Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 541/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 541/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-06-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.541/R DOSAR NR._

Ședința publică din 7 iunie 2013

Instanță constituită din:

Complet de judecată, CR4:

Președinte – A. D.- judecător

Judecător - C. G.

Judecător – A. C. M.

Grefier - C. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T.

- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de partea civilă S. R. prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. B. împotriva deciziei penale nr. 2/A din 13 martie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 30 mai 2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 6 iunie 2013, când față de lipsa obiectivă a unui membru din completul de judecată, la 7 iunie 2013, când,

CURTEA

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

P. decizia penală nr. 2/A/13.03..2013 a Tribunalului C. s-au decis următoarele:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. împotriva sentinței penale nr. 56 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Târgu S., pe care a desființat-o în parte, sub aspectul individualizării pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, precum și sub aspectul soluționării laturii civile și rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 65 Cod penal, raportat la art.12 din Legea nr. 241/2005, a aplicat inculpatului B. N. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, respectiv dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societății comerciale, pe o durată de 2 ani, pedeapsă a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 66 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, a aplicat inculpatului B. N. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, a cărei executare se suspendă pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal.

A înlăturat din sentința atacată dispoziția privind obligarea, în solidar, cu inculpatul B. N., a părții responsabile civilmente .. B., prin lichidator judiciar Cabinet individual O. F., la plata despăgubirilor civile către partea civilă S. R., prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice B., prin Administrația Finanțelor Publice B., societatea fiind radiată și a menținut dispoziția privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor stabilite prin sentința atacată.

A obligat inculpatul să plătească Biroului de Expertize Judiciare din cadrul Tribunalului C. suma de 1.400 lei, c/v expertizei contabile judiciare efectuată de expertul contabil R. E. și suma de 2.730 lei, c/v expertizei contabile judiciare efectuată de expertul contabil B. A..

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă S. R., prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice B. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat partea civilă să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va suportă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele:

A constatat că prin sentința penală nr.56 din 08 martie 2012 a Judecătoriei Târgu S., pronunțată în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

Condamnarea inculpatului B. N., fiul lui P. și L., născut la data de 06.03.1975 în orașul C., județul C., domiciliat în orașul C., ..1, județul C., posesor al CI . nr._ CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, respectiv “omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a, teza a-II-a, și lit.b Cod penal, pe durata de 2 (doi) ani, potrivit dispozițiilor 65 Cod penal raportat la art.66 Cod penal;

În baza dispozițiilor art. 71 alin. 1 și alin.2 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a, teza a-II-a, și lit.b Cod penal, pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei;

În baza dispozițiilor art.81Cod penal raportat la art.82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata de 4(patru) ani ce constituie termen de încercare;

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei principale;

În baza dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii;

În baza dispozițiilor art. 14-16 Cod procedură penală combinat cu dispozițiile art.998 și art. 1003 Cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente ., cu sediul în municipiul B., ., ., prin lichidator judiciar Cabinet I. O. F., cu sediul în municipiul B., ., ., la plata sumei de 728.032,30 lei plus accesoriile ce se vor calcula inclusiv până la data plății debitului de mai sus, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B. prin Administrația Finanțelor Publice B.;

Conform dispozițiilor art.163 alin.1, alin.2, alin.5 și alin.6 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art.164 alin.3 Cod procedură penală, s-a instituit sechestru judiciar asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 728.032,30 lei, plus accesoriile ce se vor calcula inclusiv până la data plății debitului de mai sus;

În baza dispozițiilor art.13 din Legea nr.241/2005 după rămânerea definitivă a prezentei hotărârii judecătorești de condamnare, s-a dispus comunicarea către Oficiului Național al Registrului Comerțului a unei copii după dispozitivului hotărârii, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului;

În baza dispozițiilor art.7 din Legea nr.26/1990 după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărârii judecătorești de condamnare, s-a dispus comunicarea către Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C. a unei copii după hotărârea de condamnare în vederea înregistrării condamnării în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C.;

În baza dispozițiilor art.2, art.4. și art.6 pct.1 lit.a din OG nr.75/2001 după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărârii judecătorești de condamnare, s-a dispus comunicarea către Direcția Generală a Finanțelor Publice C. a unei copii după hotărârea de condamnare în vederea înregistrării condamnării în cazierul fiscal;

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S., înregistrat sub nr. dosar penal_, a fost trimis în judecată inculpatul B. N., fiul lui P. și L., născut la data de 06.03.1975 în orașul C., județul C., domiciliat în orașul C., ..1, județul C., posesor al CI . nr._ CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, respectiv “omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”, faptă prin care inculpatul a cauzat părții vătămate, S. R., reprezentat prin A.-Direcția Generală a Finanțelor Publice B. un prejudiciu de 245.652 lei.

În sarcina inculpatului B. N., s-a reținut că acesta în calitate de administrator al ., în perioada 2005-2007 a realizat venituri ca urmare a operațiunilor comerciale efectuate prin societatea comercială pe care o administra, pe care nu le-a înregistrat în evidențele contabile, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligațiilor fiscale față de bugetul de stat.

Cu privire la faptă, s-a reținut că inițial societatea comerciala FEDON SRL, a fost înființată în anul 1998 de numiții Fagyas F. și Fagyas Dorotya cu sediul în municipiul B., ., ., având obiectul principal de activitate comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi, tutun.

Cei doi administratori au omis de a depune la ORC bilanțurile aferente anilor 2002, 2003, 2004, înregistrând debite față de bugetul statului în valoare de 3.114,26 lei, și s-au hotărât să lichideze ori să cesioneze societatea.

