Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 126/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-10-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 126/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 29 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CA1:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător A. P. D.
Grefier N. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. T. B. și partea civilă S. R. prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. C. și S. R. prin A.N.A.F. București, împotriva sentinței penale nr.131/S din 14 mai 2013, pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 OCTOMBRIE 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 OCTOMBRIE 2013, când,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față, constată:
P. sentința penală nr.131/S/11.05.2013, pronunțată în dosar nr._, T. B., în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului D. D. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.24/2015 rap. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (3 acte materiale).
A respins pretențiile civile formulate de S. R., prin A.N.A.F. – D. C..
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Organul fiscal a sesizat organele de cercetare penală care au apreciat că predarea de către inculpatul a bunurilor care îi aparțin la centrul de colectare deșeuri se circumscrie dispozițiilor art.78 alin.2 din Legea nr.571/2003 fără a face o cercetare corespunzătoare a cazului și a constata dacă sunt aplicabile dispozițiile tezei II-a art.152 din normele de aplicare a Legii 571/2005 cu valabilitate în anul 2009.
La dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar fi colectat materialul predat la . din alte surse decât cele provenite din dezmembrarea abatorului care îi aparținea.
Organele judiciare nu au indicat modalitatea în care inculpatul ar fi intrat în posesia cantității de deșeu predată la . a aprecia că bunurile nu provin din gospodăria proprie a inculpatului.
Din probele administrate rezultă că inculpatul a dezafectat părți din imobilul construcție achiziționat de la numitul G. I., pe care ulterior le-a predat la ..
Inculpatul a predat efectiv către . în 3 rânduri cantitatea de 4440 Kg materiale neferoase care proveneau de pe imobilul care îi aparținea.
Deși organele de inspecție fiscală au reținut că inculpatul datora taxe pentru suma obținută urmare a predării materialului neferos nu indică pentru ce anume s-a apreciat că inculpatul nu a predat bunuri din gospodăria proprie, care este criteriul pentru care au apreciat că bunurile predate provin din alte surse.
Instanța a constatat că inculpatul a comercializat bunuri ce proveneau din dezafectarea unui imobil ce-i aparținea. Vânzarea/cumpărarea unor construcții, fie ele civile sau industriale se face și cu privire la instalațiile deja existente și încorporate în imobil.
În prezent legea fiscală, în cazul valorificării de deșeuri nu mai face deosebire între bunurile care provin din „gospodăria proprie” și „din alte surse”.
Nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi predat la centrul de colectare un bun care nu-i aparținea și chiar și în această situație persoana păgubită ar fi avut în această situație persoana păgubită ar fi avut deschisă calea în justiție.
T. constată că fapta de predare de bunuri a existat, că nu se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală, neexistând nicio acțiune de ascundere a bunului sau a sursei impozabile în condițiile în care inculpatul a prezentat efectiv deșeurile la centru de colectare inculpatul a de3clarat că bunurile proprii de pe proprietatea sa; dubiul în cea ce privește proveniența bunurilor nu poate profita decât inculpatului.
Împotriva hotărârii menționate au declarat apel P. de pe lângă T. B. și partea civilă A. – prin D. C., hotărâre criticată pentru netemeinicie.
În motivare, procurorul a arătat că la pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere numai declarația inculpatului, respectiv că materialele feroase și neferoase predate la . inculpat provenind din dezmembrarea componentelor metalice din imobilul pe care îl deținea în satul Sibioara, jud.C..
Din actele prin care s-a făcut transferul de proprietate către inculpatul D. D. nu rezultă că ar fi existat o unitate de abator. Din fotografiile prezentate de inculpat rezultă că în locația respectivă sunt prezente exclusiv materiale feroase, însă cea mai mare cantitate predată este de metale neferoase.
Partea civilă a arătat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată respectiv art.9 lit.a din Legea 241/2005 și, pe care de consecință, obligarea la plata despăgubirilor civile.
În calea de atac a apelului a fost depusă de către procuror documentația ce a stat la baza eliberării autorizației pentru imobilul situat în ., ., lot.2, jud.C. (f.26-60 dosar curte).
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
În perioada 2.12.2008 – 30.03.2009, inculpatul D. D. a predat la . cantitatea de 4440 kg materiale neferoase pentru care a primit suma de 28.159,40 lei.
Materialele au fost predate de către inculpat, după cum urmează.
- la data de 2.12.2008 cantitatea de 1946 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr.6824/2.12.2008 (f.27 d.u.p.);
- la data de 23.02.2009 cantitatea de 1620 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr.7152/23.02.2009 (f.27 d.u.p.);
- la data de 30.03.2009 cantitatea de 874 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr.7429/30.03.2009 (f.28 d.u.p.).
Urmare sesizării Poliției Transportului B., A. – Garda Financiară C. a efectuat un control pe numele inculpatului D. D. privind modul de declarare a veniturilor obținute în perioada fiscală 2008-2009, precum modul de virare a datoriilor aferente către bugetul de stat (f.34-35 d.u.p.).
