Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1712/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1712/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1712/A
Ședința publică din data de11 Decembrie 2015
Curtea constituită din:
P.: A. S. N.
JUDECATOR: M. A. M.
GREFIER: P. O.
*******
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul B. C. N. împotriva sentinței penale nr. 2010 din data de 13.10.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-inculpat B. C. N., personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat Silberman R., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015 emisă de Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea Curții, apelantul inculpat B. C. N., personal, arată că își menține declarațiile date anterior în cauză și nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Apelantul inculpat B. C. N., personal, arată că motivul de apel vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanța de fond, precum și deducerea perioadei în care inculpatul s-a aflat în arest.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacate, urmând a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, precum și deducerea perioadelor în care acesta s-a aflat în arest, respectiv din data de 20.09.2014 la zi, precum și a perioadelor anterioare din anii 2008-2011.
În acest sens, susține că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.2010/13.10.2015 este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 2852/2004 a Judecătoriei Sectorului 5 București, modificată prin decizia penală nr.507/2015 a Curții de Apel București – Secția I Penală.
De asemenea, arată că prin modalitățile de descontopire și contopire a acestor pedepse a rezultat o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, iar inculpatul consideră că această pedeapsă este prea mare.
Totodată, susține că cel de-al doilea motiv de apel vizează deducerea perioadelor în care inculpatul s-a aflat în arest, respectiv din data de 20.09.2014 la zi, precum și a perioadelor anterioare din anii 2008-2011.
Reprezentantul Ministerului Public arată că la dosarul cauzei există dovezi în susținerea celor invocate de către acesta, apreciind că se impunea ca instanța fondului să efectueze o contopire a pedepselor, fiind vorba despre un concurs de infracțiuni.
În acest sens, susține că instanța de fond nu a făcut acest lucru, iar instanța de apel nu poate efectua această operațiune, având în vedere că în fața instanței de fond nu a fost pusă în discuție această cerere.
Totodată, apreciază că se impune admiterea apelului declarat de inculpat pentru motivul constând în aceea că în mod greșit acestuia i-a fost interzis dreptul de a alege cu titlu de pedeapsă complementară și accesorie, fără ca instanța de fond să motiveze această dispoziție.
În acest sens, raportat la natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță, consideră că se impune înlăturarea pedepselor complementară și accesorie constând în interzicerea dreptului de a alege.
Apelantul inculpat B. C. N., personal, în ultimul cuvânt arată că este conștient că a greșit, dar a recunoscut și a regretat cele întâmplate.
Nu în ultimul rând, consideră că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2010/13.10.2015 Judecătoria Sectorului 5 București, în baza art. 335 alin. 1 N.c.p. cu aplic. art. 396 alin.10 C.pr.pen., art. 41 alin. 1 c.p. și art. 43 alin. 5 c.p., l-a condamnat pe inc. B. C. (fiul lui V. și al lui D., născut la 19 octombrie 1976, CNP:_, în prezent deținut în P. București Rahova) la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
A constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin s.pen. nr. 2852/19.12.2004 a Jud. Sector 5, modific. prin. d.pen. nr. 507/02.04.2015 a C. - Secția I penală.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare, astfel cum a fost modificată prin d.pen. nr. 507/02.04.2015 a C. - Secția I penală în pedepsele componente, respectiv:
- 2 ani închisoare, pentru infr. prev. de art. 48 c.p. rap. la art. 228-229 alin.2 lit. b c.p. cu aplic. art. 396 alin.10 C.pr.pen., art. 77 lit. a c.p. și art. 41 alin. 1 c.p.
- 2 ani închisoare, pentru infr. prev. de art. 335 alin. 1 N.c.p. cu aplic. art. 396 alin.10 C.pr.pen., art. 41 alin. 1 c.p.
- sporul de 8 luni închisoare, pe care îl înlătură.
În baza art. 38 alin. 1 c.p. rap. la art. 39 alin. 1 c.p. a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu cele aplicate prin s.pen. nr. 2852/19.12.2004 a Jud. Sector 5, modific. prin. d.pen. nr.507/02.04.2015 a C. - Secția I penală, sens în care a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte 2 pedepse – respectiv 1/3 din 48 luni, rezultând 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. 2 C.pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. –modific. cf. art. 277 alin. 1 c.p.p. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerata ca executata a prezentei sentințe.
În baza art. 45 alin. 5 C.pen. rap. la art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. - modific. cf. art. 277 alin. 1 c.p.p. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 40 alin. 3 c.p. a dedus durata reținerii și arestării preventive executate în baza s.pen. nr. 2852/19.12.2004 a Jud. Sector 5, modific. prin. d.pen. nr. 507/02.04.2015 a C. - Secția I penală, respectiv de la 20.09.2014 la zi.
A constatat că inculpatul este deținut în altă cauză.
A anulat M.E.P.I. nr. 3581/06.04.2015 emis de Jud. Sector 5 București și a emis un nou mandat la rămânerea definitivă a prezentei.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 a fost suportat din fondurile M.J.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.8563/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 București, inc. B. C. N., a fost trimis în judecată în stare de libertate-în prezent arestat în altă cauză, pentru săv. infr. prev. de art. 335 alin. 1 c.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p.
