Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1224/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1224/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-09-2015

Dosar nr._ /2014

ROMÂNIA

Curtea de Apel București – Secția I Penală

Decizia penală nr.1224/A

Ședința publică din data de 28 septembrie 2015

Curtea compusă din:

Președinte: V. B.

Judecător: F. P.

Grefier: R.-E. V.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. M..

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de către apelanții-inculpați Ș. G. și Ș. G. D., împotriva Sentinței penale nr.1612/24.06.2015 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanții-inculpați Ș. G. personal, aflată în stare de detenție și asistat juridic prin apărător din oficiu L. I., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 16.09.2015, atașată la dosar și Ș. G. D. personal și asistat juridic prin apărător din oficiu S. G., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 16.09.2015, atașată la dosar, lipsă fiind intimatul-parte civilă C. T..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apelantul-inculpat Ș. G. D. personal, arată că-și retrage apelul declarat.

Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat Ș. G. D., având pe rând cuvântul, solicită să se ia act de manifestarea de voință a inculpatului.

Apelantul-inculpat Ș. G. personal, arată că-și menține declarațiile date anterior.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul asupra apelului.

Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat Ș. G., având cuvântul, solicită admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate. Apreciază că pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului, urmare a sporului, este prea mare. Consideră că ar fi trebuit menținut vechiul spor aplicat inculpatului, în cuantum de un an de zile. Solicită a se avea în vedere că are doi copii minori în întreținere.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în ceea ce îl privește pe inculpat. Arată că inculpatul are antecedente penale. Consideră că se impune aplicarea unui spor în cuantumul stabilit de către instanța de fond, o parte fiind deja stabilit, în mod definitiv, printr-o altă hotărâre ce a fost contopită. Solicită respingerea apelului, ca nefondat.

Apelantul-inculpat Ș. G. personal, având ultimul cuvânt, arată că are doi copii minori în întreținere. Consideră că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare. Mai precizează că și-a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.

Apelantul-inculpat Ș. G. personal, având ultimul cuvânt, arată că și-a retras apelul declarat.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 1612/24.06.2015 Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția Penală în baza art.5 Cod penal rap. la art.386 C.pr.pen. a constatat că legea penală veche este mai favorabilă și în consecință a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în actul de sesizare a instanței:

- pentru inculpata Ș. G., din infracțiunea de complicitate la furt calificat prev. de art.48 alin.1 rap. la art.228 alin.1-art.229 alin.2 lit.b Cod penal cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal și cu aplic. art.5 Cod penal, în infracțiunile de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1, 2 din Codul penal din 1969 și de complicitate la furt calificat prev. de art.26 rap. la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a din Codul penal din 1969, ambele cu aplic. art.37 lit.b și art.33 lit.a din Codul penal din 1969 și cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal;

- pentru inculpata Ș. G. D., din infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1-art.229 alin.2 lit.b Cod penal cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal și cu aplic. art.5 Cod penal, în infracțiunile de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1, 2 din Codul penal din 1969 și de furt calificat prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a din Codul penal din 1969, ambele cu aplic. art.37 lit.a și art.33 lit.a din Codul penal din 1969 și cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal.

În baza art.192 alin.1, 2 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal din 1969, cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal și cu aplic. art.396 alin.10 C.pr.pen. a condamnat pe inculpata Ș. G. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art.71 din Codul penal din 1969 rap. la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1969.

În baza art.26 rap. la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a din Codul penal din 1969 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal din 1969, cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal și cu aplic. art.396 alin.10 C.pr.pen. a condamnat pe inculpata Ș. G. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie.

A deascontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1926/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin decizia penală nr.126/A/29.01.2015 a Curții de Apel G. în componentele sale:

- pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.192 alin.1, 2 C.p. 1969 cu aplic. art.41 alin.2, art.37 lit.b C.p. 1969, art.396 alin.10 C.p.p., art.5 C.p.;

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a C.p. 1969 cu aplic. art.41 alin.2, art.37 lit.b C.p. 1969, art.396 alin.10 C.p.p., art.5 C.p.;

- sporul de 6 luni închisoare.

