. G. N. a susținut că D. M. l-a lovit pe Kusztura I., că frații D. și C. N. l-au lovit pe G. T. sn., iar G. Traioan jr, „văzând cele întâmplate cu tatăl său a alergat și l-a lovit cu un topor pe care îl avea asupra sa pe M. din spate în zona capului, M. căzând și imediat G. T. jr. a fugit” (fila 109 dosar urmărire penală).G. M. a susținut că G. T. sn. era lovit de frații D. și de C. N. „cu picioarele și pumnii, pe întreg corpul (…), aruncat într-un pârâu (…) iar din spatele acestuia l-a văzut pe G. T. jr. cum se apropia de D. M. pe care l-a lovit cu toporul în zona capului (fila 113 dosar urmărire penală). Kusztura D. a arătat că „frații D. au tăbărât pe G. Traiuan sn., lovindu-l cu pumnii și picioarele (…) G. T. jr. l-a văzut pe D. M. la pământ și din fugă l-a lovit cu toporul în cap, după care a fugit.” (fila 116 dosar urmărire penală). Martora S. F. a susținut că „i-a văzut pe frații D. cum îl băteau (pe Kusztura ) cu pumnii și picioarele, iar la un moment dat i-au tras de haine, pantalonii ajungându-i lui Kusztura I. la glezne, iar tricoul sub brațe (…)frații D. au sărit pe G. T. sn. începând să-l lovească cu pumnii și picioarele (…)dar după aceea a aflat că a dat G. T. jr.” (fila 120 dosar urmărire penală). De asemenea, Ferdelaș S., C. A., B. A. și D. V. au observat când victima a fost lovită cu toporul de G. T. jr căruia i se zice „Brânzuță”(fila 130 dosar urmărire penală); G. D., L. V., G. O., C. G. nu cunosc direct despre evenimentele petrecute,
Inculpatul G. T. jr. a susținut că a lovit cu toporul pe D. M. pentru că acesta era persoana care îl agresa pe tatăl său și s-a speriat că părintele său ar putea fi omorât. Instanța a constatat, prin aprecierea stării tensionate ce există între familiile inculpatului G. T. jr. și cea a fraților D., ținând seama de posibilitățile de conștientizare a acțiunilor de către inculpatul G. T. jr. (persoană neșcolarizată, care nu are o experiență de viață îndelungată), că acesta din urmă s-a temut într-adevăr de faptul că tatăl său se află în primejdie motiv pentru care a lovit cu toporul persoana care a văzut că-i agresa tatăl. Deși inculpatul a sosit la fața locului cu arma albă asupra sa, nu se poate reține o eventuală premeditare a faptei, în condițiile în care inculpatul sosise la fața locului fiind chemat în ajutorul unei alte persoane; totodată, nu se cunoaște care ar fi fost reacția inculpatului în condițiile în care nu tatăl său era cel agresat, dacă ar fi lovit sau doar ar fi amenințat cu toporul pe agresorii numitului Kusztura I., iar dubiul profită inculpatului. D. fiind diferența evidentă de constituție fizică între inculpatul G. T. jr. și partea vătămată D. M., dar și a persoanelor care-l însoțeau pe acesta din urmă, s-a constatat că aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal este întemeiată.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului G. T. jr. care la data de 19.05.2013 în intervalul orar 18.30 – 19.00 în Com. R., pe . consumului de băuturi alcoolice și sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de atitudinea numiților D. M., D. N., D. O., D. M. și C. N. care îl agresau - lovindu-l cu pumnii și picioarele, diverse obiecte contondente (pietre) pe tatăl său (G. T. sn.), a aplicat din spate și prin surprindere o lovitură cu partea tăioasă a toporului pe care îl avea asupra sa, în zona capului inculpatului – parte vătămată D. M. producându-i un traumatism cranio cerebral acut deschis, fractură cominutivă parieto – occipitală dreapta fără înfundare, hemoragie subarahnoidiană, plagă contuză vertex, leziuni traumatice corporale grave care au necesitat pentru vindecate un număr de 30 – 35 zile de îngrijiri medicale și au fost de natură a pune în primejdie viața, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal și art. 37 al. 1 lit. a Cod penal.