În fapt, s-a reținut prin actul de sesizare al instanței că, la data de 09.08.2014, în jurul orelor 23:40, lucrători din cadrul D.G.P.M.B. - Politia Sectorului 5 - Secția 18 Politie aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe . 5 al Municipiului București, au oprit pentru control autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul B. C. N..
Cu această ocazie, lucrătorii de poliție rutieră au constatat faptul că inculpatul B. C. N. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule și nici nu a posedat vreodată.
În cursul urmăririi penale, s-au administrat următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de depistare încheiat de către lucrătorii din cadrul D.G.P.M.B. - Poliția Sectorului 5 - Secția 18 Poliție; procesul-verbal de verificare încheiat de către lucrătorii din cadrul; D.G.P.M.B. - Politia Sectorului 5 - Secția 18 Politie; fișa de evidență auto a inculpatului B. C. N.; declarațiile martori; declarațiile numitului B. C. N., date în calitate de făptuitor / suspect / inculpat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 09.08.2014, în jurul orelor 23:40, lucrători din cadrul D.G.P.M.B. - Politia Sectorului 5 - Secția 18 Politie aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe . 5 al municipiului București, au oprit pentru control autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul B. C. N..
Cu această ocazie, lucrătorii de poliție rutieră au constatat faptul că inculpatul B. C. N. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule și nici nu a posedat vreodată.
În declarațiile sale, inculpatul a susținut că în data de 09.08.2014 se deplasa cu autoturismul proprietate personală între . Rahovei.
În declarațiile sale, inc. B. C. N. a recunoscut fapta comisă.
În cursul judecății, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat judecarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 374 alin. 4 C.pr.pen.
Situația de fapt a fost reținută prin corelarea declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului coroborate cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de verificare încheiat de către lucrătorii din cadrul; D.G.P.M.B. - Politia Sectorului 5 - Secția 18 Politie și declarația martorului Alință F..
În acest sens, instanța a reținut că din procesul-verbal din 09.08.2014 și de verificare în evidența auto, a rezultat că inculpatul B. C. N. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule și nici nu a posedat vreodată.
De asemenea, martorii S. M., M. B. și M. Gigel au declarat că au fost prezenți în momentul în care inculpatul a fost verificat în baza de date a poliției și a rezultat că la data săvârșirii faptei, nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
În drept, s-a apreciat că fapta inc.B. C. N., care la data de 09.08.2014, în jurul orelor 23:40, a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal.
Cât privește latura obiectivă, instanța a reținut că, potrivit art. 335 alin. 1 c.p., elementul material se regăsește în speță.
Astfel, în concret, inculpatul, la data de 09.08.2014, în jurul orei 23:40, a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ – care se încadrează în definiția acordată la art. 6 pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 noțiunii de „vehicul”, prin care se înțelege un „sistem mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări” - pe . 5 al Municipiului București – drum public, deși nu avea permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule.
S-a apreciat că urmarea imediată este dată de crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației rutiere, prin raportare la caracterul de infracțiune de pericol, iar nu de rezultat, al acestei fapte.
Cât privește legătura de cauzalitate, s-a apreciat că, în cazul infracțiunilor de pericol, ca în speța de față, aceasta rezultă din însăși săvârșirea faptei,și este dovedită prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei.
Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că fapta a fost comisă cu intenție directă, inculpatul urmărind producerea stării de pericol pentru cei implicați în circulația pe drumurile publice, a prevăzut și a acceptat producerea unei astfel de urmări, lăsând-o pe seama hazardului, asumându-și faptul de a conduce autovehiculul pe drumurile publice, deși nu avea dreptul de a conduce.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a avut în vedere conținutul constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, apreciind că fapta de a conduce un autoturism fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule și nici nu a posedat vreodată prezintă gravitate, în contextul necesității ocrotirii valorii sociale protejate, respectiv securitatea rutieră.
De asemenea, s-a apreciat că, condițiile concrete de săvârșire a faptei, respectiv trafic lejer și ora înaintată, nu diminuează pericolul social al acesteia.
Pe lângă analiza abstractă a acesteia, respectiv infracțiune de pericol în cazul căreia norma de incriminare nu cere producerea unei urmări, în speță, instanța a avut în vedere și modalitatea de săvârșire și persoana inculpatului.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut că acesta este recidivist postexecutoriu, primul termen al recidivei reprezentându-l condamnarea la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2124 /19.09.2012 a Judecătoriei Sector 5 București. S-a apreciat că cel de-al doilea termen al recidivei îl reprezintă fapta pentru care este judecat în prezent, faptă comisă cu intenție, săvârșită după executarea pedepsei.
S-a arătat că, în prezent, inculpatul se află în executarea unei pedepse rezultante de 2 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin s.pen. nr. 2852/2014 a Jud. sector 5 București, iar situația sa juridică anterioară a fost reglementată prin s.pen. nr.409/2014 a Jud. B., pedeapsa rezultantă pentru fapte anterioare similare, fiind considerată executată.
