Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 483/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 483/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-05-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 483/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 23 mai 2012
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CRU2
- Președinte - E. B.
- Judecător-N. H.
- Judecător- N. Țînț
- Grefier-O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – R. V. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul F. N. împotriva încheierii de ședință din data de 21 mai 2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 11.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat F. N., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C. ) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. S. C..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri, punând în vedere totodată apărătorului desemnat din oficiu să asigure asistență juridică recurentului inculpat F. N., respectiv doamnei av. S. C., să pună concluzii și cu privire la admisibilitatea recursului declarat de acest inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 21 mai 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 11, în raport de dispozițiile art. 141 alin. 11 teza finală Cod procedură penală.
Avocat oficiu S. C., având cuvântul pentru recurentul inculpat F. N., solicită admiterea recursului declarat de acest inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 21 mai 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 11, casarea încheierii de ședință recurate și pe cale de consecință înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Consideră că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment și solicită a se observa că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă serioase dubii cu privire la săvârșirea faptei de omor calificat de către inculpatul F. N.. A se avea în vedere circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale inculpatului F. N. și menționează în acest sens faptul că inculpatul are o mamă bolnavă precum și doi copii minori în îngrijire, aspecte care pot veni în sprijinul cererii sale de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Cu privire la admisibilitatea recursului declarat de inculpatul F. N. împotriva încheierii de ședință din data de 21 mai 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 11, precizează că lasă la aprecierea instanței acest aspect.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de inculpatul F. N. împotriva încheierii de ședință din data de 21 mai 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 11 și pe cale de consecință respingerea acestei căi de atac ca fiind inadmisibilă, raportat la dispozițiile art. 141 alin. 11 teza finală Cod procedură penală.
Recurentul inculpat F. N., având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în stare de libertate întrucât este nevinovat, aspect ce rezultă clar din probele de la dosarul cauzei. Nu își explică de ce inculpatul D. V. nu a declarat de la bun început că și el ar fi luat parte la comiterea faptei de omor calificat, respectiv că a aplicat victimei P. A. lovituri cu coșul metalic în cap, ci a făcut acest lucru de abia după o lună și jumătate de la săvârșirea acestei fapte. Consideră că inculpatul D. V. a acționat de o asemenea manieră, respectiv a declarat împotriva sa, doar pentru a-și scoate fratele și tatăl din arest. Împrejurarea că inculpatul D. V. a relatat mai târziu aceste aspecte nu s-a datorat în niciun caz faptului că el l-ar fi amenințat sau influențat în vreun fel pe acest inculpat. Recunoaște că într-adevăr a fost la B. și în autogara B. din acest oraș, însă nu a participat la comiterea acelei fapte de omor calificat. Faptul că a plecat cu acel BMW din autogara B., mașină cu care venise de altfel la B., nu înseamnă că el trebuie să răspundă pentru faptele penale comise de alte persoane. A se avea în vedere că are doi copii minori și o mamă bolnavă. Precizează că din localitatea unde locuia înainte de a fi arestat și până la B. sunt 200 de kilometri, iar datorită acestei distanțe soția sa nu poate veni cu copiii la locul de deținere pentru a-l vizita. Solicită a fi pus în stare de libertate și menționează în acest sens că se află de 9 luni de zile în stare de arest preventiv. Învederează instanței că situația în care se află în prezent îl afectează atât pe el cât și pe copiii săi și ține să precizeze că el nu a comis niciun fel de faptă penală. Arată că, dacă ar fi luat parte la acel conflict din autogara B. ar fi recunoscut acest lucru, însă nu-și explică de ce a ajuns acum din calitatea de martor în acest dosar în aceea de inculpat. Solicită a fi avute în vedere toate aceste aspecte și a se da curs cererii sale de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
CURTEA,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 21 mai 2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 11, au fost respinse cererile inculpaților D. V. și F. N. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut faptul că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., cu numărul 1269/P/2011 din data de 2.11.2011, înregistrat la această instanță la data de 3.11.2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților D. V., M. F. zis N., F. N. zis D. și D. NICUȘOR zis D. și în lipsă a inculpatului V. A. zis L. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 alineatul 1, art. 175 litera i Cod penal.
