Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 474/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 474/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-05-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 474/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 17 mai 2012
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR1:
Președinte - O. B.
Judecător - C. E.
Judecător - M. D.
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror D. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. DE PE L. J. B., împotriva sentinței penale nr. 2241/S din 11 noiembrie 2011, pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 mai 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 17 mai 2012, când,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr.2241 din data de 11 noiembrie 2011, J. B., în baza art. 300 Cod procedură penală, a restituit cauza privind pe inculpatul B. I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fapte prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal în dauna părților vătămate ..
În baza art. 189 Cod procedură penală, suma de 50 de lei RON reprezentând 25% din onorariul apărătorului desemnat din oficiu se include în cheltuielile judiciare avansate de stat și se suportă din fondurile special alocate Tribunalului B..
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. înregistrat inițial la această instanță sub dosar penal nr._ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a învinuitului B. I. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) și art. 37 lit. a Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut prin rechizitoriu în sarcina inculpatului următoarea stare de fapt:În luna octombrie 2006, numiții S. C. și B. L., prin mandatar G. A. F., au înființat . cu sediul social în municipiul B., .. 66, județul B., spațiu închiriat de la . Brațov în baza contractului de închiriere nr. 1648/01.11.2006. Obiectul principal de activitate al firmei era restaurante iar cei doi dețineau calitățile de asociați și administratori. P. procură specială, autentificată la notar public sub numărul 329/01.11.2006 numiții B. L. și S. C. l-au împuternicit pe martorul G. A. F. pentru a se ocupa de înființarea societății. Singurul specimen de semnătură în bancă – cont deschis la Unicredit Ț. – Sucursala Michael Wess avean numai numitul S. C.. (procese verbale audiere, file 108 – 110; acte Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B., file 79 – 106).
După înființarea societății în modalitatea mai sus expusă, cu precizarea că numitul B. L. avea domiciliul în Italia iar numitul S. C. lucra și el în Italia cei doi l-au cunoscut pe învinuitul B. I. și au covenit cu acesta să se ocupe de aprovizionarea restaurantului, putând efectua plăți doar în numerar, fără a-i acorda drept de semnătură în bancă. (procese verbale audiere, file 108 – 110; declarații olografe învinuit, file 111 – 114).
În perioada mai – iulie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, învinuitul B. I. a indus și menținut în eroare reprezentanții legali ai două părți vătămate – societăți comerciale, prin folosirea de mijloace frauduloase, cu prilejul achiziționării de mărfuri, după cum urmează:
1) În cursul lunii mai 2007 învinuitul B. I. s-a prezentat la sediul . B. unde a luat legătura cu martora S. F. – casier. Învinuitul s-a prezentat ca fiind B. F. și administrator la . B. și a solicitat achiziționarea de materiale de construcții. Cei doi au stabilit ca plata mărfii să se efectueze în numerar iar pentru garantarea plății să fie emis un instrument de plată – filă cec. În condițiile în care învinuitul i-a spus că nu are decât bilete la ordin, martora a fost de acord cu lăsarea în garanție a unui astfel de instrument de plată, cu condiția ca acesta să fie avalizat în nume propriu. În mod evident învinuitul nu a adus la cunoștința martorei că nu are specimen de semnătură în bancă. A emis un bilet la ordin pe care l-a completat în întregime, ștampilat și semnat cu excepția rubricilor, data emiterii, data scadenței, suma în litere și în cifre, aceste rubrici urmând a fi completate în situația în care biletul avea să fie introdus la plată în bancă. (plângere, fila 16; bilet la ordin, borderou și justificare de retur, file 17 – 19; declarații martor S. F., file 31 – 36; declarații olografe învinuit, file 111 – 114).
Învinuitul B. I. nu a discutat cu martora S. F. despre existența disponibilului în cont la acel moment sau la momentul scadenței, în condițiile în care a asigurat-o pe aceasta că va face plata în numerar.
Pe parcursul lunii mai 2007, relația comercială a decurs normal pentru ca, din luna iunie 2007 învinuitul să achiziționeze materiale de construcție fără a le mai achita. La data de 11.07.2007 învinuitul acumulase la partea vătămată o datorie de 23.529,52 lei. D. fiind cuantumul debitului, reprezentanții legali au părții vătămate au hotărât să introducă biletul la ordin lăsat drept garanție, la plată în bancă. Despre acest lucru au adus la cunoștința învinuitului care însă nu a făcut cunoscut faptul că nu are drept de semnătură în bancă și nici nu există disponibil în cont.
