Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Încheierea nr. 8/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 8/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-03-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.8/U DOSAR NR._
Ședința publică din data de 17 martie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CJDL5:
Judecător de Drepturi și Libertăți – N. H.
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror M. R.– din cadrul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție - DIICOT- Serviciul Teritorial B..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpata B. N., împotriva încheierii Camerei de Consiliu nr. 24/UP din data de 13 martie 2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea inculpată B. N., în stare de arest ( deținută în Arestul IPJ B. ) asistată de apărătorul ales, avocat P. V..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța procedează la identificare inculpatei B. N. – fiica lui I. și V., născută în 10 noiembrie 1963 în Tg. Sercuiesc, Jud. C..
Instanța, în raport de prevederile art. 242 alin.8 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatei B. N. dreptul de a da o declarație în fața instanței de judecată cu privire la motivele pentru care a formulat cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Întrebată fiind, contestatoarea inculpată B. N. arată că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de judecată.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 388Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra contestației.
Avocat P. V., având cuvântul pentru contestatoarea inculpată B. N., solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii instanței de fond și rejudecând să se admită această cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar întemeiată pe dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală.
Apreciază că nu mai subzistă temeiul legal care au stat inițial la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi . De altfel această cauză a fost de competența Judecătoriei B. până la . noului cod penal. Prin încheierile din decembrie și ianuarie, inculpatei i s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura preventivă prevăzută de art. 145 vechiul Cod de procedură penală, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. P. a declarat recurs de fiecare dată, recurs ce a fost admis de către Tribunalul B., motivele admiterii acestor recursuri fiind acela că în cauză se mai fac cercetării. În decembrie s-a susținut că în cauză urmează să mai fie audiate părți vătămate, lucru care între timp s-a și întâmplat, toate părțile vătămate au fost audiate, toate părțile vătămate și-au recuperat prejudiciul de la bancă, banca fiind aceia care s-a constituit parte civilă în continuare. Iar în ianuarie recursul a fost admis pe motivul că în această cauză urmează să mai fie audiate niște angajate ale BCR-ului, care ar fi validat niște operațiunile pe care inculpata le-a făcut și aceste 8 persoane, indicate în propunerea de arestare preventivă, au fost audiate în această cauză.
În baza dispozițiilor noului cod de procedură penală, au avut posibilitatea de a studia dosarul și a observat că în această cauză nu mai există nici o persoană de audiat, cea ce se așteaptă este rezultatul unor expertize grafoscopice care privesc niște părți vătămate, expertize care trebuie să scoată în relief dacă acele persoane vătămate au semnat anumite ordine de plată. De asemenea mai există o problemă în acest dosar în sensul că inițial a început urmărirea penală în baza unei plângeri penale adresată de către BCR, ocazie cu care BCR s-a constituit parte civilă, cu suma în jur de 300 000 euro, însă în realitate nici până în prezent nu se știe care este prejudiciul, întrucât în urma cercetărilor ar exista prezumția, dacă nu chiar certitudinea, că pentru anumite operațiuni nu există nici un fel de înscrisuri.
A se avea în vedere că inculpata și-a recunoscut fapta de prima dată, a colaborat în permanență cu organul de urmărire penală, ba mai mult a explicat organelor de urmărire întreaga procedură prin care aceasta a sustras o sumă de bani, care nu a făcut-o pentru sine, ci pentru o cunoștință cu scopul de a o ajuta, dar cea cunoștință nu i-a returnat bani și a ajuns în această situație.
Ultima oară i s-a reproșat inculpatei că nu are nici un fel de intenție de a recupera prejudiciu și că nu a făcut nici un demers în acest sens. În situația în care este arestată, inculpata nici nu are cum să facă aceste demersuri, cu toate că asupra apartamentului familiei s-a pus sechestru asigurator.
În schimb în urma cercetărilor efectuate de DIICOT rezultă că acea persoană care a împrumutat banii de la inculpată a recunoscut aceste fapte, însă nu are posibilitatea în acest moment să dea această sumă, pe care să o predea BCR-ului. În schimb urmează a formula o acțiune civilă în așa fel încât să se obțină un titlu executoriu și să-l execute, întrucât această persoană are o . bunuri care în momentul de față nu pot fi vândute, respectiv casă, apartamente, ș.a. Ca orice acțiune civilă, premergătoare acțiunii este acea de a face o mediere, astfel încât în data de 24 martie 2014 s-a stabilit medierea cu persoana respectivă.
