Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 747/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 747/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-09-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 747/R DOSAR NR._
Ședința publică din 19 septembrie 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR3:
Președinte: S. F. - judecător
Judecător: C. C. G.
Judecător: A. M.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 918 din data de 4 mai 2012 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 septembrie 2012 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 19 septembrie 2012.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 918/4 mai 2012 a Judecătoriei B. s-a dispus:
În baza art. 276 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 lit. d Cod penal, condamnarea inculpatului M. G. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, în dauna părții vătămate C. Națională de C. F. C. S – S. B., cu sediul în municipiul B., ..
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e și alin. 3 lit. f Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 lit. d Cod penal, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în dauna părții vătămate C. Națională de C. F. C. S – S. B..
În baza art. 33 lit. b Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, pe care o va executa în final inculpatul.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 8 luni, calculat conform art. 82 Cod penal.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanța va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei și va dispune executarea în întregime pedepselor cumulate aritmetic.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, conform art. 71 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 276 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 lit. d Cod penal, condamnarea inculpatului B. S. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, în dauna părții vătămate C. Națională de C. F. C. S – S. B..
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e și alin. 3 lit. f Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 lit. d Cod penal, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în dauna părții vătămate C. Națională de C. F. C. S – S. B..
În baza art. 33 lit. b Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, pe care o va executa în final inculpatul.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 8 luni, calculat conform art. 82 Cod penal.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanța va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei și va dispune executarea în întregime pedepselor cumulate aritmetic.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, conform art. 71 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 276 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 lit. d Cod penal, condamnarea inculpatului M. L. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, în dauna părții vătămate C. Națională de C. F. C. S – S. B..
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e și alin. 3 lit. f Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 lit. d Cod penal, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în dauna părții vătămate C. Națională de C. F. C. S – S. B..
În baza art. 33 lit. b Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare, pe care o va executa în final inculpatul.
În baza art. 110 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 1 an și 2 luni, calculat conform art. 82 Cod penal.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanța va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei și va dispune executarea în întregime pedepselor cumulate aritmetic.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, conform art. 71 Cod penal, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsie suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 346 Cod procedură penală, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Națională de C. F. C. S – S. B. și în consecință, obligă în solidar inculpații M. G., B. S. și M. L., acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente M. I. și G. O. să plătească părții civile suma de 1679,50 de lei RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
În baza art. 189 Cod procedură penală, suma de 900 de lei RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu se include în cheltuielile judiciare avansate de stat și se suportă din fondurile special alocate Tribunalului B..
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat inculpații M. G. și B. S. să plătească fiecare statului suma de 510 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. 3 Cod procedură penală, a obligat inculpatul M. L. în solidar cu părțile responsabile civilmente M. I. și G. O. să plătească statului suma de 510 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție judecătoria a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 28 martie 2011 inculpații M. G., M. L. și B. S., însoțiți de martora M. L., au plecat de la domiciliu cu o căruță spre . căuta fier vechi. În jurul orelor 12.00, în timp ce se aflau în zona stației C. Prejmer, în apropierea magistralei de cale ferată 400, inculpații au observat un șuțaizer metalic de protecție a cablului tip C. care era îngropat parțial în pământ.
În urma îndepărtării elementului de protecție, folosindu-se de o lopată și un târnăcop inculpații au săpat un șanț și au sustras 10 m de cablu de alimentare, pe care l-au depozitat în căruță. După sustragerea cablului inculpații s-u deplasat la o groapă de gunoi aflată la o distanță de aproximativ 1 km, unde au fost depistați de organele de poliție.
Această stare de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Astfel la dosarul cauzei a fost depus un proces verbal de depistare, în cuprinsul căruia a fost menționată identitatea inculpaților și bunurile găsite asupra lor.
Cu aceeași ocazie au fost efectuate și depuse la dosar fotografii judiciare, efectuându-se și o cercetare la fața locului ocazie cu care au fost stabilite și identificate principalele caracteristici ale locului faptei.
Prin adresa comunicată organelor de cercetare penală de către C. Națională de C. ferate C. SA – S. B., s-a comunicat faptul că prin sustragerea cablului de alimentare s-a pus în pericol siguranța circulației pe calea ferată, întrucât nu s-a mai putut asigura semnalizarea pe aparatul de comandă stării de liber sau ocupat a circuitelor de cale și nu s-a mai putut sesiza în timp util cazurile de rupere a șinei de cale ferată, iar prin întreruperea returului curentului de tracțiune s-a pus în pericol viața personalului de întreținere de la calea ferată, precum și distrugerea altor echipamente.
Instanța a reținut ca utilă cauzei și depoziția martorei M. L. care i-a însoțit pe inculpați la locul săvârșirii infracțiunii confirmând starea de fapt anterior expusă.
Audiați în cursul urmăririi penale inculpații au avut o atitudine sinceră de recunoaștere a săvârșirii faptei manifestându-și regretul pentru cele întâmplate.
În cursul cercetării judecătorești inculpații au invocat în fața instanței de judecată dispozițiile art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, menționând că nu doresc să dea o declarație în această fază procesului penal.
