Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 947/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 947/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 5395/312/2014
DOSAR NR._ ( 1973/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.947/A
Ședința publică de la 23.06.2015
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - L. C. N.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul C. I. și de partea vătămată R. C. împotriva sentinței penale nr.98/02.02.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat C. I., personal și asistat de apărător ales S. Ș., cu împuternicire avocațială la dosar și de apărător din oficiu M. A., cu delegație la dosar, lipsă fiind apelanta parte vătămată R. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a motivelor de apel și a unor înscrisuri de către apelantul inculpat.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat solicită să se ia act de încetarea delegației sale avocațiale, prin prezentarea apărătorului ales al acestuia și acordarea de onorariu parțial.
Apelantul inculpat C. I. arată că menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor declarate în cauză.
Apărătorul ales al apelantului inculpat C. I. arată că apelul declarat vizează modalitatea de executare a pedepsei, solicitând a se avea în vedere împrejurările de comitere a faptelor și persoana inculpatului, care are un copil în întreținere, soția acestuia neavând venituri, fratele acestuia având mari probleme de sănătate, tatăl este decedat, iar mama este în vârstă. Mai arată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind împlinit termenul de reabilitare pentru fapta anterioară. Cu privire la apelul declarat de persoana vătămată, arată că deși inculpatul nu s-a opus despăgubirii acestuia, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la admisibilitatea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, apreciind că pedeapsa aplicată de instanța de fond și modalitatea de executare sunt corect aplicate, față de fapta inculpatului, care a condus un autoturism cu o alcoolemie foarte mare și a încercat să se sustragă, rănind agentul de poliție. Apreciază că fapta inculpatului este foarte gravă, astfel că pedeapsa cu executare în regim de detenție este temeinic aplicată. Solicită admiterea apelului declarat de partea civilă, aceasta suferind agresiuni fizice în urma acțiunii inculpatului. Infracțiunea fiind una complexă, apreciază că există posibilitatea acordării danelor morale, iar cele cerute sunt rezonabile.
Intimatul inculpat C. I., în ultimul cuvânt, arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței și că este de acord să achite despăgubirile civile solicitate de persoana vătămată.
CURTEA ,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.98 din 02.02.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 336 alin. 1 și art. 257 alin. 1 și 4 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din noul Cod penal, în art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, și art. 239 alin. 2 și 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 33 din vechiul Cod penal.
În baza art. 396 alin. 2 și alin. 10 C. pr. pen., cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal a fost condamnat pe inculpatul C. I. (fiul lui G. și T., născut la data de 16.12.1973 în Slobozia, jud. Ialomița, domiciliat în or. Amara, .. 156, jud. Ialomița, CNP_), la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În baza art. 396 alin. 2 și alin. 10 C. pr. pen., cu aplic. art. 5 din noul Cod penal a fost condamnat inculpatul C. I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 239 alin. 2 și alin. 5 din vechiul Cod penal.
În baza art. 33 lit. a din vechiul Cod penal, s-a constatat că faptele au fost comise în concurs.
În baza art. 34 din vechiul Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
S-a dispus executarea pedepsei prin privare de libertate.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza finală și lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă R. C..
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 337/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia a fost trimis în judecată inculpatul C. I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: ultraj, prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4, cu aplicarea art. 5 din C. pen.; conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 336 alin. 1 din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 și art. 5 din C. pen.
Analizând ansamblul materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a constatat că la data de 28.01.2014, în jurul orelor 16:50, organele de poliție din cadrul Poliției orașului Amara au fost sesizate de către numitul M. A., din orașul Amara, care a învederat faptul că pe . se deplasează un autoturism, marca Dacia L., de culoare gri, cu nr. de înmatriculare_, al cărui conducător auto, pe care îl cunoaște după porecla „V.”, se află în stare de ebrietate, blocând circulația pe ambele sensuri de mers.