A deascontopit pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2451/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin decizia penală nr.155/24.02.2015 a Curții de Apel B. în componentele sale:

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.228 alin.1-art.229 alin.2 lit.b C.p. cu aplic. art.396 alin.10 C.p.p., art.41 alin.1, art.43 alin.5, art.79 alin.3 C.p.;

- pedepsele stabilite prin sentința penală nr.850/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr.2321/19.12.2013 a Curții de Apel București-Secția I Penală: pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.192 alin.1, 2 C.p. 1969 cu aplic. art.37 lit.b C.p. 1969, art.320¹alin.7 C.p.p.; pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a C.p. 1969 cu aplic. art.37 lit.b C.p. 1969, art.320¹alin.7 C.p.p.;

- pedepsele stabilite prin sentința penală nr.319/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.482/08.05.2014 a Curții de Apel Ploiești: cele trei pedepse indivizibile de 1 an și 10 luni închisoare sub aspectul infracțiunilor prev. de art.228 rap. la art.229 alin.2 lit.b Cod penal corob. cu art.37 lit.b Cod penal 1969, art.375, art.396 alin.10 C.p.p.;

- sporul de 1 an închisoare.

În baza art.36 alin.1, art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b, art.35 din Codul penal din 1969 cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal, a contopit pedepsele principale menționate anterior, repuse în individualitatea lor, cu pedepsele stabilite în prezenta cauză, și cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.228 alin.1-art.229 alin.2 lit.b C.p. cu aplic. art.77 alin.1 lit.a, art.41 alin.1, art.5 C.p. și art.396 alin.10 C.p.p. prin sentința penală nr.274/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin neapelare la 15.04.2015 și aplică pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an și 6 luni închisoare, în final inculpata Ș. G. urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art.72 rap. la art.40 alin.3 Cod penal a dedus din pedeapsă perioada executată de la 27.08.2013 la zi.

A menținut măsura de siguranță prev. de art.116 C.p. 1969 pe o perioadă de 3 ani dispusă conform s.pen. nr.850/2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

A menținut măsura de siguranță a confiscării speciale a bunurilor dispusă conform s.pen. nr.1926/2014 pronunțată de Judecătoria B..

A menținut măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 500 lei dispusă conform s.pen. nr.2451/2014 a Judecătoriei B..

A menținut măsura de siguranță a confiscării speciale a sumelor de 1270 lei și 650 euro dispusă conform s.pen. nr.274/2015 a Judecătoriei C..

A constatat că inculpata se află în stare de deținere în altă cauză.

A anulat MEPÎ nr.2004 din 30.01.2015 emis de Judecătoria B., nr.2886/2014 din 24.02.2015 emis de Judecătoria B., nr.648/2015 din 16.04.2015 emis de Judecătoria C. și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În baza art.192 alin.1, 2 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal din 1969, cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal și cu aplic. art.396 alin.10 C.pr.pen. a condamnat pe inculpata Ș. G. D. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a din Codul penal din 1969 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal din 1969, cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal și cu aplic. art.396 alin.10 C.pr.pen. a condamnat pe inculpata Ș. G. D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie.

A descontopit pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1926/17.06.2014, pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin decizia penală nr.126/A/29.01.2015 a Curții de Apel G. în componentele sale:

- pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.192 alin.1, 2 C.p. 1969 cu aplic. art.41 alin.2, art.37 lit.a, art.75 alin.1 lit.c C.p. 1969, art.396 alin.10 C.p.p., art.5 C.p.;

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a C.p. 1969 cu aplic. art.41 alin.2, art.37 lit.a C.p., art.75 alin.1 lit.c C.p. 1969, art.396 alin.10 C.p.p., art.5 C.p.;

- restul de pedeapsă de 1052 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.pen. nr.1917/2012 a Judecătoriei Ploiești;

- sporul total de 9 luni închisoare.

În baza art.36 alin.1, art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b din Codul penal din 1969 cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal, contopește pedepsele menționate anterior, repuse în individualitatea lor, cu pedepsele stabilite în prezenta cauză și cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a cu aplic. art.37 lit.a C.p. 1969, cu aplic. art.320¹ alin.7 C.p.p. prin sentința penală nr.1917/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin nerecurare la 20.11.2012 și aplică pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art.39 alin.2 rap. la art.34 lit.b din Codul penal din 1969, a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1327 de zile închisoare din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.408/09.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, modificată prin decizia penală nr.1851/30.09.2011 a Curții de Apel București-Secția I Penală, și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care o sporește cu 9 luni închisoare, în final inculpata Ș. G. D. urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare.

În baza art.72 rap. la art.40 alin.3 Cod penal a dedus din pedeapsă perioadele executate de la 24.05.2012 la 04.07.2013, de la 21.09.2013 la 21.03.2014, de la 22.03.2014 la zi.

