Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 991/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 991/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-12-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR.991/R DOSAR NR._
Ședința publică din 5 decembrie 2013
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR4:
Președinte – M. Ș. - judecător
Judecător – E. B.
Judecător – A. C. M.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de către P. DE PE L. J. TG. S. împotriva sentinței penale nr. 135 din data de 20 septembrie 2013, pronunțată de J. Tg. S. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 21 noiembrie 2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 5 decembrie 2013, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 135/20.09.2013 a Judecătoriei Tg. S., în baza art.6 din Legea nr.241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin.2 și art.42 Cod penal, (4 acte materiale), a fost condamnată inculpata V. A. la pedeapsa închisorii de 6 ( șase ) luni, pentru săvârșirea în perioada iunie-septembrie 2009 a infracțiunii de reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
În baza art. 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 64 din 29.03.2011 a Judecătoriei Tg.S., rămasă definitivă la data de 19.04.2011.
În baza dispozițiilor art.33 litera „a” Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.”b” Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani și 9 luni închisoare.
În baza art. 71 alin 1 și 2 Cod penal a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II a), b Cod penal.
În baza art.346 alin.1 Cod penal raportat la art.14 Cod penal și art. 998 - 999 cod civil s-au admis pretențiile civile formulate de partea civilă S. R., prin A. București, Administrația Finanțelor P. Târgu S. și a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 1.000 ( unamie ) lei, plus accesoriile ce se vor calcula inclusiv până la data plății debitului de mai sus, către partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București- Direcția Generală a Finanțelor P. C. - Administrația Finanțelor P. Târgu S..
În temeiul art. 353 raportat la art.163 Cod procedură penală coroborat cu art.11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurǎtor asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei, până la concurența sumei de 1.000 lei, plus accesoriile ce se vor calcula inclusiv până la data plății debitului de mai sus.
În temeiul art.164 alin.3 Cod procedură penală s-a dispus ca mǎsura asigurătorie a sechestrului să fie adusă la îndeplinire de organele proprii de executare din cadrul A..
În baza art.13 din Legea nr.241/2005, s-a dispus comunicarea unei copii după dispozitivului hotărârii, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare .
În baza art. 7 din Legea nr.26/1990, s-a dispus comunicarea unei copii după prezenta hotărâre de condamnare, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive, către Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C. în vederea înregistrării condamnării în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C..
În baza art.2, art.4 și art.6 pct.1 lit. a din OG nr.75/2001, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărârii judecătorești de condamnare, s-a dispus comunicarea către Direcția Generală a Finanțelor P. C. a unei copii după hotărârea de condamnare în vederea înregistrării condamnării în cazierul fiscal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 24.02.2012 A. Tg. S. a depus la P. de pe lângă J. Tg.S. plângere penală împotriva inculpatei V. A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art.6 din Legea nr.241/2005, constând în neefectuării virării la bugetul de stat consolidat în termenul de scadență prevăzut de lege a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Instanța reține că inculpata V. A., în calitate de asociat-administrator al ., cu obiect principal de activitate intermedieri în comerțul specializat în vânzarea produselor cu caracter specific, a depus la AFP Tg. S. declarații fiscale în care figurează declarate impozite și contribuții cu reținere la sursă, dar care nu au fost achitate în termenul prevăzut de lege, de la scadență.
Este vorba despre 4 declarații 100 ( Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat) aferente perioadelor de raportare iunie-septembrie 2009, care atestă reținerea unor sume de bani cu titlu de impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor.
Inculpata a mai depus 4 declarații 102 ( Declarație privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor de pensii) care atestă reținerea la sursă a unor sume de bani reprezentând contribuții de asigurări sociale, contribuții pentru accidente de muncă și boli profesionale, contribuția de asigurări pentru șomaj, contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, contribuția pentru asigurări de sănătate, contribuții pentru concedii și indemnizații, dar care nu au fost efectiv virate la bugetul statului consolidat, săvârșind astfel în formă continuată infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.6 din Legea nr.241/2005 (patru acte materiale).
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentant de acțiunea de păgubire a bugetului de stat, prin aceea că a reținut, dar nu a vărsat în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, iar aceasta în formă continuată, în baza unei rezoluții unice de neplată.
Rezultatul infracțiunii constă în faptul că prejudiciul cauzat Statului R., urmarea imediată a infracțiunii rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține ca formă de săvârșire a infracțiunii intenția directă, constând în aceea că inculpata a prevăzut și urmărit să nu-și execute obligațiile către stat.
Conform declarației unui martor-vecin, inculpata fiind plecată de peste un an aflându-se într-un loc necunoscut, A. nu a efectuat înștiințarea prealabilă.
Inculpata nu a fost găsită nici pe parcursul urmăririi penale, aceasta neprezentându-se nici în fața instanței.
Instanța a reținut că infracțiunea de “reținerea și nevărsarea în termenele prevăzute de lege a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă”, prevăzută și pedepsită de art.6 din Legea nr.241/2005, (4 acte materiale ), este concurentă cu infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 ind.1 alin.1 Cod penal, pentru săvârșirea căreia inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr.64 din 29.03.2011 a Judecătoriei Tg. S., rămasă definitivă la data de 19.04.2011 la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare cu suspendare condiționată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. Tg. S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate și al nereținerii dispozițiilor art. 13 Cod penal. În dezvoltarea motivelor de recurs parchetul arată că pedeapsa stabilită este nelegală, fiind sub minimul special prevăzut de art. 6 din Legea nr. 241/2005. Totodată, având în vedere perioada săvârșirii faptei, iunie-septembrie 2009, se impunea reținerea art. 13 Cod penal, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea reține că recursul parchetului este fondat, însă pentru alte motive:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză. Acestea au relevat faptul că în perioada iunie-septembrie 2009, inculpata V. A., în calitate de asociat-administrator al ., cu obiect principal de activitate intermedieri în comerțul specializat în vânzarea produselor cu caracter specific, a reținut sumele reprezentând contribuții și impozite cu stopaj la sursă, dar nu le-a virat la bugetul de stat, în termen de 30 de zile de la scadență, aducând un prejudiciu bugetului de stat consolidat, în valoare de 1000 de lei.
Într-adevăr, fapta săvârșită de către inculpată prezintă elementul obiectiv al infracțiunii de stopaj la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal, având în vedere data săvârșirii faptei, în raport de modificarea textului de lege menționat, prin care s-au majorat limitele speciale ale pedepsei.
Cu toate acestea, văzând perioada de timp de 4 luni, în care a fost săvârșită fapta, valoarea mică a prejudiciului, de 495 lei, pe toate cele 4 luni, la care s-au calculat accesorii, Curtea apreciază că fapta săvârșită de inculpată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind în mod vădit lipsită de importanță, aducându-se o atingere minimă valorilor sociale protejate de art. 6 din Legea nr. 241/2005. În acest context, instanța apreciază că eforturile statului trebuie canalizate spre recuperarea prejudiciului, iar nu către sancționarea penală a inculpatei.
Față de aceste considerente, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18/1 Cod penal, Curtea apreciază că aplicarea unei sancțiuni administrative este suficientă pentru atenționarea inculpatei ca în viitor să aibă o conduită dezirabilă social, în contextul existenței și a unei alte condamnări, pentru săvârșirea unei infracțiuni concurente, de delapidare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul Parchetului de pe lângă J. Tg. S., pe care o va casa sub aspectul nereținerii art. 13 Cod penal, al soluției de condamnare și al temeiului obligării inculpatei la plata cheltuielilor judiciare.
Rejudecând în aceste limite,
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, se va dispune achitarea inculpatei V. A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal (4 acte materiale).
În baza art. 18/1 alin. 3 Cod penal, raportat la art. 91 lit. c Cod penal, se va aplica inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1000 lei.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata Volocs A., în cuantum de 200 lei, se va achită din fondul Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 pct. 1 lit. d Cod procedură penală, inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 300 lei.
Celelalte dispoziții ale sentinței recurate vor fi menținute.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Tg. S. împotriva sentinței penale nr. 135/20.09.2013 a Judecătoriei Tg. S., pe care o casează sub aspectul nereținerii art. 13 Cod penal, al soluției de condamnare și al temeiului obligării inculpatei la plata cheltuielilor judiciare.
Rejudecând în aceste limite,
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, achită pe inculpata V. A., fiica lui A. și F., născută la data de 29.03.1970 în mun. B.,domiciliată în or. C., .. 34/A, jud. C., posesoare a CI . nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal (4 acte materiale).
În baza art. 18/1 alin. 3 Cod penal, raportat la art. 91 lit. c Cod penal, aplică inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1000 lei.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata Volocs A., în cuantum de 200 lei, se achită din fondul Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 pct. 1 lit. d Cod procedură penală, obligă inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 300 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 decembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. Ș. E. B. A. C. M.
Grefier,
C. G.
Red. E.B.-28.05.2014
Dact.C.G.30.05.2014
3ex
Jud. fond- F. C. F.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 792/2013. Curtea de... → |
|---|