Precizează că încă nu a înțeles care este temeiul pentru care inculpata încă stă în arest preventiv. Apreciază că nu mai are cum să influențeze buna desfășurare a urmării penale, nu prezintă nici un fel de pericol pentru ordinea publică întrucât este la prima sa faptă penală, aceasta a avut un comportament ireproșabil în societate, de asemenea are un soț care este șomer și bolnav, două fiice și nu vede de ce nu ar putea fi cercetată în continuare în stare de libertate încercând să recupereze într-un fel s-au altul prejudiciul creat.
Temeiul care a stat inițial la baza luării măsuri arestării preventive a fost art. 148 lit. f Cod procedură penală, însă după noile reglementării este vorba de art. 223 alin. 2 teza II noul Cod procedură penală, unde într-adevăr fapta pentru care inculpata este cercetată ar depăși limita de 5 ani impusă de legiuitor. În schimb gravitatea faptei nu este un motiv pentru care ar trebui menținută în stare de arest preventiv. Acest lucru ar contravine dispozițiilor art. 5 paragraf 3 CEDO unde se statuează că instanțele nu ar trebui să se bazeze la prelungirea, menținerea arestării preventive nu mai pe gravitatea faptei ci și pe alte argumente pertinente și având posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu alte măsurii preventive. De aceea solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar. A se avea în vedere faptul că inculpata trebuie să facă o operație, având pietre la rinichi.
Totodată apreciază faptul că inculpata nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, aceasta a greșit a recunoscut și a colaborat cu organele de poliție, a avut un comportament procesual ireproșabil (condiție impusă de 242 alin. 2 Cod procedură penală), pentru aceste motive apreciază că această cerere poate fi admisă.
Reprezentatul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestație ca neîntemeiată, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică. Susține că se impune cercetarea în continuare în stare de arest a inculpatei prin raportare la dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală și nu se raportează doar la gravitatea faptei, faptă care a avut drept consecință producerea unui prejudiciului de aproximativ 300 000 euro, ci raportat și la modul și circumstanțele de comitere a inculpatei de a săvârși faptele, profitând de calitatea pe care o avea, practic ducând în eroare banca și profitând de toate resursele pe care le avea la dispoziție în calitate de salariat al BCR-ului.
Având în vedere modalitatea concretă de săvârșire, natura și gravitatea infracțiunilor, precum și prejudiciul deosebit de mare produs, în opinia parchetului, apreciază că în mod legal instanța de fond a dispus respingerea cererii de înlocuire a arestului preventiv cu măsura preventivă mai ușoară și restrictivă de libertate.
Ca urmare solicită respingerea contestației formulate.
Contestatoarea inculpată B. N., având ultimul cuvântul, arată a recunoscut și regretă faptele săvârșite, declarând întocmai cum a săvârșit faptele.
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
Deliberând asupra contestației penale de față:
Constată că prin încheierea nr. 24/UP/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ a fost respinsă în baza art. 242 alin 2 Cod procedură penală cererea formulată de inculpata B. N. având ca obiect înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul B. a reținut că inculpata B. N. a formulat la data de 11.03.2014 o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar motivat de împrejurarea că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea și apoi prelungirea duratei măsurii preventive în sensul că inculpata a început a face demersurile necesare recuperării prejudiciului cauzat prin infracțiune a cărei săvârșire a recunoscut-o de la început. S- a mai arătat că motivele care stau la baza cererii rezidă în situația materială precară a familiei, starea de boală a soțului său, dar și în faptul că nu se poate susține că inculpata prezintă pericol public nefiind vorba despre o infracțiune de violență.
S-a mai constatat că această cerere nu este întemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Inculpata B. N. este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă informatică, prevăzută de art. 249 din Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 5 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal 1968 în condițiile prevăzute de art. 5 din Codul penal (4 acte materiale - părți vătămate Zastranu M., M. M., A. G., R. Olguța G.) și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 din Cod penal 1968 în condițiile prevăzute de art. 5 din Codul penal cu aplicarea 41 alin. 2 din Codul penal 1968 în condițiile prevăzute de art. 5 din Codul penal (4 acte materiale - părți vătămate Zastranu M., M. M., A. G., R. Olguța G.), cu aplicare art. 33 lit. a din Codul penal 1968 în condițiile prevăzute de art. 5 din Cod penal.
