Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 664/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 664/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-07-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 664/R DOSAR NR._
Ședința publică din 5 iulie 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR3:
Președinte: A. M. - judecător
Judecător: M. F.
Judecător: S. F.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul S. L. împotriva sentinței penale nr. 277 din data de 15 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 14 iunie 2012 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 28 iunie 2012, când pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 5 iulie 2012.
CURTEA
Asupra recursului de față:
P. sentința penală nr. 277/15.02.2012 Judecătoria B. în baza art. 215 alin 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin 1 lit a, art 76 lit c Cod penal a condamnat inculpatul S. L. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 291 teza II Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 lit. e Cod penal a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 291 teza I Cod penal cu aplicarea art. 74 alin 1 lit a, art. 76 lit e Cod penal a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 33 lit a, art. 34 lit b Cod penal a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit a teza a II a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare, în baza art. 82 Cod penal, de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. – SGG SA B. și în consecință a obligat inculpatul S. L. să plătească acesteia suma de 50.708 lei, la care se adaugă dobânda contractuală, calculată până la momentul plății.
În baza art. 348 Cod procedură penală a dispus desființarea totală a înscrisurilor: adeverința de venit nr. 64/10.10.2007 – fila 58 dosar urmărire penală, copia carnet de muncă . nr_ (file 59-67).
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul S. L. să plătească suma de 1500 lei Ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în acestea fiind incluse și cheltuielile judiciare reprezentând onorariu apărător oficiu, conform art. 189 alin 1 Cod procedură penală.
Prima instanță a constata că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 10.03.2011 și înregistrat la sediul său sub numărul de mai sus, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin 1,2,3 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art. 291 teza a I a Cod penal și uz de fals, prevăzută de art. 291 teza a II a Cod penal, pentru aceea că în data de 11.10.2007, s-a prezentat la B.R.D.G. S. G. - Sucursala B. și a obținut, folosindu-se de adeverința de salariu falsificată nr. 64/10.10.2007 și de copia conformă cu originalul a carnetului de muncă . nr._, de asemenea falsificată, un împrumut bancar în valoare de 30.000 lei, prin inducerea în eroare a instituției de credit împrumutătoare cu privire la calitatea sa de angajat în funcția de lucrător comercial la .. B..
Cercetările din prezenta cauza au fost generate de faptul ca la data de 23.04.2008 reprezentantul legal al B.R.D. G. S. G. - Sucursala Brasov a sesizat organele de poliție arătând că numitul S. L. s-a prezentat la unitatea bancara în scopul de a solicita un credit bancar, folosindu-se de acte falsificate, din care rezulta că este angajat la .. B.; ulterior, partea vătămată arătând că urmare nerespectării obligației contractuale a achitării ratelor aferente rambursării creditului la termenele scadente, a încercat să declanșeze procedura executări silite și verificând evidențele Registrului Comerțului B. a constatat că persoana în cauză nu figurează ca fiind angajată la societatea care figura ca emitentă a adeverinței de venit.
Astfel, prin rezoluția organelor de cercetare penală din data de 22.10.2008, confirmată prin rezoluția procurorului din aceeași zi, a fost începută urmărirea penală față de S. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev de art 215 alin 1,2,3 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art 291 teza a I a Cod penal și uz de fals, prevăzută de art 291 teza a II a Cod penal.
Audiat fiind în faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că adeverința de venit și copia de pe carnetul de muncă i-au fost înmânate de către o persoană cu numele de B. I. pe care l-ar fi cunoscut în cursul anului 2005, când i s-a prezentat ca fiind reprezentant al .., ocazie cu care i-a propus și a perfectat angajarea în cadrul respectivei societăți; arată că nu cunoaște alte amănunte legate de persoana și identitatea numitului B. I., dar că a lucrat doar ocazional la cererea și pentru B. I., primind de la acesta doar în două rânduri sumele de 700 lei, respectiv 900 lei; cu privire la creditul obținut, arată că a fost sfătuit de către B. I., acesta fiind cel care i-a pus la dispoziție o adeverință de venit și copia carnetului de muncă, conformă cu originalul; o parte din banii obținuți prin acordarea creditului au fost folosiți în interes personal, iar suma de 15.000 lei a predat-o numitului B. I. sub formă de credit pentru societatea reprezentată de acesta.