În urma unui anunț în ziar l-au contactat pe inculpat, care luând la cunoștință despre debitele pe care societatea le avea către bugetul statului, a afirmat că și le însușește și că le va achita personal după ce vor fi încheiate actele de cesiune ale părților sociale.

P. contractul de cesiune a părților sociale ale . către inculpat, autentificat de BNP B. E. din municipiul B., s-a stipulat că societatea este preluată cu activ și pasiv ocazie cu care au fost predate toate actele societății inculpatului, în aceeași zi fiind întocmită și procura specială prin care acesta era împuternicit să reprezinte societatea la toate autoritățile locale si instituții publice, având drept de semnătură inclusiv asupra conturilor societății.

Cu aceeași ocazie s-a declarat la ORC B. deschiderea unui punct de lucru în orașul C., ..1.

P. adresa nr._/02.07.2007, Direcția Generală a Finanțelor Publice C. a comunicat că societatea nu figurează în evidențe cu punct de lucru deschis pe raza județului.

După întocmirea contractului, inculpatul a achiziționat în calitate de delegat al . un număr de 5 topuri de facturi fiscale (250 facturi), documente pe care a început să le utilizeze în relații comerciale cu diverși clienți.

Operațiunile comerciale efectuate ulterior prin intermediul ., respectiv livrări de material lemnos către diverși clienți, precum . S. G., PFA Furus G., IF Furus N., . B., de la care a încasat sumele aferente contravalorii mărfurilor furnizate, nu le-a înregistrat în evidențele contabile, la fel nici o altă operațiune comercială dintre cele desfășurate în numele și pentru societate.

Începând cu luna februarie 2005, inculpatul nu a depus declarațiile fiscale și nu a întocmit balanța de verificare și bilanțuri contabile, prevăzute prin dispozițiile legale, sustrăgându-se de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului consolidat de stat.

Organele de poliție judiciară au procedat la identificarea furnizorilor și a unor clienți ai societății, solicitând ulterior Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. - Activitatea de Inspecție Fiscală să procedeze la efectuarea unei verificări de specialitate cu privire la legalitatea și realitatea desfășurării relațiilor comerciale de către ., precum și cu privire la sumele pe care aceasta le datorează bugetului de stat.

P. procesul-verbal de inspecție fiscală nr.2387/10.07.2007, s-a stabilit că societatea datorează bugetului de stat suma totală de 1.017.641.lei reprezentând impozit pe profit de plată, T.V.A de plată, majorări și penalități de întârziere aferente, din care: impozit pe profit - 299.323 lei, TVA de plată -226.951 lei, la care s-au adăugat majorări și penalități de întârziere în valoare de 491.367 lei.

Direcția Generală a Finanțelor Publice B. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.017.641 lei nerecuperat până în prezent.

Din cercetările efectuate s-a stabilit în cauză, că nu există probe sau indicii care să atragă răspunderea penală a foștilor administratori ai ., Fagyas F. și Fagyas Dorotya, iar debitele avute de această societate comercială față de bugetul de stat la momentul cedării părților sociale nu reprezintă decât un prejudiciu de natură fiscală și nu care să provină din săvârșirea unei infracțiuni, iar cu privire la cuantumul prejudiciului creat de către B. N. bugetului de stat, s-a reținut că în mod eronat s-a menționat în procesul-verbal de inspecție fiscală suma de 1.017.641 lei.

S-a mai stabilit că sunt două aspecte de analizat, luându-se în considerare că faptele săvârșite de inculpatul B. N. au avut loc în perioada 24.02._07, astfel fiind vorba de două noțiuni distincte și anume prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei penale (așa-zisul prejudiciu penal) și prejudiciul stabilit de organele de control fiscal care includ și penalități și majorări de întârziere( așa-zisul prejudiciu fiscal).

S-a preconizat ca la stabilirea prejudiciului în cursul procesului penal să fie luat în considerare doar cel constatat prin săvârșirea faptei penale, respectiv impozit pe profit de plată aferent perioadei 01.06._07 reprezentând suma de 112.298 lei la care se adaugă TVA de plată 133.354 lei, rezultând un prejudiciu total de 245.652 lei creat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de către B. N., în calitate de administrator al ..

S-a mai arătat prin același rechizitoriu că se datorează estimării acelorași venituri și pentru perioada anterioară cesiunii părților sociale către inculpatul B. N., pe baza facturilor emise de către societate în perioada ulterioară achiziționării de la DGFP B. a facturilor fiscale . de la nr._ până la_ și . de la nr._ până la_( în total 250 de facturi), calculul eronat al organelor fiscale.

S-a stipulat că pentru motivele enunțate urmează a se lua în considerare din actul de control al DGFP B. doar aspectele referitoare la perioada 01.06._07, mai cu seamă că prejudiciul cauza de către foștii administratori Fagyas F. și Fagyas Dorothya, nu poate fi impus în sarcina inculpatului.

S-a stabilit prin actul de sesizare că pentru perioada anterioară datei cesionării nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (nedepunerea bilanțului se sancționează contravențional și nu penal, dacă nu se coroborează cu alte date), motiv pentru care acel prejudiciu constatat pentru perioada anterioară datei de 01.06.2005 nu poate fi luat în considerare în cadrul soluționării prezentei cauze.

Sumele reprezentând prejudiciul cauzat în cuantum de 245.652 lei, au fost determinate de neînregistrarea niciuneia dintre operațiunile comerciale efectuate de . în perioada februarie 2005-2006 și implicit nici declararea veniturilor încasate care, nefiind înregistrate, evident că nu au fost nici impozitate.

În cauză a fost administrată proba cu martorii Furus G., Furus N., Karoly F.-L., si cu expertiză contabilă efectuată de expert contabil R. E., urmând ca inculpatul să achite costul expertizei în sumă de 1.400 lei, fiind efectuată si o contraexpertiză de către expert contabil BojinAdrian.

Din materialul probator administrat în cauză – declarațiile martorilor Furus G., Furus N., Karoly F.-L., expertiza contabilă efectuată de expert contabil R. E. și contraexpertiza realizată de expert contabil BojinAdrian, instanța de fond a reținut, în fapt, că societatea comercială FEDON SRL înființată în anul 1998 de către numiții Fagyas F. și Fagyas Dorotya, a fost preluată de inculpatul B. N. prin contractul de cesiune autentificat de BNP B. E. din municipiul B., în anul 2005, prin contract fiind stipulat că societatea este preluată de câtre inculpat cu activ și pasiv.

După preluarea societății, în perioada 2005-2007 în urma operațiunilor comerciale efectuate prin societatea comercială pe care o administra, inculpatul a realizat venituri, pe care însă nu le-a înregistrat în evidențele contabile, sustrăgându-se implicit de la plata obligațiilor fiscale față de bugetul de stat.

Conform adresei ORC de pe lângă Tribunalul B., la data de 12.01.2007 a fost numită în calitate de lichidator judiciar CABINET I. O. F., cu sediul în municipiul B., ., ., județul B..

S-a reținut că inculpatul a efectuat livrări de material lemnos către diverși clienți, precum . S. G., PFA Furus G., IF Furus N., . B., de la care a încasat sumele aferente contravalorii mărfurilor furnizate, fără însă de a le înregistra în evidențele contabile, la fel ca nici o altă operațiune comercială dintre cele desfășurate.

Începând cu luna februarie 2005, inculpatul a omis depunerea declarațiilor fiscale și întocmirea balanței de verificare și bilanțuri contabile, prevăzute prin dispozițiile legale.

S-a apreciat că fapta inculpatului a fost confirmată și prin expertiza efectuată, respectiv prin contraexpertiza întocmită de expert B. A. care a stabilit că societatea pentru activitatea desfășurată în perioada februarie 2005-iulie 2007, perioadă pentru care inculpatul nu a putut prezenta acte contabile datorează bugetului de stat următoarele sume: pentru cele 12 facturi identificate suma de 34.080,245 lei, iar pentru 238 buc. facturi neidentificate suma de 693.952,07 lei, suma incluzând și majorări dobânzi precum penalități de întârziere.

Expertul prin estimare a stabilit că și de pe urma celor 238 facturi neidentificate, s-a obținut același venit mediu ca si în cazul celor 12 facturi identificate(5 topuri de facturi cumpărate de inculpat însumând 250 de facturi).

S-a constatat că în urma expertizei, necontestată de apărătorul inculpatului și nici de către reprezentantul Parchetului, inculpatul datorează părții vătămate suma totală de 728.032,30 lei.

S-a apreciat că punctul de vedere expus în scris de partea civilă S. R. prin A.-DGFP B., nu va putea fi luat în considerare, din moment ce arătând pretinsele erori comise prin expertize, nu a efectuat calculul corect al prejudiciului stabilit prin expertiză, menținându-și constituirea ca parte civilă asupra sumei inițiale de 1.017.641 lei.

Luând în considerare starea de fapt expusă precum concluziile expertizei, conform căreia în perioada de când inculpatul a preluat societatea respectiv 2005-2007 prejudiciul cauzat bugetului statului este de 728.032,30 lei, instanța a admis în parte pretențiile cu privire la suma indicată.

Astfel s-a apreciat că la stabilirea prejudiciului trebuie avută în vedere perioada dintre anii 24.02._07, respectiv de când inculpatul a preluat societatea de la foștii administratori, prejudiciul creat derivând din însăși săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de către inculpat, în calitate de administrator al ., în nici un caz prejudiciul cauzat de către foștii administratori Fagyas F. și Fagyas Dorothya, neputând fi impus în sarcina inculpatului.

Conform celor de mai sus, prima instanță a constatat că inculpatul B. N. a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, care sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit datorat bugetului de stat, a cauzat acesteia un prejudiciu în sumă totală de 728.032,30 lei.

În drept, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

În acest context, s-a dispus condamnarea inculpatului B. N., fiul lui P. și L., născut la data de 06.03.1975 în orașul C., județul C., domiciliat în orașul C., ..1, județul C., posesor al CI . nr._ CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, respectiv “omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a, teza a-II-a, și lit.b Cod penal, pe durata de 2 (doi) ani, potrivit dispozițiilor 65 Cod penal raportat la art.66 Cod penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

La stabilirea și aplicarea acestor pedepse, sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele reale de săvârșire, valoarea ridicată a prejudiciului, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind infractor primar, context în care s-a apreciat că numai prin aplicarea unei pedepse principale într-un cuantum la minimul special prevăzut de lege, scopul reeducativ al pedepsei poate fi atins, considerente față de care s-a concluzionat că nu se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, potrivit dispozițiilor art. 18/1 Cod penal întrucât fapta inculpatului prezintă pericolul social al unui infracțiuni și nu este în mod vădit lipsită de importanță.

Cu privire la latura civilă a cauzei, în baza dispozițiilor art. 14-16 Cod procedură penală combinat cu dispozițiile art.998 și art. 1003 Cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente ., cu sediul în municipiul B., ., ., județul B., prin lichidator judiciar Cabinet I. O. F., cu sediul în municipiul B., ., ., județul B., la plata sumei de 728.032,30 lei plus accesoriile ce se vor calcula inclusiv până la data plății debitului de mai sus, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B. prin Administrația Finanțelor Publice B..

