Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă. Art. 273 C.p.. Sentința nr. 37/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Sentința nr. 37/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-02-2014

ROMÂNIA

C. DE A. B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

SENTINȚA PENALĂ NR. 37/F DOSAR NR._

Ședința publică din data de 25 februarie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CF8:

- Președinte- M. G. L. - judecător

-Grefier - O. S.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – L. T. - procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă C. de A. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpații: G. I. - cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și semnalizare falsă prevăzută și pedepsită de art. 276 alin. 1, 4 ultima teză și alin. 5 din Codul penal de la 1968; neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 273 alin. 2 teza a II-a din Codul penal de la 1968, toate cu aplicarea art. 33 lit. b din Codul penal de la 1968 și S. L. I. - cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă prevăzută și pedepsită de art. 276 alin. 1, 4 ultima teză din Codul penal de la 1968.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, pentru a da posibilitatea apărătorilor aleși ai inculpaților G. I. și S. L. I., respectiv domnilor av. G. C. I. și V. O., de a depune concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 25 februarie 2014, când,

C.,

Prin rechizitoriul nr. 983/P/2011 din data de 08.08.2012 al Parchetului de pe lângă C. de A. B., înregistrat pe rolul instanței la data de 14.08.2012 sub numărul de mai sus, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților G. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 276 alin. 1, 4 și 5 Cod penal și neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, prevăzută de art. 273 alineat 2 teza a II-a Cod penal și S. L. I. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 276 alin. 1 și 4 Cod penal.

În cuprinsul actului de sesizare, s-a reținut că inculpatul G. I., în calitate de mecanic de locomotivă, în data de 12.12.2011, ora 09,45, nu a semnalizat conform regulamentelor în vigoare luminos și acustic, pe timp de ceață, în apropierea trecerii la nivel a autovehiculelor peste calea ferată a tronsonului CF nr. 203 ( B. - Zărnești ) situat la km feroviar 21+350, conduită ce a condus la ciocnirea trenului automotor_ ce circula pe ruta B. - Zărnești cu autovehiculul compus din cap tractor înmatriculat sub numărul_ și semiremorca cisternă înmatriculată sub numărul_, autovehicul aparținând S.C. R. I. S.R.L. și condus de inculpatul S. L. I., în sarcina căruia s-a reținut că nu a respectat dispozițiile art. 60 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 138 alineat 1 litera b din Regulamentul de Aplicare al Ordonanței, conduită ce a condus la ciocnirea celor două vehicule.

Urmarea accidentului a fost deraierea trenului automotor_, avarierea acestuia și a semiremorcii în proporție de 80%, pierderea a 4000 litri de motorină, afectarea circulației trenurilor de călători pe această rută și vătămarea corporală a 5 călători, ce nu au suferit însă leziuni vindecabile în mai mult de 10 zile de îngrijiri medicale.

La stabilirea situației de fapt, au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; procese-verbale de constatare privind efectuarea experimentelor judiciare însoțite de planșe foto; înscrisuri; rapoarte de expertiză medico-legală; declarații martori H. V., Ș. G., F. G. F., A. F. L., M. P. I., F. I., D. G., M. A., N. G., M. G., S. E. G., A. P., I. L. E. și declarații inculpați.

Pe latură civilă, în faza de urmărire penală s-au constituit părți civile S.C. R. I. S.R.L. cu suma de 56.800 lei și .. cu suma de 252.470 lei. .. a renunțat pe parcursul urmăririi penale la orice pretenții civile iar în fața instanței de judecată ( fila 29 volum I dosar instanță ) și S.C. R. I. S.R.L. a renunțat la pretențiile civile. Cele două părți ce au suferit prejudicii în urma accidentului și asigurătorii acestora s-au înțeles amiabil privind plata acestor daune, renunțând la constituirile inițiale de părți civile. În faza de judecată, la termenul din 05.12.2012 instanța a respins cererea de constituire parte civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență B. după citirea actului de sesizare.

