Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr. 430/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 430/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 16401/3/2014

Dosar nr._

(2716/2015)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Decizia penală nr. 430

Ședința publică din data de 01 septembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: T. A.

GREFIER: P. A.

Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror C. M..

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația declarată de P. de pe lângă Tribunalul București și de către condamnatul R. U. C. împotriva sentinței penale nr. 2081/F din 01.08.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul_ .

Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 14.08.2015 au fost consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată, Încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, inițial, a stabilit termen în vederea pronunțării la data de 20.08.2015 iar ulterior, în aceeași constituire și pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea la data de 31.08.2015, respectiv 01.09. 2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală.

CURTEA

Deliberând asupra contestației de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr.2081/F/01.08.2014 a Tribunalului București Secția I penală s-au dispus următoarele:

În baza art.585 NCPP a fost admisă cererea de contopire formulată de petentul condamnat R. U.-C..

Instanța a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin s.p. nr.970/2014 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală, definitivă prin d.p. nr.119/2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală și s.p. nr.575/2013 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, definitivă prin d.p. nr.545/2013 a Curții de Apel București sunt concurente.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și lit.b VCP și a repus în individualitatea lor pedepsele de 8 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor lit.a și lit.b VCP, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 6 luni închisoare, 6 ani și 3 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor lit.a și lit.b VCP, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 5 ani închisoare, 3 ani închisoare, 5 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare și sporul de 3 ani și 9 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b NCP și a repus în individualitatea lor pedepsele de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b NCP, 7 ani închisoare 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b NCP și restul de 1838 zile închisoare rămas neexecutat din s.p. nr.402/2010 definitivă prin d.p. nr.4322/2011 a ÎCCJ.

A contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare sporită cu 14 ani, o lună și 20 de zile urmând ca în final condamnatul să execute 26 de ani, o lună și 20 de zile închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b NCP.

A interzis inculpatului drepturile prev. de art.66 lit.a și b NCP pe durata executării pedepsei principale.

A dedus din pedeapsa de 26 de ani, o lună și 20 de zile închisoare durata reținerii, arestării preventive și perioada executată de la 07.08.2001 la 24.01.2002, de la 05.02.2005 la 16.02.2006, de la 11.05.2007 la 26.05.2008, de la 27.01.2009 la zi.

A dispus anularea MEPI nr.1829 din 20.02.2014 emis de Tribunalul București – Secția I Penală și MEPI nr.950 din 25.04.2014 emis de Tribunalul București – Secția I Penală și emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr._, petentul condamnat R. U. C. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin s.p. nr.970/2014 a Tribunalului București – Secția a IIa Penală, definitivă prin d.p. nr.119/2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală și prin s.p. nr.575/12.07.2013 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, definitivă prin d.p. nr.545/24.04.2014 a Curții de Apel București.

Ulterior, inculpatul și-a extins cererea cu privire la toate pedepsele ce i-au fost aplicate în decursul timpului.

Examinând cererea formulată, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin s.p. nr.970/20.02.2014 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, definitivă prin d.p. nr.119/18.02.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, s-au dispus următoarele:

- În baza art. 461 alin. 1 lit. d Cpp a fost admisă contestația la executare formulată de petentul condamnat R. U. C. cu privire la sentința penală nr. 402/23.12.2010 a Tribunalului A., modificată prin decizia penală nr. 73 A/13.04.2011 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 4322/19.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- În baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 131 alin. 1 lit. e al Legii nr. 302/2004, cu referire la Decizia nr. 9 din 15 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus recunoașterea pe cale incidentală a sentinței pronunțate la data de 31.01.2011 de către Tribunalul din Bergamo, precum și a sentinței penale pronunțate de Curtea de Apel din Brescia, Secția a doua penală la data de 19 octombrie 2012, irevocabilă la data de 18.05.2013;

- S-a constatat că petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, fiind arestat în Italia în Penitenciarul „Canton Monbello” din Brescia în perioada 05.02.2005 - 16.02.2006;

- S-a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat în Italia sunt concurente cu infracțiunile pentru care petentul R. U. C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 402/23.12.2010 a Tribunalului A., modificată prin decizia penală nr. 73 A/13.04.2011 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 4322/19.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

- S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente ce au fost contopite cu pedeapsa de 8 luni aplicată prin sentința pronunțată de Tribunalul din Torino, Secția a treia penală și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penale pronunțate de Curtea de Apel din Brescia, Secția a doua penală la data de 19 octombrie 2012, irevocabilă la data de 18.05.2013.