Faptele inculpatei constau în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 12.04.2013, în calitate de salariat BCR în funcția de consilier Retail la Sucursala Județeană B. (din fișa postului învinuitei rezultă că aceasta avea dreptul de a folosi resursele informatice și de comunicații ale băncii), a efectuat operațiuni neautorizate-lichidări depozite la termen și transferuri ordine de plată-din conturile unui număr de patru clienți BCR în contul clientului GRIMBERG RAN, producând o fraudă de 239.900 Euro și 73.400 GBP, după cum urmează: la ora 09:37:34 a lichidat neautorizat un depozit al clientei ZASTRANU M. în sumă de 71.942,41 GBP și a alimentat contul clientului GRIMBERG RAN cu suma de 73.400 GBP; la ora 12:43:53, a lichidat neautorizat un depozit al clientei M. M. în sumă de 23.099,67 Euro, iar la ora de 12:44:30, un depozit în sumă de 28.934,08 USD și a transferat în contul lui GRIMBERG RAN suma de 44.900 Euro, suma provenită din depozitul în Euro și conversia în Euro a celui în USD; la ora 13:05:40, a lichidat neautorizat un depozit al clientei A. G. în sumă de 100.003,69 Euro și a transferat în contul clientului GRIMBERG RAN suma de 100.000 Euro. Lichidarea depozitului a fost făcută fără să existe solicitarea clientului, iar transferul a fost efectuat prin falsificarea semnăturii clientului la ordinul de plată; la ora 13:20:13 a lichidat neautorizat un depozit al clientei R. OLGUȚA-G. în sumă de 75.001,63 Euro, iar la ora 13:20:44, un depozit în sumă de 20.000,44 Euro și a transferat în contul clientului GRIMBERG RAN suma de 95,000 Euro.
Lichidările depozitelor au fost făcute fără să existe solicitarea clientului, iar transferul a fost efectuat prin falsificarea semnăturii clientului la ordinul de plată.
Prin Încheierea de ședință nr. 150/23 octombrie 2013 a Judecătoriei B. s-a admis propunerea D.I.I.C.O.T.-S.T. B. și în consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei B. N. pe o durată de 30 zile, măsura urmând să expire la data de 21.11.2013. Măsura preventivă a rămas definitivă prin respingerea recursului inculpatei. Măsura arestului preventiv a fost prelungită ulterior succesiv pentru câte 30 zile, aceasta urmând să expire la data de 21 martie 2014, inclusiv.
Măsura arestului preventiv a fost luată cu respectarea dispozițiilor procedurale și a garanțiilor procesuale conferite de lege inculpatei.
La momentul luării măsurii arestului preventiv și apoi la prelungirea duratei acestei măsuri a fost avută în vedere natura faptelor săvârșite, complexitatea cauzei și a constatat oportunitatea menținerii inculpatei în stare de arest preventiv pentru buna desfășurare a procesului penal și înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică care s-a apreciat că s-ar ivi dacă inculpata s-ar afla în stare de liberate.
În textul art. 242 alin. 2 Cod procedură penală legiuitorul a prevăzut care sunt condițiile în care o măsură preventivă se înlocuiește cu o altă măsură mai ușoară respectiv, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Ascultată în prezenta procedură, inculpata B. N. a recunoscut și-a exprimat regretul pentru faptele săvârșite, a arătat că încearcă recuperarea prejudiciului și înțelege să facă dovada susținerilor sale cu un contract de premediere și copii ale declarației martorului M. audiat de procuror și copie a procesului verbal de confruntare (aceste ultime două înscrisuri fiind avute în vedere de instanță la soluționarea propunerii de prelungire întrucât existau la dosar).
Aspectele invocate de inculpată nu aduc nimic nou, nu fac ca măsura arestului preventiv să nu mai fie oportună și proporțională în acest moment procesual când față de inculpată a fost prelungită durata măsurii apreciată ca fiind singura care poate asigura buna desfășurare a urmăririi penale.
