Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat. Decizia nr. 1267/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1267/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-10-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1267/A
Ședința publică din 06.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C.-N.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER – S. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror E. D..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de petentul M. G. împotriva sentinței penale nr. 1646/18.08.2015 pronunțate de Judecătoria Sector 5 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul M. G., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu Ș. O., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al contestatorului G. I. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în caracterizări de la locul de deținere și un memoriu al petentului.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acestei probe.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de petent și o constată administrată, prin depunerea înscrisurilor la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat de petent.
Apărătorul din oficiu al apelantului condamnat M. G. solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, admiterea în principiu a contestației în anulare și dispunerea unei soluții mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca inadmisibil, întrucât contestația în anulare a fost promovată împotriva unei sentințe pentru care legea nu prevede nicio cale de atac.
Apelantul condamnat M. G., în ultimul cuvânt, arată că nu a fost prezent nici în fața judecătorului delegat și nici în fața instanței de fond. Mai arată că cele trei rapoarte ce i-au fost întocmite sunt nule deoarece nu a avut dreptul să se apere, comisia de disciplină scriind în raport ce a dorit, fără ca el să fie întrebat. Solicită astfel anularea acestor rapoarte ce i-au fost întocmite.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1646/18.08.2015, Judecătoria Sectorului 5 București a respins contestația în anulare formulată de petentul condamnat M. G. ca inadmisibilă și, în baza art. 275 alin.2 cpp obligă petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2015, sub nr._, petentul M. G. a formulat plângere împotriva încheierii judecătorului delegat.
La termenul din data de 18.08.2015, față de precizările petentului a calificat cererea ca fiind contestație în anulare.
În motivarea contestației, petentul a arătat că i s-a respins plângerea împotriva încheierii nr.452/_, ca nefondată. A solicitat anularea, întrucât nu a fost prezent la judecată pe motive medicale.
Având în vedere faptul că instanța nu a procedat la audierea sa, deși audierea era legal posibilă, a solicitat admiterea contestației, anularea hotărârii sus menționate și rejudecarea cauzei.
În drept, petentul nu a invocat niciun temei legal.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală 1312/30.06.2015 a Judecătoriei Sector 5, pronunțată în dosarul nr._/302/2014, s-au dispus următoarele:
„Respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat M. G. împotriva Încheierii nr. 452/06.05.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul R..
În baza art. 275 alin. 2 c.p.p. obligă petentul M. G. la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, 130 lei onorariul avocat oficiu se va avansa din fondul MJ. În baza art. 275 alin. 3 c.p.p. celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului 130 lei onorariul avocat oficiu pentru petentul G. A. M. se va avansa din fondul MJ.
Definitivă..”
Potrivit disp. art. 426 c.p.p., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Potrivit art. 431 c.p.p., instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților. Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
Analizând motivele invocate de petent și sentința penală contestată, instanța a apreciat că acestea nu se încadrează în cazurile limitativ și expres prevăzute de dispozițiile legale enunțate.
Astfel, a apreciat că, contestația în anulare este inadmisibilă dacă este declarată împotriva hotărârilor care, potrivit legii nu pot fi atacate cu apel, fiind fără cale de atac sau supuse celeilalte căi de atac ordinare-contestație. Aceasta, întrucât, potrivit art. 423 alin.1 cpp., instanța, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează, fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare, iar, conform art. 432 alin.4 Cod procedură penală, sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă. Astfel fiind, dacă am considera admisibilă contestația în anulare declarată împotriva hotărârilor pentru care legea prevede calea de atac a contestației, ar însemna că împotriva hotărârii date ulterior admiterii căii extraordinare de atac și rejudecării cauzei să poată fi declarat apelul, deși este o cauză pentru care legea prevede contestația drept cale de atac.
Prin urmare, instanța a arătat că, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, pentru că numai aceste hotărâri sunt susceptibile de a fi atacate cu apel.
În ceea ce privește hotărârile pronunțate în temeiul art. 39 Legea 254/2013, legiuitorul nu a înțeles să reglementeze o cale de atac împotriva soluției dispuse de judecătoria în raza căreia se află locul de deținere, contestația la încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate fiind ea însăși o cale de atac. De asemenea, potrivit disp. art. 39 alin. 16 din același act normativ, persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, legiuitorul neacordând contestatorului opțiunea de a solicita să fie prezentat în fața instanței, ci lăsând prezența persoanei condamnate la judecată exclusiv la latitudinea instanței.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, apelantul contestator M. G., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecând, admiterea în principiu a contestației în anulare, pe care a promovat-o în cauză.
A mai arătat că apelantul nu a fost prezent nici în fața judecătorului delegat și nici în fața instanței de fond, nu a avut posibilitatea să se apere, iar comisia de disciplină a nu a consemnat în rapoartele întocmite și opinia sa, motiv pentru care aceste rapoarte sunt nule.
Cu ocazia soluționării apelului, apelantul contestator a depus la dosarul cauzei, o caracterizare emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul G., procesul verbal nr.35/3.09.2015, raportul de compensare din 16.09.2015, o altă caracterizare emisă de Penitenciarul R..
Examinând apelul declarat în cauză, Curtea constată că este inadmisibil, sentința pronunțată de instanța de fond neputând fi atacată cu apel.
Prin sentința apelată în cauză, a fost soluționată contestația în anulare pe care condamnatul M. G. a declarat-o împotriva sentinței penale nr.1312/30 iunie 2015 a Judecătoriei sectorului 5 București și prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de condamnat împotriva încheierii nr.452/6 mai 2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului R..
Sentința penală nr. 1312/30 iunie 2015 este una definitivă de la momentul pronunțării, nefiind supusă vreunei căi de atac, potrivit legii.
Prin urmare, s-a apreciat de judecătorul fondului că respectiva contestație în anulare este inadmisibilă, deoarece, pe de o parte vizează o hotărâre care nu poate fi atacată cu o cale ordinară de atac, pe de altă parte, niciunul dintre aspectele invocate de condamnat nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege pentru formularea unei contestații în anulare.
Curtea constată că deși în sentința apelată, 1646/18 august 2015, se menționează faptul că această hotărâre este apelabilă, în realitate este vorba despre o sentință definitivă.
Prin decizia nr. 5/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 248/10 aprilie 2015, s-a stabilit că, hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.
Cum sentința 1312/30 iunie 2015, nu este supusă apelului, conform art.104 alin. 14 din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, nici sentința pronunțată în calea de atac a contestației în anulare împotriva sentinței mai sus menționate nu este supusă apelului.
Ca atare, având în vedere că, potrivit art.408 alin. 1 C.p.p., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, față de dispozițiile art.421 pct.1 litera a C.p.p., Curtea va respinge apelul declarat în cauză ca fiind inadmisibil.
Potrivit art. 275 alin. 2 C.p.p., apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul M. G. împotriva sentinței penale nr.1646/18.08.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
Obligă apelantul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat iar onorariul avocatului din oficiu, de 260 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
L. N.-C. D. L.
Grefier,
S. N.
Red.C.N.L.
Tehnored.V.D./5 ex./16.11.2015
Jud.Sect.5 – jud.E.P.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1224/2015. Curtea de... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1331/2015.... → |
|---|