În faza de judecată, au fost audiați inculpații ( filele 62 – 66 volumul I dosar instanță ), martorii H. V., Ș. G., N. G., M. A., F. G. F., D. G. ( filele 90 - 102 volumul I dosar instanță ), martorii A. F. L., F. I., M. P. I., S. E. G., I. L. E., A. P. ( filele 123- 134 volumul I dosar instanță ), martorul M. G. ( fila 165 volumul I dosar instanță ), au fost întocmite referate de evaluare pentru cei doi inculpați ( filele 158 - 164 volumul I dosar instanță ). A fost solicitată de inculpatul G. I. și încuviințată de instanță o expertiză tehnică, fiind depus la dosar raportul de expertiză nr._/2013 ( fila 114 volum II dosar instanță ).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

În data de 12.12.2011, ora 09.43, în condiții de ceață cu cer invizibil, cu vizibilitate orizontală de 50 de metri, astfel cum rezultă din adresa Centrului Meteorologic Regional Transilvania Sud, trenul automotor nr._ condus de inculpatul G. I. ce se deplasa pe ruta B. – Zărnești, pleacă din stația Râșnov Haltă ( Chimica ), cu o viteză ce crește treptat pe o distanță de 2050 de metri până la 66 km/h, după care viteza scade tot treptat, pe o distanță de 850 de metri, până la 47 km/h, scade apoi brusc la 40 km/h, moment în care se produce frânarea de urgență, după care viteza scade la zero iar trenul se oprește la ora 09.46 ( procesul-verbal de verificare și citire a datelor înregistrate de vitezometrul trenului - fila 35 dosar de urmărire penală ).

Cauza scăderii bruște a vitezei la 40 km/h a fost evident acționarea frânei de către inculpatul G. I. în momentul în care a observat pe linie remorca cisternei condusă de inculpatul S. L. I., scăderea vitezei la zero fiind determinată de impactul produs ce a cauzat oprirea totală a trenului.

În răspunsul la obiectivul nr. 3 ( fila 135 volumul II al instanței ), expertul a precizat că autovehiculul condus de inculpatul S. L. I., în momentul premergător impactului, s-a oprit la trecerea de nivel cu calea ferată, a pornit ulterior de pe loc și se afla în demaraj cu o viteză de aproximativ 2 km/h.

Impactul a avut loc între partea frontală a trenului și zona mediană a cisternei, capul tractor fiind trecut de linia de cale ferată în momentul impactului.

Existența factorului de ceață cu cer invizibil rezultă și din toate declarațiile aflate la dosar și din fotografiile judiciare efectuate la scurt timp la locul accidentului.

Modalitatea de producere a accidentului expusă mai sus rezultă în primul rând din fotografiile efectuate cu prilejul cercetării la fața locului coroborate cu procesul-verbal de verificare și citire a datelor înregistrate de vitezometrul trenului și cu concluziile raportului de expertiză la obiectivele 1 și 3 stabilite de instanță și în al doilea rând din declarațiile celor doi inculpați, ce se coroborează cu primele mijloace de probă.

Producerea acestui accident a fost mult înlesnită de inexistența semafoarelor sau a barierei la trecerea de nivel cu calea ferată și de vizibilitatea de 50 de metri cauzată de ceața densă. Probabil că în lipsa unuia sau altuia dintre cei doi factori, acest accident nu s-ar fi produs.

Atâta vreme cât legislația rutieră permite amenajarea trecerilor la nivel de cale ferată numai cu indicatoare de oprire ( stop ) și cu crucea Sfântului A., rămâne în sarcina conducătorilor auto să se asigure mult mai temeinic și să ia toate măsurile pentru trecerea în siguranță a căii ferate în condiții de ceață și în sarcina conductorilor de tren să semnalizeze acustic și luminos pentru a se face văzuți și auziți de cei ce încearcă traversarea căii ferate în aceste condiții.

Este evident că timpul necesar pentru a traversa calea ferată de către o cisternă încărcată cu 4000 litri de motorină ce era dotată și cu cutie automată, astfel cum era cea condusă de inculpatul S. L. I., era mai mare de 10 secunde de la indicator și 4 secunde de la locul de impact, timpi stabiliți de expertul ce a avut în calcul o cisternă fără încărcătură, dar inculpatul, ce conducea o asemenea cisternă încărcată și, conform declarației, nu era pentru prima dată când traversa această cale ferată, trebuia să prevadă de cât timp are nevoie pentru a traversa în siguranță, astfel că, indiferent care ar fi fost timpul stabilit de expert pentru traversare, inculpatul nu poate fi exonerat de culpă întrucât legea nu prevede un anumit timp cuantificat în secunde de traversare a unei căi ferate, ci fiecare șofer, în funcție de ce autovehicul conduce, își stabilește propriul timp de traversare în siguranță.

Cu privire la culpa inculpatului S. L. I., instanța reține că acesta avea obligația prevăzută de art. 60 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv aceea de a da dovadă de prudență sporită la apropierea și traversarea liniilor de cale ferată și pe cea prevăzută de art. 138 alineat 1 litera c din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, respectiv de a opri atunci când întâlnește indicatorul trecere la nivel cu calea ferată simplă, fără bariere.