Biletul la ordin a fost refuzat pentru lipsă mandat al semnatarului și lipsă disponibil în cont. Deși au încercat să-l contacteze pe învinuit, acesta nu a mai fost de găsit iar la data de 27.07.2007 a și fost arestat preventiv.
Partea vătămată . B. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 23.529,52 lei. (plângere, fila 16).
2) La data de 16.07.2007, învinuitul B. I. s-a prezentat la sediul părții vătămate . B. și a luat legătura cu martora D. C. G., care îl știa de mai mult timp, ca fiind B. F.. Acesteia învinuitul i s-a prezentat ca fiind administrator la . și a solicitat achiziționarea unor scaune și mese pentru pensiunea din municipiul B., .. 66. Învinuitul și martora au stabilit ca plata să se efectueze în numerar iar ca și garanție a plății învinuitul a emis două bilete la ordin. Astfel, cu factura fiscală nr._/16.07.2007 învinuitul a achiziționat marfă în valoare de 11.300 de lei. A achitat în numerar suma de 2000 de lei pentru care s-a eliberat chitanța fiscală nr. 788/16.07.2007. Învinuitul a asigurat-o pe martoră că restul de 9.300 de lei urma să fie plătit în numerar și că nu va fi nevoie să introducă la plată cele două bilete la ordin. De precizat că învinuitul a completat biletele la ordin cu toate datele privind ., le-a semnat și ștampilat, fără a purta discuții cu martira în legătură cu existența sau nu a disponibilului în cont. (declarații martoră D. C. G., file 26 – 30; acte relație comercială, file 37 – 48; declarații olografe învinuit, file 111 – 114).
În mod evident învinuitul nu a mai efectuat plata iar la data de 27.07.2007 a fost arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciunea (dosar P. de pe lângă J. Bacău). La data de 28.07.2007, martora D. C. G. a aflat de arestarea învinuitului, lucru care a determinat-o să se deplaseze la sediul pensiunii. Aici a găsit-o pe numita A. A. M. care i-a adus la cunoștință că va prelua pensiunea, pasivul și activul acesteia. La data de 06.08.2007 martora D. C. G. a revenit la sediul pensiunii ocazie cu care a luat cunoștință că marfa fusese vândută de administratorul S. C. numitei A. A. M..
În aceeași zi, 06.08.2007 martora D. C. G. a completat unul dintre biletele la ordin lăsate garanție de învinuit cu suma de 9300 de lei și l-a introdus la plată fiind refuzat pentru lipsă totală disponibil în cont.
Partea vătămată . B. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 9300 de lei”.
P. sentința penală nr. 190 pronunțată la data de 25.01.2011 de J. B. în dosarul nr._, în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) și art. 37 lit. a Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.
În baza art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) cu art. 37 lit. a Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În baza art. 39 alin. 2 Cod penal au fost contopite fiecare dintre pedepsele aplicate cu restul de 119 zile rest calculat până la data de 17.07.2002 și rămas de executat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 568/27.02.2007 pronunțată de J. Bacău, rezultând două pedepse a câte 5 ani și 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, pedepse ce au fost contopite în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 2 Cod penal, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, conform art. 71 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs peste termen inculpatul B. I..
P. decizia penală nr. 445 pronunțată de la data de 9 iunie 2011 de Curtea de Apel B., instanța a admis recursul formulat de inculpatul B. I. și pe cale de consecință a casat sentința penală nr. 190/25.01.2011 pronunțată de J. B., a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei B. și a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 230/2011 emis la data de 15.02.2011 de J. B..
În motivarea deciziei penale s-a reținut faptul că atât urmărirea penală cât și judecarea în prima instanță au avut loc în lipsa inculpatului, astfel că „în fapt inculpatul nu a avut cunoștință de procesul penal pornit împotriva sa și, ca atare, a fost în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței și de a se apăra”.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Examinând actele și lucrările acestui dosar instanța a reținut următoarele:
La data de 29 noiembrie 2007, prin rezoluția Parchetului de pe lângă J. B. a fost confirmată rezoluția organelor de poliție de începere a urmăririi penale față de învinuitul B. I. relativ la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, fapte presupus a fi fost săvârșite în dauna părții vătămate . B..
La data de 25 aprilie 2008, prin rezoluția Parchetului de pe lângă J. B. a fost confirmată rezoluția organelor de poliție de începere a urmăririi penale față de învinuitul B. I. relativ la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, fapte presupus a fi fost săvârșite în dauna părții vătămate . B..
Inculpatul B. I. a fost audiat în cursul urmăririi penale la data de 10 octombrie 2007, 7 septembrie 2007 înainte de începerea urmăririi penale în calitate de făptuitor.
Analizând considerentele deciziei penale nr. 445 pronunțată la data de 9 iunie 2011 de către Curtea de Apel B. se va constata că în cauză s-a apreciat că „în fapt, inculpatul nu a avut cunoștință de procesul penal pornit împotriva sa și, ca atare, a fost în imposibilitate a se prezenta în fața instanței și de a se apăra”.
În continuare se arată: „cum singurele depoziții pe care acesta le-a furnizat în prezenta cauză au fost înainte de începerea urmăririi penale (filele nr. 113 – 114 dosar de urmărire penală), rezultă că nu îi sunt aplicabile prevederile art. 70 alin. 4 Cod procedură penală, referitoare la obligația de a anunța în scris, în termen de 3 zile orice schimbare a locuinței pe parcursul procesului penal.
În aceste condiții, plecând din Municipiul B. inculpatul nu a știut nici de trimiterea sa în judecată, nici de procesul penal care s-a desfășurat la J. B., aflând despre condamnarea la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare abia la punerea în executare a mandatului de executare”.
Din interpretarea alineatelor precitate se constată că în fapt inculpatului B. I. i s-a adus atingere dreptului său la apărare pe întreg parcursul procesului penal, proces care nu se limitează în timp la faza cercetării judecătorești ci începe din momentul începerii urmăririi penale. În acest sens Curtea de Apel B. se exprimă în mod explicit arătând că inculpatul „nu a avut cunoștință de procesul penal” și „nu a știut nici de trimiterea sa în judecată, nici de procesul penal care s-a desfășurat la J. B.”.
Aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul a părăsit domiciliul din municipiul B. și s-a instalat în municipiul Cluj N. încă din cursul urmăririi penale înainte de întocmirea actului de sesizare a instanței de judecată.
Ca atare parafrazând este evident faptul că inculpatul B. I., deși a fost citat de organele de urmărire penală la singurele adrese cunoscute a fost în imposibilitate de a se prezenta în fața organelor de urmărire penală, de a participa la vreun act de urmărire penală și prin urmare de a-și exercita în mod efectiv dreptul la apărare.
Sancțiunea încălcării dreptului la apărare nu poate consta decât în restituirea cauzei în fața organului de cercetare de unde au început aceste încălcări, respectiv restituirea cauzei la P. de pe lângă J. B. în vederea refacerii întregii urmăriri penale în cauză.
Apreciem că în cauză este vorba de o nulitate absolută în sensul că prezența învinuitului la actele de urmărire penală nu a mai fost posibilă, aspect care chiar neimputabil organelor de urmărire penală nu poate fi acoperit prin reluarea numai a cercetării judecătorești, în cauză fiind viciat întregul proces penal, după cum s-a exprimat Curtea de Apel B., deci inclusiv urmărirea penală.
Chiar dacă nu s-ar împărtăși opinia că suntem în prezența unei nulități absolute și am porni de la premisa unei nulități relative, aceasta nu poate produce decât același singur efect, în condițiile în care a fost invocată în termenul legal vătămarea cauzată fiind evidentă și dovedită și anume lipsirea inculpatului de posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare încă înainte de vreo eventuală sesizare a unei instanțe de judecată.
Împotriva acestei sentințe de restituire a declarat recurs P. de pe lângă J. B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând în esență următoarele:
- în mod nelegal instanța de fond a dispus restituirea cauzei la parchet, deoarece înainte de începerea urmării penale în cauză s-au luat două declarații olografe în data de 07.09.2007, ocazie cu care acesta a indicat adresa unde locuiește, iar ulterior în declarația olografă din data de 10.10.2007 a indicat aceeași adresă. Urmărirea penală a fost făcută ulterior, însă din actele dosarului rezultă că s-au efectuat numeroase acte de căutare în ianuarie 2008, octombrie 2008, noiembrie 2008, martie 2010. În conformitate cu art. 19 ali.2 din OUG 97/2005 orice schimbarea de domiciliu trebuie să fie comunicată SPCLEP în termen de 15 zile de la data când a intervenit schimbarea. Dacă inculpatul ar fi anunțat această schimbare de domiciliu se putea verifica și ar fi fost citat la noua adresă.
