Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 209/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 3955/3/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(1131/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 209/C
Ședința publică de la 23 aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Structura Centrală - reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de petentul condamnat N. A. A AL S. împotriva sentinței penale nr. 360/3.03.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat contestatorul condamnat in stare de arest și asistat de apărător ales, avocat C. P. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și apărător din oficiu, avocat V. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Apărătorul desemnat din oficiu solicită a se lua act că delegația a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se dispune asupra onorariului parțial.
În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, Curtea constată încetate efectele delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, prin prezentarea la acest termen de judecată a apărătorului ales al acestuia, urmând a se pronunța asupra onorariului parțial cuvenit.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat depune la dosar note de ședință și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri in circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune administrării probatoriului solicitat.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată și o administrează, prin depunerea acestora la dosar.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat arată că este o situație incertă in ceea ce privește caracterul definitiv al hotărârii. Potrivit normelor penale, aceasta este definitivă prin decizia penală pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Având in vedere formularea cererii de redeschidere a procesului penal, dat fiind faptul că petentul a fost condamnat in lipsă, nu a fost citat, nu i s-a comunicat oficial hotărârea, nu a putut fi prezenta la judecată, având o interdicție de 10 ani de a intra in România, sens in care a depus si înscrisuri la dosar, consideră că acest caracter definitiv al hotărârii stă sub semnul întrebării până la soluționării cererii de redeschidere a procesului penal, următorul termen acordat in cauză fiind 19 mai 2015.
La solicitarea Curții, apărătorul contestatorului condamnat precizează că a formulat in termen legal cererea de redeschidere a procesului penal – respectiv pe 30 ianuarie 2015, iar dosarul a suferit mai multe amânări pentru lipsa dosarului de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, având in vedere faptul că sentința penală nr. 416 F din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală era definitivă in momentul emiterii mandatului de executare a pedepsei inchisorii, solicită a se constata că hotărârea pronunțată de prima instanță – respectiv sentința penală nr. 360 din 30 martie 2015 – este legală și temeinică. Instanța de fond in mod corect a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 398 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, astfel că pune concluzii de respingere a contestației, ca fiind nefondată.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. nr. 360/3.03.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr._ în baza art. 599 C.p.p. rap.la art.597 C.p.p. si art.598 alin.1 lit.a C.p.p., s-a respins ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul N. A. A Al S., fiul lui A. si H., născut la data de 20.03.1972, CNP iordanian_, în prezent aflat la IPJ Teleorman, împotriva sentinței penale nr. 416/20.06.2012 a Tribunalului Bucuresti - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2010, fiind obligat contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.02.2015, contestatorul N. A. A Al S. a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 416/20.06.2012 a Tribunalului Bucuresti -Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2010.
In motivarea cererii,contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată și punerea sa în libertate, întrucât sentința penala de condamnare nu este definitivă.
Petentul condamnat arată că nu a avut cunoștință de existența dosarului, fiind judecat in lipsă.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale petentului, solicită a se avea în vedere ca are 3 copii minori, fiind singurul întreținător al familiei, cererea fiind întemeiată pe disp.art 598 alin.1 lit.a C.p.p., invocându-se punerea in executare a unei hotărâri care nu era definitivă.
Instanța a dispus atașarea dosarului de fond pentru a verifica susținerile petentului, reținând că petentul s-a sustras de la judecată, fiind citat în Iordania, parcurgându-se întreaga procedură a extrădării, autoritățile române fiind refuzate de către autoritățile judiciare iordaniene, în solicitarea de extrădare a inculpatului N. A. A Al S..
La dosarul de fond există dovada comunicării citațiilor trimise pentru fiecare termen de judecată de către judecătorul fondului inculpatului N. A. A Al S. ,astfel încât nu se poate susține faptul că acestuia nu i s-au comunicat actele de procedură referitoare la desfășurarea procesului penal din România și că nu a avut cunoștință de acesta.
S-a reținut de instanța de fond că la judecarea cauzei în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare a petentului, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art.303/1 alin.1 C.p.p., până la comunicarea hotărârii autorităților iordaniene asupra cererii de extrădare a inculpatului, s-au efectuat demersuri pentru citarea inculpatului, inclusiv telefonic, luându-se legătura cu acesta, că i s-a adus la cunoștință despre existenta acestui proces în România, posibilitatea numirii unui avocat care să-i reprezinte interesele, inclusiv posibilitatea desemnării unui avocat din oficiu in ipoteza in care inculpatul nu poate sau nu dorește să-și desemneze el însuși un apărător, aspecte necontestate, chiar confirmate de petent, iar la termenul următor instanța, considerând legal îndeplinită procedură de citare a inculpatului, a pronunțat hotărârea de condamnare.
S-a mai reținut de instanța de fond că doar împrejurarea că inculpatul s-a întors de bună voie in România după trecerea unei îndelungate perioade de timp nu presupune invalidarea hotărârii de condamnare pronunțate împotriva sa, executarea pedepsei nefiind prescrisă și că punerea in executare a hotărârii de condamnare nu îl repune în termenul de apel pe inculpatul N. A. A Al S., în privința acestuia hotărârea rămânând definitivă prin neapelare.
Legea procesual penală română prevedea expres posibilitatea comunicării actelor procedurale prin afișarea lor la sediul consiliului local în a cărei rază s-a săvârșit infracțiunea, in speță procedura fiind îndeplinită prin afișarea actelor de procedură la ușa instanței și la ușa Consiliului Local Sector 5 București.
Împrejurarea că avocatul desemnat din oficiu nu a făcut apel, deși, în opinia petentului, ar fi trebuit, nu constituie de asemenea un motiv de repunere în termenul de apel și nici un motiv în temeiul căruia să se considere că hotărârea nu a rămas definitivă.
In concluzie, în mod corect autoritățile judiciare române au dispus încarcerarea inculpatului în executarea mandatului de arestare, emis in temeiul hotărârii de condamnare, această hotărâre fiind definitivă și,deci, executorie.
Ca atare, s-a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile invocate de contestator, rezultând în mod cert din actele dosarului de fond că hotărârea la care se face referire, respectiv sp.nr.416/F/20.06.2012, a Secției a II-a Penală a Tribunalului București, a rămas definitivă prin neapelare în privința inculpatului N. A. A Al S., putând fi deci pusă în executare.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen petentul, care a arătat că este o situație incertă în ceea ce privește caracterul definitiv al hotărârii. Astfel, deși sentința este definitivă prin decizia penală pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere formularea cererii de redeschidere a procesului penal și că petentul a fost condamnat in lipsă, nefiind citat, și fără a i se comunica oficial hotărârea, având o interdicție de 10 ani de a intra in România, acest caracter definitiv al hotărârii stă sub semnul întrebării până la soluționării cererii de redeschidere a procesului penal, putându-se aprecia că hotărârea nu este definitivă.
Analizând actele dosarului și sentința penală contestată, Curtea constată că prezenta contestație nu este fondată.
Deși temeiul juridic se încadrează în dispozițiile art. 598 C.p.p lit. a) cod procedură penală, respectiv când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, Curtea apreciază că acesta nu este și incident în cauză, instanța de fond aplicând în mod legal dispozițiile care reglementează contestația la executare.
Curtea reține astfel că sentința penală nr. 416 F din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală era definitivă in momentul emiterii mandatului de executare a pedepsei închisorii, neputându-se aprecia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 598 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petent neavând în sine posibilitatea de a înlătura caracterul definitiv al hotărârii de condamnare.
Curtea reamintește că față de motivele în fapt ale contestației, există alte remedii procesuale, de care constată de altfel că petentul s-a și prevalat, respectiv formularea unei cereri de redeschidere a procesului penal, cerere care, desigur, urmează a fi analizată de instanța care o are de soluționat din perspectiva îndeplinirii condițiilor legale prev. de art. 466 C.p.p, nu însă pe calea unei contestații la executare doar formal întemeiate pe disp. art. 598 alin. 1 lit. a cod procedură penală.
Curtea constată că instanța de fond a analizat exhaustiv toate motivele invocate de petent, făcând trimitere la actele dosarului instanței care a pronunțat hotărârea de condamnare, din care rezultă și contextul în care s-a pronunțat hotărârea în lipsa petentului, dar cu știința acestuia, și apreciază că nu este cazul de a relua argumentele corect reținute ale instanței de fond, pe de o parte, pentru că nu au fost combătute de vreun argument de către petent, iar pe de altă parte, față de împrejurarea menționată anterior, respectiv reținând caracterul definitiv al hotărârii, care nu poate fi desființat de o cerere de redeschidere a procesului penal, a cărei soartă este în acest moment incertă.
Curtea reamintește de asemenea că legea acordă petentului posibilitatea de a formula în cadrul soluționării acelei cereri o cerere de suspendare a hotărârii de condamnare, în executarea căreia se află potrivit art. 469 alin. 2 C.p.p.
Pentru motivele arătate, în baza art. 421/1 alin 7 lit b Cpp va respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat N. A. A AL S. împotriva sentinței penale nr. 360/3.03.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr._ și în baza art. 275 alin 2 cpp va obliga petentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421/1 alin 7 lit b Cpp respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat N. A. A AL S. împotriva sentinței penale nr. 360/3.03.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin 2 cpp obligă petentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE
M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tenhored. M.C.
2 ex.
Red. F. Vasilățeanu – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.).... | Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 657/2015.... → |
|---|