Conform dispozițiilor art.163 alin.1, alin.2, alin.5 și alin.6 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art.164 alin.3 Cod procedură penală, s-a instituit un sechestru judiciar asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 728.032,30 lei, plus accesoriile ce se vor calcula inclusiv până la data plății debitului de mai sus.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial, urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. și partea civilă S. R. - prin A.N.A.F. – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B., recursuri care au fost înaintate spre soluționare Curții de Apel B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel B. sub nr._, fiind stabilit termen pentru soluționarea căilor de atac formulate la data de 20.09.2012.

La termenul fixat, față de dispozițiile art. XXIV alin. 2 și 3 din Legea nr.202/2010 care nu au adus modificări în ceea ce privește art. 9 din Legea nr. 241/2005, privind evaziunea fiscală, decât cu privire la competența de judecată în primă instanță și nu cu privire la numărul căilor de atac recunoscute de lege pentru această infracțiune și având în vedere totodată și interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra acestui articol, instanța de control judiciar a pus în discuția părților prezente recalificarea căii de atac în prezenta cauză, respectiv din recurs în apel.

În consecință, în temeiul art. XXIV alin.2 și 3 din Legea nr.202/2010, s-a procedat la recalificarea în cauză a căii de atac și s-a stabilit că aceasta este apelul.

Astfel, prin decizia penală nr. 94/A din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel B., s-a declinat în favoarea Tribunalului C. – Secția penală, competența de soluționare a cauzei penale ce formează obiectul dosarului penal nr._, având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. și Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B. împotriva sentinței penale nr.56/08.03.2012 a Judecătoriei Târgu S..

Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că prin Legea nr.202/2010 infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 au fost trecute din competența de judecată în primă instanță a judecătoriei în competența de judecată în primă instanță a tribunalului.

Art. XXIV alin. 2 din Legea nr. 202/2010 constituie temeiul legal pentru continuarea judecării în primă instanță a infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 de către judecătorii după . Legii nr. 202/2010, dacă aceste instanțe au fost legal învestite înainte de . acestei legi.

În același timp, art. XXIV alin. 3 prevede că în caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare ( la prima instanță ) sunt aplicabile noile dispoziții privind competența, de unde rezultă că, în lipsa dispoziției de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare, sunt aplicabile vechile dispoziții privind competența de judecată în apel și în recurs.

Din interpretarea dispozițiilor art.XXIV alin.2 și 3 din Legea 202/2010 rezultă așadar că sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea 241/2005 pronunțate după . Legii nr. 202/2010 sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel.

Atât înainte de . Legii nr.202/2010, cât și ulterior, sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 sunt supuse apelului și recursului, prin legea menționată neoperând nicio modificare referitoare la numărul căilor de atac în cazul acestei categorii de sentințe

P. urmare, având în vedere dispozițiile art. 39 alin. 1 și art. 42 Cod procedură penală, Curtea de Apel B., admițând excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a apelurilor declarate în cauză în favoarea Tribunalului C. – Secția penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr. dosar_ la data de 27.09.2012.

Relativ la apelurile declarate în cauză împotriva sentinței penale nr.56 din 08 martie 2012 a Judecătoriei Târgu S., pronunțată în dosarul nr._:

A. În ceea ce privește apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S., hotărârea este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că sentința penală atacată este netemeinică atât în ceea ce privește pedeapsa mică aplicată inculpatului, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare a acesteia apreciindu-se că instanța de fond nu a dat relevanță naturii și gravității infracțiunii comise, precum și cuantumului prejudiciului nerecuperat.

De asemenea, s-a susținut că hotărârea atacată este nelegală întrucât prima instanță nu a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 alin.1 lit.c Cod penal și nu a aplicat, în temeiul art.65 Cod penal raportat la art.66 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c Cod penal.

Oral s-au suplimentat motivele de apel, precizându-se că sentința atacată este nelegală și pentru că prima instanță a omis să aplice și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c Cod penal, iar legat de latura civilă a cauzei, s-a solicitat a se constata că, întrucât în prezent, societatea parte responsabilă civilmente este radiată, astfel că se impune doar obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile către partea civilă, astfel cum rezultă din expertiza efectuată de către expertul B. A., cu respingerea pretențiilor părții civile calculate pentru perioada anterioară preluării de către inculpat a societății ..

De asemenea, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra suportării costului celor două expertize dispuse în cauză, s-a solicitat și obligarea inculpatului la plata acestora.

B. În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă S. R. - prin A.N.A.F. – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B., hotărârea este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul laturii civile a cauzei.

Astfel, s-a precizat că în mod eronat și printr-o interpretare greșită a legii și a probelor administrate în cauză, prima instanță nu a admis constituirea de parte civilă formulată împotriva inculpatului B. N. la nivelul prejudiciului reclamat de 1.017.641 lei, la care se adaugă penalități de întârziere de la data săvârșirii faptei și până la data plății efective.

Bazându-se pe raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 728.032,30 lei plus accesoriile ce se vor calcula inclusiv până la data plății debitului de mai sus, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B. prin Administrația Finanțelor Publice B..

Sub acest aspect se învederează că partea civilă nu și-a însușit în totalitate concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză întrucât expertul a analizat activitatea părții responsabile civilmente . pentru perioada 2005-2007, perioadă mai mică decât organele de inspecție fiscală, acestea din urmă efectuând o inspecție potrivit OG nr.92/2003 pentru perioada 01.01.2002 – 10.07.2007 în urma căreia s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr.287/10.07.2007 stabilindu-se obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de 1.017.641 lei.

Se apreciază că instanța de fond în mod eronat a investit expertul cu întocmirea unui raport contabil numai pentru perioada februarie 2005 – 2007, în condițiile în care perioada cercetată în cursul urmăririi penale este mult mai mare.

Același aspect a fost învederat și primei instanțe prin punctul de vedere nr._/01.02.2012, organele de cercetare penală solicitând efectuarea unei inspecții fiscale la societatea în cauză pentru o perioadă de timp mai mare decât cea avută în vedere de expert.

Astfel, s-a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii constituirii de parte civilă astfel cum a fost formulată și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 1.017.641 lei la care se adaugă și la care se adaugă penalități de întârziere de la data săvârșirii faptei și până la data plății efective.

In stanța de apel examinând hotărârea atacată în baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de apel invocate în baza art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, dar în cadrul limitelor arătate de alin.1 al art.371 Cod procedură penală, a constatat că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. este fondat în ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat, iar cel declarat de partea civilă S. R. - prin A.N.A.F. – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B. este nefondat, pentru următoarele motive:

Sub aspectul laturii penale, a constatat că prima instanță a coroborat în mod judicios materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești – adresa nr.85/11.07.2007 a DGFP B.(fila 10 dosar urmărire penală – vol.I); procesul-verbal nr.2387/10.07.2007 al DGFP B. – Activitatea de Inspecție Fiscală și anexe (filele11-19; 20-36 dosar UP– vol.I); contract de cesiune și act adițional la actul constitutiv al . – J_ (filele 337-339 dosar urmărire penală – vol.I); note explicative(filele 40-41 dosar urmărire penală – vol.I); situații TVA și liste documente(filele42-52 dosar urmărire penală – vol.I); adresa nr.8753/22.06.2007 a ORC de pe lângă Tribunalul B.(filele 43-64 dosar urmărire penală – vol.I); procuri speciale(filele 65-66 dosar urmărire penală – vol.I); adresa nr.94999A/23.11.2006 a DGFP B. și anexe(filele 67-116 dosar urmărire penală – vol.I); procese-verbale din noiembrie 2006(filele 117-118 dosar urmărire penală – vol.I); proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare(fila 119 dosar urmărire penală – vol.I); declarații învinuit(filele 143-153 dosar urmărire penală – vol.I); declarații martori(filele 157-164 dosar urmărire penală – vol.I; filele 248,276-277 dosar instanță fond– vol.II); adresa nr._/13.10.2010 a ORC de pe lângă Tribunalul B. (fila 268 dosar instanță fond– vol.II); raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil R. E.(filele 314-322 dosar instanță fond– vol.II); completarea la raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil R. E.( filele 345-352 dosar instanță fond– vol.II); raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil B. A.(filele 414-439 dosar instanță fond– vol.III); Punctul de vedere exprimat de expertul contabil B. A.(filele 457-468 dosar instanță fond – vol.III) și a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și anume că inculpatul B. N., în calitate de administrator al . B., în perioada februarie 2005 - iulie 2007 a realizat venituri ca urmare a operațiunilor comerciale efectuate prin societatea comercială pe care o administra, pe care nu le-a înregistrat în evidențele contabile, nu a depus declarațiile fiscale și nu a întocmit balanța de verificare și bilanțuri contabile, prevăzute prin dispozițiile legale, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligațiilor fiscale față de bugetul de stat, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare probelor administrate - infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Tribunalul a constatat că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B. N. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin 1 lit. b din Legea nr.241/2005, au fost examinate în mod plural și corect criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, fără preeminența vreunuia din acestea, și anume limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura relațiilor vătămate - relațiile sociale referitoare la stabilirea corectă și exactă a stării fiscale de fapt, colectarea taxelor, impozitelor și contribuțiilor și îndeplinirea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor, împrejurările comiterii, circumstanțele reale în care a fost săvârșită, urmările produse, valoarea ridicată a prejudiciului, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cu un copil minor în întreținere, cu o atitudine procesuală corectă pe parcursul urmăririi penale, prevalându-se de dreptul la tăcere în cursul cercetării judecătorești(file 278 dosar instanță de fond), precum și cu manifestarea disponibilității pentru acoperirea prejudiciului(fila 143 verso, 145 dosar urmărire penală).

Avându-se în vedere dispozițiile art.52 Cod penal, s-a constatat că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și în ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unei pedepse inculpatului stabilită la minimul special al pedepsei închisorii cu executare în regim de detenție.

Astfel, în speță, s-a reținut că prin evaluarea atât a circumstanțelor reale, cât și personale, instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei, stabilind o pedeapsă corespunzătoare de 2 ani închisoare, la minimul special prevăzut de lege, în modalitatea suspendării condiționate a executării, nefiind justificată așadar nici majorarea acesteia, nici modificarea modalității de executare, întrucât în contextul cauzei, aceasta oferă suficiente garanții privind realizarea scopului înscris în art. 52 Cod penal.

Potrivit art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, infracțiunea de evaziune fiscală se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi.

Totodată, conform art.65 alin.1 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura si gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Desigur când aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, cum este în speță, sunt incidente dispozițiile art.65 alin.3 din același cod, potrivit cărora condiția arătată în alin.1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită.

Conform art.64 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii;d) drepturile părintești; e) dreptul de a fi tutore sau curator.

Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b) nu se poate pronunța decât pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a), afară de cazul când legea dispune altfel.

De asemenea, în conformitate cu art. 12 din Legea nr.241/2005, nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege.

A apreciat că se mai impune precizarea că în speța dedusă judecății, în raport de infracțiunea pentru care inculpatul a fost judecat și condamnat de prima instanță, de circumstanțele concrete în care acesta a comis fapta, precum și de datele care caracterizează persoana inculpatului și având totodată în vedere practica Curții Europene a Drepturilor Omului în privința necesității de a analiza circumstanțele concrete care să determine interzicerea persoanelor condamnate să exercite drepturi fundamentale, aplicată ca pedeapsă accesorie (Hotărârea S. și P. contra României și Hotărârea Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord) rezultă că se impunea a-i fi interzise inculpatului și drepturile prevăzute de art.64 lit.c Cod penal, întrucât din economia actelor aflate la dosarul cauzei reiese împrejurarea că infracțiunea a fost comisă și are legătură cu exercitarea unei funcții, profesii sau activități și anume fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societății comerciale.

Conform art.53 alin.3 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64, în condițiile prevăzute în art. 71, iar în conformitate cu art.71 alin.1-2 și 5 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64.

Condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Or, instanța de fond omițând și aplicarea pedepsei complementare și accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.c Cod penal, în contextul în care a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a, teza a-II-a, și lit.b Cod penal, pe durata de 2 (doi) ani, potrivit dispozițiilor 65 Cod penal raportat la art.66 Cod penal, iar în baza dispozițiilor art. 71 alin. 1 și alin.2 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a, teza a-II-a, și lit.b Cod penal, pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, judecătoria a pronunțat o hotărâre nelegală.

Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că prin adresa nr._/16.06.2008(filele 139-140 dosar urmărire penală – vol.I), Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B. s-a constituit parte civilă în cauză, astfel cum s-a stabilit prin raportul de inspecție fiscală nr.2387/10.07.2007, cu suma de 1.017.641 lei reprezentând obligații fiscale cu titlu de TVA și impozit pe profit, precum și majorări de întârziere și penalități de întârziere până la data plății efective, astfel – TVA – impozit suplimentar = 226.951 lei, majorări de întârziere = 221.356 lei, penalități de întârziere = 24.862 lei, precum și impozit pe profit – impozit suplimentar = 299.323 lei; majorări de întârziere = 217.079 lei și penalități de întârziere = 28.070 lei, solicitând introducerea în cauză ca persoană responsabilă civilmente a . B. și instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului în vederea asigurării reparării prejudiciului.

În fața instanței de fond a fost menținută această constituire de parte civilă(filele 264-266 dosar instanță fond - vol.II ).

Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B. a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul laturii civile a cauzei.

S-a precizat că în mod eronat și printr-o interpretare greșită a legii și a probelor administrate în cauză, bazându-se pe raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente . numai la plata sumei de 728.032,30 lei plus accesoriile ce se vor calcula inclusiv până la data plății, și astfel prima instanță nu a admis constituirea de parte civilă formulată la nivelul prejudiciului reclamat de 1.017.641 lei, la care se adaugă penalități de întârziere de la data săvârșirii faptei și până la data plății efective.

S-a învederat că partea civilă nu și-a însușit în totalitate concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză întrucât expertul a analizat activitatea părții responsabile civilmente . pentru perioada 2005-2007, perioadă mai mică decât organele de inspecție fiscală, acestea din urmă efectuând o inspecție potrivit OG nr.92/2003 pentru perioada 01.01.2002 – 10.07.2007 în urma căreia s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr.287/10.07.2007 stabilindu-se obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de 1.017.641 lei.

S-a apreciat că instanța de fond în mod eronat a investit expertul cu întocmirea unui raport contabil numai pentru perioada februarie 2005 – 2007, în condițiile în care perioada cercetată în cursul urmăririi penale este mult mai mare.

Astfel, s-a solicită modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii constituirii de parte civilă astfel cum a fost formulată și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 1.017.641 lei la care se adaugă și la care se adaugă penalități de întârziere de la data săvârșirii faptei și până la data plății efective.

Instanța de apel, analizând latura civilă a sentinței atacate prin prisma criticilor formulate prin raportare la actele și lucrările dosarului, a reținut, în primul rând, că în conformitate cu dispozițiile art.317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea, iar din acest punct de vedere, trebuie precizat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S. nr.589/P/2007 din data de 28.04.2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. N. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 constând în aceea că în calitate de administrator al . B., în perioada februarie 2005 - iulie 2007 a realizat venituri ca urmare a operațiunilor comerciale efectuate prin societatea comercială pe care o administra, pe care nu le-a înregistrat în evidențele contabile, nu a depus declarațiile fiscale și nu a întocmit balanța de verificare și bilanțuri contabile, prevăzute prin dispozițiile legale, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligațiilor fiscale față de bugetul de stat.

Faptul că anterior încheierii contractului de cesiune din 24.02.2005, numiții Fagyas F. și Fagyas Dorotya care au înființat . B. au omis de a depune la ORC bilanțurile aferente anilor 2002, 2003, 2004, înregistrând debite față de bugetul statului nu poate fi imputat inculpatului, acesta fiind urmărit penal și cercetat numai pentru fapte de natură penală săvârșite în perioada menționată anterior.

Cu privire la cuantumul prejudiciului, având în vedere limitele judecății astfel cum au fost stabilite prin actul de sesizare al instanței, s-a constatat că în cauză, la solicitarea inculpatului(fila 278 dosar instanță fond – vol.I), s-a dispus în cauză efectuarea a două rapoarte de expertiză contabilă.

Astfel, relativ la poziția procesuală a părții civile față de expertizele efectuate în cauză, s-a reținut că au fost formulate obiecțiuni(filele 328-329 dosar instanță fond – vol.II) la primul raport de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil R. E.(filele 314-322 dosar instanță fond), admise de prima instanță, potrivit încheierii de ședință din 31.03.2011(fila 332 dosar instanță fond – vol.II), în consecință, fiind efectuată completarea la raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil R. E.(filele 345-352 dosar instanță fond– vol.II).

Așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din 06.10.2011(fila 358 dosar instanță fond - vol.II), s-a dispus comunicarea unui exemplar al anterior menționatei completări la raportul de expertiză judiciară pentru exprimarea poziției față de aceasta, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B. formulând obiecțiuni(filele 373 - 376 dosar instanță fond – vol.II).

În acest context, la termenul din 10.11.2011(fila 390 dosar instanță fond – vol.II), s-a dispus efectuarea unei noi expertize contabile de către expertul contabil B. A., care a întocmit raportul de expertiză contabilă judiciară de la filele 414-439 dosar instanță fond– vol.III.

Relativ la acest raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil B. A., partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B. a precizat prin nota de ședință de la filele 445-447 dosar instanță fond – vol.III că își însușește concluziile acestuia cu excepția anexei nr.1 rândul 12 arătând că expertul a preluat din factura nr._/29.06.2006 valoarea finală a facturii 0(zero) în loc de 1960 lei și TVA 1960 lei în loc de 372,4 lei, precum și cu excepția anexei nr.2 rândul 12, unde s-a preluat valoarea finală a facturii de 0(zero) în loc de 1960 lei, impozit pe profit 0(zero) în loc de 313,60 lei.

Cu privire la aspectele menționate anterior, prin Punctul de vedere exprimat de expertul contabil B. A.(filele 457-468 dosar instanță fond – vol.III) acestea au fost explicate arătându-se că factura nr._/29.06.2006(f.459) conține ca sumă înscrisă, doar pe coloana a 6 a valoarea TVA - lei, valoarea de 1960 lei și nu și-a permis să procedeze la corectarea acesteia și să aprecieze că suma de 1960 lei ar fi trebuit luată drept bază de calcul, mai ales că era și este posibil ca această factură să reprezinte o factură de diferență, nefacturată inițial și aferentă unei alte facturi neidentificate, iar în lipsa unei facturi corrective nu se poate proceda altfel.

Sub același aspect, Tribunalul a mai reținut că din punct de vedere legal și contabil, potrivit art.159 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal,

(1) Corectarea informațiilor înscrise în facturi sau în alte documente care țin loc de factură se efectuează astfel:

a) în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează și se emite un nou document;

b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informațiile din documentul inițial, numărul și data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informațiile și valorile corecte, fie se emite un nou document conținând informațiile și valorile corecte și concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul și data documentului corectat.

(2) În situațiile prevăzute la art. 138 furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi sau alte documente, cu valorile înscrise cu semnul minus, când baza de impozitare se reduce sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fi transmise și beneficiarului, cu excepția situației prevăzute la art. 138 lit. d).

(3) Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal și au fost constatate și stabilite erori în ceea ce privește stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite facturi de corecție conform alin. (1) lit. b) către beneficiari. Pe facturile emise se va face mențiunea că sunt emise după control și vor fi înscrise într-o rubrică separată în decontul de taxă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în aceste facturi în limitele și în condițiile stabilite la art. 145 - 147^2.

P. urmare, avându-se în vedere ansamblul probator administrat în cauză, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, s-a constatat că în mod corect a fost stabilit cuantumul prejudiciului cauzat părții civile în perioada februarie 2005-iulie 200, la suma de 728.032,30 lei, plus accesoriile până la data plății efective și s-a instituit sechestru judiciar asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența acestei sume, fiind respinse celelalte pretenții ca nefondate.

Tot sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că potrivit relațiilor furnizate instanței de apel de către ONRC – Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B. nr._/30.10.2012(f.42-46 dosar apel) și notei de ședință emisă de Cabinetul I. de Insolvență F. O. din care rezultă că acest cabinet a fost descărcat de atribuții(fila 57 dosar apel), prin sentința civilă nr.2189/SIND din 18.10.2012 a Tribunalului B., definitivă prin nerecurare atașată(fila 58 dosar apel), s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei . B. și radierea debitorului din registrul comerțului.

Față de cele ce preced, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Tribunalul a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S.împotriva sentinței penale nr. 56 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Târgu S., pe care a desființat-o în parte, sub aspectul individualizării pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, precum și sub aspectul soluționării laturii civile și rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, a aplicat inculpatului B. N. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, a cărei executare se va suspenda pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal.

Întrucât expertizele contabile au fost efectuate la solicitarea inculpatului(fila 278 dosar instanță fond – vol.I), profitându-i acestuia și având în vedere solicitările și notele de evaluare al experților contabili R. E.(filele 301, 312 -313, 335, 386 dosar instanță fond - vol.II) și B. A.(filele 408-409 dosar instanță fond – vol.III), în temeiul art.190 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească Biroului de Expertize Judiciare din cadrul Tribunalului C. suma de 1.400 lei, c/v expertizei contabile judiciare efectuată de expertul contabil R. E. și suma de 2.730 lei, c/v expertizei contabile judiciare efectuată de expertul contabil B. A..

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă S. R., prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice B. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat partea civilă să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea civilă S. R.-A.-DGFP B. care a criticat soluția de respingere a apelului declarat de recurentă împotriva sentinței penale nr. 56/08.03.2012 a Judecătoriei Tg. S. solicitând casarea deciziei și a sentinței atacate în privința cuantumului despăgubirilor civile la care inculpatul a fost obligat către recurenta-parte civilă A., apreciind ca fiind corectă suma de 1.017.614 lei și nu cea de 728.032,30 lei stabilită de instanță. S-a arătat că, în mod eronat, în expertiza efectuată în cauză s-a stabilit numai cuantumul prejudiciului cauzat de inculpat în perioada 2005-2007, ca fiind suma de 728.032,30 lei, deoarece în realitate prejudiciul trebuia stabilit pe o perioadă mult mai mare astfel cum s-a stabilit prin raportul de inspecție fiscală, acest prejudiciu fiind aferent perioadei 2002-2007 și ridicându-se la suma de 1.017.614 lei. A mai arătat că statul nu putea fi obligat la cheltuieli judiciare în apel.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 385/9 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prima instanță a stabilit, prin coroborarea tuturor probelor administrate, o stare de fapt și o încadrare juridică corectă a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin 1 lit. b din L241/_ pentru care a fost condamnat inculpatul B. N.

P. decizia penală nr. 2/A/13.03..2013 a Tribunalului C. s-a respins, între altele, apelul declarat de partea civilă S. R.-A.-DGFP B. și s-a menținut obligarea inculpatului la plata sumei de 728.032,30 lei despăgubiri civile, astfel cum a fost stabilită de prima instanță.

Recursul declarat de partea civilă S. R.-A.-DGFP B. vizează cuantumul prejudiciului și obligarea părții civile la cheltuieli judiciare în apel.

Tribunalul a motivat stabilirea cuantumului prejudiciului datorat părții civile ca fiind suma de 728.032,30 lei aferentă perioadei 2005-2007, Curtea însușindu-și această motivare extrem de detaliată.

Astfel, în mod corect tribunalul a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art.317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea, iar prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S. din data de 28.04.2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. N. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 constând în aceea că în calitate de administrator al . B., în perioada februarie 2005 - iulie 2007 a realizat venituri ca urmare a operațiunilor comerciale efectuate prin societatea comercială pe care o administra, pe care nu le-a înregistrat în evidențele contabile, nu a depus declarațiile fiscale și nu a întocmit balanța de verificare și bilanțuri contabile, prevăzute prin dispozițiile legale, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligațiilor fiscale față de bugetul de stat.

De asemenea s-a apreciat în mod corect faptul că, nu poate fi imputată inculpatului împrejurarea că, anterior încheierii contractului de cesiune din 24.02.2005, numiții Fagyas F. și Fagyas Dorotya, care au înființat societatea-parte responsabilă civilmente- . B. ( în prezent radiată), au omis de a depune la ORC bilanțurile aferente anilor 2002, 2003, 2004, înregistrând debite față de bugetul statului, această împrejurare și persoanele respective nefăcând obiectul dosarului de față. Eventualul prejudiciu generat de fapte ce nu fac obiectul dosarului va putea fi recuperat pe calea unei acțiuni separate în instanța civilă

Cu privire la cuantumul prejudiciului, având în vedere limitele judecății astfel cum au fost stabilite prin actul de sesizare al instanței, cele două rapoarte de expertiză contabilă (primul întocmit de expert contabil R. E. și al doilea de către expertul contabil B. A.) au stabilit în mod corect ca acest cuantum al prejudiciului este de 728.032,30 lei, plus accesoriile până la data plății efective .

Din acest punct de vedere critica adusă de recurentă deciziei atacate este nefondată

Tot nefondată este și critica privind greșita obligare a părții civile, căreia i s-a respins apelul, la plata cheltuielilor judiciare prilejuite de acest apel întrucât s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 alin 2 Cod procedură penală care prevăd că în cazul declarării apelului ori recursului ori al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate departea căreia i s-a respins ori și-a retras apelul, recursul ori cererea. Dispozițiile legale menționate nu prevăd exceptarea statului de la plata cheltuielilor judiciare.

Față de cele ce preced, în baza art. 385/9 Cod procedură penală, apreciind legală și temeinică decizia recurată, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă S. R.-A.N.A.F prin D.G.F.P B. împotriva deciziei penale nr. 2/A din data de 13.03.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, pe care o va menține.

Va dispune plata onorariului traducătorului de limba maghiară în sumă de 160 de lei din fondurile Ministerului Justiției, sumă care rămâne în sarcina statului.

În baza art. 189 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat în sumă de câte 200 de lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurenta-parte civilă la plata a 400 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă S. R.-A.N.A.F prin D.G.F.P B. împotriva deciziei penale nr. 2/A din data de 13.03.2013 pronunțată de Tribunalul C. dosarul penal nr._, pe care o menține.

Dispune plata onorariului traducătorului de limba maghiară în sumă de 160 de lei din fondurile Ministerului Justiției, sumă care rămâne în sarcina statului.

În baza art. 189 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat în sumă de câte 200 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurenta-parte civilă la plata a 400 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07.06.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

A. D. C. G. pt. A. C. M.

aflată în concediu de odihnă

semnează președintele completului

A. D.

Grefier,

C. G.

Red. A.D.-20.06.2013

Dact. C.G.-1.07.2013

2 ex

Jud. fond –F.C. F.

Jud. apel-E.M.; R.I.Z.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 70/2014. Curtea de...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 538/2013. Curtea de... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 541/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 541/2013. Curtea de Apel BRAŞOV