În recurs, s-au efectuat verificări în baza de date a Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei (fila 15 dosar instanță de recurs), ocazie cu care s-a constatat că inculpatul și în acest moment are același domiciliu cu cel pe care l-a avut anterior sesizării instanței, respectiv B., .. 3, .> Alte mijloace de probă nu s-au administrat în fața instanței de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la obiectul soluției pronunțate de către prima instanță și care a fost recurată de către P., Curtea constată că recursul declarat în cauză este fondat, chiar pentru motivele invocate în memoriul scris de recurs și susținute oral în fața instanței de recurs.
Inculpatul B. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. B. la data de 22.03.2010.
La data de 29 noiembrie 2007, prin rezoluția Parchetului de pe lângă J. B. a fost confirmată rezoluția organelor de poliție de începere a urmăririi penale față de învinuitul B. I. relativ la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, fapte presupus a fi fost săvârșite în dauna părții vătămate . B..
La data de 25 aprilie 2008, prin rezoluția Parchetului de pe lângă J. B. a fost confirmată rezoluția organelor de poliție de începere a urmăririi penale față de învinuitul B. I. relativ la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Inculpatul B. I. a dat două declarații olografe în data de 07.09.2007, și în data de 10.10.2007 ocazie cu care acesta a indicat adresele unde locuiește:
- B., ., ., fila 113 dosar urmărire penală;
- localitatea Sascut, județul Bacău, fila 114 dosar urmărire penală, în cuprinsul acestei declarații arătând în mod expres că locuiește la adresa de pe . legale ( fila 75 dosar urmărire penală)
La data de 7 septembrie 2007, inculpatul a dat probe de scris cunoscând că este cercetat penal, ocazie cu care a indicat aceeași adresă la care susținea că locuiește fără forme legale, respectiv, cea de pe .> În faza de urmărire penală, organele de cercetare penală au efectuat acte de căutare temeinice ale inculpatului, la toate adresele cunoscute, atât cele înregistrate în evidențele oficiale ale statului, dar și cele la care acesta a afirmat că locuiește în fapt ( fila 115 și următoarele dosar urmărire penală).
Mai mult, s-au efectuat acte de căutare ale inculpatului, anterior trimiterii în judecată la autorități ale statului care puteau furniza informații in legătură cu adresa inculpatului sau locul în care acesta s-ar afla, respectiv Administrația Națională a Penitenciarelor, Serviciul de evidență a Persoanei, Primăria locului de naștere, proceduri de citare prin afișare, Serviciul de evidență al Pașapoartelor, dar și acte de căutare efectivă la adresele indicate de către inculpat, filele 126-135 dosar urmărire penală.
De menționat este faptul că atât la momentul trimiterii în judecată, cât și la momentul judecării prezentului recurs, în evidențele oficiale ale statului, inculpatul figurează cu aceeași adresă, respectiv cea din B., de pe .>
Chiar și la momentul punerii în libertate, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 445/R/9 iunie 2011 a Curții de Apel B., deși susținuse, fără a face vreo dovadă că locuiește în Cluj în fața acestei din urmă instanțe, inculpatul a declarat personalului competent din Penitenciar că adresa unde poate fi găsit după liberare este în B., .. 3bl. A3, ., dovada în acest sens fiind verificările efectuate de către această instanță la locul de detenție în care s-a aflat inculpatul.
P. urmare, Curtea constată că nu se poate imputa nicio culpă a organelor judiciare, respectiv cele de cercetare penală deoarece s-au efectuat toate demersurile necesare pentru o corectă citarea a inculpatului și pentru a-i aduce acestuia la cunoștință faptul că împotriva sa există declanșat un proces penal. De altfel, inculpatul B. nu era străin de existența acestui proces penal, deoarece a cunoscut, în calitate de făptuitor, faptul că pe numele său, exista, la organele de poliție, un dosar penal, în care era cercetat pentru înșelăciune, așa cum rezultă din chiar cuprinsul declarațiilor date de către acesta în calitate de făptuitor.