În temeiul sesizării, inspector de poliție R. C., din cadrul Poliției Orașului Amara, IPJ Ialomița, s-a deplasat la locul indicat cu autospeciala din dotare, marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare MAI_, ocazie cu care a sesizat că autoturismul marca Dacia L., de culoare gri, cu nr. de înmatriculare_ era la acel moment parcat în fața barului ., situat la intersecția străzilor A.I. C. și Oituz, în fața localului fiind inculpatul C. I., proprietarul acestuia.
La scurt timp, ofițerul l-a observat pe inculpatul C. I. care s-a urcat, singur, în autovehicul, pe care l-a rulat pe ., spre centrul orașului Amara.
Imediat, ofițerul a procedat la urmărirea autoturismului, folosind semnalele acustice și luminoase din dotarea autospecialei de poliție cu care se deplasa.
În continuare, inculpatul, aflat la volanul autoturismului marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, a încercat să se sustragă controlului, acroșând cu autovehiculul persoana vătămată R. C., aflată în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, iar ulterior, după ce a fost prins, fiind condus în autospeciala de poliție, a lovit cu picioarele aceeași persoană vătămată, provocând, totodată, și daune autospecialei de poliție.
În jurul orei 18:20, inculpatul C. I. a fost prins în apropierea intrării în fermă, ocazie cu care ofițerul de poliție R. C., împreună cu ceilalți colegi l-au imobilizat și l-au condus către autospeciala L. cu nr. de înmatriculare MAI_. Lângă autospecială și-au făcut apariția mai multe persoane din anturajul inculpatului C. I., printre care și concubina acestuia, M. F. și fiica C. A. M. A., de aproximativ 16 ani. Încercând să-1 introducă în autospecială, inculpatul C. I. a devenit violent. Ofițerul de poliție R. C. a precizat faptul că inculpatul C. I. a încercat să îl lovească cu capul în zona feței, adresându-i injurii și amenințări, atât ofițerului de poliție R. C., cât celorlalți lucrători de poliție. Procedând la introducerea inculpatului C. I. în autospecială, acesta l-a lovit pe ofițerul de poliție R. C. cu picioarele în zona pieptului și peste membrele superioare, provocându-i leziuni la degetul arătător al ambelor mâini. Aflându-se în interiorul autospecialei, inculpatul C. I. a lovit cu picioarele portiera din dreapta spate provocând îndoirea acesteia și desprinderea unor componente ale mânerului de susținere.
In dimineața zilei de 29.01.2014, în jurul orei 01:15, ofițerul de poliție R. C. s-a deplasat în cadrul Spitalului de Urgență Slobozia, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale, ulterior prezentându-se la Serviciul de Medicină Legală Ialomița în vederea examinării medico-legale, ocazie cu care s-a stabilit că persoana vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de 1 – 2 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din Raportul de constatare medico–legală nr. 524/A1/42 /10.02.2014, emis de S.M.L. Ialomița.
Fiind testat ulterior cu etilotestul, s-a stabilit că inculpatul avea o alcoolemie peste limita legală, respectiv 2,15 g‰ alcool pur în sânge, la ora 20:05 și 2,00 g‰ alcool pur în sânge, la ora 21:05.
Situația de fapt menționată a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: procesele-verbale întocmite de organele de poliție privind deplasarea la fața locului; respectiv de examinare/control corporal; planșele foto; schițe ale locului faptei; plângere/adresa de constituire parte civilă I.P.J. Ialomița; declarațiile persoanei vătămate R. C.; declarațiile inculpatului C. I.; declarațiile martorilor M. T., T. T. V., B. D., S. O., C. C., C. A. M. A., S. D. D., S. C., G. C. D., N. C. V. și M. F.; raportul de constatare medico–legală; buletinul de analiză toxicologică–alcoolemie; acte medicale.
În faza cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care a declarat în esență că recunoaște în integralitate faptele așa cum a fost reținute în rechizitoriu, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, pe care și le însușește și a solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze în conformitate cu dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, cererea fiind admisă de instanță, condiții în care nu s-a mai procedat la administrarea altor probatorii.