Cu privire la obligația prevăzută de art. 138 alineat 1 litera c din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține concluziile expertului la obiectivul nr. 3 formulate în urma analizei tahografului autovehiculului din care rezultă că, în momentele premergătoare impactului, autocisterna s-a oprit, pornise de pe loc și se afla în demaraj cu o viteză de circa 2 km/h. Inculpatul S. L. I. precizează în declarația sa că a oprit, s-a asigurat deschizând și geamul din dreapta, după care a plecat de pe loc, cutia automată s-a schimbat de trei ori, ceea ce a mărit timpul de deplasare ( aspect pe care inculpatul trebuia să-l prevadă din moment ce conducea un asemenea autovehicul, nefiind deci o împrejurare imprevizibilă pentru el ), dar când mai avea jumătate de remorcă a observat trenul, a ridicat piciorul de pe accelerație vrând să frâneze, s-a răzgândit și a accelerat din nou dar nu a mai putut evita impactul.

Nu există la dosar niciun mijloc de probă care să ateste că inculpatul S. L. I. nu ar fi oprit pentru a se asigura, ba dimpotrivă, cele două mijloace de probă analizate mai sus indică că s-a oprit, astfel că nu se poate reține în sarcina sa nerespectarea art. 138 alineat 1 litera c din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire însă la obligația de diligență prevăzută de art. 60 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța consideră că inculpatul S. L. I. nu a manifestat suficientă prudență la traversarea căii ferate în condițiile știute, respectiv cu o cisternă plină cu motorină și cu cutie automată și în condiții de ceață ce afecta mult vizibilitatea.

Culpa inculpatului S. L. I. este una ce se află la granița cazului fortuit, numai că vizibilitatea nu era atât de scăzută încât să se considere că inculpatului îi era imposibil să evite coliziunea cu trenul iar acesta trebuia să fie mai atent la zgomotul specific unui tren în mers cu viteza de 47 de km/h, prin prudență sporită înțelegându-se orice acte pe care șoferul trebuie să le realizeze, în funcție și de condițiile meteo, pentru a trece în siguranță calea ferată, cum ar fi închiderea radioului, deschiderea tuturor geamurilor și așteptarea unei anumite perioade de timp cu atenție sporită la zgomote, poate și o coborâre din autovehicul pentru a auzi și vedea mai bine.

Inculpatul S. L. I. a declarat că a luminat cu farurile și a claxonat, aspecte total inutile la trecerea de nivel de cale ferată din moment ce trenul are întotdeauna prioritate de trecere și nu este obligat să frâneze pentru a lăsa autovehiculul să treacă. Ceea ce a făcut inculpatul S. L. I. este o bună practică a șoferilor dar valabilă în intersecții, în special în cele nedirijate prin semne de circulație sau semafoare.

Se mai reține că inculpatul S. L. I. a precizat în declarația dată la data de 13.12.2012 ( fila 364 dosar urmărire penală ), deci a doua zi după accident, că un coleg de-al său ce trecuse imediat în fața lui cu autovehiculul cisternă peste aceeași cale ferată i-a transmis prin stație ulterior că „ merge ”, referindu-se la trecerea la nivel cu calea ferată, în sensul că se poate trece în siguranță, ceea ce denotă că inculpatul nu a tratat cu cea mai mare prudență această trecere peste calea ferată, bazându-se și pe informația primită de la colegul său. Inculpatul S. L. I. a revenit ulterior asupra acestui aspect din declarație, dar instanța va reține această primă declarație, dată imediat după accident, întrucât se coroborează cu aspectele ce arată modalitatea generală în care inculpatul s-a asigurat în acele condiții de ceață, deficitară în opinia instanței.

Inculpatul G. I., în declarația dată în 11.04.2012 aflată la fila 336 dosar de urmărire penală, a precizat că imediat după accident, inculpatul S. L. I. i-a spus că a auzit semnalele dar a considerat că poate să treacă.

Prin urmare, instanța consideră că i se poate reține inculpatului S. L. I. o culpă constând în încălcarea articolului 60 alineat 1 din O.U.G. nr. 195/2002 în sensul că nu a manifestat o prudență sporită la apropierea și traversarea liniilor de cale ferată.

Cu privire la culpa inculpatului G. I., instanța reține că prin actul de sesizare acesta a fost acuzat de două aspecte, respectiv nu a semnalizat luminos și acustic la apropierea trecerii de nivel cu calea ferată.

Cu privire la semnalizarea luminoasă, instanța observă în primul rând că folosirea farului central nu numai că nu era obligatorie în acele împrejurări dar nici nu era recomandată întrucât este clar că o lumină puternică ( farul central este corespondentul fazei lungi la autoturisme ) scade vizibilitatea pe timp de ceață ducând la un efect invers decât celui dorit. Acesta este motivul pentru care toate autoturismele merg cu fază scurtă pe timp de ceață cu vizibilitate sub 150 de metri.