În sarcina inculpaților prin actul de sesizare s-a reținut în esență că în data de 11.08.2011, în jurul orelor 19.00 au agresat victima P. A. ce se afla în Autogara B. din municipiul B. cu obiecte tăietor înțepătoare ( cuțite, bricege ) și corpuri contondente( bâte, coș de gunoi tip scrumieră, pumni și picioare ), cauzând multiple leziuni victimei și în final decesul acesteia.
Analizând actele efectuate în cursul urmăririi penale s-a constatat că:
La data de 12.08.2011 s-a început urmărirea penală față de D. V., pentru infracțiunea prevăzute de art. 174, art. 175 lit. i Cod penal și ulterior, la aceeași dată s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de omor calificat prevăzute de art. 174, art. 175 lit. i Cod penal. Față de inculpatul D. V. zis A. s-a dispus măsura arestării preventive prin încheierea nr. 29/2011 a Tribunalului B., constatându-se că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
La data de 21.09.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul F. N., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzute de art. 174, art. 175 lit. i Cod penal – fila 130 dosar urmărire penală; la data de 26.09.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i Cod penal – fila 149, 175 dosar urmărire penală. Prin încheierea Camerei de Consiliu nr. 33/2011, Tribunalul B. a dispus arestarea preventivă a inculpatului F. N. constatându-se că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Inculpații D. V. și F. N. au solicitat la termenul din data de 21 mai 2012 înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea întrucât s-a împlinit termenul rezonabil, nu au antecedente penale iar în plus inculpatul F. N., deși a fost la locul faptei este nevinovat, niciunul din martorii audiați la acest termen nu l-a identificat, măsura arestării preventive este excesivă raportat la întinderea implicării sale astfel că cercetarea lor în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Analizând cererile inculpaților raportat la actele dosarului instanța de fond a constatat că există indicii temeinice în sensul articolului 143 Codul de procedură penală și articolului 5 din CEDO ce conturează o presupunere rezonabilă în sensul că acești inculpați ar fi putut participa la infracțiunea de omor calificat reținută în actul de sesizare:
- concluziile raportului de constatare medico-legală 291/12.08.2011 depus la dosarul de urmărire penală la data de 29 .08.2011 și a suplimentului în sensul că moartea victimei s-a datorat unor hemoragii interne și externe consecutive multiplelor plăgi tăiate – înțepate cu leziuni de plămân stâng, colon transvers, mezenter și musculatura gambieră, leziunile cu caracter tanato-generator fiind plăgile tăiate-înțepate de pe hemitoracele stâng și de pe gamba dreaptă. Leziunile traumatice la autopsie s-au putut produce prin loviri directe și repetate cu instrumente tăietoare-înțepătoare ( 3-4 potrivit completării la raport ) și loviri cu corpuri dure, iar după aspectul grupării plăgilor acestea au fost aplicate de persoane diferite când victima era căzută pe plan dur;
- înregistrările video și planșele foto aferente depuse la dosarul cauzei;
- proces - verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare;
- experimentul judiciar de măsurare a timpului necesar pentru parcurgerea dus-întors a traseului Benzinăria OMV - Autogara B. B.;
- procese – verbale de depistare și examinare inculpați;
- proces – verbal de vizualizare înregistrări video autogară și CD;
- procese – verbale: ridicare bilet călătorie și etichetă, ridicare și examinare bagaje, ridicare și examinare scrumiere;
- procese – verbale de examinare a autoturismelor Peugeot 607 și BMV 5251, folosite de către inculpați pentru deplasarea la locul faptei și, de la locul faptei;
- declarațiile părților vătămate D. C., N. C.;
- declarațiile martorilor: Ș. A., M. S., M. Livius, M. V., V. I., Pantică A., Șomu R., O. M., F. C., M. F., Leișor G., Șomu A., I. D., I. S., N. I., T. E.,M. F. Tetcof I., V. I., D. I., N. I., M. E. ( ultimele două martore audiate nemijlocit de către instanță deși nu-l recunosc cu certitudine în boxă pe inculpatul F. N. au confirmat că unul dintre agresori avea costum de trening și glugă neagră pe cap, avea statura și aspectul fizic al inculpatului aspecte ce se coroborează cu imaginile video ce atestă îmbrăcămintea acestui inculpat și în parte cu declarația inculpatului în ceea ce privește vestimentația și prezența sa la fața locului ), Tetcof I., C. G., B. E., B. C., C. C., I. H., I. O., V. L. ș.a.;
- declarațiile coinculpaților D. V.,care a recunoscut încă de la început săvârșirea faptei și M. F. zis N. care-l plasează ambii pe inculpatul F. N. la locul faptei.
