Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1331/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1331/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
secția I penală
DECIZIA nr. 1331
ședința publică DIN DATA DE 13.10.2015
CURTEA CONSTITUITĂ din :
PREȘEDINTE – P. V. A.
JUDECĂTOR – C. E. R.
GREFIEr – C. G.
P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost legal reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Jud. Sector 2 București, împotriva sentinței penale nr. 76/12.02.2015 a Jud. Sector 2 București.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 06.10.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pentru pronunțare termen la data de 13.10.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 76/12.02.2015 a Jud. Sector 2 București, s-au hotărât următoarele:
„În baza art. 335 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 C.pen, art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 C.pen.îl condamnă pe inculpatul C. G. L. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 337 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 C.pen, art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 C.pen.îl condamnă pe inculpatul C. G. L. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Constată concursul de infracțiuni și în baza art. 38 alin. 1 C.pen. raportat la art. 39 alin.1 lit. b) C.pen. contopește pedepsele stabilite. Aplică pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul având de executat 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. 3 lit. a) și art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. 5 și art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, av. C. V., în cuantum de 200 lei, rămâne în sarcina statului.”
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 30.12.2011, în jurul orei 02.25, inculpatul C. G. L. a fost depistat de către organele de poliție în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1305 de culoare albă cu nr. de înmatriculare_, aparținând S.C. M. ..L., pe ., unde a intrat în gardul împrejmuitor din dreptul imobilului cu nr. 40. Inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice începând cu data de 06.03.2007 și a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest și să îi fie recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Pentru a reține această stare de fapt instanța are în vedere coroborarea declarațiilor date de inculpat în faza cercetării judecătorești și în faza urmăririi penale, prin care a recunoscut săvârșirea faptelor în modul descris, cu toate celelalte probe administrate în cauză, inclusiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de verificare în baza de date a deținătorilor de premise conducere, formularul de cerere de analiză cu ._ pe care s-a consemnat refuzul de recoltare de probe de sânge sau urină, declarațiile martorilor D. F., B. I.-C..
În drept, fapta săvârșită de inculpat de a conduce autovehiculul la data de 30.12.2011, deși avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice începând cu data de 06.03.2007, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în varianta atenuată prevăzută de art. 335 alin. 2 C.pen., precum și elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, faptă prevăzută de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002, în vigoare la data săvârșirii faptei.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte, întrucât acesta a prevăzut rezultatul socialmente periculos al activității sale - starea de pericol pentru traficul rutier, nu l-a urmărit, dar a acceptat posibilitatea producerii acestuia prin comitere.
Fapta inculpatului de a refuza să îi fie recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, în vigoare la data săvârșirii faptei, precum și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C.pen.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, inculpatul urmărind prin săvârșirea faptei să nu se poată stabili alcoolemia sa și să evite răspunderea penală pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.
Cu privire la legea penală aplicabilă în cauză, instanța de fond a constatat că de la data săvârșirii faptelor până la soluționare au fost în vigoare două legi penale, Codul penal din 1969 (cu modificările aferente până la data de 01.02.2014) și legea nr. 286/2009. S-a arătat, cu privire la instituțiile relevante aplicabile în cauză, că cele două legi cuprind dispoziții diferite, în raport de care instanța de fond a identificat și aplicat legea penală mai favorabilă având în vedere și decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, care a precizat expres că în aplicarea art. 5 C.pen. nu este permisă combinarea dispozițiilor succesive din legile penale.
La individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului s-a ținut seama de gravitatea infracțiunilor săvârșite și de periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prev. de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoorile ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunilor, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractoarului, conduita după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
S-a avut în vedere că inculpatul este cetățean român, are 29 de ani, studii medii, stagiu militar satisfăcut, este căsătorit, fără loc de muncă, fără ocupație.
În cursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine în esență sinceră și cooperantă, recunoscând săvârșirea faptelor.
Inculpatul are antecedente penale, săvârșind faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare pronunțată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 51/08.03.2010 a Judecătoriei Oltenița, pedeapsă executată în perioada 09.03._11 (f. 47 verso).