În Instrucțiunile pentru activitatea personalului de locomotivă aprobate prin Ordinul Ministrului nr. 2229/23.11.2006, se prevede la art. 126 alineat 2 că există obligativitatea folosirii farului central pe timp de noapte și în alte cazuri ce nu se regăsesc însă în speța de față.

În Regulamentul de Semnalizare aprobat prin Ordinul nr. 1482/04.08.2006, se arată în art. 167 alineat 7 că mecanicii vor putea folosi lumina farului central dacă au nevoie de vizibilitate pe linie, lăsând la aprecierea acestuia folosirea sau nu a acestui far.

Cum inculpatul G. I. nu se afla în situațiile obligatorii de folosire a farului central și nici nu se poate susține că folosirea lui era necesară pentru sporirea vizibilității, nu se poate reține în sarcina sa nefolosirea acestui far central.

Cu privire la luminile de tip colțar, instanța reține prevederile art. 168 alineat 2 din Regulamentul de Semnalizare aprobat prin Ordinul nr. 1482/04.08.2006 în care se prevede că semnalizarea locomotivei cap de tren se face cu două faruri în partea de jos pe timp de zi.

Această obligație, de aprindere a celor două faruri colțar, a avut-o inculpatul G. I., instanța urmând a analiza dacă și-a îndeplinit-o.

În toate declarațiile date, inculpatul G. I. a precizat că a aprins la plecarea din stația B. farurile colțar, le-a verificat dacă ard, arătând că dacă nu le-ar fi aprins nu ar fi fost lăsat să plece din stație, precizând că după impact, întrucât a observat că s-a scurs motorină, s-a dat jos din tren și a decuplat siguranța principală a trenului, spre a preîntâmpina o explozie.

Inculpatul S. L. I., în declarația dată imediat după accident, la 13.12.2011, aflată la fila 364 dosar de urmărire penală, a precizat că în momentul în care a auzit claxonul trenului a văzut și luminile aprinse la tren. Acesta a revenit asupra acestui aspect, ca parte a strategiei de apărare pe care a făcut-o împreună cu apărătorul ales, dar instanța va reține acest aspect declarat a doua zi după accident, când inculpatul nu a făcut altceva decât să spună adevărul, observând totodată că revenirea în sensul că trenul nu avea luminile aprinse apare fiind făcută în interesul său exclusiv, pentru a se exonera de culpă. Este evident că dacă trenul nu avea luminile aprinse era mult mai greu de observat pe acea ceață iar culpa sa mult mai greu de reținut.

Martora S. E. G., impiegat de mișcare în gara Râșnov, a precizat atât în faza de urmărire penală cât și la instanță că a observat că trenul condus de inculpatul G. I., atunci când a intrat în stația Râșnov, avea aprinse farurile colțar.

Martora N. G., călător în tren, ce s-a urcat din stația B. a precizat în fața instanței ( fila 95 volum I dosar instanță ) că în această stație locomotiva avea aprinse cele două faruri colțar, stânga-dreapta.

Cu privire la experimentul judiciar efectuat în cursul urmăririi penale ( filele 410 – 413 dosar de urmărire penală ), instanța observă că acest experiment a fost efectuat nu pe un tren identic cu cel implicat în accident ci pe unul asemănător, model mai vechi, astfel cum rezultă din planșele foto cu cele două trenuri aflate la dosar, astfel că nu i se va da o valoare probatorie acestui experiment din moment ce nu a fost făcut pe un tren identic cu cel implicat în accident.

Cu privire la poziția butoanelor de pe pupitrul de bord al trenului implicat în accident, se reține din adresa emisă de S.C. Kron Triem S.R.L., societate ce a constatat daunele survenite la tren, administrată de martorul M. G., că, datorită distrugerii în totalitate a pupitrului de comandă din postul de conducere și a instalației electrice de iluminat și semnalizări, nu se poate preciza dacă înainte de producerea accidentului trenul avea farurile central și colțare aprinse.

Această poziție a butoanelor, ce a fost identificată prin fotografierea panoului de comandă al trenului imediat după accident, ce a stat la baza efectuării acelui experiment judiciar pe un alt tip de tren, nu poate fi considerată certă de către instanța de judecată, având în vedere pe de-o parte adresa emisă de S.C. Kron Triem S.R.L., menționată mai sus și pe de altă parte decuplarea siguranței principale a trenului făcută de inculpatul G. I. imediat după accident pentru a preveni o explozie, care ar fi putut modifica starea butonului de iluminat general. Acest dubiu cu privire la poziția butoanelor pe panou ulterior impactului va profita inculpatului G. I..