Urmările concrete ale faptelor pentru care este cercetată inculpata, constând în grava afectare a raporturilor bancare, gradul de insecuritate indus pentru aceste raporturi financiare, beneficiile obținute de inculpată, relevă un grad de pericol social ridicat al faptelor și care se răsfrânge în mod efectiv asupra aprecierii existenței unui pericol concret ce ar rezulta dacă inculpata ar fi cercetată în stare de libertate. Tot astfel, în situația inculpatei, în acest moment procesual perioada de timp scursă de la data luării măsurii preventive nu depășește termenul rezonabil și apreciem că nu este oportună în acest moment alegerea unei măsuri preventive mai ușoară, așa cum am arătat mai sus, o astfel de măsură nefiind suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpata B. N., criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererea formulată de ea și să se înlocuiască arestul preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar întemeiată pe dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală.
În motivarea contestației formulate inculpata a arătat, prin intermediul avocatului ales că nu mai subzistă temeiul legal care a stat inițial la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi. De altfel această cauză a fost de competența Judecătoriei B. până la . noului cod penal. Prin încheierile din decembrie și ianuarie, inculpatei i s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura preventivă prevăzută de art. 145 vechiul Cod de procedură penală, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. P. a declarat recurs de fiecare dată, recurs ce a fost admis de către Tribunalul B., motivele admiterii acestor recursuri fiind acela că în cauză se mai fac cercetării. În decembrie s-a susținut că în cauză urmează să mai fie audiate părți vătămate, lucru care între timp s-a și întâmplat, toate părțile vătămate au fost audiate, toate părțile vătămate și-au recuperat prejudiciul de la bancă, banca fiind aceia care s-a constituit parte civilă în continuare. Iar în ianuarie recursul a fost admis pe motivul că în această cauză urmează să mai fie audiate niște angajate ale BCR-ului, care ar fi validat niște operațiunile pe care inculpata le-a făcut și aceste 8 persoane, indicate în propunerea de arestare preventivă, au fost audiate în această cauză; în cauză nu mai există nici o persoană de audiat, cea ce se așteaptă este rezultatul unor expertize grafoscopice care privește niște părți vătămate, expertize care trebuie să scoată în relief dacă acele persoane vătămate au semnat anumite ordine de plată. De asemenea mai există o problemă în acest dosar în sensul că inițial a început urmărirea penală în baza unei plângeri penale adresată de către BCR, ocazie cu care BCR s-a constituit parte civilă, cu suma în jur de 300 000 euro, însă în realitate nici până în prezent nu se știe care este prejudiciul, întrucât în urma cercetărilor ar exista prezumția, dacă nu chiar certitudinea, că pentru anumite operațiuni nu există nici un fel de înscrisuri.
Inculpata și-a recunoscut fapta de prima dată, a colaborat în permanență cu organul de urmărire penală, ba mai mult a explicat organelor de urmărire întreaga procedură prin care a sustras o sumă de bani, care nu a făcut-o pentru sine, ci pentru o cunoștință cu scopul de a o ajuta, dar cea cunoștință nu i-a returnat bani și a ajuns în această situație.
În urma cercetărilor efectuate de DIICOT rezultă că acea persoană care a împrumutat banii de la inculpată a recunoscut aceste fapte, însă nu are posibilitatea în acest moment să dea această sumă, pe care să o predea BCR-ului. În schimb urmează a formula o acțiune civilă în așa fel încât să se obțină un titlu executoriu și să-l execute, întrucât această persoană are o . bunuri care în momentul de față nu pot fi vândute, respectiv casă, apartamente, ș.a. Ca orice acțiune civilă, premergătoare acțiunii este acea de a face o mediere, astfel încât în data de 24 martie 2014 s-a stabilit medierea cu persoana respectivă.
Inculpata nu mai are cum să influențeze buna desfășurare a urmării penale, nu prezintă nici un fel de pericol pentru ordinea publică întrucât este la prima sa faptă penală, aceasta a avut un comportament ireproșabil în societate, de asemenea are un soț care este șomer și bolnav, două fiice și necesită o operație, având pietre la rinichi; aceasta a greșit a recunoscut și a colaborat cu organele de poliție, a avut un comportament procesual ireproșabil (condiție impusă de 242 alin. 2 Cod procedură penală).
Pentru aceste motive se impune admiterea cererii formulate de inculpată și cercetarea acesteia în continuare în stare de libertate încercând să recupereze într-un fel s-au altul prejudiciul creat.