Instanța a reținut infracțiunea de omor calificat întrucât inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a suprima viața părții vătămate pe care a agresat-o în loc public, în zona capului, cu un topor (partea tăioasă) – armă aptă să producă consecințe dintre cele mai grave, inclusiv decesul victimei. La individualizarea judiciară a pedepsei care s-a aplicat inculpatului G. T. jr. instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal și art. 76 al. 2 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală astfel cum se modifică urmare a aplicării dispozițiilor art. 320/1 al. 7 Cod penal, art. 73 lit. b Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal. Astfel instanța a avut în vedere că între părți există o stare conflictuală mai veche, aspect care și în prezent a condus la comiterea unei fapte de o gravitate sporită. Apoi, s-a reținut că fapta s-a produs pe fondul consumului de alcool, consum care nu are caracterul unei circumstanțe agravante; incidentul dintre părți este unul spontan, chiar dacă de la locuința martorului D. N. inculpatul a parcurs o distanță apreciabilă până la locul faptei, distanță parcursă în câteva minute(conform susținerilor inculpatului). Instanța a reținut faptul că inculpatul a plecat de la locuința martorului D. înarmat cu un topor, armă albă pe care a folosit-o ulterior pentru a scăpa de la agresiune pe tatăl său. Situația în care inculpatul G. T. jr. s-a văzut, privind agresarea tatălui său și în condițiile unei diferențe evidente de constituție fizică între el și agresorul lui G. T. sn., au făcut aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal. La stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere leziunile cauzate părții vătămate, faptul că acestea au pus în primejdie viața victimei, zona corpului vizată în agresiune, numărul de zile de îngrijiri medicale acordat în cauză. Totodată, s-a constatat că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat prin sentința penală nr. 96/2012 a Judecătoriei R., definitivă la data comiterii prezentei fapte, la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal pe durata unui termen de încercare de 4 ani. S-a reținut faptul că inculpatul, deși în vârstă de doar 19 ani, a mai fost cercetat și pentru alte fapte, are o relație de concubinaj și, potrivit propriei declarații, un copil minor. Așa fiind, s-a dispus condamnarea inculpatului G. T. jr. în temeiul art. 20 Cod penal raportat la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal și art. 37 al. 1 lit. a Cod penal, art. 320/1 al. 7 Cod procedură penală la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal pentru comiterea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei. În baza art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 96/2012 a Judecătoriei R., definitivă prin neapelare și s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare alături de pedeapsa mai sus stabilită, în final inculpatul G. T. jr. urmând a executa pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal. Pe durata executării pedepsei au fost interzise inculpatului, ca și pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal. În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada petrecută în stare de arest preventiv în considerarea sentinței penale nr. 96/2012 a Judecătoriei R., precum și perioada reținerii și arestării preventive, în prezenta cauză, la zi.
Instanța a constatat că măsura arestării preventive s-a dispus față de inculpatul G. T. jr. în conformitate cu dispozițiile art. 149/1 Cod procedură penală, după punerea în mișcarea a acțiuni penale și audierea inculpatului în condițiile art. 70 al 2 Cod procedură penală. Măsura preventivă a fost verificată și menținută de instanță conform art. 300/1 Cod procedură penală și apoi 300/2 Cod procedură penală în termenele prevăzute de lege, ultima dată la 26.07.2013. Dispoziția instanței a fost verificată în calea de atac a recursului de fiecare dată, instanța de control judiciar menținând ca legale și temeinice dispozițiile instanței. S-a constatat că și la acest moment procesual continuă să subziste temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii procesuale: instanța a aplicat o pedeapsă a cărei executare este efectivă; dat fiind modalitatea și împrejurările în care s-ar fi comis fapta – sub influența băuturilor alcoolice, în loc public, cu un obiect tăietor despicător, între părți există o stare de dușmănie evidentă chiar dacă nu este declarată – constatăm că se impune menținerea măsurii preventive a arestării aceasta fiind necesară în continuare pentru buna desfășurare a cauzei, în condițiile în care sentința prezentă nu este definitivă. Așa fiind, în temeiul art. 350 al. 1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru prestațiile medicale acordate părții vătămate D. M., S. Județean de Urgență B. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.940, 32 lei (fila 20 dosar T. pentru minori și familie B.). Instanța a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale – s-a stabilit vinovăția inculpatului și legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul produs părții civile; totodată inculpatul și-a manifestat intenția de a acoperi paguba cauzată,sens în care se va dispune potrivit art. 346 Cod procedură penală obligarea inculpatului la plata pretențiilor civile. Partea vătămată D. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale. Partea vătămată a precizat că nu are probe de propus în susținerea cererilor sale, apreciind că fapta în sine constituie un argument în acest sens, motiv pentru care nu s-a impus a se dispune disjungerea laturii civile. T. a constatat că este evidentă producerea unei suferințe fizice, și chiar psihice, părții vătămate prin acțiunea inculpatului. Instanța a constatat însă că acțiunea inculpatului a survenit celei a părții vătămate, aceasta din urmă fiind cea care agresa o rudă apropiată a inculpatului. Starea de dușmănie dintre familia inculpatului și cea a părții vătămate este de altfel motivul principal pentru care conflictul a pornit și a degenerat în acțiuni extrem de violente. T. a constatat în același timp că toate părțile implicate în conflict, indiferent de atitudinea și calitatea procesuală pe care o au, nu urmăresc în sine obținerea unui folos patrimonial datorat vreunei leziuni, ci doar inducerea unei stări de suferință părții adverse, fără relevanță dacă instanța este cea care ar stabili aceste sume. Dacă sumele solicitate ar contribui efectiv la repararea unui prejudiciu, fizic sau moral, instanța ar fi în măsură să acorde aceste pretenții. Este de observat însă că partea vătămată deși a fost spitalizată, a încercat să scape din spital, apreciind prioritățile sale ca fiind urmărirea penală și nu suferințele încercate. De altfel, partea vătămată a beneficiat de prestații medicale în cuantumul indicat de spitalul de urgență B. și nu s-a făcut dovada faptului că ulterior spitalizării s-ar fi acordat și alte îngrijiri medicale. În lipsa unor norme de conviețuire socială pe care toate părțile implicate în procedură să le accepte în viața de zi cu zi, instanța nu a putut – chiar și în virtutea unui rol educativ – să impună reluarea normalității decât prin aplicarea unei sancțiuni penale și nu prin acordarea de despăgubiri care nu prezintă importanță pentru parte în sensul solicitat. Totodată instanța a constatat că inculpatul, persoană neșcolarizată, a fost de acord cu plata daunelor solicitate, acord care însă reprezintă o manifestare de regret care să fie avută în vedere de instanță la stabilirea pedepsei. Așa fiind, sumele solicitate de partea vătămată cu titlu de daune materiale și morale au fost respinse ca nedovedite. În temeiul art. 189, 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe lângă T. B., partea civilă D. M. și inculpatul G. T..
Parchetul de pe lângă T. B. a formulat apel, solicitând modificarea sentinței penale în sensul reținerii art. 76 alin. 2 din Codul penal, ca temei al reducerii pedepsei, apreciindu-se nelegal procedeul instanței cu privire la nemenționarea dispozițiilor art. 76 alin. 2 Cod penal consecutiv reținerii art. 73 lit. b Cod penal, în condițiile în care fapta dedusă judecății vizează o infracțiune de omor rămasă în faza tentativei. În motivarea apelului, se arată că prin reținerea recidivei postcondamnatorii ca și cauză de agravare a pedepsei în concurs cu circumstanța atenuantă a provocării, instanța avea două posibilități: fie aplica o pedeapsă mai mare sau egală cu minimul special obținut după reducerea succesivă (5 ani), caz în care se impunea reținerea art. 80 alin. 2 Cod penal, fie aplica o pedeapsă sub minimul special astfel stabilit, procedeu urmat de instanță, însă cu reținerea art. 76 alin. 2 ca temei al reducerii pedepsei, în lipsa indicării temeiului pentru reducerea pedepsei sub minimul special, aceasta apare ca nelegal individualizată.
Partea civilă D. M. a formulat apel fiind nemulțumit de pedeapsa aplicată inculpatului, având în vedere că acesta a vrut să-l omoare, solicitând instanței de apel majorarea pedepsei. În ceea ce privește latura civilă parte civilă a menționat oral la termenul de judecată din data 15 octombrie 2013, în fața instanței de apel că nu mai dorește să fie despăgubit de către inculpat, pentru că acesta nu are posibilități financiare ca să-i achite pretențiile pe care le-a solicitat.