Inculpatul, în faza de cercetare judecătorească, a recunoscut și regretat faptele comise, condiții în care se apreciază că prezumția de nevinovăție a acestuia a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, probe care se coroborează, atât în ceea ce privește stabilirea în concret a situației de fapt, cât și cu privire la vinovăția prevăzută de lege și pericolul social concret pe care-l prezintă fapta comisă.
Având în vedere considerentele expuse, în raport de întregul ansamblu probatoriu administrat in cadrul procesului penal, instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului C. I., constând în aceea că la data de 28.01.2014 a condus autovehiculul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe străzile Oituz și A. I. C., precum și pe alte artere publice din localitatea Amara, jud. Ialomița, în timp ce avea o alcoolemie peste limita legală, respectiv 2,15 g% alcool pur în sânge, la ora 20:05 și 2,00 g%o alcool pur sânge, la ora 21:05, apoi a încercat să se sustragă controlului regulamentar efectuat de către organele de poliție din cadrul IPJ Ialomița – Poliția Orașului Amara, acroșând cu autovehiculul persoana vătămată R. C., ce deține funcția de ofițer de poliție, cu gradul profesional de inspector, aflată în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, iar ulterior, fiind condus în autospeciala de poliție, a lovit cu picioarele aceeași persoană vătămată, constituie infracțiunile de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 C. pen., cu aplicarea art. 5 din C.P. și conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 336 alin. 1 din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C. pen. și art. 5 din C. pen.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor, se reține că existența elementului material rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.
Tot din analiza probelor administrate în cauză și a împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele rezultă că s-a adus o atingere suficient de gravă valorilor sociale apărate de legea penală.
De asemenea, instanța a constatat, în baza probelor menționate mai sus că subzistă legătura de cauzalitate necesară pentru existența infracțiunilor, între faptele comise și urmările socialmente periculoase produse de către inculpat.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța reține că inculpatul a săvârșit faptele cu intenție indirectă, prevăzută de art. 16 alin.3 lit. a Cod penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale.
În aceste condiții, instanța, constatând că din ansamblul probelor administrate atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătoreasca, rezultă că faptele reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat,în temeiul art. 396 din C. pr. pen. s-a dispus condamnarea.
La individualizarea cuantumului pedepselor, instanța a avut în vedere, potrivit art. 74 Cod penal, împrejurările în care au fost săvârșite faptele corelativ cu gradul de pericol social concret, natura și limitele pedepsei stabilite pentru fiecare infracțiune comisă, dispozițiile părții generale a Codului penal, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și aspectele legate de persoana inculpatului.
Instanța de fond a mai constatat că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală, acesta fiind condamnat anterior la pedepse cu închisoarea pe care le-a executat efectiv, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar.
La stabilirea limitelor pedepsei au fost avute în vedere și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în conformitate cu care inculpatul beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
Ținând cont că faptele inculpatului prezintă pericol public ridicat (conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice pe drumuri publice și ultragierea unui ofițer de poliție), instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, la individualizarea căreia a avut în vedere prevederile art. 375 C. pr. pen.
Pericolul social ridicat rezultă din conducerea autoturismului de către inculpat pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește în mod substanțial limita legală. Totodată, a mai rezultat și din faptul că inculpatul nu a dat curs solicitărilor organelor de poliție, de a opri autoturismul, încercând să se sustragă controlului și, mai mult decât atât, a exercitat violențe fizice și amenințări asupra organelor de poliție, lucru cu atât mai grav cu cât acestea se aflau în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu și reprezentau o autoritate a statului.
Cu privire la modalitatea de executare, instanța, față de pericolul social ridicat și al antecedentelor penale, chiar dacă acestea nu atrag starea de recidivă, a apreciat că se impune ca pedeapsa aplicată să fie executată efectiv, în regim de detenție.
Instanța a avut în vedere și prevederile art. 5 din noul Cod penal, apreciind că față de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, legea mai favorabilă aplicabilă inculpatului este vechiul Cod penal.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă R. C., instanța a constatat că a solicitat daune morale rezultând din afectarea prestigiului funcției de polițist.
Față de această solicitare, instanța a apreciat că astfel de daune nu pot fi solicitate de partea civilă, având în vedere că în acest sens este prejudiciată instituția, respectiv Poliția Română, prejudiciul creat prin comiterea infracțiunii de ultraj fiind produs acesteia. Partea civilă R. C. nu poate solicita repararea unui prejudiciu, chiar și moral, care nu a fost produs față de acesta.
Mai mult decât atât, tocmai pentru apărarea intereselor publice ale instituțiilor statului, astfel de fapte, precum cea săvârșită de inculpat, au fost incriminate în mod distinct ca și infracțiuni.
Instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă R. C..
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpatul C. I. și partea vătămată R. C..
Inculpatul a criticat hotărârea cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și a solicitat să se aibă în vedere împrejurările în care faptele au fost comise și faptul că are un copil în întreținere, soția acestuia neavând venituri, fratele acestuia având mari probleme de sănătate, tatăl este decedat, iar mama este în vârstă. Mai arată că nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind împlinit termenul de reabilitare pentru fapta anterioară.
Partea vătămată a solicitat admiterea acțiunii civile.
Curtea, analizând apelurile declarate în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., apreciază că acestea sunt fondate, în sensul și pentru considerentele arătate în continuare.
Reevaluând mijloacele de probă administrate în cauză (procesele-verbale întocmite de organele de poliție privind deplasarea la fața locului; respectiv de examinare/control corporal; planșele foto; schițe ale locului faptei; plângere/adresa de constituire parte civilă I.P.J. Ialomița; declarațiile persoanei vătămate R. C.; declarațiile inculpatului C. I.; declarațiile martorilor M. T., T. T. V., B. D., S. O., C. C., C. A. M. A., S. D. D., S. C., G. C. D., N. C. V. și M. F.; raportul de constatare medico–legală; buletinul de analiză toxicologică–alcoolemie; acte medicale), Curtea constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, constând, în esență, în aceea că, la data de 28.01.2014 inculpatul C. I. a condus autovehiculul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe străzile Oituz și A. I. C., precum și pe alte artere publice din localitatea Amara, jud. Ialomița, în timp ce avea o alcoolemie peste limita legală, respectiv 2,15 g% alcool pur în sânge, la ora 20:05 și 2,00 g%o alcool pur sânge, la ora 21:05, apoi a încercat să se sustragă controlului regulamentar efectuat de către organele de poliție din cadrul IPJ Ialomița – Poliția Orașului Amara, acroșând cu autovehiculul persoana vătămată R. C., ce deține funcția de ofițer de poliție, cu gradul profesional de inspector, aflată în timpul aflată în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, iar ulterior, fiind condus în autospeciala de poliție, a lovit cu picioarele aceeași persoană vătămată, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt descrisă mai sus nu a fost contestată în calea de atac a apelului, Curtea însăși constatând, în virtutea efectului devolutiv, temeinicia hotărârii din această perspectivă.
De altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, recurgând la procedura simplificată de judecată aplicabilă în cazul recunoașterii vinovăției, fiind întrunite cerințele impuse de art.374 alin.4, art.375 și art.396 alin.10 C. pr. pen.
În raport de legea în vigoare în momentul săvârșirii lor, faptelor de mai sus li s-a dat o corectă încadrare juridică, respectiv infracțiunile prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 și, respectiv, art.239 alin.2 și 5 din Codul penal de la 1968, ambele cu aplicarea art.33 lit.a și art.34 alin.1 C. pen.
Cum de la data săvârșirii infracțiunilor și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, devin incidente dispozițiile art.5 alin.1 C. pen., potrivit cărora: „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
În prezent, faptele sunt incriminate în art.336 alin.1 și art.257 alin.1 și 4 C. pen.