Martorul Ș. G., în declarația dată a doua zi după incident, precizează că nu a întors capul spre locul accidentului decât atunci când s-a produs impactul, auzind zgomotul generat de impact, fiind concentrat la drum, în calitate de șofer, în fața instanței precizând același lucru, respectiv că nu era concentrat decât la drum în acele momente.

Martorul H. V. precizează imediat după accident, în declarația de la urmărire penală, că nu a văzut niciun fel de lumini nici la autocisternă și nici la tren întrucât nu a fost atent, fiind concentrat alături de șoferul Ș. G. pe direcția înainte. Ulterior, în data de 05.12.2012, la un an de la data accidentului, acesta declară în fața instanței că a observat foarte bine întreg incidentul, că nu a văzut lumini la tren și nici nu a auzit vreun claxon al trenului înainte de impact. Această declarație, pe lângă faptul că nu atestă clar că nu a avut trenul lumini ( martorul precizează că nu a observat luminile dar nu știe dacă din cauza ceții sau chiar nu existau ) nu poate fi avută în vedere de instanță din moment ce a doua zi de la producerea incidentului martorul a precizat că nu a fost atent și nu a văzut nimic mai înainte de a se produce coliziunea. Existența unui claxon imediat producerii impactului rezultă din majoritatea declarațiilor inclusiv ale inculpatului S. L. I., astfel că acest aspect este clar dovedit, declarația martorului urmând a fi înlăturată și pentru acest motiv

În raport de aceste aspecte, instanța consideră că nu se dovedește culpa inculpatului G. I. constând în neaprinderea farurilor colțar, ba mai mult, este dovedită respectarea acestei atribuții de către inculpat, prin mijloacele de probă analizate mai sus.

Cu privire la darea semnalelor de fluier, instanța reține că inculpatul G. I. avea obligația stabilită de art. 181 alin. 2 litera c din Regulamentul de Semnalizări aprobat prin Ordinul nr. 1482/04.08.2006, respectiv de a da semnalul Atenție întrucât vizibilitatea era afectată de ceață. Acest semnal constă într-un sunet lung, astfel cum prevede art. 180 alineat 1 litera a din același act normativ.

Cu privire la existența unui semnal acustic caracterizat printr-un sunet lung, instanța reține declarațiile inculpatului G. I. ce a precizat că a dat mai multe semnale acustice știind că se apropie de acea trecere de nivel cu calea ferată fără bariere și semafor, coroborată cu cea dată de inculpatul S. L. I., ce a precizat că a auzit un semnal sonor dar nu a mai putut face nimic pentru a evita impactul, cu declarațiile date de martorii N. G., ce a precizat că după plecarea trenului din stația Chimica a auzit mai multe semnale sonore până la trecerea la nivel în care a avut loc accidentul, D. G., ce a arătat că după ce a plecat din stația Chimica trenul a dat semnale acustice în mod repetat, începând de la o distanță de 800 de metri de trecerea de cale ferată, A. F. L. ce a precizat că după ce a mers puțin, la plecarea din stația Chimica, a auzit niște șuierături mai lungi și mai multe, A. P. ce a precizat că semnalele acustice s-au intensificat la apropierea de trecerea la nivel de cale ferată și F. G. F. ce a precizat că a auzit claxonul trenului înainte de frânare.

Mai mult decât atât, inculpatul G. I. a redus viteza sub limita cu care putea circula în acea zonă, astfel cum rezultă din citirea bandei de vitezometru, tocmai pentru a preveni un asemenea accident știind că se apropie de acea trecere de nivel cu calea ferată fără bariere, despre care știa, dat fiind că circula frecvent pe această rută.

Faptul că martora M. A. nu a auzit aceste semnale sonore nu poate duce la concluzia că nu au existat, din moment ce au fost auzite de alte persoane, iar martora a precizat că nu a fost atentă la acest aspect. De asemenea martorii H. V. și Ș. G. au precizat că nu au auzit un astfel de semnal acustic dar tot ei au precizat în declarațiile de la urmărire penală că nici nu erau atenți decât la traficul ce se desfășura în fața lor, fiind ceață densă.

Toate aceste mijloace de probă atestă că inculpatul G. I. și-a îndeplinit și această obligație de a da un semnal acustic de atenție.

În concluzie, instanța consideră că inculpatului G. I. nu i se poate reține nicio culpă în producerea acestui accident, acesta respectând toate normele ce reglementează darea semnalelor acustice și folosirea celor luminoase în condițiile date.

În drept, fapta inculpatului S. L. I., care în data de 12.12.2011, conducând autovehiculul compus din cap tractor înmatriculat sub numărul_ și semiremorca cisternă înmatriculată sub nr._, autovehicul aparținând S.C. R. I. S.R.L. nu a manifestat o prudență sporită la apropierea și traversarea liniilor de cale ferată la trecerea la nivel a autovehiculelor peste calea ferată a tronsonului CF nr. 203 ( B. - Zărnești ) situat la km feroviar 21+350, conduită ce a condus la ciocnirea trenului automotor_ ce circula pe ruta B. - Zărnești cu autovehiculul indicat mai sus, urmarea accidentului fiind deraierea trenului automotor_, avarierea acestuia și a semiremorcii în proporție de 80%, pierderea a 4000 litri de motorină și afectarea circulației trenurilor de călători pe această rută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă în modalitatea așezării de obstacole pe linia de cale ferată.

Sub aspectul laturii subiective, se reține culpa inculpatului, astfel cum a fost analizată mai sus iar sub aspectul laturii obiective se reține că inculpatul a așezat un obstacol ( autovehiculul condus ) din culpă pe calea ferată, urmarea imediată fiind o stare de pericol pentru siguranța mijloacelor de transport pe calea ferată, producându-se în acest caz și urmarea imediată mai gravă, respectiv o distrugere a trenului, ca mijloc de transport pe calea ferată, aflat în cursul circulației pe calea ferată.

Trenul nr._ se afla în timpul circulației pe calea ferată, executând serviciul pe ruta B. - Zărnești, fiind călători în vagoane iar în urma impactului, dauna a fost totală, fiind provocată și deraierea acestuia. Pentru aceste motive, va fi înlăturată solicitarea apărătorului inculpatului S. L. I. de a nu i se reține această urmare imediată mai gravă, de provocare a unui accident de cale ferată, astfel cum este definită ea în Noul Cod penal, în art. 333.

În virtutea art. 5 din Noul Cod penal, având în vedere că până la soluționarea definitivă a acestei cauze a intervenit o lege mai favorabilă, astfel cum este Noul Cod penal, ce prevede limite de pedeapsă mult mai mici decât vechiul Cod penal, fiind clar legea penală mai favorabilă, instanța va observa că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. L. I. se regăsește în aceleași condiții de incriminare, în prevederile art. 332 alineatele 1, 3 și 4 Noul Cod penal. Faptele inculpatului S. L. I. au avut în mod clar ca urmare un accident de cale ferată, astfel cum s-a arătat mai sus, astfel că vor fi reținute ca și corespondent în Noul Cod penal ca și temei juridic pentru faptele de care este acuzat, dispozițiile art. 332 alineatele 1, 3 și 4 Cod penal.

Se va stabili deci pedeapsa principală în funcție de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 332 alineatele 1, 3 și 4 Noul Cod penal, fiind legea penală mai favorabilă, iar pedepsele accesorii și complementare în raport cu Noul Cod penal, astfel cum prevede art. 12 din Legea nr. 187/2012.

La individualizarea pedepsei se va ține seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de ceața cu vizibilitate de 50 de metri existentă în acele momente, de faptul că trecerea de nivel cu calea ferată nu era prevăzută cu bariere sau semafor, ce a făcut ca asigurarea inculpatului să fie mai dificilă, de faptul că latura civilă s-a stins prin înțelegea amiabilă a părților, societatea la care inculpatul S. L. I. este angajat și acesta depunând deci eforturi pentru repararea prejudiciului.

Se va ține seama de circumstanțele personale ale inculpatului S. L. I., fără antecedente penale, pe deplin integrat în societate, căsătorit și unicul întreținător al familiei, de atitudinea procesuală ce a constat în prezența în fața instanței de judecată și arătarea modului în care a perceput acest accident, ceea ce denotă că inculpatul nu este un infractor periculos.

Urmarea faptei ce s-a produs, dat fiind că victimele au suferit leziuni minore, cu mai puțin de 10 zile de îngrijiri medicale, iar prejudiciul a fost recuperat, nu apare foarte gravă, în cele din urmă nefiind victime omenești sau daune nereparate.

Deși noul Cod penal, în art. 74, face vorbire numai de rezultatul care s-a produs efectiv, instanța nu poate trece cu vederea aspectul că acest rezultat putea fi mult mai grav cu privire la vătămările produse călătorilor dacă spre exemplu inculpatul G. I. ar fi circulat cu viteza de 60 km/h și nu ar fi încetinit preventiv sau dacă inculpatul G. I. nu se retrăgea la timp din cabina distrusă în urma impactului. Urmarea imediată a acestei fapte este o stare de pericol, care s-a produs și a fost suficient de mare pentru călătorii și conductorul trenului

Aceste aspecte vor fi avute în vedere de instanță pentru a analiza atât cuantumul pedepsei cât și incidența instituției de renunțare la aplicare a pedepsei, solicitată a fi aplicată de inculpatul S. L. I. prin apărător.