Având în vedere compensarea efectelor art. 39 alin. 4 C.pen. din 1069 sau art. 43 alin. 5 C.pen. de efectele art. 396 alin. 10 C.proc.pen., instanța s-a orientat spre minimul special al pedepsei închisorii pentru fiecare infracțiune și constată că noua legislație produce efecte mai favorabile inculpatului față de cea veche. Conform noii legi s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare și unei pedepse de 1 an închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an și 2 luni închisoare. Vechea lege ar atrage pedepse de 6 luni închisoare și 2 ani închisoare, rezultanta fiind de 2 ani închisoare.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a pronunțat soluția menționată anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat apelul, P. de pe lângă Jud. Sector 2 București, invocându-se nelegalitatea acestei hotărâri, în sensul neaplicării dispozițiilor privind concursul de infracțiuni, având în vedere condamnările suferite anterior de inculpat, precum și sub aspectul aplicării legii păenale mai favorabile, ca fiind legea nouă și nu legea veche, cum ar fi fost corect.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală apelată, instanța de fond, constatând concursul de infracțiuni între cele două fapte reținute în sarcina inculpatului în prezenta cauză, i-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul având de executat în final o pedeapsă rezultantă de 1 an și 2 luni de închisoare.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, Curtea constată că, acesta a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 51/08.03.2010 a Judecătoriei Oltenița, pedeapsă executată în perioada 09.03._11, față de care s-a reținut starea de recidivă postexecutorie, aceasta constituind primul termen al recidivei, în raport de infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
Totodată, se constată că, inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 62 din 08.02.2013, pronunțată în dosar nr._/2012 de Judecătoria Cornetu, definitivă prin neapelare la 19.02.2013 și pentru care s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 125/2013, inculpatul fiind arestat din 04.03.2013. Din executarea acestei pedepse, inculpatul a fost liberat condiționat conform sentinței penale nr. 1046/18.06.2014 pronunțate de Judecătoria Găiești, la data de 24.06.2014.
În aceste condiții, instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni și în raport de această condamnare, având în vedere că faptele din prezenta cauză sunt săvârșite la data de 30.12.2011, deci înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 62 din 08.02.2013, pronunțată în dosar nr._/2012 de Judecătoria Cornetu, definitivă prin neapelare la 19.02.2013.
Așadar, prima instanța, trebuia să descontopească pedepsele stabilite prin sentința penală mai sus - menționată, și anume: 1 an închisoare pentru săv.infr. prev. de art.86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002; 1 an și 6 luni închisoare pentru săv.infr. prev. de art.87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002; restul de 235 de zile din sentința penală nr. 51/08.03.2010 a Judecătoriei Oltenița, să constate concursul de infracțiuni cu pedepsele aplicate pentru cele două fapte din cauza de față și să contopească toate aceste pedepse, iar din pedeapsa rezultantă trebuia să scadă ceea ce inculpatul a executat prin hotărârea anterioară, și anume de la 04.03.2013 la momentul liberării condiționate, 24.06.2014, cu consecința anulării mandatul de executare a pedepsei nr.125/2013, emis de Judecătoria Cornetu și a emiterii unui alt mandat de executare a pedepsei închisorii.
În ceea ce privește critica din apelul parchetului vizând stabilirea legii penale mai favorabile, Curtea observă că în speță, această lege este legea veche și nu legea nouă, cum în mod eronat a stabilit judecătorul fondului.
Curtea reține în primul rând că se impune o analiză a cauzei prin prisma disp. art. 5 NCP, astfel cum a fost analizat acest text de lege prin decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Codul penal actual, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a fost admisă exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala in Dosarul nr. 5._ si s-a constatat ca dispozitiile art. 5 din Codul penal actual sunt constitutionale in masura in care nu permit combinare a prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, Curtea observă în primul rând că prima instnță nu a arătat în nici un fel care au fost considerentele pentru care a apreciat că în speță legea penală mai favorabilă este legea nouă și nu legea veche, deși s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, precum și împrejurarea că faptele deduse judecății sunt în concurs real de infracțiuni.
De asemenea, instanța de fond a reținut comportamentul cooperant al inculpatului care a recunoscut integral săvârșirea faptelor și a cooperat cu organele de urmărire penală.
S-a mai reținut că anterior săvârșirii faptei, inculpatul era cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist în modalitatea post executorie, în raport de condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 51/08.03.2010 a Judecătoriei Oltenița.