Organele judiciare ale statului și-au îndeplinit obligațiile de căutare ale acestui inculpat, dar și acesta din urmă avea obligația de a se interesa de soluția ce se putea pronunța în dosarul penal în care era cercetat, fiind evident că respectivul dosar urma să se finalizeze cu pronunțarea unei soluții.
Pe parcursul judecății în primă instanță, în dosarul penal în care s-a pronunțat sentința penală nr. 190/2011 a Judecătoriei B., potrivit numeroaselor acte de căutare efectuate de către această din urmă instanță, inculpatul figura în evidențele autorităților statului cu aceeași adresă de domiciliu ca și în prezent, fila 23 din acest dosar. În baza acestei sentințe s-a emis mandat de executate, inculpatul fiind încarcerat, declarând astfel recurs împotriva acestei sentințe.
În fața instanței de recurs inculpatul a făcut doar afirmații că ar locui la o adresă din localitatea Cluj, însă nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Și în fața instanței care a dispus restituire inculpatul a prezentat actul de identitate care atestă aceeași adresă de domiciliu, respectiv cea din B., . la care a fost legal citat pe tot parcursul urmăririi penale ( în acest sens este încheierea de ședință din data de 22.09.2011)
Curtea nu este în măsură să aprecieze asupra aspectelor hotărâte prin decizia penală nr. 445/2011, ci obiectul acestei cauze și al analizei recursului este sentința de restituire recurată, respectiv, dacă au fost respectate dispozițiile procedurale privind citarea inculpatului la momentul trimiterii în judecată, dar și acele dispoziții legale, ce vizează căutarea de către organele de cercetare penală a unei persoane inculpate, înainte de trimiterea sa în judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța de recurs, constată că pe de o parte, organele de cercetare penală au realizat trimiterea în judecată a inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale privind citarea și căutarea temeinică a inculpatului, la toate adresele care rezultau din actele de cercetare, iar pe de altă parte că, nu s-a adus o atingere a dreptului la apărarea a inculpatului, deoarece a cunoscut de existența acestui dosar penal, chiar și în calitate de făptuitor și nici nu a făcut dovada unei alte adrese în fapt sau înregistrată legal pe teritoriul României.
A accepta susținerile primei instanțe, ar însemna ca orice persoană care nu își îndeplinește obligațiile legale, de a se înregistra cu adresele de domiciliu sau de reședință pe teritoriul României, la autoritățile competente, să invoce și să obțină o reluare a procedurii judiciare din fază incipientă, deși nu a făcut nicio dovadă a unei alte adrese în fapt,ci doar susțineri în acest sens.
Mai mult, nu poate fi ignorat, la aprecierea realizată de către prima instanță, dacă a fost sau nu încălcat dreptul la apărare, împrejurarea că în cauză, inculpatul a cunoscut că este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, dând chiar două declarații în calitate de făptuitor, dar și probe de scris. Cunoștea, așadar că are un dosar penal și că acesta se poate finaliza în funcție de probatoriu, cu o soluție de trimitere sau netrimitere în judecată.
Dacă ar fi fost o persoană de bună-credință, ar fi putut să depună o cerere scrisă la organele de cercetare penală, care instrumentau cauza și să arate că părăsește teritoriul țării, sau că are o altă adresă de reședință pe teritoriul României, adresă care nu este înregistrată în evidențele autorităților statului. În acest din urmă sens trebuie avut în vedere și subliniat faptul că așa cum am arătat mai sus, la momentul liberării din Penitenciar a declarat că poate fi găsit la o adresă din B., . nicidecum vreo adresă din Cluj așa cum susținu-se nedovedit în fața instanței de recurs care a pronunțat decizia penală nr. 445 la care am făcut referire mai-sus.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală va admite recursul declarat de către P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 2241 din data de 11 noiembrie 2011 a Judecătoriei B., pe care o va casa și va trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.
În baza art. 189 Cod procedură penală, va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul B. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 2241 din data de 11 noiembrie 2011 a Judecătoriei B., pe care o casează și trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.
În baza art. 189 Cod procedură penală, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul B. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 mai 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. B. C. E. M. D.
Grefier,
C. G.
Red.M.D./23.05.2012
Dact.C.G./24.05.2012
3 exemplare
Jud fond/C.M.P.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 470/2012.... → |
|---|