- În baza art. 34 alin. 1 lit. b și art. 35 rap. la art. 33 C.p. s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiuni concurente, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 3 luni închisoare la care se ava aplica sporul de 3 ani și 9 luni închisoare urmând ca petentul să execute în final o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b C.pen;

- Din pedeapsa de 10 ani închisoare au fost deduse reținerea, arestarea preventivă și perioadele executate de la 07 august 2001 – la 24 ianuarie 2002, de la 05.02.2005 - 16.02.2006, de la 11 mai 2007 la 26 mai 2008 și din 27 ianuarie 2009 la zi;

- S-a dispus anularea MEPÎ nr. 535/2010 din 20 decembrie 2011 emis de Tribunalul A. în executarea sentinței penale nr. 402 din 23 decembrie 2010 pronunțate de Tribunalul A. în dosarul_ și emiterea unui nou MEPÎ.

În baza s.p. nr.970/30.12.2013 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, definitivă prin d.p. nr.119/18.02.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală a fost emis MEPI nr.1829/20.02.2014.

Prin s.p. nr.575/12.07.2013 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, definitivă prin d.p. nr.545/24.04.2014 a Curții de Apel București s-au dispus următoarele:

- în baza art. 48 rap. la art. 2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 republicată cu aplic. art.13 lit. c din Legea nr.143/2000 republicată, art. 77 lit. a C.p. și art.37 lit. b C.p.1968 (perioada septembrie – noiembrie 2011) a condamnat pe inculpatul R. U. C., la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc.

- În baza art.12 alin. 1 LPANCP, a art. 45 alin. 1 C.p. și a art.65 alin.1 CP, a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și lit. b CP pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menționată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit. a și lit. b C.p. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- În baza art. 47 C.p. rap. la art.2 al.1, 2 din Legea nr.143/2000 republicată cu aplic. art.13 lit. c din Legea nr.143/2000 republicată și art.37 lit. a și b C.p.1968,a fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc.

- În baza art.12 alin. 1 LPANCP, a art. 45 alin. 1 C.p. și a art.65 alin.1 CP, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și lit. b CP pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menționată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit. a și lit. b C.p. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- În baza art.43 alin.1 C.p. a contopit pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință cu restul de 1838 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.402/23.12.2010 a Tribunalului A. definitivă prin decizia penală nr.4322/19.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

- În baza art. 43 al.1 rap. la art.45 C.p. a aplicat alăturat pedepsei principale pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit. a, lit. b C.p. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- În baza art. art. 45 C.p. și a art.65 alin.1 CP a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și lit. b CP pe durata executării pedepsei principale.

- În baza art.33 lit. a C.p. 1968, art.34 lit. b C.p. 1968 a contopit cele două pedepse aplicate prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

- În baza art. 45 C.p. a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

- În baza art. art. 45 C.p. și a art.65 alin.1 CP a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și lit. b CP pe durata executării pedepsei principale rezultante.

- A dedus din cuantumul pedepsei aplicate durata executată de la data de 12.02.2012 la zi din care în baza art.72 C.p. perioada 16.03.2012 la zi reprezintă durata arestului preventiv în cauză.

În baza s.p. nr.575/12.07.2013 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, definitivă prin d.p. nr.545/24.04.2014 a Curții de Apel București a fost emis MEPI nr.950 din 25.04.2014.

Tribunalul a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele penale menționate sunt concurente.

Astfel, a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și lit.b VCP și repus în individualitatea lor pedepsele de 8 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor lit.a și lit.b VCP, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 6 luni închisoare, 6 ani și 3 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor lit.a și lit.b VCP, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 5 ani închisoare, 3 ani închisoare, 5 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare și sporul de 3 ani și 9 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b NCP și repune în individualitatea lor pedepsele de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b NCP, 7 ani închisoare 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b NCP și restul de 1838 zile închisoare rămas neexecutat din s.p. nr.402/2010 definitivă prin d.p. nr.4322/2011 a ÎCCJ.

Tribunalul a apreciat că legea penală mai favorabilă, aplicabilă situației condamnatului este noul Cod Penal.

Aceasta, pe de o parte pentru că petentul a beneficiat de dispozițiile mai favorabile cuprinse în noua reglementare penală așa cum rezultă din cuprinsul s.p. nr.575/12.07.2013 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, definitivă prin d.p. nr.545/24.04.2014 a Curții de Apel București.