La dosar s-a atașat adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului B. nr. 8729/14.05.2008 din care rezultă că S. L. nu figurează în evidențele instituției ca fiind angajat cu contract individual de muncă la .; în plus, din declarațiile martorilor F. C.-L. și G. (fostă F.) L. F., administratorii .. B., rezultă de asemenea că inculpatul S. L. nu a fost niciodată angajatul acestei societăți, iar adeverința de venit și copia conformă cu originalul a carnetului de muncă prezentate de acesta cu ocazia obținerii creditului nu au fost emise sau întocmite de vreo persoană din cadrul respectivei societăți.
În cauză s-a întocmit și un raport de constatare tehnico-științifică de natură grafică (nr._/08.05.2009) prin care s-a concluzionat că respectivul contract de credit, cu nr._/11.10.2007 a fost semnat la rubrica împrumutat de către inculpatul S. L.; că angajamentul de plată din adeverința de venit nr. 64/10.10.2007 a fost scris, respectiv semnat, tot de către inculpatul S. L.; în plus, scrisul din adeverința de salariu nr. 64/10.10.2007 și semnăturile de la rubricile „Director General” și „Director Economic” nu au fost executate de numiții F. C. L. și F. L. F., dar nici de inculpatul S. L., iar impresiunea de ștampilă . nu a fost depusă cu ștampila ce a creat modelele de comparație.
Cu privire la latura civilă, partea vătămată . G. SA B. a menționat că se constituie parte civilă cu suma de 50.708 lei, reprezentând 30.000 lei – credit restant, 16.226,15 lei – dobânzi, 4.481,85 lei – comisioane, conform înscrisurilor atașate.
În probațiune, au fost audiați în calitate de martori F. C. L. și G. (fostă F.) L. F., care au menționat faptul că deși în cursul anului 2007 au avut calitatea de administratori la ..B., societatea nu a avut vreun angajat cu numele de S. L., astfel încât nu s-a emis pe acest nume vreo adeverință de venit și nici nu s-au realizat formalități la I.T.M privind angajarea acestuia; iar cu privire la adeverința de venit, se menționează că semnăturile nu le aparțin și nici ștampila nu este reală.
În circumstanțiere, inculpatul a depus la dosar înscrisuri, respectiv o caracterizare din partea Primăriei localității Ghimbav (de la domiciliul acestuia) și copie a unui “card de asigurare socială” emis de autoritățile germane.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior, pedeapsă care nu atrage însă aplicarea dispozițiilor privind recidiva.
Având în vedere cele de mai sus, în drept, s-a reținut că fapta inculpatului S. L., care în data de 11.10.2007, s-a prezentat la B.R.D.G. S. G. - Sucursala B. și a obținut, folosindu-se de adeverința de salariu falsificată nr 64/10.10.2007 și de copia conformă cu originalul a carnetului de muncă . nr._, de asemenea falsificată, un împrumut bancar în valoare de 30.000 lei, prin inducerea în eroare a instituției de credit împrumutătoare cu privire la calitatea sa de angajat în funcția de lucrător comercial la .. B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 3 din Codul penal și uz de fals, prevăzute de art. 291 teza I si art. 291 teza II-a din Codul penal.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunile de uz de fals subzistă prin activitatea inculpatului de a folosi adeverința de salariu și copia carnetului de munca . nr_, deși cunoștea că acestea conțin înserări neconforme cu realitatea, în condițiile în care nu a fost angajatul societății și nu a prestat activități, anterioare lunii iunie 2007, din adeverința de venit rezultând că pentru lunile iunie, iulie și august 2007 ar fi avut un venit în sumă de 1325 lei lunar; iar sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă ca formă a vinovăției, folosind în mod intenționat înscrisuri despre care știau că nu sunt conforme cu realitatea, din chiar declarația inculpatului rezultând că „le-a verificat”, scopul urmărit de acesta fiind evident, acela de a produce consecințe juridice, respectiv perfectarea contractului de împrumut.
Infracțiunea de înșelăciune subzistă raportat la acțiunea de inducere în eroare a reprezentanților B.R.D. G. S. G. prin prezentarea ca adevărată a unei împrejurări nereale, respectiv prin folosirea înscrisurilor aparent emise de ., scopul fiind evident de a obține un folos patrimonial pentru sine, rezultatul fiind încasarea sumei contractate fraudulos; iar latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin intenție directă, inculpatul prevăzând rezultatul faptelor și urmărind producerea lui prin săvârșirea faptelor, intenția directă manifestându-se și prin scopul urmărit de acesta, acela de a obține pentru sine un folos material injust.