Organul de control fiscal a arătat în procesul-verbal nr.8135/6.08.2012 că, „din analiza contractului de vânzare-cumpărare prin care acesta a achiziționat un imobil în loc.Sibiana, ., lot 1, jud.C. nu este stipulat niciun abator la care face referire D. D., astfel că s-a considerat că acesta datorează impozit pe venit din alte surse așa cum este stipulat în art.78 pct.2 din Legea nr.571/2003”.
Ca atare, s-a constatat că „numitul D. D. nu și-a declarat venitul obținut prin vânzarea de 4400 kg de neferoase în sumă totală de 28.159,40 lei sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul de stat a sumei de 4.505 lei (28.159,40 lei x 16% impozit pe venit din alte surse)” (f.10-11 d.u.p.).
În aceste condiții și împrejurări, inculpatul D. D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 8.11.2012 al Parchetului de pe lângă T. B. emis în dosar nr.254/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1, lit.a din Legea nr.241/2005, cu aplicarea aqrt.41 al.2 Cod penal (3 acte materiale) întrucât a predat în 3 rânduri, la . totală de 4.440 kg materiale neferoase, declarând că materialele provin din gospodăria proprie și prin aceasta s-a sustras de la plata cotei de 16% impozit pe venit, cu stopaj la sursă, producând un prejudiciu la bugetul consolidat al statului de 8.731 lei (4505 lei impozit pe venit, 3550 majorări de întârziere, 676 lei penalități de întârziere).
Audiat fiind, în ședința publică din 7.03.2013, inculpatul D. D. a arătat că a cumpărat o fermă în localitatea Sibioara, jud.C. în calitate de persoană fizică împreună cu S. V., fostul proprietar al imobilului utilizându-l pentru abatorizare.
Inculpatul a dezmembrat imobilul și „tot ce a fost feros în acea clădire” le-a valorificat la Tehnoinvest B.… „când am vândut bunurile la societatea din B. le-am vândut ca persoană fizică și proveneau din gospodăria proprie” (f.58 dosar tribunal).
Potrivit art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare și interzicerea unor drepturi ascunderea bunului ori sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1135/3.08.2006, inculpatul D. D. căsătorit cu D. M. și S. V. (cota ½) au cumpărat în indiviziune proprietatea comună a numiților G. I. și G. C. R. situată în satul Sibioara, compusă din teren în suprafață de 2000 mp și construcțiile C1 – locuință în suprafață de 110,69 mp, C2 și C3 – anexe gospodărești în suprafață de 364,81 mp și C4 – locuință în suprafață de 32,29 mp (f.64-65 dosar tribunal), imobil cumpărat în vederea derulării unei afaceri comerciale.
Din declarația vânzătorului – martorul G. I., rezultă că acesta i-a vândut inculpatului abatorul care nu mai era funcțional pentru că intrase în faliment…abatorul – clădirea nu mai era în bune condiții, agregatele erau arse … pe teren erau două clădiri și grajdul” (f.83 dosar tribunal).
Martorul a precizat că în interior erau obiecte din inox, pluguri, motoare electrice, pe care ar fi vrut să le dea la fier vechi, însă nu a făcut-o.
Declarațiile inculpatului D. D. se coroborează cu declarația martorului I. B. (f.82 dosar tribunal) care l-a ajutat să încarce într-o camionetă bunurile din abatorul din . (tablă de aluminiu, mese, scaune, motoare, radiatoare, cabluri).
În declarațiile date, inculpatul a arătat că materialele provin din gospodăria proprie, din dezmembrarea unui abator din localitatea Sibioara, jud.C., depunând la dosar și fotografii.
P. rechizitoriu s-a reținut că aceste venituri sunt obținute din alte surse care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art.41 lit.a-h și totodată, se au în vedere că veniturile obținute de inculpat din valorificarea prin centru de colectare a deșeurilor de metal nu provin din gospodăria proprie și astfel trebuie impozitate.
Probele administrate în cauză dovedesc că deșeurile de metal predate de inculpat la . provin din gospodăria proprie.
Este adevărat că, în calea de atac a apelului, a fost depus un extras de carte funciară în care nu apare înscris un imobil cu destinația de abator, însă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1135/3.08.2006 D. D. și S. V. au cumpărat proprietatea comună a soților G. compusă din teren, C1 – locuință, C2 și C3 – anexe gospodărești, C4 – locuință.
Mai mult, la data de 4.08.2006, soții D. și S. V. au formulat o cerere de înscriere la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară pentru intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Sibioara, jud.C., ., loc 2, compus din teren și C1+C2+C3+C4, anexând și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul de mai sus (f.47 dosar curte).
P. încheierea nr._ emisă în dosarul nr._/4.08.2006 s-a admis cererea cu privire la terenul în suprafață de 2000 mp și construcția C1 – locuință, situate la adresa menționată și s-a respins capătul de cerere privind intabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor: C2 – grajd, C3 – grajd, C4 – locuință în baza dispozițiilor art.47 alin.1 din Legea nr.7/1996 republicată și art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991 (f.45 dosar curte).