Temeiul care a stat inițial la baza luării măsuri arestării preventive a fost art. 148 lit. f Cod procedură penală, însă după noile reglementării este vorba de art. 223 alin. 2 teza II noul Cod procedură penală, unde într-adevăr fapta pentru care inculpata este cercetată ar depăși limita de 5 ani impusă de legiuitor. În schimb gravitatea faptei nu este un motiv pentru care ar trebui menținută în stare de arest preventiv. Acest lucru ar contraveni dispozițiilor art. 5 paragraf 3 CEDO unde se statuează că instanțele nu ar trebui să se bazeze la prelungirea, menținerea arestării preventive doar pe gravitatea faptei ci și pe alte argumente pertinente și luând în permanență în calcul posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu alte măsurii preventive neprivative de libertate. De aceea se impune admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar. A se avea în vedere faptul că inculpata trebuie să facă o operație, având pietre la rinichi.
Analizând în aplicarea dispozițiilor art. 204 Cod penal raportat la art. 2451 Cod procedură penală hotărârea atacată și ținând seama de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este nefondată contestația formulată de inculpata B. N. pentru următoarele considerente:
Inculpata B. N. a fost arestată preventiv prin încheierea de ședință nr. 150/23 octombrie 2013 a Judecătoriei B. pe o durată de 30 zile, reținându-se ca temei al arestării preventive dispozițiile art. 148 lit. f din vechiul Cod de procedură penală. Măsura arestului preventiv a fost prelungită ulterior succesiv pentru câte 30 zile până la data de 21 martie 2014 inclusiv.
Pentru a se lua această măsură s-a reținut de către prima instanță că la dosar există indicii temeinice și probe că inculpata B. N. se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de „producere a unui prejudiciu patrimonial unei persoane prin modificarea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul” prevăzută de art. 49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal (4 acte materiale); acuzațiile aduse inculpatei constau în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 12.04.2013, în calitate de salariat BCR în funcția de consilier Retail la Sucursala Județeană B., a efectuat operațiuni neautorizate-lichidări depozite la termen și transferuri ordine de plată-din conturile unui număr de patru clienți BCR în contul clientului Grimberg Ran, producând o fraudă de 239.900 Euro și 73.400 GBP; astfel la ora 09:37:34 a lichidat neautorizat un depozit al clientei ZASTRANU M. în sumă de 71.942,41 GBP și a alimentat contul clientului Grimberg Ran cu suma de 73.400 GBP; la ora 12:43:53, a lichidat neautorizat un depozit al clientei M. M. în sumă de 23.099,67 Euro, iar la ora de 12:44:30, un depozit în sumă de 28.934,08 USD și a transferat în contul lui Grimberg Ran suma de 44.900 Euro, suma provenită din depozitul în Euro și conversia în Euro a celui în USD; la ora 13:05:40, a lichidat neautorizat un depozit al clientei A. G. în sumă de 100.003,69 Euro și a transferat în contul clientului Grimberg Ran suma de 100.000 Euro. Lichidarea depozitului a fost făcută fără să existe solicitarea clientului, iar transferul a fost efectuat prin falsificarea semnăturii clientului la ordinul de plată; la ora 13:20:13 a lichidat neautorizat un depozit al clientei R. OLGUȚA-G. în sumă de 75.001,63 Euro, iar la ora 13:20:44, un depozit în sumă de 20.000,44 Euro și a transferat în contul clientului Grimberg Ran suma de 95,000 Euro. Lichidările depozitelor au fost făcute fără să existe solicitarea clientului, iar transferul a fost efectuat prin falsificarea semnăturii clientului la ordinul de plată.
Măsura arestului preventiv a fost luată cu respectarea dispozițiilor procedurale și a garanțiilor procesuale conferite de lege inculpatei.
Potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură penală măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 în (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni).
Prima instanță a apreciat corect că deși în speță ar fi îndeplinite condițiile pentru luarea față de inculpată a măsurii controlului judiciar, evaluarea la acest moment a împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatei conduce la concluzia că o măsură preventivă mai ușoară cum este controlul judiciar nu este suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, natura și gravitatea infracțiunilor bănuite a fi comise de inculpată, precum și prejudiciul deosebit de mare produs reprezintă elemente care conturează o gravitate crescută a faptei comise.