Astfel, martorul M. Livius a arătat a data de 16.09.2011 în fața instanței de fond, acesta prevalându-se de dispozițiile art. 80 alin. 2 Cod procedură penală, că după ce a aflat că fiul său - D. V. are probleme cu victima, M. F. „ a plecat în țigănie să-și caute tovarăși de drum și a găsit pe Luceafăr, Dionez, D. ”; în declarația din data de 26.09.2011 inculpatul M. Livius a arătat că i-a pus „ pe cei trei care purtau cuțite, respectiv Luceafăr, Dionez și D. să mi le dea, ca să nu facă vreo prostie și i le-am dat lui S. care le-a pus în pusuchi ”.
Potrivit depoziției inculpatului D. V.: „ Dionez ( respectiv inculpatul F. N. ) a luat coșul de gunoi metalic de lângă magazin și l-a lovit cu el pe N., dar nu mai știu de câte ori a dat cu coșul, dar cel puțin odată l-a lovit cu acesta în cap ”, „ Dionez și D. au stat la aproximativ 2-3 m de locul în care stătea Luceafăr „ ( V. A. ), astfel încât au avut posibilitatea să observe cum „ Luceafăr l-a lovit de mai multe ori cu cuțitul pe N. ”.
Inițial în cursul urmăririi penale inculpatul F. N. a recunoscut prezența lui la conflict în autogara B. la data de 11.08.2011, însă a susținut că nu a participat la comiterea vreunei fapte penale și nici nu ar fi avut cunoștință despre motivul deplasării în localitatea B., susținând că urma să meargă spre Rusia să vândă inele. Ulterior, în celelalte declarații inculpatul a revenit asupra celor declarate inițial afirmând că nu a participat la agresarea victimei, care a fost lovită de celelalte persoane audiate în calitate de inculpați dar și de inculpații scoși de sub urmărire penală ,, Ghică ” și ,, S. ”. Astfel, Tribunalul a constatat că declarațiile inculpatului F. N. sunt contradictorii și nuanțate, atât între ele cât și privite în comparație cu celelalte depoziții ale persoanelor audiate în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedura penală măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Ținând seama însă de stadiul procesului penal, raportat la probele administrate în cauză până la acest moment s-a constatat că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu a dispărut și nici nu a suferit modificări ( în urmă cu aproximativ două săptămâni atât instanța de fond cât și cea de control judiciar au constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și au respins cereri similare formulate de inculpați ).
Astfel față de natura infracțiunii - omor calificat, gradul ridicat de pericol social, abstract dar și concret al acestei fapte penale, materializat în: circumstanțele reale care conturează modul concret de derulare a stării de fapt, caracterul premeditat al acțiunii infracționale, violența exercitată în public asupra victimei de mai multe persoane de etnie română în același timp, care s-au deplasat organizat cu două mașini și înarmați în B., au așteptat autocarul aproximativ 2 ore, deznodământul faptei penale, fiind afectată viața persoanei și față de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, Tribunalul a apreciat că lăsarea acestora în libertate ar produce în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului pentru ordinea publică, instanța de fond a avut în vedere atât pericolul social generic al infracțiunii care face obiectul cercetării, dar și impactul pe care infracțiunile comise cu mare violență care au ca urmare pierderea vieții unei persoane îl au asupra comunității. Acest pericol a fost evaluat în raport de natura faptei de extremă violență comise împreună de către inculpați și importanța valorilor sociale lezate. S-a apreciat că nu trebuie pierdută din vedere rezonanța socială a faptei în comunitățile de etnie rromă de unde provin părțile, starea conflictuală latentă existentă între familiile acestora, ecoul negativ stârnit în societate de reacția deosebit de violentă a unui grup de persoane, într-o situație conflictuală, dar și faptul că în lipsa unei măsuri privative de libertate dispusă față de inculpați, societatea ar putea trage concluzia unei achiesări a organelor judiciare față de atitudinea de lipsă de respect față de normele legale și de conviețuire socială și față de maniera aleasă de inculpați de a-și face dreptate pentru incidentul anterior din autocar dintre inculpatul D. zis A. și victimă.