Comparând conținutul reglementărilor succesive, îndeosebi sub aspectul regulilor aplicabile concursului de infracțiuni, Curtea constată, în acord cu instanța de fond, că vechea reglementare este mai favorabilă inculpatului.
Întrucât din probele administrate în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpat, în mod legal și temeinic s-a dispus condamnarea acestuia.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, ținând cont de împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, de mijloacele folosite, de urmările produse, de nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului, de conduita acestuia după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal, comparând pericolul social concret al fiecărei fapte și sancțiunile aplicate, Curtea apreciază că pedeapsa de 2 ani stabilită pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 este prea aspră, urmând ca, după repunerea în individualitatea lor a pedepselor contopite, să procedeze la reducerea acestei pedepse la 1 an închisoare și făcând aplicarea art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b C. pen., să stabilească pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de schimbare a modalității de executare a pedepsei, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată dat fiind pericolul social ridicat al infracțiunilor comise și împrejurarea că inculpatul, deși nu este recidivist, nu se află la primul conflict cu legea penală.
Prin urmare, pedeapsa finală de 1 an închisoare, în regim de detenție reprezintă – în opinia Curții – sancțiunea aptă să realizeze scopurile prevenției speciale și ale celei generale.
Referitor la latura civilă a cauzei, Curtea apreciază că în mod greșit s-a respins acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată R. C., ignorându-se caracterul complex al infracțiunii de ultraj, respectiv împrejurarea că polițistul menționat are calitatea de subiect pasiv secundar, fiind îndreptățit să pretindă repararea prejudiciului cauzat. Indubitabil, prin fapta comisă împotriva persoanei vătămate aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu i s-a produs acestuia un important prejudiciu de imagine, fiindu-i știrbită autoritatea și lezat prestigiul funcției îndeplinite în comunitatea relativ restrânsă în care acesta își desfășoară activitatea. Mai mult, polițistul a suferit leziuni corporale (minore), care au necesitat un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. În aceste condiții, având în vedere și acordul inculpatului de a plăti despăgubiri, Curtea, constatând întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, urmează ca, în conformitate cu art.397 C. pr. pen. raportat la art.1357 și urm. Cod civil, să admită în parte acțiunea civilă și să-l oblige pe inculpat la plata sumei de 5000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de partea civilă, sumă apreciată ca fiind echitabilă, prin raportare la pericolul concret al infracțiunii comise, împrejurările în care aceasta s-a produs și urmările cauzate.
Celelalte aspecte ale cauzei au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate alte motive de desființare ale hotărârii.
Așa fiind, Curtea în temeiul art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen., va admite apelurile declarate de inculpat și partea civilă, va desființa, în parte sentința apelată și va repune în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare și 1 an închisoare, contopite prin această hotărâre.
Va reduce de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p.
În baza art. 33 litera a -34 alin. 1 litera b Cod penal de la 1968 se va contopi pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea de mai sus cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 239 alin. 2 și 5 C.p. de la 1968, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare în regim de detenție.
Va fi admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. C. și va fi obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 5000 lei, despăgubiri morale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de inculpatul C. I. și partea civilă R. C. împotriva sentinței penale nr. 98/02.02.2015 a Judecătoriei Slobozia, pe care o desființează în parte și rejudecând în fond:
Repune în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare și 1 an închisoare, contopite prin sentința apelată.
Reduce de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p.
În baza art. 33 litera a -34 alin. 1 litera b Cod penal de la 1968 contopește pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea de mai sus cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 239 alin. 2 și 5 C.p. de la 1968, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare în regim de detenție.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. C. și obligă inculpatul la plata către acesta a sumei de 5000 lei, despăgubiri morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial pentru asistența din oficiu în sumă de 130 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. L. L. C. N.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./02.07.2015
Jud. Slobozia – jud.: L. C.
| ← Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 838/2015.... | Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