Inculpatul G. T. a formulat apel cu privire la modul de individualizare a pedepsei, având dreptul la o reducere de o treime a limitelor pedepsei în baza art. 3201 Cod procedură penală, ceea ce nu înlătură posibilitatea și aplicarea celorlalte circumstanțe atenuante, respectiv art. 74 lit. c Cod penal. Se solicită redozarea pedepsei aplicate sub cuantumul aplicat, inculpatul nefiind o persoană violentă, are un copil în întreținere și regretă cele întâmplate.
În apel au fost depuse înscrisuri de către inculpatul G. T., constând într-o caracterizare făcută de către primarul comunei R., copia certificatului de naștere al minorei D. R. S., copia unui certificat medico-legal care îl privește pe G. T. sn privind leziuni care datau din data de 22 aprilie 2013 și copia biletului de externare al acestuia din 25.04.2013, și două declarații olografe ale tatălui inculpatului, G. T. sn.
Examinând cauza potrivit art. 378 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelurile formulate sunt nefondate pentru considerentele care vor fi prezentate in continuare:
Se constată că starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de apel constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului sub forma intenției indirecte la săvârșirea faptei și încadrarea juridică a acestei fapte și indicând pe larg probele care au condus la reținerea vinovăției inculpatului G. T. junior și la reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal.
Astfel se au în vedere declarațiile inculpatului G. T. date în fața instanței de fond la data de 28.08.2013 prin care acesta recunoaște săvârșirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu, apelând la procedura reglementată de art. 3201 din Codul de procedură penală, inclusiv declarațiile inculpatului G. T. date cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă din data de 20 mai 2012 și cu ocazia soluționării la data de 24 mai 2013 a recursului formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, prin care acesta recunoaște că, fiind chemat de fratele său, a mers să vadă ce s-a întâmplat, luându-și toporul pentru a îi speria pe inculpați, dar l-a văzut pe tatăl său căzut la pământ, a auzit lumea pe stradă strigând la familia D. să nu mai dea în tatăl său că îl omoară, și a vrut să îi dea în spate cu toporul lui D. M. care era aplecat peste tatăl său și îl lovea, dar i-a dat din greșeală în cap. Aceste declarații se coroborează cu mențiunile raportului de expertiză medico - legală nr. 1250/E din 20.05.2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală B. și cu restul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, indicate și analizate pe larg de către instanța de fond, din care se rețin în principal declarațiile inculpatului G. T. sn, prin care arată că a fost lovit în cap de D. M., precum și declarațiile martorilor G. N., G. M., Kusztora D. și D. V., martori care confirmă starea de fapt reținută de către instanța de fond.
Încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul G. T., de tentativă la infracțiunea de omor calificat, este cea corectă în condițiile în care a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b din Codul penal și dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală. De asemenea, în mod corect s-a constatat că fapta pentru care este cercetat inculpatul G. T. în prezentul dosar a fost săvârșită la data de 19 mai 2013, în interiorul termenului de încercare de 4 ani stabilit prin sentința penală nr. 96/11.12.2012 a Judecătoriei R., definitivă prin nerecurare la data de 27.12.2012, prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, deci în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului G. T., prima instanță a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, individualizând în mod corect cuantumul pedepsei aplicate în funcție de gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei săvârșite de inculpat și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, respectiv condițiile concrete și împrejurările în care a fost comisă fapta, săvârșirea faptei într-un loc public, dar sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea părții vătămate, produsă printr-o violență la adresa tatălui inculpatului, de urmările faptei comise, leziunile cranio-cerebrale constatate punând în primejdie viața părții vătămate, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Față de recunoașterea inculpatului, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. Astfel, limitele reduse pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală sunt de la 5 ani la 8 ani și 4 luni închisoare.
Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul G. T. a fost săvârșită cu reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b din Codul penal, dar și cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a din Codul penal, starea de recidivă postcondamnatorie care atrage aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În condițiile în care potrivit art. 80 alin. 2 Cod penal, în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, instanța de fond a aplicat o pedeapsă sub minimul special care putea fi aplicat, respectiv acela de 5 ani închisoare, minim care a fost redus cu 6 luni, rezultând o pedeapsă aplicată de 4 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă legală și corect individualizată raportat la criteriile menționate mai sus și la dispozițiile art. 76 alin. 2 din Codul penal.
Deoarece în speță critica parchetului nu vizează majorarea pedepsei aplicate inculpatului G. T., curtea constată că hotărârea instanței de fond privind încadrarea juridică a cauzei, astfel cum a fost reținută în dispozitiv, respectă dispozițiile prevăzute de art. 357 din Codul de procedură penală, indicându-se denumirea infracțiunii și textul de lege în care se încadrează. În cuprinsul expunerii, hotărârea cuprinde de asemenea arătarea temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză, conform ar. 356 lit. d din Codul de procedură penală. Reținerea dispozițiilor art. 80 alin. 2 din Codul penal în cuprinsul dispozitivului ar conduce doar la o acuratețe mai mare la redactarea minutei, însă lipsa acestora nu conduce la o încadrare juridică greșită a faptei și nici reținerea dispozițiilor art. 80 alin. 2 din Codul penal nu ar conduce la o schimbare de încadrare juridică în condițiile art. 334 din Codul de procedură penală. Se constată deci că reținerea în cuprinsul încadrării juridice a dispozițiilor art. 80 alin. 2 din Codul penal nu este obligatorie, la fel cum nu este necesară menționarea în cuprinsul dispozitivului a tuturor textelor aplicabile din Codul penal, cum ar fi art. 72 Cod penal, 76, 17, 18, 19, 21 și 52 din Codul penal, sau art. 160b din Codul de procedură penală.
În speță, atât cererea inculpatului de reducere a cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță, cât și cererea părții vătămate de majorare a cuantumului pedepselor apar ca neîntemeiate. Pe de o parte, scopul pedepsei ce i-a fost aplicată anterior inculpatului, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată, acela de prevenire de săvârșire de noi infracțiuni, nu a fost atins chiar fără executarea pedepsei și fiind în libertate acesta a săvârșit o nouă infracțiune, ceea ce a determinat instanța de fond să revoce suspendarea condiționată, ținând însă seama la stabilirea pedepsei de circumstanța atenuantă reținută, cea a provocării, și de datele care caracterizează persoana inculpatului, ceea ce a condus totuși la aplicarea unei pedepse sub minimul special. Pe de altă parte majorarea pedepsei nu se impune în condițiile în care infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea părții vătămate, produsă printr-o violență la adresa tatălui inculpatului.
Existența familiei, a unui copil, precum și a unui comportament pozitiv așa cum apreciază tatăl inculpatului, nu poate conduce automat la reținerea unor alte circumstanțe atenuante în privința inculpatului G. T..
Caracterizarea numitului G. T. făcută de către primarul localității de domiciliu, privind comportamentul fără probleme în raport de organele administrației publice locale (fila 21 din dosarul instanței de apel) nu este utilă cauzei în condițiile în care îl privește pe G. T., născut la data de 03.06.1971, și nu pe inculpatul din cauză, G. T. junior, născut la data de 18.08.1993.
Având în vedere toate acestea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța de apel va respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă T. B., partea civilă D. M. și inculpatul G. T. jn., împotriva sentinței penale nr. 222/02.09.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține, făcând aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
În baza art. 381 Cod procedură penală, va adăuga la durata prevenției inculpatului G. T., timpul de arestare scurs începând cu data de 02.09.2013 și până la zi.
În baza art. 383 Cod procedură penală raportat la art. 350 Cod procedură penală, va menține măsura arestării preventive a inculpatului G. T., temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală, impunând în continuare privarea sa de libertate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul G. T. și partea civilă D. M. să plătească statului suma de 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide :
Respinge apelurile declarate de P. de pe lângă T. B., partea civilă D. M. și inculpatul G. T. (fiul lui T. și O., născut la data de 18.08.1993), împotriva sentinței penale nr. 222/02.09.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 381 Cod procedură penală, adaugă la durata prevenției inculpatului G. T., timpul de arestare scurs începând cu data de 02.09.2013 și până la zi.
În baza art. 383 Cod procedură penală raportat la art. 350 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului G. T..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul G. T. și partea civilă D. M. să plătească statului suma de 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru inculpat și partea civilă D. M..
Pronunțată în ședința publică din 25 octombrie 2013.
Președinte, Judecător,
M. Ș. S. F.
GREFIER,
A. O.
Red. M.Ș. /25.11. 2013
Tehnoredact. A.O./26.11.2013/2 ex.
Jud. fond E.M. T.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 859/2013.... → |
|---|