Pe de altă parte, în ipoteza în care s-ar fi dat eficiență dispozițiilor VCP s-ar fi ajuns o pedeapsă superioară celei rezultate în urma aplicării dispozițiilor NCP.

La aplicarea sporului potrivit vechiului Cod penal, Tribunalul ar fi avut în vedere ansamblul infracțional, persistența în comiterea de fapte penale, multe dintre ele de o gravitate deosebită, pedeapsa cea mai grea fiind în mod vădit insuficientă.

Împotriva acestei soluții au formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul București și condamnatul R. U. C..

În apelul formulat de P., se arată că sentința este nelegală, ca urmare a neaplicării regulilor privitoare la contopire dar și din prisma cuantumului conform regulilor prevăzute de art. 38 lit. b C.p.

Se arată că, câtă vreme infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea petentului au fost comise anterior intrării în vigoare a noului Cod Penal, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni supuse prezentei analize se aplică conform regulilor prevăzute în legea veche.

Or, în aplicarea acestor dispoziții, în urma contopirii pedepselor concurente se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare cu menținerea sporului de 3 ani și 9 luni închisoare, ce se impune a fi majorat până la maximul de 5 ani.

Se arată de asemenea că pedeapsa aplicată de instanța de fond este nelegală și prin prisma cuantumului, întrucât din însumarea pedepselor concurente sporul de o treime este de 20 ani, 3 luni și 20 de zile, mai mare decât cel calculat de prima instanță, cu consecința aplicării unei pedepse rezultante totale mai mare de 30 de ani.

În contestația formulată, petentul a invocat faptul că legea mai favorabilă este legea veche, cu consecința aplicării pedepsei mai grele, de 12 ani închisoare, și cu aplicarea sporului obligatoriu de 3 ani și 9 luni închisoare, pe care solicită a fi menținut ca atare.

Contestațiile sunt fondate, pentru următoarele motive:

Toate faptele ce au făcut obiectul cauzei au fost comise de inculpat sub imperiul legii vechi.

Cea mai grea sancțiune din concurs este pedeapsa de 12 ani închisoare. Această pedeapsă a fost aplicată de Curtea de Apel București, prin decizia penală nr.545/24.04.2014 pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.48 C.p. rap. la art.2 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.13 lit.c din aceeași lege, art.77 lit.a Cod penal, 37 lit.b Vechiul Cod penal.

Decizia – pronunțată înainte de decizia Curții Constituționale care a impus aplicarea legii penale favorabile apreciată global, inculpatului i-au fost – a intrat în autoritate de lucru judecat sub toate aspectele, astfel încât prezenta instanță nu poate ignora încadrarea juridică a faptei stabilită prin decizia pre-citată și ca atare este obligată să observe limitele de pedeapsă speciale aplicabile în legislația actuală.

Conform art.34 din vechiul Cod penal, instanța poate spori pedeapsa cea mai grea până la maximul special (practica judiciară unanimă împiedică luarea în considerare în această operațiune sporurile facultative de pedeapsă ce ar putea fi aplicate în considerarea circumstanțelor agravante și stării de recidivă). Însă, în acest caz maximul special este chiar egal cu pedeapsa aplicată de instanța de apel.

Luarea în considerare a limitei speciale stabilite de legea veche ar conduce la o soluție nelegală, prin încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 545/24.04.2014, care a stabilit definitiv încadrarea juridică aplicabilă inculpatului.

Faptul că una dintre fapte a fost judecată definitiv sub imperiul legii penale noi cu echivalează cu aplicarea obligatorie a regimului sancționator prevăzut de legea nouă pentru concursul de infracțiuni, practica judiciară fiind de asemenea unanimă în sensul acestei soluții.

Prin urmare, singura soluție legală este aceea de a aplica inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare, la care va adăuga un spor.

Apare evident, în opinia Curții, că se impune cu necesitate majorarea sporului de 3 ani și 9 luni aplicat deja cu autoritate de lucru judecat până la limita maximă de 5 ani, întrucât activitatea infracțională de ansamblu a inculpatului este una amplă și consistentă, extinsă temporal dar și bogată ca număr și gravitate a infracțiunilor comise, condamnatul fiind judecat pentru o largă paletă de infracțiuni – de la infracțiuni de violență, inclusiv tentativă la omor, la trafic de droguri, care ar justifica chiar și aplicarea unei pedepse de 30 de ani, dacă o astfel de operațiune ar fi legală.