Contrar celor susținute de inculpat în contestație, nu poate fi ignorată gravitatea faptei atunci când se analizează necesitatea privării de libertate a unui inculpat pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică; gravitatea faptei nu trebuie să constituie singurul criteriu în baza căruia să se concluzioneze că există pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului, însă modalitatea de comitere a faptei, prelungirea în timp a activității infracționale, numărul actelor materiale, caracteristicile faptei și consecințele acesteia, valoarea prejudiciului cauzat, reprezintă tot atâtea elemente de care trebuie să se țină seama și care trebuie coroborate cu circumstanțele personale ale inculpatului și cu alte elemente ce rezultă din dosar pentru a stabili dacă privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
De altfel, chiar și dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală fac referire la necesitatea evaluării gravității faptei, gravitatea faptei constituind, alături de alte elemente expres menționate în textul de lege menționat criterii pentru aprecierea necesității privării de libertate a inculpatului; această evaluare trebuie realizată nu doar la momentul luării măsurii arestării preventive ci și ulterior în cursul procedurii pentru a se stabili dacă măsura arestului preventiv se impune a fi prelungită respectiv menținută.
Pe altă parte chiar în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reliefat că gravitatea unei fapte poate justifica luarea sau menținerea stării de arest a unei persoane în condițiile în care durata acestuia nu a depășit o limită rezonabilă.
Văzând așadar că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere de judecător la momentul luării măsurii arestării preventive, că această măsură preventivă, chiar dacă este una extremă, este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică creat de inculpată prin faptele sale iar măsura preventivă a controlului judiciar nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin 1 Cod procedură penală – buna desfășurare a procesului penal, care se găsește încă în faza urmăririi penale – Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este atât legală cât și temeinică.
Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul B. a analizat aspectele invocate de inculpată în susținerea cererii sale, reiterate în contestație și a ajuns la concluzia corectă că nici unul dintre acestea nu pot sta la baza înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă mai ușoară a controlului judiciar.
Deși nu este cunoscută cu antecedente penale, are o familie și o stabilitate locativă, Curtea apreciază, similar primei instanțe că inculpata nu a oferit până în prezent garanții că nu își va relua activitatea infracțională sau că nu va încerca să influențeze părțile vătămate și martorii chemați să depună mărturie în cursul procesului penal; dimpotrivă convorbirile telefonice interceptate în mod legal în cauză, conduc la concluzia că inculpata este indiferentă față de faptele comise, nu are intenția de a coopera cu partea civilă BCR pentru a indica felul în care a procedat. Chiar dacă a susținut la un moment dat în declarațiile date că a mai procedat într-o modalitate similară încă din anul 2008, ceea ce a determinat efectuarea de noi verificări de către parchet, inculpata nu a oferit suficiente amănunte pentru a putea fi depistate conturile din care a luat bani; sub aparența colaborării cu organele judiciare, inculpata mizează totuși pe faptul că modalitatea în care a acționat face foarte greu de dovedit existența și a altor acte materiale.
Este adevărat că inculpata a recunoscut comiterea faptelor, susținând că le regretă, însă a făcut acest lucru doar după ce a fost pusă în fața dovezilor concrete obținute cu dificultate de organele judiciare; chiar și în prezent, raportat la stadiul procedurii Curtea constată că organele de urmărire penală au dispus expertizarea unor înscrisuri tocmai pentru că prejudiciul este contestat de inculpată, impunându-se din această perspectivă lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Pe altă parte împrejurarea susținută de inculpată că dorește să fie liberă pentru a recupera prejudiciul cauzat părții civile reprezintă doar o intenție declarată care are toate șansele de a rămâne la nivel declarativ în condițiile în care recunoaște că nu are posibilități materiale să restituie banii, ci intenționează ca, după depășirea procedurii medierii să îl acționeze în instanța pe cel căruia pretinde că i-a dat banii sustrași din conturile diverselor persoane de la BCR iar apoi să pună în executare o eventuală hotărâre judecătorească.
În raport de cele constatate Curtea apreciază că este nefondată contestația formulată de inculpata B. N. împotriva încheierii de ședință nr. 24/UP 13.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._, urmând a o respinge ca atare în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod penal raportat la art. 204 Cod penal și a menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală va fi obligată inculpata să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DISPUNE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata B. N. (fiica lui I. și V., născută la data de 10.11.1963 în Mun. Tg. S., Jud. C., deținută în prezent în arestul IPJ B. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 150/23.11.2013 emis de Judecătoria B.) împotriva încheierii de ședință nr. 24/UP 13.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpata să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2014.
Judecător de drepturi și libertăți,
N. H. Grefier,
C. G.
Red.N.H.-14.05.2014
Dact. C.G.-14.05.2014
4 ex
Jud. fond- A:C. T.
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 65/2014. Curtea de... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 46/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
