Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1225/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1225/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-09-2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
Curtea de Apel București - Secția I Penală
Decizia penală nr.1225/A
Ședința publică din data de din data de 28.IX.2015
Curtea compusă din:
Președinte: V. B.
Judecător: F. P.
Grefier: R.-E. V.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-inculpat O. O. împotriva Sentinței penale nr.246/14.04.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-inculpat O. O., personal și asistat juridic prin apărător ales B. V., în baza împuternicirii avocațiale . nr._, emisă de Baroul București la data de 29.04.2015, atașată la fila 6 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul-inculpat personal, arată că-și menține declarațiile date anterior.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat O. O., având cuvântul, solicită, în temeiul dispozițiilor art.241 pct.2 lit. a C.pr.pen., admiterea apelului formulat și desființarea hotărârii atacate. Consideră că legea penală mai favorabilă ar fi cea prevăzută de dispozițiile noului Cod penal, întrucât se prevede posibilitatea amânării aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei. Solicită, în temeiul dispozițiilor art.386 alin.1 C.pr.pen., schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea prevăzută de art.336 Noul Cod penal, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, solicită amânarea aplicării acesteia. De asemenea, arată că inculpatul și-a exprimat acordul pentru a presta o muncă în folosul comunității.
În concluzie, solicită admiterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul a condus autoturismul cu o alcoolemie peste limita legală, creând un pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice. Consideră că se impune condamnarea inculpatului cu suspendare, așa cum a apreciat și instanța de fond, fiind necesară existența unui termen de încercare, în raport cu activitatea infracțională desfășurată de inculpat. Arată că, sub aspectul legii penale mai favorabile, amânarea aplicării pedepsei este mai favorabilă decât suspendarea condiționată, însă, consideră că se impune o pedeapsă cu suspendare față de activitatea infracțională a inculpatului. În concluzie, apreciază că se impune a fi menținută legea veche ca lege penală mai favorabilă. Solicită respingerea apelului, ca nefondat.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat O. O., având cuvântul în replică, arată că și în cazul amânării aplicării pedepsei există un termen de încercare. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, arată că nu are antecedente penale și are un loc de muncă. Solicită amânarea aplicării pedepsei, arătând că în această situație nu-i va fi permisul anulat inculpatului, iar interdicțiile impuse acestuia nu i se vor aplica.
Apelantul-inculpat O. O. personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 246/14.04.2015 Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală în temeiul art.386 alin.1 C.pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul O. O., a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.336 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 C.pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.5 C.pen.
În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.5 C.pen. și cu aplic. art.396 alin.10 C.pr.pen. a condamnat pe inculpatul O. O. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art.71 C.pen. din 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1968, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.81 C.pen. din 1968 a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni calculat potrivit dispozițiilor art.82 C.pen. din 1968.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1968 a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art.83 C.pen. din 1968.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.pen., a obligat pe inculpatul O. O. să plătească suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 02.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul O. O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art.336 alin.1 C.pen. cu aplic art.
Prin Încheierea de ședință din data de 17.02.2015, pronunțată în camera de consiliu, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, stabilind termen de judecată data de 17.03.2015.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului O. O. dispozițiile art.374 și urm. C.pr.pen., respectiv că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, caz în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii se reduc cu o pătrime, potrivit art.396 alin.10 C.pr.pen.
Inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art.374 alin.4 C.pr.pen., astfel încât instanța, în temeiul art.375 C.pr.pen., a procedat la audierea inculpatului O. O. în conformitate cu art.378 C.pr.pen., acesta arătând că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și că dorește ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Declarația inculpatului a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 17).
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și al judecății, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 07.12.2013, în jurul orelor 04:40, agenți din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București – Brigada de Poliție Rutieră, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu au oprit în trafic autoturismul marca BMW, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare NS-200-ZY, care era condus de inculpatul O. O.. Deoarece conducătorul aototurismului, respectiv inculpatul O. O. emana vapori de alcool a fost testat cu aparatul alcooltest, care la ora 04:46 a indicat o concentrație de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 8, d.u.p.).
În vederea stabilirii alcoolemiei inculpatul a fost condus la sediul Institutului Național de Medicină Legală.
La Institutul Național de Medicină Legală inculpatului O. O. i s-au recoltat două probe de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.A12/_ din data de 13.01.2014, inculpatul la ora 05:25 avea o alcoolemie de 1,20 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 06:25, avea o alcoolemie de 1,10 g/l alcool pur în sânge (fila 11, d.u.p.).
De asemenea, în vederea stabilirii alcoolemiei la momentul depistării, în cauză, prin Ordonanța motivată din 22.04.2014 s-a dispus efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei (fila 13, d.u.p.).
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.540/i/2014 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei se apreciază că la data de 07.12.2013, la ora 04:40, inculpatul O. O. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca 1,30 g/l alcool pur în sânge.
La baza calculului retroactiv al alcoolemiei au stat declarațiile inculaptului O. O., potrivit cărora acesta a consumat în intervalul orar 00:00 - 02:00 din data de 07.12.2013, cantitatea de 1000 ml bere, pe nemâncate, susținere care a fost consemnată de organele de poliție în procesul verbal de depistare, de medic în buletinul de examinare clinică și în declarațiile inculpatului (filele 6, 9 și 19, d.u.p.).
În același sens este și declarația martorului asistent N. Ș. A. D., potrivit căreia, inculaptul O. O. a declarat că a consumat între orele 00:00 – 02:00, cantitatea de 1000 ml. bere, pe nemâncate (filele 26 – 28, d.u.p.).
De asemenea, martorul a confirmat că a fost de față la momentul depistării și testării cu aparatul alcooltest.
Cu ocazia audierii, pe parcursul urmăririi penale inculpatul O. O. și-a modificat declarațiile în sensul că a declarat un alt consum de băuturi alcoolice și un alt interval orar, în care au fost consumate băuturile alcoolice, încercând să inducă în eroare organele de urmărire penale.
În mod corect, declarațiile ulterioare, care nu se coroborează cu mijloacele de probă administrate nu au fost luate în considerare de organul de urmărire penală și ca urmare, expertiza efectuată în cauză a fost efectuată pe baza primelor declarații date în cauză.
Vinovăția inculpatului O. O. rezultă fără dubii și din declarația acestuia dată în cursul judecății, prin care a recunoscut în totalitate fapta reținută prin actul de sesizare a instanței, în forma în care a fost reținută și a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art.396 alin.10 C.pr.pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
În drept, instanța a constatat că prin Rezoluția din data de 20.01.2014, organele de poliție au dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la inculpatul O. O., sub aspectul infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată (fila 2, d.u.p.).
La aceeași dată, rezoluția menționată a fost confirmată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București (fila 3, d.u.p.).
Prin Ordonnața din data de 21.03.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a început urmărirea penală din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.336 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 C.pen. (fila 4, d.u.p.).
Potrivit art.5 C.pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o altă lege penală, se va face aplicarea legii mai favorabile. Astfel, având în vedere data comiterii faptei (07.12.2013) și data pronunțării prezentei sentințe, se impune analiza prevederilor incidente potrivit ambelor legi penale, urmând a fi aplicată legea care permite, în concret, o situație mai favorabilă inculpatului.
Deși în aparență, noul Cod penal ar putea fi considerat ca reglementând un tratament sancționator mai blând, având în vedere faptul că pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 C.pen, este prevăzută ca pedeapsă alternativă amenda, spre deosebire de vechea reglementare, aplicarea legii penale mai favorabile trebuie realizată în concret și raportată la ansamblul circumstanțelor cauzei, precum și la orientarea instanței în ceea ce privește atât natura și cuantumul pedepsei care urmează a fi aplicate, cât și modalitatea de executare a pedepsei.
Astfel, având în vedere orientarea instanței către aplicarea unei pedepse cu închisoarea și față de constatarea că nu este necesară executarea acesteia în regim de detenție, instanța a făcut analiza instituției amânării aplicării pedepsei prevăzute de noul cod penal în comparație cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzute de Codul penal anterior.
Instanța de fond a constatat faptul că deși amânarea aplicării pedepsei pare a fi o instituție asemănătoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, între aceste instituții există o . diferențe. A reținut faptul că persoana cu privire la care se dispune amânarea aplicării pedepsei va trebui să respecte cinci măsuri de supraveghere, instanța putând totodată să îi impună și respectarea uneia sau mai multor obligații, în timp ce condamnatul care beneficiază de suspendarea condiționată a executării pedepsei nu va fi supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligații și, prin urmare, față de aceste considerente, legea penală mai favorabilă în cauza de față este vechiul cod penal.
Având în vedere dispozițiile art.5 C.pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, precum și Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, instanța, în temeiul art.386 alin.1 C.pr.pen., a procedat la schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 C.pen., în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.5 C.pen.
Fapta inculpatului O. O., care la data de 07.12.2013, în jurul orelor 04:40, a condus autoturismul marca BMW, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare NS-200-ZY, pe . 1 din municipiul București, având o alcoolemie de 1,30 g/l alcool pur în sânge, deci având o îmbibație alcoolică peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul materialal infracțiunii se caracterizează prin acțiunea inculpatului O. O. de conducere a unui autovehicul pe un drum public, respectiv pe pe . îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge este o infracțiune de pericol, rezultatul faptei constând într-o stare contrară celei existente anterior, stare de pericol sub imperiul căreia valoarea socială constând în siguranța circulației pe drumurile publice este amenințată, relațiile create în jurul și datorită acestei valori neputându-se desfășura normal.
Cum starea de pericol se produce prin însăși săvârșirea faptei, legătura de cauzalitate între ele este implicită, rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, modalitate prevăzută de art.19 alin.1 lit.b C.pen. din 1968, dat fiind că inculpatul O. O. a prevăzut starea de pericol care rezultă din săvârșirea infracțiunii și, deși nu a urmărit rezultatul, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Pe plan subiectiv, inculpatul O. O. a avut o atitudine de indiferență față de eventualitatea producerii unui accident de circulație urmare a faptului că se afla la volanul autoturismului, având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală. Acest comportament caracterizează în raport cu rezultatul eventual, intenția indirectă a inculpatului.
Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, atrăgând răspunderea penală conform art.17 C.pen. din 1968, instanța a pronunțat o soluție de condamnare a acestuia.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 C.pen. din 1968 și ale art.52 C.pen. din 1968.
În conformitate cu dispozițiile art.52 C.pen. din 1968 și art.72 C.pen. din 1968, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în temeiul art.181 alin.2 C.pen. din 1968, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și urmarea produsă. Astfel, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social mediu, având în vedere că fapta a fost de natură să pună în pericol siguranța traficului rutier, ținând cont și de faptul că acest pericol nu s-a produs în mod efectiv, iar pedeapsa aplicată trebuie să confere siguranță în forța ocrotitoare a legii, dar și în exemplul moral, în sensul că o pedeapsă eficientă și proporțională cu gravitatea faptei descurajează săvârșirea unor asemenea fapte penale îndreptate împotriva siguranței circulației pe drumurile publice.
Întrucât cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, instanța de judecată a verificat situația antecedenței penale a inculpatului O. O., constatând că acesta se află la prima încălcare a legii penale.
De asemenea, instanța a reținut că acesta a avut o atitudine parțial sinceră în cursul urmăririi penale, în sensul că și-a schimbat declarațiile referitoare la consumul de băuturi alcoolice, fără nicio justificare, iar ulterior, în cursul judecății a recunoscut fapta așa cum a fost reținută prin rechizitoriu.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a reținut că potrivit art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, fapta dedusă judecății se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Totodată, având în vedere că la termenul din data de 17.03.2015 inculpatul O. O. a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art.374 alin.4 C.pr.pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe, instanța urmează a da deplină eficiență dispozițiilor art.396 alin.10 C.pr.pen., potrivit cărora, s-a pronunța condamnarea inculpatului, care, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel încât limitele de pedeapsă la care s-a raportat instanța în dozarea sancțiunii pe care o va aplica sunt închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse inculpatului cu închisoarea în cuantum de 8 (opt) luni, reprezentând o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege după aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 C.pr.pen., cuantum suficient, în opinia instanței, pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a constatat că potrivit art.81 C.pen. din 1968 instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art.38 C.pen. din 1968; se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia
În cauză, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 8 (opt) luni închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.81 alin.1 lit.a C.pen. din 1968.
Din fișa de cazier existentă la dosar, rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.81 alin.1 lit.b C.pen. din 1968.
Totodată, față de natura faptei, precum și lipsa antecedentelor penale, a modului cum inculpatul a înțeles să coopereze cu organele judiciare, instanța a considerat că finalitatea pedepsei (educarea în spiritul respectării legilor) poate fi atinsă chiar fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 C.pen. din 1968, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 C.pen. din 1968.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, instanța a reținut că deși art.71 alin.2 C.pen. din 1968 prevede: “condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 lit.a - c C.pen. din 1968 din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei…”, totuși, prin Decizia nr.74 din 05.11.2007, instanța supremă a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza I – C.pen. din 1968 nu se va face automat, ci va fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 C.pen. din 1968.
