Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 254/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-03-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 254/R DOSAR NR._
Ședința publică din 14 martie 2013
Instanța constituită din:
Completul de judecată CR4:
PREȘEDINTE: A. P. D. - judecător
JUDECĂTOR: C. C. G.
JUDECĂTOR: A. C. M.
Grefier: A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului împotriva sentinței penale nr. 90/S din data de 06 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 7 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 14 martie 2013.
CURTEA,
Constată că prin sentința penală nr. 90/6.12.2012 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, în baza art. 192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 lit. d și cu aplicarea art. 320 1 Cod procedură penală s-a condamnat inculpatul D. I. F., fiul lui J.- I. și I., născut la data 02.02.1988 în Întorsura Buzăului, jud. C., cetățean român, naționalitate română, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, studii 7 clase, fără ocupație, domiciliat în Întorsura Buzăului, ., nr. 46, jud. C., posesor al CI . nr._, CNP_ la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
În baza art. 180 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, (2 fapte ) cu aplicarea art.42, art.80 alin.2 Cod penal și cu aplicarea art.320 1 Cod procedură penală s-a condamnat inculpatul D. I. F. la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru infracțiunea de loviri în formă continuată.
În baza art. 193 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74, 76 lit. e și cu aplicarea art.320 1 Cod procedură penală s-a condamnat inculpatul D. I. F. la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru infracțiunea de amenințare.
În baza art. 33 lit. a raportat la art.34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 1an închisoare.
În conformitate cu art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului D. I. F. drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare potrivit art.82 Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-au suspendat și pedepsele accesorii.
În conformitate cu art.359 alin.2 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În temeiul articolelor 14 alin.5 și 346 alineatul 1 din Codul de procedură penală raportat la articolul 998 din Codul Civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. G. domiciliat în Întorsura Buzăului, ., ., în cadrul procesului penal și în consecință s-a obligat inculpatul D. I. F. să plătească în favoarea părții civile suma de 500 lei, cu titlul de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 05.02.2012 orele 22:00, după ce învinuitul D. I. F. a consumat băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată într-un bar, au mers împreună în apartamentul părții vătămate, unde s-a iscat o ceartă legată de un ceas pe care învinuitul l-ar fi dat părții vătămate să-l repare cu ani în urmă. Pe fondul acestor disensiuni, partea vătămată i-a cerut inculpatului să părăsească locuința, moment în care învinuitul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona feței și a amenințat-o că o va bate atunci cînd o va prinde. În data de 07.02.2012 în jurul orei 21:00 în timp ce partea vătămată se afla în fața blocului unde locuiește, inculpatul D. I. F., care consumase anterior băuturi alcoolice, a venit la partea vătămată, care se afla de asemenea sub infleunța băuturilor alcoolice și a început să o lovească cu pumnii, la incident asistând martorul H. A. C. care a văzut-o pe partea vătămată cazând în urma loviturilor primite de la inculpat, care i-a cerut acestuia din urmă să îl lase în pace. În data de 27.02.2012 în jurul orei 02:30, inculpatul ,fiind sub infleunța băuturilor alcoolice, după ce s-a întâlnit într-un bar cu martorii P. N. și Neagovici C. și aflând că aceștia urmează să meargă la partea vătămată A. G., în jurul orei 02:30 s-a hotărât să-i însoțească pe aceștia la locuința părții vătămate. Partea vătămată i-a lăsat să intre în apartament pe martorii P. N. și Neagovici C., refuzând să-i dea voie inculpatului să intre în casă, motiv pentru care acesta a pus piciorul între ușă și prag și a intrat în imobil împingând ușa. Deși partea vătămată i-a cerut să părăsească locuința, inculpatul a refuzat, motiv pentru care partea vătămată a apelat organele de poliție, inculpatul fiind scos din casă de către agenții de poliție.
Starea de fapt reținută de instanța de fond s-a probat prin coroborarea declarației învinuitului din momentul efectuării urmăririi penale cu depozițiile părții vătămate și a celor trei martori audiați în aceeași fază a cercetărilor penale.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului D. I. F., care în data de 05.02.2012 a lovit-o pe partea vătămată A. G. și a amenințat-o cu exercitarea altor agresiuni fizice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal și ale infracțiunii de amenințare prevăzută de art.193 Cod penal.