A menținut măsura de siguranță prev. de art.116 C.p. 1969 pe o perioadă de 5 ani dispusă conform s.pen. nr.408/2011 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

A menținut măsura de siguranță a confiscării speciale a bunurilor dispusă conform s.pen. nr.1926/2014 pronunțată de Judecătoria B..

A constatat că inculpata se află în stare de deținere în altă cauză.

A anulat MEPÎ nr.1974 din 30.01.2015 emis de Judecătoria B. și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19, art.23, art.25 alin.1 C.pr.pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. T.. a obligat pe inculpatele Ș. G. și Ș. G. D., în solidar, la plata sumei de 2460 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art.112 lit.f rap. la art.112 alin.1 lit.b Cod penal a dispus confiscarea specială a bunurilor indisponibilizate conform dovezii . nr._ din 05.10.2012: șervețele umede Finess, un săpun Camay, un săpun Nivea, o cremă Dove, un plic detergent Vanish.

În baza art. 274 alin.1, 2 C.pr.pen. a obligat pe inculpate la plata a câte 1000 de lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariile pentru asistența juridică din oficiu se plătesc conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.7173/P/2012 din data de 28.01.2015, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București a dispus trimiterea în judecată în stare de deținere în altă cauză a inculpatelor Ș. G., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art.48 alin.1 rap. la art.228 alin.1-art.229 alin.2 lit.b Cod penal cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal și cu aplic. art.5 Cod penal și Ș. G. D., săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.228 alin.1-art.229 alin.2 lit.b Cod penal cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal și cu aplic. art.5 Cod penal.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatei Ș. G. că la data de 20.05.2012, pretextând că este agent comercial, a distras atenția persoanei vătămate C. T. pentru a permite inculpatei Ș. G. D. să pătrundă în locuință și să sustragă suma de 2460 lei din șifonierul din dormitor, având cu aceasta din urmă o înțelegere prealabilă.

În sarcina inculpatei Ș. G. D. s-a reținut că la data de 20.05.2012, profitând de faptul că persoana vătămată C. T. se afla în bucătăria apartamentului său împreună cu inculpata Ș. G., a pătruns în dormitorul apartamentului din ., și a sustras suma de 2460 lei.

Prin încheierea din 11.03.2015, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.7173/P/2012 din data de 28.01.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei.

La termenul din 06.05.2015 inculpatele au declarat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin.4 C.pr.pen., procedându-se la ascultarea acestora (filele 34, 35 din vol.II).

Persoana vătămată C. T. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 2460 lei (fila 18 d.u.p.).

Au fost comunicate fișele de cazier judiciar (filele 15-17, 20-22 vol.I).

Pe fond, a reținut că, la data de 20.05.2012, în jurul orei 17.00, inculpata Ș. G. s-a prezentat la ușa apartamentului persoanei vătămate C. T. din București, ., ., ., sector 4, susținând că este agent comercial și dorește să facă reclamă unor produse cosmetice.

Inculpata Ș. G. a fost invitată de persoana vătămată în bucătărie, unde s-a desfășurat prezentarea produselor iar ușa apartamentului a rămas neîncuiată. Astfel, în timp ce inculpata Ș. G. vorbea și „prezenta” produsele, ținând ușa de la bucătărie cu mâna și ștergând-o în mod demonstrativ cu șervețele umede, inculpata Ș. G. D. a pătruns în apartament, s-a dus în dormitor și a sustras din dormitor suma de 2460 lei.

Prejudiciul nu a fost recuperat, banii fiind împărțiți de către cele două inculpate.

Inculpatele au declarat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin.4 C.pr.pen.

Astfel, situația de fapt a fost reținută de instanță pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile persoanei vătămate C. T. (filele 18-20, 22 d.u.p.), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 23-30 d.u.p.), raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.250.785 din 11.02.2013 (filele 33-43 d.u.p.), adresă a D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic (fila 44 d.u.p.), proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe planșe foto și fotografiile anexate (filele 49-52 d.u.p.), coroborate și cu declarațiile inculpatelor.

În ceea ce privește încadrarea juridică și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța reține următoarele:

În aplicarea Deciziei nr.265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, instanța va determina legea penală mai favorabilă prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile și în final, aplicarea acesteia în ansamblu, fără combinarea prevederilor din cele două legi.