În atare împrejurări, chiar dacă aceste construcții nu pot să apară înscrise în cartea funciară, nu înseamnă că n-ar exista în fapt și inculpatul să dezmembreze instalațiile și să predea deșeurile la centru de colectare.
P. urmare, înscrisurile depuse în calea de atac a apelului nu fac dovada că deșeurile de metal predate la centrul de colectare din municipiul B. provin din alte surse decât din dezmembrarea abatorului.
Potrivit art.65 Cod procedură penală sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată, iar inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția conform art.66 al.1 din același cod.
În speță, în acord cu opinia instanței de fond, curtea constată că organele judiciare nu au indicat modalitatea în care inculpatul ar fi intrat în posesia cantității de deșeu predată la centrul de colectare pentru a aprecia că bunurile nu provin din gospodăria proprie a inculpatului, care este criteriul în funcție de care s-a apreciat că acestea provin din alte surse și nu provin din dezmembrarea unor instalații.
Atâta timp cât la momentul la care fapta, cu cele 3 acte materiale, ar fi fost comisă, în dispozițiile legale nu exista o definiție a noțiunii de „gospodărie proprie”, curtea apreciază că nu există niciun impediment în a aprecia că obiectele din metal și cele provenind din instalațiile aparținând abatorului dezafectat fac parte din gospodăria inculpatului.
Legea fiscală nu poate lăsa la latitudinea persoanei/persoanelor fizice aprecierea comportamentului lor fiscal, iar apoi să îl interpreteze ca fiind infracțiune.
Legea trebuie să fie suficient de clară cu privire la împrejurările sau condițiile care justifică aplicarea ei și să conțină măsuri de protecție a persoanei împotriva ingerințelor arbitrare, în special în materie penală (Hotărârea nr.1.04.2008 CEDO, Cauza V. contra României).
Până la apariția OUG nr.125/2011, aprecierea asupra unor bunuri ca provenind sau nu „din gospodăria proprie” era lăsată la latitudinea celui care preda deșeurile, precum și a celui ce colecta.
În atare împrejurări, imprevizibilitatea legii, lipsa ei de claritate, nu poate fi imputată contribuabilului.
Pentru a constata dacă s-a comis sau nu infracțiunea de evaziune fiscală pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, instanța trebuie să conchidă dacă acesta a ascuns sau nu sursa impozabilă.
Atâta timp cât există fapta de predare de bunuri de către inculpat la centrul de colectare nu există acțiunea de ascundere a bunului sau sursei impozabile, iar dubiul în ceea ce privește proveniența bunurilor – fie din dezmembrarea abatorului sau din alte surse – nu poate să-i profite decât inculpatului.
Cum sarcina probei în procesul penal nu incumbă inculpatului, instanța nu poate aprecia comportamentul inculpatului D. D. ca fiind de natură penală. P. declarațiile date, inculpatul a recunoscut că a predat deșeuri neferoase din gospodăria proprie ceea ce nu poate echivala cu recunoașterea săvârșirii infracțiunii.
Specificul infracțiunii de evaziune fiscală este dat tocmai de forma de vinovăție cu care se comite; persoana acționează cu intenția de a nu plăti taxe și impozite datorate statului, cunoscând exact ce taxe și impozite are de plătit, dar ascunde sursa impozabilă în scopul eludării acestora.
Instanța de control judiciar, în acord cu instanța de fond, apreciază că în cauză probele nu au dovedit că bunurile vândute au provenit din alte surse ori că inculpatul desfășura acte de comerț pentru care ar fi trebuit să plătească impozit conform art.78 al.2 sau art.46 din Legea nr.571/2005.
Pe cale de consecință, inculpatul D. D. nu a produs niciun prejudiciu părții civile D.G.F.P. C., astfel că nu poate fi obligat la plata impozitului pe venit, majorări de întârziere și penalitățile de întârziere solicitate.
În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală se vor respinge apelurile declarate de P. de pe lângă T. B. și partea civilă A., prin Agenția de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței penale nr. 131/S/14.05.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr._, care va fi menținută.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați B. și se va include în cheltuielile judiciare.
Va obligă partea civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod procedură penală..
Restul cheltuielilor judiciare, în cuantum de 200 lei, vor rămâne în sarcina statului conform art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de P. de pe lângă T. B. și partea civilă A., prin Agenția de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței penale nr. 131/S/14.05.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați B. și se include în cheltuielile judiciare.
Obligă partea civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Restul cheltuielilor judiciare, în cuantum de 200 lei, rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu partea civilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M. A. P. D.
GREFIER
N. B.
Red.AM/19.11.2013
Dact.BN/22.11.2013/ex.2
Jud.fond.E.M.T.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 666/2012. Curtea... | Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p..... → |
|---|