Fapta inculpatului D. I. F., care în data de 07.02.2012 a lovit-o pe partea vătămată A. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal, fiind vorba de o infracțiune de lovire în formă continuată, cele 2 fapte din 05.02.2012 și 07.02.2012 fiind săvârșite la intervale diferite de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.
Fapta inculpatului D. I. F. care în data de 27.02.2012 a intrat în casa părții vătămate fără acordul acesteia, după care a refuzat să părăsească imobilul la solicitarea părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal.
Cele 3 infracțiuni reținute în sarcina inculpatului D. I. F. îmbracă forma concursului real de infracțiuni prevăzut de art.33 lit.a Cod penal.
Sub aspect subiectiv, faptele comise îmbracă forma intenției directe conform art. 19 alin. 1 pct. 1 Cod penal, vinovăția inculpatului fiind dovedită cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut cont de faptul că scopul pedepsei, care trebuie să fie atât un mijloc de constrângere, cât și un mijloc de reeducare, constă în vederea prevenirii săvârșirii unei noi infracțiuni, conform art.52 Cod penal, dar și de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de contextul în care au fost săvârșite infracțiunile, de persoana inculpatului, precum și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.
Potrivit cazierului judiciar comunicat de IPJ C. (fila 39) instanța a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, însă prin Ordonanță nr. 157/P/2009 din data de 14.10.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului s-a dispus aplicarea unei sancțiuni administrative în valoare de 500 lei amendă pentru art. 180 alin.1 Cod penal.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a mai reținut din caracterizarea depusă de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Întorsura Buzăului (fila 25 dosar urmărire penală) că inculpatul a mai creat probleme organelor locale și de poliție, fiind cunoscut pentru comportamentul său necorespunzător, consumă băuturi alcoolice și este violent.
De asemenea, instanța a mai reținut din concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. (filele 59-60) că inculpatul dispune de resurse individuale în vederea realizării schimbării comportamentale și de resurse familiale, respectiv există disponibilitatea familiei de a-l susține în eforturile sale de reintegrare în societate și prin urmare toți acești factori protectivi cu pondere semnificativă, sunt de natură a favoriza o evoluție comportamentală viitoare pozitivă a inculpatului.
Referitor la împrejurările care atenuează răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunile comise, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.74 lit.a și c Cod penal, respectiv faptul că inculpatul s-a prezentat în fața instanței, asumându-și vinovăția pentru faptele săvârșite, abordând aceeași conduită și în cursul urmăririi penale, precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale.
Având în vedere că inculpatul a solicitat să îi fie aplicabile dispozițiile art.320 indice 1 Cod procedură penală, instanța de fond a reținut că limitele de pedeapsă ale infracțiunii de violare de domiciliu amenințare și loviri se reduc cu 1/3, astfel încât la individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal sunt cuprinse între 24 luni – 80 luni, pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 alin.1 Cod penal, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 luni – 8 luni sau amendă, iar pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 20 de zile -2 luni sau amendă.
Astfel, în baza art. 192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 lit. d și cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală s-a condamnat inculpatul D. I. F., fiul lui J.- I. și I., născut la data 02.02.1988 în Întorsura Buzăului, jud. C., cetățean român, naționalitate română, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, studii 7 clase, fără ocupație, domiciliat în Întorsura Buzăului, ., nr. 46, jud. C., posesor al CI . nr._, CNP_ la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
În baza art. 180 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, (2 fapte ) cu aplicarea art.42, art.80 alin.2 Cod penal și cu aplicarea art.320 1 Cod procedură penală s-a condamnat inculpatul D. I. F. la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru infracțiunea de loviri în formă continuată.
În baza art. 193 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74, 76 lit. e și cu aplicarea art.320 1 Cod procedură penală s-a condamnat inculpatul D. I. F. la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru infracțiunea de amenințare.
În baza art. 33 lit. a raportat la art.34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 1an închisoare.
În conformitate cu art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului D. I. F. drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
Apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.2 lit.b Cod penal și că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare potrivit art.82 Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a constatat că partea vătămată A. G. s-a constituit parte civilă în cauză, declarând în cursul urmăririi penale că are pretenții de la inculpat, respectiv suma de 1400 lei cu titlu de daune morale.
Deși această pretenție nu a fost motivată, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește prejudiciul moral suferit de partea civilă, acesta este întemeiat solicitat, iar instanța de fond l-a acordat.