Tribunalul a considerat că o altă măsură restrictivă de libertate nu este aptă prin eventualele măsuri ce se pot stabili în sarcina sa, să asigure apărarea ordinii publice, fapta inculpatului și amploarea conflictului sunt apte de a șoca și de a conferi o reală stare de temere pentru ordinea publică dacă acest inculpat, rudă cu victima ar fi cercetat în stare de libertate.
Deși măsura arestului preventiv are caracter excepțional, aceasta este necesară și utilă într-un stat de drept raportat la împrejurările particulare ale prezentei cauze, fiind asigurată condiția proporționalității.
Tribunalul a constatat prin prisma dispozițiilor art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că, în raport de complexitatea și natura cauzei - omor calificat, de necesitatea administrării în bune condiții a probelor, raportat la declarațiile contradictorii date de inculpați fiind necesară administrarea nemijlocită a tuturor mijloacelor de probă, de modul în care a fost instrumentată cauza până în prezent și de lipsa unei culpe din partea autorității judiciare în amânarea judecării cauzei, la acest moment al procesului penal nu au fost atinse limitele rezonabile ale arestării preventive, trecerea timpului neafectând încă în forma diminuării sau înlăturării, efectele temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, apărările inculpaților sub acest aspect fiind respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul F. N. care a susținut, prin concluziile orale ale apărătorului din oficiu, admiterea căii de atac, casarea încheierii și încuviințarea cererii formulate și pe cale de consecință înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent iar din întregul material probator administrat în cauză rezultă serioase dubii cu privire la săvârșirea faptei de omor calificat. De asemenea, inculpatul a arătat că mama este bolnavă și are totodată și doi copii minori în îngrijire, aspecte care pot veni în sprijinul cererii sale de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Recursul promovat este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 141 Cod procedură penală, încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac.
Astfel, dispoziția din încheierea atacată cu privire la respingerea cererii de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu nu face parte dintre cele determinate de lege ca fiind susceptibile de reformare pe calea recursului, motiv pentru care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile ce se cer a fi întrunite pentru exercitarea acestei căi de atac.
În lipsa temeiului legal, recunoașterea posibilității exercitării unei căi de atac în condiții neprevăzute de legea procesual-penală constituie o încălcare a principiului legalității, inadmisibilă pentru ordinea de drept.
Totodată, nereglementarea prin lege a posibilității atacării separat cu recurs și a încheierii prin care a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii preventive nu încalcă nici Constituția României și nici drepturile ocrotite prin Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, atâta timp cât atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Curtea Constituțională s-au pronunțat constant, cu referire la accesul liber la justiție, că acesta semnifică, exclusiv, accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, fără a însemna accesul, în toate situațiile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece acestea sunt stabilite de legiuitor care, în considerarea unor situații diferite, instituie reguli diferite.
Așa fiind în baza art. 38515 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca fiind inadmisibil recursul declarat de F. N. împotriva încheierii de ședință din data de 21.05.2012, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul penal nr._ 11, care va fi menținută.
În baza art. 189 Cod procedură penală, se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se va plăti Baroului B. suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat inculpatului, sumă ce se va include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare 200 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind inadmisibil recursul declarat de F. N. împotriva încheierii de ședință din data de 21.05.2012, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul penal nr._ 11, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. B. N. H. N. Țînț
GREFIER
O. S.
Red.E.B./17.07.2012
Dact.O.S./17.07.2012
3 exemplare
Jud. fond: I. C.
| ← Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 470/2012.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