Pentru aceste motive, instanța apreciază că nu se poate dispune o renunțare la aplicarea pedepsei întrucât infracțiunea nu prezintă o așa de scăzută gravitate dată fiind urmarea produsă, respectiv starea de pericol în care au fost puse viețile călătorilor și a conductorului și deraierea trenului și distrugerea totală a acestuia.

Comparând reglementările din cele două legi penale cu privire la instituțiile suspendării condiționate a executării pedepsei și a amânării aplicării pedepsei, instanța, în temeiul art. 5 din Noul Cod penal, consideră că este mai favorabilă, în situația unei pedepse identice, instituția prevăzută de art. 81 din Codul penal din 1968 întrucât nu prevede nicio obligație sau măsură de supraveghere de respectat pe durata termenului de încercare și nu prevede posibilitatea de a-l obliga pe inculpat la muncă neremunerată în folosul comunității.

Pentru aceste motive, instanța consideră că inculpatul S. L. I. are o situație mai favorabilă dacă îi va fi suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate decât dacă va fi amânată aplicarea acestei pedepse.

Se va dispune deci suspendarea condiționată a executării pedepsei ce se va aplica inculpatului S. L. I..

Cu privire la pedepsele complementare și accesorii, în temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 acestea se aplică conform Noului Cod penal ce a fost identificat de instanță ca lege penală mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Instanța va aplica inculpatului S. L. I. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal pe o durată de 1 an.

Deși fapta a fost săvârșită de inculpatul S. L. I. în calitate de conducător auto și în exercitarea acestei profesii, instanța consideră că, având în vedere împrejurările concrete de săvârșire a faptei, astfel cum au fost expuse mai sus și faptul că inculpatul este șofer profesionist la S.C. R. I. S.R.L., fără alte incidente pe parcursul desfășurării profesiei, singurul întreținător al familiei, aplicarea pedepsei complementare de a interzice dreptul de a exercita această profesie ar fi o măsură disproporționată cu scopul urmărit și deloc necesară pentru a asigura represiunea penală, o măsură care ar aduce mai mult rău decât bine societății, lipsind o familie de resursele financiare necesare traiului și deloc bine inculpatului care cu siguranță a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite, pe viitor urmând să-și revizuiască comportamentul la volan.

Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal, urmează a fi aplicată inculpatului S. L. I. în temeiul art. 65 alineat 1 Noul Cod penal din moment ce i-a fost aplicată și o pedeapsă complementară.

Interpretând per a contrario art. 65 alineat 3 din Noul Cod penal, pedeapsa accesorie, obligatoriu a se aplica ori de câte ori se aplică pedeapsa complementară, devine executabilă efectiv numai dacă și numai atunci când pedeapsa principală privativă de libertate se execută efectiv, în regim de detenție. Astfel, ori de câte ori executarea efectivă a pedepsei principale privative de libertate nu are loc ( pentru că este suspendată condiționat sau sub supraveghere ) nici pedeapsa accesorie nu se va executa, urmând a fi suspendată pe durata suspendării pedepsei principale.

Prin urmare, în baza art. 81 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, i se vor pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 din Codul penal din 1968 privind cauzele care determină revocarea suspendării condiționate iar în baza art. 65 alineat 3 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei principale se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

Cu privire la inculpatul G. I., pentru motivele arătate mai sus, instanța consideră că nu i se poate reține nicio culpă, ca formă a vinovăției cerută de art. 330 și art. 332 alineat 1, 3 și 4 Noul Cod penal pentru a se antrena răspunderea sa penală.

În temeiul art. 5 Noul Cod penal, legea mai favorabilă este și în cazul acestui inculpat, pentru aceleași rațiuni de reducere a limitelor de pedeapsă, noul Cod penal, iar încadrarea juridică din noul Cod penal corespunzătoare faptelor pentru care inculpatul G. I. a fost trimis în judecată este dată pentru acuzațiile de săvârșire a infracțiunilor de distrugere sau semnalizare falsă, de art. 332 alineat 1, 3 și 4 Cod penal ( fost art. 276 alineat 1, 4 și 5 din Codul penal din 1968 ) și pentru neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, de art. 330 Cod penal ( fost art. 273 alineat 2 teza a II-a din Codul penal din 1968 ).

Prin urmare, cu privire la acest inculpat, instanța va constata că este incident cazul de achitare prevăzut la art. 16 alineat 1 litera b Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal, respectiv faptele de care este acuzat nu au fost săvârșite cu vinovăția cerută de lege, întrucât în faptele pe care le-a săvârșit nu i se poate reține acestuia nicio culpă, ori această formă de vinovăție trebuie să existe pentru a răspunde penal pentru cele două acuzații.

Cele două părți ce au suferit prejudicii în urma accidentului și asigurătorii acestora s-au înțeles amiabil privind plata acestor daune, renunțând la constituirile inițiale de părți civile.

Prin urmare, în baza art. 22 Cod de procedură penală, instanța va lua act că S.C. R. I. S.R.L. și .. au renunțat la orice pretenții civile.

Instanța va obliga pe inculpatul G. I. la plata onorariului de expert stabilit în cauză, în cuantum de 9.200 lei, în contul Biroului Local de Expertize Judiciare B., pentru domnul expert M. S..

Cu privire la cererea formulată de inculpatul S. L. I. de prelungire a dovezii de circulație . nr._ din data de 12.12.2011 eliberată de Poliția Zărnești, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 26 februarie 2014 până la data de 27 martie 2014, inclusiv, instanța reține că după accidentul produs în 12.12.2011, ce a avut ca urmare imediată accidentarea unor călători din tren, acestuia i s-a reținut permisul de conducere în temeiul art. 111 alineat 4 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv pentru accident cu victime omenești, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 374 din dosarul de urmărire penală.

Cum procesul penal în care inculpatul S. L. I. este cercetat pentru aceste fapte nu s-a finalizat iar organele competente de poliție nu i-au restituit permisul de conducere, deși prin rechizitoriul prin care inculpatul a fost trimis în judecată s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru vătămare corporală din culpă ( 6 fapte ), astfel cum prevede art. 111 alineat 6 din O.U.G. nr._, pentru a nu i se afecta dreptul de a conduce autovehicule instanța va dispune în continuare prelungirea dreptului de circulație pe o perioadă de 30 de zile.

În baza art. 274 Cod de procedură penală, va obliga inculpatul S. L. I. la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, restul cheltuielilor avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 332 alineat 1, 3 și 4 Cod penal ( fost art. 276 alineat 1 și 4 din Codul penal din 1968 ), cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul S. L. I., fiul lui A. și M., născut la data de 17.06.1973 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, posesor al CI . nr._, eliberat de SPCLEP Dâmbovița, CNP_, domiciliat în . nr. 1033 județul Dâmbovița, la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de distrugere sau semnalizare falsă.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 67 alineat 2 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal pe o durată de 1 an.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 65 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal.

În baza art. 81 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 din Codul penal din 1968 privind cauzele care determină revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 65 alineat 3 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 396 alineat 5 Cod de procedură penală raportat la art. 16 alineat 1 litera b Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal, achită inculpatul G. I., fiul lui M. și V., născut la data de 05.03.1967 în municipiul Sibiu, județul Sibiu, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în municipiul C., ., apartament 1, județul B. cu reședința în orașul Întorsura Buzăului, ., scara B, ., pentru acuzațiile de săvârșire a infracțiunilor de distrugere sau semnalizare falsă prevăzută de art. 332 alineat 1, 3 și 4 Cod penal ( fost art. 276 alineat 1, 4 și 5 din Codul penal din 1968 ) și neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, prevăzută de art. 330 Cod penal ( fost art. 273 alineat 2 teza a II-a din Codul penal din 1968 ).

În baza art. 22 Cod de procedură penală, ia act că S.C. R. I. S.R.L. și .. au renunțat la orice pretenții civile.

Obligă inculpatul G. I. la plata onorariului de expert stabilit în cauză, în cuantum de 9.200 lei, în contul Biroului Local de Expertize Judiciare B., pentru domnul expert M. S..

Admite cererea formulată de inculpatul S. L. I. și prelungește dovada de circulație . nr._ din data de 12.12.2011 eliberată de Poliția Zărnești inculpatului S. L. I. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 26 februarie 2014 până la data de 27 martie 2014, inclusiv.

C. de pe prezenta minută se comunică Șefului Poliției Rutiere.

În baza art. 274 Cod de procedură penală, obligă inculpatul S. L. I. la plata sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, restul cheltuielilor avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2014.

PREȘEDINTE GREFIER

M. G. L. O. S.

Red.N.H./13.03.2011 Dact.O.S./22.03.2011/2ex.

Red.M.L./06.03.2014

Dact.O.S./07.03.2014/2ex.

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 63/2014. Curtea de Apel...		Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 65/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă. Art. 273 C.p.. Sentința nr. 37/2014. Curtea de Apel BRAŞOV