În acest sens, instanța a reținut că prejudiciul moral poate consta în vătămările aduse persoanei în onoarea, demnitatea sa ori cele concretizate în suferințele provocate de durerile fizice sau suferințele de ordin afectiv, indiferent de producerea unei pagube materiale. Potrivit jurisprudenței și literaturii de specialitate prejudiciul moral este susceptibil de a fi reparat patrimonial, în integralitatea sa, indiferent de forma sau gradul de vinovăție, cuantumul despăgubirilor rămânând la aprecierea instanței, căreia îi este rezervată puterea suverană de a aprecia asupra întinderii acestora. În cauză, în raport de suma pretinsă de către reclamant cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, în cuantum de 1400 lei, instanța de fond a apreciat că suma de 500 de lei este echitabilă, proporțională cu paguba suferită, corespunzând cerințelor unei juste și integrale despăgubiri. În raport de situația de fapt mai sus reținută, s-a constatat de către instanță că fapta ilicită a pârâtului a reprezentat cauza prejudiciului moral suferit de reclamant, fiind astfel stabilită de asemenea legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, ca element-condiție a răspunderii civile delictuale. În speță fiind întrunite acest condiții, pentru motivele expuse, în baza art.14 alin.5 și art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. G. în cadrul procesului penal și în consecință obligă inculpatul D. I. F. să plătească părții civile suma de 500 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, care invocă aspecte de nelegalitate ce vizează greșita reținere a circumstanțelor atenuante pentru doar două infracțiuni din cele trei infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pentru că în mod legal instanța aplicând circumstanțe atenuante trebuia să aplice tuturor infracțiunilor pentru care acest inculpat a fost trimis în judecată.
Un alt aspect vizează împrejurarea că instanța nu a individualizat potrivit dispozițiilor art. 79 Cod penal indicarea circumstanțelor atenuante reținute în sarcina inculpatului.
În ceea ce privește reținerea art. 80 alin. 2 Cod penal, consideră că în mod nelegal instanța a reținut circumstanțele față de împrejurarea că nu există în contextul încadrării juridice niciuna dintre circumstanțele agravante care să existe în concurs cu circumstanțele reținute de către instanță la modul general.
Un alt aspect de nelegalitate pe care înțelege să-l invoce oral în fața instanței de control judiciar este omisiunea reținerii de către instanța de fond a dispozițiilor alin. 7 al art. 3201 Cod procedură penală.
S-a mai invocat netemeinicia sentinței, vizând cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat prin reținerea circumstanțelor atenuante. Raportat la circumstanțele reale concrete care au făcut obiectul infracțiunilor de lovire, amenințare și violare de domiciliu în formă continuată reținute pe seama inculpatului, dar văzând și cazierul judiciar al acestui inculpat se consideră că nu se impunea a se reține circumstanțe atenuante. Ca urmare, se solicită instanței de control judiciar a înlătura aceste circumstanțe atenuante judiciare reținute în sarcina inculpatului și, pe cale de consecință, a majora pedepsele aplicate de către prima instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursul parchetului este întemeiat, pentru următoarele motive.
În mod nelegal instanța de fond a reținut incidența art. 80 alin. 2 Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului, deoarece acest text de lege se referă la existența unui concurs între circumstanțe atenuante și circumstanțe agravante, caz în care nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Or, în speță nu s-au reținut față de inculpat incidența unor circumstanțe agravante, astfel încât să se poată susține existența unui concurs de circumstanțe atenuante și agravante. Este adevărat că față de acesta s-a reținut forma continuată a infracțiunii de lovire și alte violențe, însă aceasta nu reprezintă o circumstanță agravantă ci o cauză de agravare a pedepsei, care are o altă natură juridică decât circumstanțele agravante. Pentru aceste motive instanța va înlătura dispozițiile art. 80 alin. 2 Cod penal din încadrarea juridică a faptei de lovire reținute în sarcina inculpatului.