Poziția procesuală manifestată de inculpat, în sensul că acesta a avut reprezentarea faptului că este angajat la societatea respectivă, nu poate fi reținută în cauză, având în vedere că aspectele invocate în apărare nu se coroborează cu niciun mijloc de probă, din adeverința de venit și copia carnetului de muncă rezultând că inculpatul a fost angajatul societății din 05.10.2005, dată de la care a beneficiat și de două majorări salariale, că a încasat în perioada iunie-iulie 2007 un venit în sumă de 1325 lei lunar, aspecte care au fost observate și deci cunoscute de inculpat, pentru că acesta a verificat înscrisurile primite anterior prezentării la unitatea bancară, în plus, în chiar declarația dată de inculpat, acesta arată că în cursul anului 2005 a primit propunerea de angajare de la o persoană B. I., care îl cunoaște pe F. C., administratorul ., ca apoi în fața instanței să menționeze că s-a întâlnit cu F. C., de la care a primit propunerea de angajare, în cursul anului 2007; pe de altă parte, acesta nu a fost retribuit lunar, încă din data de 05.10.2005 – dată de la care figurează ca fiind angajat, sumele primite în cursul anului 2007 în condițiile indicate (700 lei și 900 lei) nefiind în măsură să confere calitatea de angajat, aparent dobândită încă din octombrie 2005; instanța având în vedere și atitudinea inculpatului, care nu a achitat ratele creditului contractat, conform declarației date în fața instanței, deși în declarația dată în faza de urmărire penală (fila 13 dosar urmărire penală) acesta a menționat că „mi-am achitat creditul contractat cu mici întârzieri, pe care ulterior le-am remediat”.
Astfel, în baza art. 215 alin 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin 1 lit a, art. 76 lit c Cod penal a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune; în baza art. 291 teza II Cod penal cu aplicarea art. 74 alin 1 lit a, art. 76 lit e Cod penal, la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals (cu referire la adeverința de venit ca înscris sub semnătură privată) și în baza art. 291 teza I Cod penal cu aplicarea art. 74 alin 1 lit a, art. 76 lit e Cod penal la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals (cu referire la carnetul de muncă – înscris oficial).
În baza art. 33 lit a, art. 34 lit b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
Ca modalitate de executare, în baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare, în baza art. 82 Cod penal, de 4 ani, profilul moral al acestuia recomandându-l ca fiind o persoană față de care prezenta condamnare reprezintă un avertisment, în sensul ca pe viitor să se abțină de la comiterea de fapte de natură penală, nefiind necesară executarea pedepsei în regim de detenție.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, cu privire la revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a avut în vedere ansamblul material probator administrat în cauză, înscrisurile depuse de partea vătămată B. – SGG SA B., dar și poziția procesuală a inculpatului manifestată încă din faza de urmărire penală, cu privire la disponibilitatea sa de acoperire a prejudiciului comis, sens în care în baza art. 346 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. – SGG SA B. și s-a obligat inculpatul S. L. să plătească acesteia suma de 50.708 lei, la care s-a adăugat dobânda contractuală, calculată până la momentul plății, conform clauzelor din contract.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea totală a înscrisurilor: adeverința de venit nr. 64/10.10.2007 – fila 58 dosar urmărire penală, copia carnet de muncă . nr_ (file 59-67).
Împotriva acestei soluții inculpatul a declarat recurs solicitând achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 punct 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, recurs ce urmează a fi respins ca nefondat funcție de prevederile art. 385/15 punct 1 lit. b Cod procedură penală, câtă vreme reprezentanții legali ai .., abilitați cu drept de semnătură socială, au precizat sub prestare de jurământ că inculpatul nu a avut calitatea de angajat al acestei societăți, nerealizându-se formalități, în numele respectivei firme, la I.T.M., pentru angajarea acestuia, ei arătând că semnăturile aplicate pe adeverința de venit nu le aparțin iar ștampila folosită nu este cea reală, câtă vreme I.T.M. B. comunică că inculpatul nu figurează în evidența sa informatizată ca angajat cu contract individual de muncă la .. (fila 23 dosar urmărire penală), atâta timp cât în raportul de constatare tehnico-științifică de la dosar se concluzionează că impresiunea de ștampilă cu denumirea societății sus-menționată aplicată pe adeverința de venit nu este cea reală, că scrisul din angajamentul de plată aferent adeverinței de venit a fost executat de către inculpat, acesta semnând și contractul de credit la care partea civilă face referire, cât poziția abordată de inculpat la momentul prezentării materialului de urmărire penală de către procurorul de caz a fost una de recunoaștere și regret a săvârșirii faptelor reclamate, inculpatul manifestându-și atunci disponibilitatea pentru acoperirea prejudiciului cauzat, ceea ce denotă că inculpatul s-a folosit voit, în cunoștință de cauză, de înscrisuri care conțin inserări neconforme cu realitatea, nefiind angajatul societății de la care aparent emană acestea, prezentând angajaților B.R.D. G. S. G. ca adevărată o împrejurare ireală, pentru a obține pentru sine un folos material, respectiv un credit bancar, pe care nu l-a rambursat, el verificând în prealabil înscrisurile prezentate la unitatea bancară, neputându-se apăra acum invocând necunoașterea conținutului lor.