Fapta inculpatului M. G. care la data de 28 martie 2011, împreună cu inculpatul minor M. L. și inculpatul B. S., a pus în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate prin sustragerea unui cablu de alimentare de pe Magistrala C. 400, din apropierea Stației C. Prejmer, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere și semnalizare falsă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 276 alin. 1 Cod penal cu reținerea dispozițiilor art. 75 lit. c Cod penal și furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e și alin. 3 lit. f Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 75 lit. c Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În procesul de individualizare a pedepsei instanța a ținut seama de circumstanțele reale ale prezentei cauze dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, aflat la prima confruntare cu legea penală. De asemenea sub același aspect al circumstanțelor personale ale inculpatului instanța a observat că acesta provine dintr-un mediu social defavorizat, fiind din cauza carențelor educative aproape în imposibilitate de a identifica mijloace licite cu caracter de continuitate de câștigare a traiului zilnic.
Aceste aspecte circumstanțiază participarea inculpatului la săvârșirea prezentei fapte și au fost avute în vedere de instanța de judecată ca și circumstanțe atenuante conform dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal.
Fapta inculpatului B. S. care la data de 28 martie 2011, împreună cu inculpatul minor M. L. și inculpatul M. G., a pus în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate prin sustragerea unui cablu de alimentare de pe Magistrala C. 400, din apropierea Stației C. Prejmer, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere și semnalizare falsă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 276 alin. 1 Cod penal cu reținerea dispozițiilor art. 75 lit. c Cod penal și furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e și alin. 3 lit. f Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 75 lit. c Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În procesul de individualizare a pedepsei instanța a ținut seama de circumstanțele reale ale prezentei cauze dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, aflat la prima confruntare cu legea penală. De asemenea sub același aspect al circumstanțelor personale ale inculpatului instanța a observat, ca și în cazul coinculpatului M. G., că acesta provine dintr-un mediu social defavorizat, fiind din cauza carențelor educative aproape în imposibilitate de a identifica mijloace licite cu caracter de continuitate de câștigare a traiului zilnic.
Aceste aspecte circumstanțiază participarea inculpatului la săvârșirea prezentei fapte și au fost avute în vedere de instanța de judecată ca și circumstanțe atenuante conform dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal.
Fapta inculpatului minor M. L. care la data de 28 martie 2011, împreună cu inculpații B. S. și M. G., a pus în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate prin sustragerea unui cablu de alimentare de pe Magistrala C. 400, din apropierea Stației C. Prejmer, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere și semnalizare falsă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 276 alin. 1 Cod penal cu reținerea dispozițiilor art. 99 și următoarele Cod penal și furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e și alin. 3 lit. f Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 99 și următoarele Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit inculpatului minor de către S. de probațiune de pe lângă T. B. instanța a observat că acesta provine dintr-o familie cu un nivel socio–economic și cultural extrem de redus, toți membri familiei fiind neșcolarizați. În acest context au fost identificați mai mulți factori care au favorizat actul infracțional al inculpatului factori care nu pot fi imputabili acestuia legați de insuficiența cronică a resurselor materiale de carențele educative și etico morale ale acestuia determinate de abandonul școlar în încercarea precoce și tolerată de familia restrânsă dar și de societate, de a identifica surse suplimentare de trai.
De asemenea instanța a observat că în ciuda discernământului, inculpatul prezintă un retard mental datorat deficitului educațional.
Toate aceste aspecte au motivat decizia instanței de aplicare a unei sancțiuni penale al cărui cuantum a fost însă puternic diminuat prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal, în condițiile în care deja orientarea spre o pedeapsă și nu o măsură educativă constituie un răspuns ferm suficient pentru a reflecta pericolul social al faptei săvârșite. Aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prejudiciul fiind cert și dovedit, în baza art. 346 Cod procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Națională de C. F. C. S – S. B. și în consecință, instanța a obligat în solidar inculpații M. G., B. S. și M. L., acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente M. I. și G. O. să plătească părții civile suma de 1679,50 de lei RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă J. B. care a criticat soluția pentru netemeinicie privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, arătând că nu au fost respectate dispozițiile art. 72 Cod penal având în vedere că în mod nejustificat instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante judiciare, fiind dincolo de orice evidență că inculpații au acționat împreună și se impune a fi avute în vedere circumstanțele agravante concrete ale comiterii faptei, respectiv instanța de fond nu a avut în vedere la stabilirea pedepselor pericolul care s-ar fi putut produce, fiind afectată siguranța circulației pe calea ferată.
Ministerul Public a mai arătat că lipsa antecedentelor penale nu dobândește valență atenuantă la stabilirea cuantumului pedepsei.
Suplimentar, cu privire la inculpatul minor M. L., prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 110 Cod penal și solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 110/1 Cod penal și majorarea termenului de încercare.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală se constată că acesta este nefondat.
Așa cum corect a arătat și prima instanță, cu o motivare pe care Curtea și-o însușește integral, apare cu evidență că faptele pentru care inculpații au fost condamnați de instanța de fond au fost dovedite de probele administrate în cauză și recunoscute de acesta.
Singura chestiune supusă instanței de control judiciar este cea a individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților.
Astfel, prima instanță a explicitat motivele pentru care a procedat la această cuantificare a pedepsei: este vorba de gradul de pericol social al faptei săvârșite, scopul acesteia, împrejurările concrete în care s-a comis, de persoana fiecărui inculpat, niciunul nu posedă antecedente penale.
De asemenea, instanța a avut în vedere și gradul de pericol social concret al faptei comise și modalitatea de săvârșire: aceștia au sustras 10 m de cablu de alimentare, pe care l-au depozitat în căruță. După sustragerea cablului inculpații s-u deplasat la o groapă de gunoi aflată la o distanță de aproximativ 1 km, unde au fost depistați de organele de poliție.
Prin adresa comunicată organelor de cercetare penală de către C. Națională de C. ferate C. SA – S. B., s-a comunicat faptul că prin sustragerea cablului de alimentare s-a pus în pericol siguranța circulației pe calea ferată, întrucât nu s-a mai putut asigura semnalizarea pe aparatul de comandă stării de liber sau ocupat a circuitelor de cale și nu s-a mai putut sesiza în timp util cazurile de rupere a șinei de cale ferată, iar prin întreruperea returului curentului de tracțiune s-a pus în pericol viața personalului de întreținere de la calea ferată, precum și distrugerea altor echipamente.
Audiați în cursul urmăririi penale inculpații au avut o atitudine sinceră de recunoaștere a săvârșirii faptei manifestându-și regretul pentru cele întâmplate.
În cursul cercetării judecătorești inculpații au invocat în fața instanței de judecată dispozițiile art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, menționând că nu doresc să dea o declarație în această fază procesului penal.
În ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuante, instanța are a observa că prima instanță a motivat în concret pentru fiecare inculpat în ce constă fiecare circumstanță:
Astfel, pentru inculpatul M. G. se constată că acesta provine dintr-un mediu social defavorizat, fiind din cauza carențelor educative aproape în imposibilitate de a identifica mijloace licite cu caracter de continuitate de câștigare a traiului zilnic.
Aceste aspecte circumstanțiază participarea inculpatului la săvârșirea prezentei fapte și vor fi avute în vedere de instanța de judecată ca și circumstanțe atenuante conform dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal, alături de lipsa antecedentelor penale.
Aceste împrejurări au fost reținute și pentru inculpatul Bazoiu S..
Pentru inculpatul M. L., acesta provine dintr-o familie cu un nivel socio-economic și cultural extrem de redus, toți membri familiei fiind neșcolarizați. În acest context au fost identificați mi mulți factori care au favorizat actul infracțional al inculpatului factori care nu pot fi imputabili acestuia legați de insuficiența cronică a resurselor materiale de carențele educative și etico morale ale acestuia determinate de abandonul școlar în încercarea precoce și tolerată de familia restrânsă, dar și de societate, de a identifica surse suplimentare de trai.
De asemenea instanța va observa că în ciuda discernământului, inculpatul prezintă un retard mental datorat deficitului educațional.
Toate aceste aspecte au motivat decizia instanței de aplicare a unei sancțiuni penale al cărui cuantum a fost însă, puternic diminuat prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal, în condițiile în care deja orientarea spre o pedeapsă și nu o măsură educativă constituie un răspuns ferm suficient pentru a reflecta pericolul social al faptei săvârșite. Aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
În consecință, consecințele ce s-ar fi putut produce urmare a faptei inculpaților au fost avute în vedere de către instanță, dar a proceda la înlăturarea circumstanțelor atenuante corect reținute de instanță, ar echivala cu acordarea unei preponderențe vădite acestui criteriu de individualizare, ceea ce contravine principiilor legale ale procesului penal, dar și cerințelor legale de individualizate judiciară a tratamentului penal.
În consecință, instanța de control judiciar constată că aceste pedepse corespund pe deplin scopului general și special al prevenției penale și nu se impune majorarea acestora.
Toate aceste aspecte, pornind de la premisa că scopul sancțiunii este de corijare a conduitei subiectului care a încălcat norma juridică astfel încât pe viitor să fie prevenite fapte similare, determină Curtea să considere că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, constatând că este de natură să conducă la realizarea eficientă a scopului general și special al prevenției penale.
Cum sentința primei instanțe este în afara oricărei critici, se constată că recursul promovat de Ministerul Public este nefondat și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge.
Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 918/4 mai 2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Onorariul pentru apărătorii din oficiu N. D., C. I. și B. D., în sume de câte 300 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se includ în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. F. C. C. G. A. M.
GREFIER,
D. S.
Red.SF/08.10.2012
Tehnoredactat DS/08.10.2012/2 ex.
Jud.fond. C. M. P.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 727/2012. Curtea de Apel... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 526/2012. Curtea... → |
|---|