De asemenea, în mod nelegal instanța de fond a reținut circumstanțele atenuante fără a le individualiza, respectiv fără a arăta în concret care dintre circumstanțele atenuante de la art. 74 Cod penal sunt incidente în cauză. Acest articol reglementează mai multe circumstanțe atenuante legale, pe cale le enumeră în aliniatul 1 și circumstanțe atenuante judiciare, care nu sunt menționate explicit în aliniatul 2, dar pot fi reținute de către instanța de judecată. Instanța de fond a indicat generic reținerea dispozițiilor art. 74 Cod penal, fără a menționa expres care dintre circumstanțele atenuante legale enumerate la aliniatul 1 sunt incidente sau dacă este vorba de circumstanțe atenuante judiciare. Potrivit art. 79 Cod penal, orice împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă sau ca circumstanță agravantă trebuie arătată în hotărâre. Având în vedere că dispozitivul hotărârii este cel care se atacă în căile de atac, instanța trebuie să individualizeze aici circumstanța atenuantă reținută, astfel încât părțile sau procurorul să aibă în vedere toate aspectele la analizarea oportunității declarării unei căi de atac. În speță curtea constată că este incidentă circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, deoarece inculpatul D. I. F. s-a prezentat în fața organelor judiciare și s-a comportat sincer, recunoscând faptele comise. Această circumstanță atenuantă, fiind una personală, trebuie reținută pentru toate infracțiunile săvârșite de inculpat și nu doar pentru unele dintre acestea. Comportamentul sincer și atitudinea corespunzătoare avută în fața organelor judiciare caracterizează persoana inculpatului, fiind astfel justificată reducerea pedepselor aplicate acestuia pentru toate infracțiunile săvârșite, inclusiv pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În consecință, reținând circumstanța atenuantă menționată anterior și pentru această infracțiune, curtea va reduce pedeapsa aplicată inculpatului și pentru această infracțiune, înlocuind-o cu pedeapsa amenzii de 500 de lei.
Întrucât s-au menținut toate celelalte pedepse aplicate inculpatului de către instanța de fond, în urma contopirii se va menține pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, stabilită de instanța de fond și suspendarea condiționată a acesteia, pe un termen de încercare de 3 ani.
Nu sunt întemeiate restul criticilor aduse sentinței instanței de fond, referitoare la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului și la neindicarea aliniatului 7 al articolului 3201 Cod procedură penală în conținutul hotărârii.
În cea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, în mod corect a procedat instanța de fond la individualizarea acestora ținând cont de limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 3201 Cod procedură penală și art. 76 Cod procedură penală, de gradul de pericol social al faptelor comise, precum și de persoana inculpatului. Inculpatul pe tot parcursul cercetării judecătorești a avut permanent o atitudine sinceră, iar prin declarațiile pe care acesta le-a dat a contribuit la lămurirea cauzei sub toate aspectele. Faptele nu sunt deosebit de periculoase, astfel încât să necesite aplicarea unor pedepse mai ridicate sau un alt regim de executare, pentru a se asigura reeducarea inculpatului. Inculpatul nu are antecedente penale și dispune de resurse individuale în vederea realizării schimbării comportamentale și de resurse familiale, respectiv există disponibilitatea familiei de a-l susține în eforturile sale de reintegrare în societate și prin urmare toți acești factori protectivi cu pondere semnificativă, sunt de natură a favoriza o evoluție comportamentală viitoare pozitivă a inculpatului. Față de toate acestea, curtea constată că nu se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului D. I. F. sau schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante.
Nu este întemeiată nici critica privind neindicarea aliniatului 7 al articolului 3201 Cod procedură penală, deoarece instanța de fond a indicat în minuta acest articol, neavând nicio relevanță netrimiterea la aliniatul care reglementează cauza de reducere a pedepsei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului împotriva sentinței penale nr. 90/6.12.2012 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunțată în dosarul nr._, pe care o casează sub aspectul greșitei rețineri a dispozițiilor art. 80 alin. 2 Cod penal, a neindividualizării circumstanțelor atenuante reținute în sarcina inculpatului și a individualizării pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal.
Rejudecând în aceste limite,
Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului D. I. F. în pedepsele componente de 1 an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de violare de domiciliu, 1 lună închisoare, aplicată pentru infracțiunea de loviri și alte violențe și 1 lună închisoare, aplicată pentru infracțiunea de amenințare, săvârșite de inculpatul D. I. F..
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 80 alin. 2 Cod penal, reținute pentru infracțiunea de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod penal, săvârșită de inculpatul D. I. F..
Reține aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal pentru infracțiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală și amenințare, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, săvârșite de inculpatul D. I. F..
Înlocuiește pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată inculpatului D. I. F. pentru infracțiunea de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod penal cu o pedeapsă de 500 de lei amendă penală.
Menține pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, pe un termen de încercare de 3 ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR
A. P. D. C. C. G. A. C. M.
Grefier
A. O.
Red. CCG/02.04.2013
Tehnoredact.AO/05.04.2013/23 ex.
jud.fond. M.L.C.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 205/2013. Curtea... → |
|---|