De asemenea, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsura disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului.
Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, „deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate. Orice altfel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată”. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Prin urmare, interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3 Protocolul 1 din Convenție.
Instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu-i va interzice exercițiul acestui drept. Comportamentul antisocial al acestuia relevă însă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1968. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.
Împotriva acestei sentința a declarat apel inculpatul O. O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că legea penală mai favorabilă ar fi cea prevăzută de dispozițiile noului Cod penal, întrucât se prevede posibilitatea amânării aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei.
A mai arătat că, în temeiul dispozițiilor art.386 alin.1 C.pr.pen., se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea prevăzută de art.336 Noul Cod penal, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, se impune amânarea aplicării acesteia, inculpatul fiind de acord să presteze o muncă în folosul comunității.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate de inculpat, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 și art. 418 C.pr.pen., Curtea constată că apelul promovat este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:
Situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță pe baza probelor legal administrate în cauză, respectiv: proces verbal de depistare din data de 07.12.2013 întocmit de către lucrătorii din cadrul DGPMB - Brigada rutieră (filele 6 / 7, d.u.p.); buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.A12/_/13.01.2014 (fila 11, d.u.p.); raport de expertiză medico-legală (filele 15 – 16, d.u.p.); declarațiile inculpatului O. O. (filele 19 - 25, d.u.p.); declarațiile martorului N. S. A. D. (filele 26, 27, d.u.p.)., toate coroborate cu declarația inculpatului dată în cursul judecății, când a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor din dosarul de urmărire penală.
Curtea constată că judecătoria a dat și în drept o încadrare juridică corespunzătoare faptei reținute în sarcina inculpatului, constând în aceea că, la data de 07.12.2013, în jurul orelor 04:40, a condus autoturismul marca BMW, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare NS-200-ZY, pe . 1 din municipiul București, având o alcoolemie de 1,30 g/l alcool pur în sânge, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată.
În ceea ce privește forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul, Curtea reține că este vorba de intenție directă, întrucât inculpatul a prevăzut și a urmărit rezultatul faptei sale (crearea unei stări de pericol prin conducerea vehiculului sub influența alcoolului), rezultat care era sigur (inevitabil), în cazul săvârșirea faptei. Sub acest aspect instanța de control judiciar nu își însușește aprecierea instanței de fond potrivit căreia inculpatul a acționat cu intenție indirectă și că doar a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos.
Curtea apreciază că la stabilirea pedepsei de 8 luni închisoare au fost avute în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Tot corect a reținut instanța de fond că nu sunt incidente circumstanțe atenuante și nici alte cauze de reducere a pedepselor.
Curtea mai reține că în mod corect instanța de fond a făcut aplicare dispozițiilor legale privind aplicarea pedepselor complementare și accesorii, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a celor privind măsurile și obligațiile specifice supravegherii, precum și dispozițiilor referitoare la cheltuieli judiciare către stat.
În mod temeinic a stabilit instanța de fond că legea penală mai favorabilă este Codul penal de la 1969, atât în raport de necesitatea aplicării unei pedepse, cât și de efectele ce se produc la momentul împlinirii termenului pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv reabilitarea de drept.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că, în sistemul Codului penal de la 1969, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este însoțită de anumite măsuri de supraveghere și nici de obligații, precum cea de prestare a unei munci neremunerate în folosul comunității, prevăzută de noul Cod Penal.
În aceste condiții, legea penală mai favorabilă este Codul penal de la 1969, regimul suspendării condiționate fiind mult mai blând și cu efecte pozitive mai ample decât regimul unei pedepse cu suspendare sub supraveghere aplicată conform noului Cod penal.
Constatând că, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, de gravitatea faptei și de consecințele deosebit de grave ce se pot produce prin conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, este vădit nejustificată renunțarea la aplicarea unei pedepse sau la amânarea aplicării pedepsei, Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O. O. împotriva sentinței penale nr.246/14.04.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen., Curtea va obliga pe apelantul - inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O. O. împotriva sentinței penale nr.246/14.04.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă pe apelantul - inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
V. B. F. P.
GREFIER
R.-E. V.
Red. P.F.
Dact.G.P.
4 ex.
Red. V. O. – Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1230/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1224/2015. Curtea de... → |
|---|