Totodată instanța, având în vedere declarația inculpatului de aplicare a procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. 4 C.p.p., la stabilirea pedepsei a avut în vedere dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p. care stabilesc că inculpatul va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul B. C. N., care nu și-a motivat în scris apelul declarat, ci doar oral, odată cu acordarea cuvântului, ocazie cu care apărătorul acestuia a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacate, urmând a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, precum și deducerea perioadelor în care acesta s-a aflat în arest, respectiv din data de 20.09.2014 la zi, precum și a perioadelor anterioare din anii 2008-2011.
În acest sens, a susținut că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.2010/13.10.2015 este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 2852/2004 a Judecătoriei Sectorului 5 București, modificată prin decizia penală nr.507/2015 a Curții de Apel București – Secția I Penală.
De asemenea, a arătat că prin modalitățile de descontopire și contopire a acestor pedepse a rezultat o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, iar inculpatul consideră că această pedeapsă este prea mare.
Totodată, a susținut că cel de-al doilea motiv de apel vizează deducerea perioadelor în care inculpatul s-a aflat în arest, respectiv din data de 20.09.2014 la zi, precum și a perioadelor anterioare din anii 2008-2011.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că apelul formulat de inculpatul B. C. N. este nefondat,, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Situația de fapt reținută nu a fost și nu este contestată de nimeni, inculpatul în mod invariabil recunoscând și regretând fapta comisă.
În contextul probelor administrate în faza de urmărire penală, dar și al poziției asumate de către inculpat, care a recunoscut comiterea faptelor, solicitând judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art.374 alin.4 rap.la art.375 Cod procedură penală, cerere admisă, este inutilă o reluare detaliată a analizei probatoriului, astfel încât instanța de apel face trimitere, sub acest aspect, la considerentele ample ale hotărârii primei instanțe.
În esență, inculpatul invocă netemeinicia pedepsei aplicate sub aspectul greșitei individualizări și a faptului că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.2010/13.10.2015 sunt concurente cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală 2852/2004 a Judecătoriei Sectorului 5 București, modificată prin decizia penală nr.507/2015 a Curții de Apel București – Secția I Penală.
Curtea apreciază că sentința penală a instanței de fond este legală și temeinică.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului B. C. N., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei conform art.74 Cod penal, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, scopul urmărit și realizat și celelalte acte în circumstanțiere, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, conduita după săvârșirea infracțiunii, etc.
Curtea, efectuând o proprie analiză a criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului are în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise de către acesta, atitudinea sinceră în fața organelor judiciare și nu în ultimul rând împrejurarea fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, judecătorul fiind obligat la stabilirea și aplicarea pedepselor să țină seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Curtea apreciază ca prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății. Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.
În lumina acestor principii și cu raportare la situația de fapt, Curtea concluzionează că prima instanță a făcut o corectă și pertinentă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.335 alin.1 Cod penal.
Referitor la al doilea motiv invocat, privind omiterea de către prima instanță de contopire a pedepselor:
În această privința, în raport cu limitele investirii sale prin căile de atac, instanța de control judiciar, în cadrul exercitării prerogativei de judecare a cauzei, este abilitată să analizeze și să dea o nouă apreciere chestiunilor de fapt și de drept numai în măsura în care ele au format obiectul unei judecăți anterioare, pe fond, pentru care, astfel, s-ar încălca dreptul părților interesate și al procurorului la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, instituit prin art.129 din Constituție.
Curtea observă că prin sentința penală apelată s-a procedat la operațiunea de contopire a pedepselor cu care Judecătoria Sectorului 5 București a fost investită.
În situația în care inculpatul apreciază că există și alte infracțiuni concurente pentru care i-au fost aplicate pedepse definitive cu infracțiunile deduse judecății are la dispoziție posibilitatea formulării unei cereri de contopire la instanța competentă.
Astfel, deși Decizia nr.70/15.10.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile unite își păstrează valabilitatea, Curtea constată că acest motiv de apel nu este întemeiat, întrucât prima instanță nu a fost investită cu soluționarea unei alte contopiri, vizând infracțiuni concurente, decât cea aflată la dosar asupra căreia s-a aplecat și a procedat în consecință. Numai în situația în care prima instanță ar fi fost legal investită cu soluționarea unei cereri de contopiri pedepse și ar fi omis să constate concurența unor pedepse în privința cărora se aflau acte și documente la dosar, Curtea ar avea posibilitatea în apel să procedeze, ea însăși, la efectuarea operațiunii de contopire pedepse.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat B. C. N..
În temeiul art.275 alin.2 C.p.p. va obliga pe apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul – inculpat, în cuantum de 260 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul B. C. N. împotriva sentinței penale nr.2010/13.10.2015 a Judecătoriei Sector 5 București pronunțată în dosarul cu nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 260 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. S. N. M. M. A.
GREFIER,
O. P.
Red.A.S.N./ 18.12.2015
Tehnored.V.D./5 ex./17.12.2015
Jud.Sect.5 – jud.M.P.
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 184/2015.... → |
|---|