În toate sistemele de drept înșelăciunea ori escrocheria este o faptă incriminată și sever sancționată. Scopul acestei reglementări este acela de a-i proteja pe cei ce își exercită cu bună-credință drepturile și libertățile economice, comerciale, inclusiv pe cele contractuale. Nu poate fi confundată infracțiunea de înșelăciune cu neexecutarea unei obligații contractuale. Sub aspectul laturii obiective ea presupune o acțiune de inducere în eroare, săvârșită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, prin trecerea ca reală a unei împrejurări care nu există, în speță, inculpatul folosindu-se pentru a proba calitatea sa de angajat de mijloace apte a produce rezultatul dorit, de înscrisuri cu o aparență de veridicitate, pe care reprezentanții unității bancare le-au crezut în deplină concordanță cu realitatea. Inculpatul a acționat în mod liber și nu sub determinarea unor constrângeri exterioare de natură a-i imprima o conduită străină și nedorită de el, încălcând cu știință o dispoziție prohibitivă a legii penale, prevalându-se cu prilejul încheierii unui contract de natură patrimonială de o calitate ireală, cea de angajat al .., calitate în raport cu care ar fi încasat în intervalul iunie-iulie 2007 un venit lunar în sumă de 1325 lei și care, practic, ar fi avut un rol hotărâtor în încheierea contractului. Dacă eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în condițiile respective. Mai mult, înscrisurile falsificate au fost folosite efectiv de către inculpat în vederea producerii unei consecințe juridice, au fost prezentate consilierului bancar, în condițiile în care inculpatul nu era în eroare asupra celor constatate scriptic.
Relativ la individualizarea judiciare a pedepselor aplicate pentru cele trei fapte care acced în câmpul incriminării, aducând atingere unor valori situate peste limita de incidență a sistemului de valori ocrotite penal, Curtea, ținând cont că pericolul social devine un criteriu de bază atât în operațiunea de stabilire, de către legiuitor, a limitelor speciale ale pedepsei pentru fiecare tip particular de infracțiune, cât și în operația de adaptare, de către judecători, a fiecărei pedepse concrete, că dacă legiuitorul ține seama de pericolul social abstract, caracteristic tuturor infracțiunilor de același tip, judecătorul se călăuzește după gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, care se reflectă în pedeapsa aplicată, el raportând practic fapta particulară la sistemul de valori în general acceptate, plasând-o la nivelul de gravitate adecvat, apreciază că pedepsele aplicate la fond sunt perfect adaptate cazului individual concret, fiind adecvate nu numai în raport cu faptele săvârșite care rămân în centrul procesului de individualizare dar și cu periculozitatea inculpatului, cu șansa de reeducare pe care o prezintă. Pedepsele nu-l supun unui spor de privațiuni sau restricții nenecesar pentru a i se corecta conduita, ci dimpotrivă sunt de natură a-l intimida și reeduca totodată, dată fiind și atitudinea sa procesuală, descurajându-l să persevereze în încălcarea legii penale, după cum pe durata termenului de încercare va trăi sub amenințarea consecințelor mai grave pe care va fi ținut să le suporte în ipoteza săvârșirii din nou a unei infracțiuni.
Față de considerentele sus expuse, pornind de la conturarea vinovăției ca latură și componentă psihică a infracțiunii, de la aspectul că inculpatul a efectuat voit un act interzis, ilicit, prevăzând și urmărind rezultatul socialmente periculos, Curtea, constatând că prima instanță a efectuat o aplicare corespunzătoare a normelor în materie, respinge ca nefondat recursul dedus judecății, menținând ca legală și temeinică soluția primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de inculpatul S. L. împotriva sentinței penale nr. 277/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ pe care o menține.
Obligă recurenta inculpată la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare din care 200 lei onorar avocat ce se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iulie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. pt. M. F. aflată în S. F.
concediu de odihnă semnează
PREȘEDINTE COMPLET
A. M.
GREFIER,
D. S.
Red. MF/05.07.2012
Tehnoredactat DS/09.07.2012/2 ex.
Jud.fond.N. C.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 666/2012. Curtea... → |
|---|