Referitor la ambele inculpate, instanța a apreciat că legea veche este mai favorabilă. Tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai favorabil sub imperiul legii vechi, având în vedere că potrivit art.34 Cod penal 1969, sporul aplicat pentru concurs era facultativ și variabil, iar potrivit art.39 noul Cod penal, acesta este fix și obligatoriu. Concursul real de infracțiuni există atât potrivit art.38 alin.(1) noul Cod penal, cât și potrivit art.33 lit.a din Codul penal 1969. De asemenea, tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii incident în cazul inculpatei Ș. G. este în mod evident mai aspru în condițiile legii noi, întrucât, potrivit art.43 alin.5 Cod penal, dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate. Mai mult, și tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii incident în cazul inculpatei Ș. G. D. este mai aspru în condițiile legii noi, întrucât, potrivit art.43 alin.1 Cod penal, dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

În mod cert, în condițiile antecedenței penale a inculpatelor, aplicarea legii noi în cauză ar conduce la pedepse mult mai substanțiale, în raport cu cele care s-ar aplica în temeiul legii vechi.

În cauză instanța a efectuat și operațiunea juridică a contopirii, în raport de sentințele penale de condamnare definitive existente la acest moment.

Astfel, constatând că legea veche este mai favorabilă (aspect solicitat și cu ocazia dezbaterilor de către procuror și inculpate, prin avocat), în baza art.5 Cod penal rap. la art.386 C.pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în actul de sesizare a instanței:

În drept, s-a reținut că faptele inculpatei Ș. G., care la data de 20.05.2012, pretextând că este agent comercial, a distras atenția persoanei vătămate C. T. pentru a permite inculpatei Ș. G. D. să pătrundă în locuință și să sustragă suma de 2460 lei din șifonierul din dormitor, având cu aceasta din urmă o înțelegere prealabilă, întrunesc sub aspectul laturii obiective și subiective elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1, 2 din Codul penal din 1969 și de complicitate la furt calificat prev. de art.26 rap. la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a din Codul penal din 1969, ambele cu aplic. art.37 lit.b și art.33 lit.a din Codul penal din 1969 și cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal.

În ceea ce privește starea de recidivă postexecutorie, instanța a reținut că prin sentința penală nr.699/18.03.2010 a Judecătoriei B. (filele 86-88 vol.I, filele 2-4 vol.II d.i.), inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare. Pedeapsa se execută în perioada 15.11._12. Față de acestea, săvârșirea faptelor analizate în prezenta cauză la data de 20.05.2012 atrage reținerea recidivei postexecutorii, fiind săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei anterioare.

În drept, faptele inculpatei Ș. G. D., care la data de 20.05.2012, profitând de faptul că persoana vătămată C. T. se afla în bucătăria apartamentului său împreună cu inculpata Ș. G., a pătruns în dormitorul apartamentului din ., și a sustras suma de 2460 lei, întrunesc sub aspectul laturii obiective și subiective elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1, 2 din Codul penal din 1969 și de furt calificat prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit. a din Codul penal din 1969, ambele cu aplic. art.37 lit.a și art.33 lit. a din Codul penal din 1969 și cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal.

În ceea ce privește starea de recidivă postcondamnatorie, instanța a reținut că prin sentința penală nr.408/09.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ (filele 90-98 vol.I d.i.), modificată prin decizia penală nr.1851/30.09.2011 a Curții de Apel București-Secția I Penală, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 9 ani închisoare, executarea pedepsei fiind întreruptă până la împlinirea vârstei de 1 an a minorului Ș. A. Salmacan prin sentința penală nr.2149/2011 a Judecătoriei Ploiești. A fost pusă în libertate la data de 25.11.2011, cu un rest neexecutat de 1327 zile. Față de acestea, săvârșirea faptelor analizate în prezenta cauză la data de 20.05.2012 atrage reținerea recidivei postcondamnatorii.

Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 C.pr.pen., instanța a dispus condamnarea inculpatelor.

La individualizarea pedepsei principale instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în raport de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Față de aspectele reținute mai sus, având în vedere gravitatea concretă a infracțiunilor, împrejurările comiterii acestora, modalitatea de operare, necesitatea responsabilizării inculpatelor și îndreptării acestora, în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al pedepsei, instanța le-a aplicat pedepse cu închisoarea, în raport de limitele de pedeapsă reduse cu o treime prin aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii, ținând seama și de circumstanțele personale ale acestora, pentru a reflecta toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, dându-se relevanță și principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al fiecărei inculpate.

În concret, inculpatele și-au făcut o adevărată ocupație din săvârșirea de infracțiuni, pe care le-au comis în repetate rânduri, folosind același mod de operare și împărțind rolurile: erau alese persoane în vârstă, induse în eroare prin promovarea unor așa-zise oferte comerciale, după care, profitând de neatenția victimelor, acestea erau deposedate de economiile bănești pe care le țineau în interiorul locuinței.

Inculpata Ș. G. este cunoscută cu o bogată antecedență penală încă din timpul minorității, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar și din sentințele de condamnare atașate la dosar și nu are ocupație sau loc de muncă.

De asemenea, inculpata Ș. G. D. este cunoscută cu o bogată antecedență penală încă din timpul minorității, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar și din sentințele de condamnare atașate la dosar și nu are ocupație sau loc de muncă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatele Ș. G. și Ș. G. D., criticând-o ca netemeinică.

Cu privire la apelul declarat de inculpata Ș. G. D., Curtea reține că, în ședința publică de astăzi 28.09.2015, a învederat instanței de apel că își retrage apelul formulat.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 415 C.p.p., respectiv că inculpata Ș. G. D. până la închiderea dezbaterilor, prezentă în instanță, a declarat că își retrage apelul, Curtea va lua act de acest fapt.

Cu privire la apelul declarat de inculpata Ș. G., Curtea reține următoarele:

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate de inculpată, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 și art. 418 C.pr.pen., Curtea constată că apelul promovat este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost corect stabilite de prima instanță pe baza probelor legal administrate în cauză, respectiv: declarațiile persoanei vătămate C. T. (filele 18-20, 22 d.u.p.), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 23-30 d.u.p.), raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.250.785 din 11.02.2013 (filele 33-43 d.u.p.), adresă a D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic (fila 44 d.u.p.), proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe planșe foto și fotografiile anexate (filele 49-52 d.u.p.), coroborate și cu declarațiile inculpatelor, toate coroborate cu declarația inculpatului dată în cursul judecății, când a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor din dosarul de urmărire penală.

Curtea constată că judecătoria a dat și în drept o încadrare juridică corespunzătoare faptei reținute în sarcina inculpatei, constând în aceea că, la data de 20.05.2012, pretextând că este agent comercial, a distras atenția persoanei vătămate C. T. pentru a permite inculpatei Ș. G. D. să pătrundă în locuință și să sustragă suma de 2460 lei din șifonierul din dormitor, având cu aceasta din urmă o înțelegere prealabilă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1, 2 din Codul penal din 1969 și de complicitate la furt calificat prev. de art.26 rap. la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a din Codul penal din 1969, ambele cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal din 1969 și cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal, ținându-se seama de sentințele de condamnare atașate la dosarul primei instanțe.

Curtea apreciază că la stabilirea pedepselor pentru cele două infracțiuni, judecătoria a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite de persoana infractorului, de starea de recidivă și de împrejurările concrete care agravează răspunderea penală.

Tot corect a reținut instanța de fond că nu sunt incidente circumstanțe atenuante și nici alte cauze de reducere a pedepselor, dată fiind perseverența infracțională reliefată de cele 13 condamnări înscrise în cazierul judiciar (filele 90-91 d.u.p.).

Curtea mai reține că în mod corect instanța de fond a făcut aplicare dispozițiilor legale privind legea penală mai favorabilă, aplicarea pedepselor complementare și accesorii, privind descontopirea și recontopirea tuturor pedepselor concurente, precum și dispozițiilor referitoare la deducerea detenției anterioare, la aplicarea măsurilor de siguranță prevăzute de art.116 și 118 Cod penal de la 1969 și la obligarea la cheltuieli judiciare către stat.

În ceea ce privește sporul de 1 an și 6 luni, adăugat la pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, Curtea consideră că aplicarea lui este impusă nu doar de ansamblul infracțional supus contopirii, ci și de bogatul cazier judiciar al inculpatei, de contribuția și rolul ei la săvârșirea faptelor și de nevoile reale de reeducare, acest spor fiind de natură a înlătura impresia de impunitate pentru celelalte fapte concurente.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata Ș. G..

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen., Curtea va obliga pe fiecare apelantă - inculpată la plata a câte 450 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 260 lei, reprezentând onorariul avocaților din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de retragerea apelului declarat de inculpata Ș. G. D. împotriva sentinței penale nr.1612/24.06.2015 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata Ș. G. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă pe fiecare apelantă - inculpată la plata a câte 450 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 260 lei, reprezentând onorariul avocaților din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

V. B. F. P.

GREFIER

R.-E. V.

Red. P.F.

Dact.G.P.

6 ex.

Red. M. C. – Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Penală

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1225/2015....		Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1224/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1224/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI