Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1587/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1587/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1587/A
Ședința din Camera de consiliu din data de 20 noiembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. M. M.
JUDECĂTOR: A. T.
GREFIER: O. C. B.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. N..
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de condamnatul CILIBEABU E. M. împotriva deciziei penale nr.1102/A/14.09.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, se prezintă contestatorul-condamnat C. E. M., în stare de arest și asistat de apărători aleși, lipsă fiind intimații-părți civile S.C. A. C. 94 S.R.L., S.C. U. A. S.R.L. B., S.C. B. G. S.R.L. Afumați, .. și .. S. și intimatul-parte vătămată S.C. O. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că citația intimatului-parte civilă . la lichidatorul special Varu M., a fost restituită cu mențiunea „absenți”, însă fără a fi afișată înștiințarea. De asemenea, se mai învederează că au fost atașate relațiile comunicate de la Oficiul Național Al Registrului Comerțului, precum și că nu a fost atașat dosarul de fond, hotărârea contestată fiind în redactare, după care;
Curtea constată că intimatul-parte civilă . a fost citată în mod legal prin alt lichidator, motiv pentru care restituirea citație de la cel de al doilea lichidator, nu este de natură a produce efecte și de a justifica amânarea cauzei.
Cu privire la lipsa dosarului de fond, care este o situație care s-ar putea perpetua, Curtea a analizat motivele invocate și a apreciat că ar putea fi analizată admisibilitatea contestației în anulare raportat la motivele invocate și adeverința depusă, în măsură în care nu există alte înscrisuri relevante în dosarul de fond.
Primul apărător al contestatorului-condamnat C. E. M., având cuvântul, precizează că în dosarul de fond, alte documente relevante nu sunt depuse.
Curtea constată că situația juridică este clară, în sensul că la primul termen din 08.06.2015, contestatorul nu s-a prezentat, solicitând amânarea pentru angajarea unui apărător, iar la termenul din 14.09.2015, nu s-a prezentat, invocând imposibilitatea medicală, raportat la înscrisurile depuse, astfel că din punctul de vedere al Curții, nu s-ar justifica atașarea dosarului, necuprinzând alte informații.
Primul apărător ales al contestatorului-condamnat C. E. M., arată că este de acord cu soluționarea cauzei, fără a fi atașat dosarul de fond.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, precizează că este de acord cu judecarea cauzei la acest termen, având în vedere motivele invocate și înscrisurile depuse.
Contestatorul-inculpat C. E. M., personal, precizează că la termenul 08.06.2015, s-a prezentat personal și a solicitat termen pentru angajare apărător.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate.
Al doilea apărător ales al contestatorului-condamnat C. E. M., având cuvântul, în temeiul art.431 alin.2 Cod de procedură penală, potrivit căreia se analizează admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, consideră că toate criteriile și condițiile impuse de legiuitor, sunt îndeplinite în prezenta cauză.
Astfel, a fost respectat termenul prevăzut de art.428 Cod de procedură penală, de introducere a contestației în anulare având în vedere că în termenul de 10 zile de la momentul la care contestatorul a luat la cunoștință de hotărârea care s-a pronunțat de către curtea de Apel, s-a și declarat această declarație în anulare.
Totodată, mai arată că a fost invocat unul dintre motivele prezentate limitativ de legiuitor, motivul prevăzut de art.426 lit.a Cod de procedură penală - inculpatul care a fost legal citat, a fost în imposibilitate obiectivă de a se prezenta, existând dovezi la dosar în acest sens, respectiv o . înscrisuri medicale din care rezultă că acesta suferea la acel moment de afecțiuni care-l împiedicau să se deplaseze la instanță, întrucât în fapt locuia în alt oraș. Mai mult decât atât, inculpatul nu a avut posibilitatea de încunoștința de acest aspect instanța, întrucât la acel moment nu avea nici un apărător ales care să se prezinte în fața Curții, pentru a arăta motivele pentru care acesta nu s-a putut prezenta, deși a fost legal citat.
Analizând și poziția procesuală pe care a avut-o inculpatul, de-a lungul procesului penal, în sensul că acesta s-a prezentat la toate termenele de judecată, consideră că instanța de apel nu avea indicii temeinice pe baza cărora să-și formeze opinia că inculpatul s-ar sustrage în vreun fel de la prezentarea în fața instanței, având în vedere și adeverințele medicale depuse în susținerea contestației în anulare, precum și motivele de apel formulate, care invocă anumite aspecte esențiale, ce tind și la modificarea soluției pe latura penală a cauzei. În temeiul art.432 alin.1 Cod de procedură penală, solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei a cărei anulare a fost solicitată și rejudecarea apelului, conform motivelor de apel, pe care le are și pot fi depuse la dosarul cauzei.
Primul apărător al contestatorului-condamnat C. E. M. având cuvântul, precizează că nu are nimic de adăugat, fiind de acord cu cele susținute de colega sa.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, în temeiul dispozițiilor art.431 alin.1 Cod de procedură penală, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulată de contestatorul C. E. M..
Astfel, deși în mod formal a invocat în cazul de contestație prevăzut de art.426 lit.a Cod de procedură penală, respectiv împrejurarea că deși legal citată, partea a fost în imposibilitate de a se prezenta, constată că petentul-contestator nu a dovedit imposibilitatea de înștiința instanța cu privire la acest aspect. La dosarul cauzei a fost depusă o adeverință medicală în care se menționează că se recomandă repaus la domiciliu, având discopatie lombară, în perioada 11-17.09.2015. Or, la data de 08.06.2015, cauza în apel, s-a amânat la solicitarea inculpatului, pentru a i se da posibilitate acestuia să-și angajeze apărător, iar în perioada în care acesta s-a aflat în imposibilitate de deplasare, după data de 11.09.2015 până la data de 14.09.2015, avea posibilitatea să transmită prin fax sau fun courier o cerere la dosar, pentru a încunoștința instanța de această posibilitate.
Față de aceste considerente, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulate.
Primul apărător al contestatorului-condamnat C. E. M. având cuvântul în replică, precizează că inculpatul ar fi putut face demersuri în sensul de a trimite prin fax, dar dacă nu avea echipamentul necesar, nu avea de unde ști că în ziua termenului de judecată, acesta nu se va putea deplasa. Voința sa se poate dovedi foarte clar prin faptul că s-a prezentat la fiecare termen de judecată în fața instanței de fond, și nu s-a sustras în nici un fel urmăririi penale și cercetării judecătorești. Inculpatul a avut intenția și a dorit să se prezinte în fața instanței de apel.
Al doilea apărător ales al contestatorului-inculpat C. E. M., având cuvântul, mai precizează că apelul a fost declarat de către inculpat, în favoarea sa, astfel că nu exista nici un interes pentru ca acesta să nu se prezinte și să nu-și spună punctul de vedere în fața instanței. Cu încuviințarea instanței depune motive de apel.
Contestatorul-condamnat C. E. M., având cuvântul, personal, arată că este de acord cu susținerile apărătorilor.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
La data de 25.09.2015 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția I penală, sub nr._ (_ ), contestația în anulare formulată de petentul C. E. M. împotriva deciziei penale nr.1102 din 14.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală, contestație întemeiată pe disp. art.426 lit.a Cod pr.penală.
Prin contestația formulată petentul a arătat că a fost în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței de apel la termenul acordat în data de 14.09.2015, invocând o imposibilitate medicală pe care însă nu a adus-o la cunoștința instanței de apel precizând că „întrucât nu domiciliez în București nu am avut posibilitatea să înregistrez o cerere de amânare a judecății cauzei prin serviciul Registratură al instanței”.
Curtea apreciază că situația invocată de contestator nu se încadrează în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 426 al. 1 lit. a C.p.p. Potrivit ultimei teze a acestui text, inculpatul poate formula contestație în anulare dacă a fost atât în imposibilitatea de a se prezenta cât și de a înștiința instanța cu privire la această împrejurare.
Or, apare evident că a doua condiție cumulativă nu este îndeplinită în cauză, întrucât având în vedere că petentul a constatat încă din 11.09.2015 că nu se va putea prezenta la instanța de judecată, iar situația medicală nu îl punea în imposibilitatea de a comunica cu alte persoane, recomandându-i-se doar repaus la domiciliu, având în vedere și multitudinea de mijloace de comunicare la distanță, mare parte gratuite, apreciază că petentul nu poate susține în mod credibil teza imposibilității comunicării instanței a situației sale.
Pentru aceste motive, contestația în anulare apare ca inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, cu obligarea contestatorului condamnat la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.431 C.p.p respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul – condamnat C. E. M. împotriva deciziei penale nr.1102/14.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală în dosarul penal nr._ .
În baza art. 272 al. 2 C.p.p. obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 500 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. M. A. T.
GREFIER,
O. C. B.
Red.A.T./Th.red.C.V.M.-ex.4/05.01.2016
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 186/2015. Curtea de... → |
|---|