În ceea ce privește însă disp. art. 33 lit.a – art.34 lit. b și art. 36 al. 1VCP, actualele disp. art. 38 al. 1-art. 39 al. 1 lit. b și art. 40 al. 1 NCP, este evident că legea veche este mai favorabilă întrucât sporul care poate fi aplicat în cazul concursului de infracțiuni, conform art. 34 al. 1 lit. b VCP, este facultativ, comparativ cu sporul la care face trimitere art. 39 al. 1 lit. b NCP, care este de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În aceeași manieră, Curtea apreciază că disp. art. 39 al. 4 rap. la art. 37 lit. b VCP, care prevăd numai posibilitatea majorării limitei maxime a pedepsei aplicate în aceste condiții, în două etape, sunt mai favorabile decât disp. art. 43 al. 5 NCP, care prevăd obligativitatea majorării cu jumătate a limitelor de pedeapsă în cazul recidivei post executorii.
În consecință, contrar judecătorul fondului, Curtea opinează că legea veche este legea penală mai favorabilă în cauză.
În ceea ce privește însă individualizarea cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare a acestei pedepse, Curtea reține că atâta timp cât în cauză nu au fost reținute circumstanțe atenuante al căror eventual efect ar fi trebuit analizat în maniera anterioară, atât prin prisma legii vechi, cât și prin prisma legii noi, raportat în primul rând la legea identificată ca fiind mai favorabilă din punct de vedere al pedepsei principale, al cărei regim juridic s-ar fi impus a fi fost urmat și pentru identificarea acestor circumstanțe, o analiză comparativă este inutilă, singura raportare fiind cea la legea veche, date fiind concluziile de mai sus.
D. urmare, Curtea opinează că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată de judecătorul fondului pentru săvârșireea infracțiunii de conducere fără permis a fost corect individualizată în raport de disp. art. 72 VCP și respectă toate exigențele textului de lege menționat, astfel încât nu se impune modificarea cuantumului acestei pedepse.
Referitor, însă la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, Curtea observă că se impune majorarea acesteia la limita minimă prevăzută de vechea reglementare, astfel cum a fost calculată conform art. 396 al. 10 NCPP, respectiv, 1 an și 4 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea constată prin raportare la aceleași criterii enunțate anterior, că în mod corect s-a dispus ca executarea pedepsei să se facă în regim privativ de libertate, având în vedere în principal antecedentele penale ale inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP va admite apelul declarat de P. de pe lângă Jud. Sector 2 București, împotriva sentinței penale nr. 76/12.02.2015 a Jud. Sector 2 București, va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
Va face aplicarea disp. art. 5 NCP, astfel cum a fost interpretat prin decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014, și în consecință:
Va constata că în cauză, legea penală mai favorabilă pentru inculpatul C. G. L., este legea veche și astfel:
În baza art. 386 NCPP va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având suspendat dreptul de a conduce autovehicule prev. de art. 335 alin. 2 NCP și refuzul prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 337 alin. 1 NCP, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 1 NCP, și art. 396 al. 10 NCPP, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 NCP, în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având suspendat dreptul de a conduce, prev. de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b VCP și art. 396 al. 10 NCPP și infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b VCP și art. 396 al. 10 NCPP, cu aplicarea finală a disp. art. 33 lit. a VCP.
Va dispune condamnarea inculpatului C. G. L., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având suspendat dreptul de a conduce, prev. de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b VCP și art. 396 al. 10 NCPP, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012, va face aplicarea disp. art. 71-64 al. 1 lit. a teza a doua și lit. b VCP.
Va dispune condamnarea inculpatului C. G. L., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b VCP și art. 396 al. 10 NCPP, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012, va face aplicarea disp. art. 71-64 al. 1 lit. a teza a doua și lit. b VCP.
De asemenea, sa va constata că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 62/08.02.2013 a Jud. Cornetu definitivă prin nerecurare la data de 19.02.2013 și în consecință:
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 62/08.02.2013 a Jud. Cornetu definitivă prin nerecurare la data de 19.02.2013, în pedepsele componente, respectiv: pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a VCP și art. 320 ind. 1 al. 7 VCPP; pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al.12 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a VCP și art. 320 ind. 1 al. 7 VCPP, fapte din data de 03.10.2010; restul de 235 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 51/08.03.2010 a Jud. Oltenița def. prin dec. pen. nr. 75A/22.04.2010 a Trib. Călărași, devenit executabil ca urmare a revocării beneficiului liberării condiționate în baza art. 61 al. 1 VCP.
În baza art. 33 lit. a art. 34 lit. b și art. 36 al. 1 și 3 VCP se vor contopi cele două pedepse aplicate prin prezenta, cu pedepsele reieșite din descontopirea de mai sus, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012, se va face aplicarea disp. art. 71-64 al. 1 lit. a teza a doua și lit. b VCP.
În baza art. 88 VCP se va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada executată, de la 04.03.2013, la 24.06.2014 când inculpatul a fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 1046/18.06.2014 a Jud. Găiești def. prin necontestare, cu un rest rămas neexecutat de 71 zile închisoare.
Totodată, se va dispune anularea MEPÎ nr. 125/04.03.2013 emis de Jud. Cornetu în baza sentinței penale nr. 62/08.02.2013 a Jud. Cornetu definitivă prin nerecurare la data de 19.02.2013 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentelor dispoziții.
Restul dispozițiilor sentinței penale apelate, vor fi menținute.
Văzând și disp. art. 275 al. 3 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP admite apelul declarat de P. de pe lângă Jud. Sector 2 București, împotriva sentinței penale nr. 76/12.02.2015 a Jud. Sector 2 București.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
Face aplicarea disp. art. 5 NCP, astfel cum a fost interpretat prin decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014, și în consecință:
Constată că în cauză, legea penală mai favorabilă pentru inculpatul C. G. L., este legea veche și astfel:
În baza art. 386 NCPP schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având suspendat dreptul de a conduce autovehicule prev. de art. 335 alin. 2 NCP și refuzul prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 337 alin. 1 NCP, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 1 NCP, și art. 396 al. 10 NCPP, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 NCP, în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având suspendat dreptul de a conduce, prev. de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b VCP și art. 396 al. 10 NCPP și infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b VCP și art. 396 al. 10 NCPP, cu aplicarea finală a disp. art. 33 lit. a VCP.
Condamnă inculpatul C. G. L., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având suspendat dreptul de a conduce, prev. de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b VCP și art. 396 al. 10 NCPP, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012, face aplicarea disp. art. 71-64 al. 1 lit. a teza a doua și lit. b VCP.
Condamnă inculpatul C. G. L., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b VCP și art. 396 al. 10 NCPP, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012, face aplicarea disp. art. 71-64 al. 1 lit. a teza a doua și lit. b VCP.
Constată că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 62/08.02.2013 a Jud. Cornetu definitivă prin nerecurare la data de 19.02.2013 și în consecință:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 62/08.02.2013 a Jud. Cornetu definitivă prin nerecurare la data de 19.02.2013, în pedepsele componente, respectiv: pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a VCP și art. 320 ind. 1 al. 7 VCPP; pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al.12 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a VCP și art. 320 ind. 1 al. 7 VCPP, fapte din data de 03.10.2010; restul de 235 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 51/08.03.2010 a Jud. Oltenița def. prin dec. pen. nr. 75A/22.04.2010 a Trib. Călărași, devenit executabil ca urmare a revocării beneficiului liberării condiționate în baza art. 61 al. 1 VCP.
În baza art. 33 lit. a art. 34 lit. b și art. 36 al. 1 și 3 VCP contopește cele două pedepse aplicate prin prezenta, cu pedepsele reieșite din descontopirea de mai sus, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012, face aplicarea disp. art. 71-64 al. 1 lit. a teza a doua și lit. b VCP.
În baza art. 88 VCP deduce din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada executată, de la 04.03.2013, la 24.06.2014 când inculpatul a fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 1046/18.06.2014 a Jud. Găiești def. prin necontestare, cu un rest rămas neexecutat de 71 zile închisoare.
Dispune anularea MEPÎ nr. 125/04.03.2013 emis de Jud. Cornetu în baza sentinței penale nr. 62/08.02.2013 a Jud. Cornetu definitivă prin nerecurare la data de 19.02.2013 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentelor dispoziții.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente apelului declarat de parchet, vor rămâne în sarcina acestuia.
Suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2015.
Președinte, Judecător,
P. V. A. C. E. R.
Grefier,
C. G.
Red. CER
2 ex. /14.10.2015
Dosar fond nr._ – Jud. Sector 2 București
Jud. fond – M. V. M.
| ← Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