Însă, pentru motivele arătate anterior, limita legală impusă Curții prin jocul regulilor material penale și celor procesuale citate anterior, este aceea de 12 ani închisoare, pedeapsă ce o va spori cu sporul maxim permis de 5 ani închisoare, cu consecința aplicării pedepsei rezultante de 17 ani închisoare, din care va deduce perioadele executate.

Pentru motivele arătate, se vor admite contestațiile formulate de condamnatul R. U. C. și P. de pe lângă Tribunalul București, se va desființa sentința penală contestată și pe fond va fi admisă cererea de contopire formulată de condamnat în sensul celor mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestațiile formulate de condamnatul R. U. C. și P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 2081/F/01.08.2014 a Tribunalului București Secția I Penală.

Desființează sentința penală contestată și pe fond rejudecând:

Admite cererea de contopire formulată de condamnatul R. U. C..

Constată că faptele ce au făcut obiectul sentințelor penale nr. 402/23.12.2010 a Tribunalului A., astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 73A/13.04.2011 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 4322/19.12.2011 a ÎCCJ, nr. 575/12.07.2013 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 545/24.04.2014 a Curții de Apel București, și sentințele recunoscute prin sentința penală nr.970/20.02.2014 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.119/18.02.2014 a Curții de Apel București Secția I penală, sunt concurente.

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 402/23.12.2010 a Tribunalului A., astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.73A/13.04.2011 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin decizia penală nr.4322/19.12.2011 a ÎCCJ în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 al.1 lit.b V.C.p. și art.19 din Legea nr.682/2002;

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 al. 1 V.C.p. cu aplic. art.37 al.1 lit.b V.C.p. și art. 19 din Legea nr. 682/2002;

- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 al. 1 V.C.p. cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b V.C.p. și art. 19 din legea nr. 682/2002;

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 al. 1 V.C.p. cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b V.C.p. și art. 19 din Legea nr. 682/2002;

- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 al. 1 V.C.p. cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b V.C.p. și art. 19 din Legea nr. 682/2002;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 al. 2 V.C.p. cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b V.C.p. și art. 19 din Legea nr. 686/2002;

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 al. 2 V.C.p. cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b V.C.p. și art. 19 din Legea nr. 686/2002;

- pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 V.C.p. rap. la art. 20, 21 V.C.p., art. 174 al. 1, art. 175 al. 1 lit. a și i V.C.p., cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b V.C.p. și art. 19 din Legea nr. 682/2002;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 V.C.p. rap. la art. 180 al. 2 V.C.p. cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b V.C.p. și art. 19 din Legea nr. 682/2002;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 V.C.p. rap. la art. 180 al. 2 V.C.p. cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b V.C.p. și art. 19 din Legea nr. 682/2002,

- pedepsele de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 al. 2 V.C.p. și 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 al. 2 lit. a, d, e V.C.p. (aplicate prin sentința penală nr.182/2.06.2006 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr.1830/18.05.2009 a ÎCCJ) și sporul de 3 ani și 9 luni închisoare.

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 575/12.07.2013 a Tribunalului București Secția a II-a Penală definitivă prin decizia penală nr. 545/24.04.2014 a Curții de Apel București în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 48 N.C.p. rap. la art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 13 lit. c din Legea nr. 143/2000, art. 77 lit. a N.C.P., 37 lit. b V.C.p. și

- pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 47 N.C.p. rap. la art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 13 lit. c din Legea nr. 143/2000 și 37 lit. b V.C.p.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b V.C.p. contopește pedepsele de mai sus cu pedepsele de 8 luni închisoare aplicată de Tribunalul Torino și pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată de C.A. Brescia, și aplică pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, pe care o sporește cu 5 ani, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 17 ani închisoare.

În baza art. 35 al. 1 V.C.p. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b N.C.p. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 36 al. 3 V.C.p. deduce perioadele executate de la 07.08.2001 la 24.01.2002, 05.02.2005 la 16.02.2006, 11.05.2007 la 26.05.2008 și de la 27.01.2009 la zi.

Dispune anularea MEPI nr.1829/20.02.2014 și 950/25.04.2014 emise de Tribunalul București Secția I penală și dispune emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei.

Cheltuielile judiciare în contestație rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorului din oficiu, de 35 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 septembrie 2015.

PREȘEDINTE,

T. A.

GREFIER,

P. A.

Red.A.T./17.09.2015- ex.2/

← Traficul de minori (art.211 NCP). Decizia nr. 1049/2015. Curtea...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 139/2015.... →

Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr. 430/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr. 430/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI