Fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Sentința nr. 61/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 61/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 7330/2/2007**

DOSAR NR._

( Număr format vechi 4310/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR. 61/2015

Ședința publică din data de 08 aprilie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: M. C. M.

GREFIER: S. I.-F.

M. Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror M. S..

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale în care, prin Rechizitoriul nr.147/P/2006 din data de 18 octombrie 2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații:

1. B. R. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.248¹ cu aplic. art.75 lit. a) din Codul penal și luare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.254 alin.1 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.33 lit. a) din Codul penal;

2. D. (fostă N.) D. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.248¹ cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal și luare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.254 alin.1 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal;

3. V. C. S., pentru săvârșirea a două infracțiuni de dare de mită, prevăzute de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.255 alin.1 din Codul penal, a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290 din Codul penal, a infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.255 alin.1 din Codul penal și a unei infracțiuni de instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art.29 rap. la art.260 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal;

4. D. I. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și spălare de bani, în formă continuată, prevăzută de prevăzută de art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.– Fond după casare.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această sentință penală, când Curtea, pentru a da părților să depună concluzii scrise, a stabilit pronunțarea pentru data de 25.03.2015, după care, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.04.2015 astăzi, când în aceeași compunere,

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 18 octombrie 2007, emis în dosarul nr.147/P/2006 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților B. R. V., D. (fostă N.) D. E., V. C. S. și D. I. A., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

inculpatul B. R. V. (fiul lui R. și V., născut la data de 25 iulie 1974 în București, CNP_), pentru săvârșirea infracțiunilor concurente, conform art.33 lit.a din Codul penal din 1969 (în continuare Cp), de:

abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.248¹ cu aplic. art.75 lit.a Cp, constând în aceea că, împreună cu inculpata D. (fostă N.) D. E. și A. C. (care a acționat fără vinovăție), prin îndeplinirea defectuoasă și respectiv prin neîndeplinirea unor obligații legale care îi reveneau în calitate de președinte al comisiei de licitație națională, organizată în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, a cauzat bugetului Ministerului Sănătății și Familiei un prejudiciu în valoare de 5._ ROL, produs prin atribuirea contractului de achiziție a 16.200 de dispozitive contraceptive intrauterine model Cooper T 380A în favoarea . din Târgu-J. la un preț unitar de 461.558 ROL (cu TVA inclus), în condițiile în care prețul unitar de import al unui asemenea dispozitiv a fost de 15.418 ROL (cu TVA inclus), iar prețul unitar mediu al unui dispozitiv similar, valorificat la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 ROL (cu TVA inclus);
luare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.254 alin.1 Cp, constând în aceea că, în perioada 13 decembrie 2002 – 31 ianuarie 2003, a primit indirect de la inculpatul V. C. S., în baza unei înțelegeri prealabile cu acesta, suma totală de 67.000 RON, prin transferul bancar al sumei de 33.500 RON din contul . deschis la BCR Sucursala Târgu-J. în contul cabinetului individual de avocatură al inculpatei D. I. A. deschis la BCR Sucursala Unirea din București și respectiv prin încasarea în numerar a sumei de 33.500 RON de către aceeași inculpată, pentru ca, în calitate de președinte al comisiei de licitație națională, organizată de M. Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să determine atribuirea către . a contractului de achiziție anterior menționat.

inculpata D. (fostă N.) D. E. (fiica lui A. și V., născută la data de 30 decembrie 1962 în Târgu-J., CNP_), pentru săvârșirea infracțiunilor concurente, conform art.33 lit.a Cp, de:

abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.248¹ cu aplic. art.75 lit.a Cp, constând în aceea că, împreună cu inculpatul B. R. V. și A. C. (care a acționat fără vinovăție), prin îndeplinirea defectuoasă și respectiv prin neîndeplinirea unor obligații legale care îi reveneau în calitate de membru al comisiei de licitație națională, organizată în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, a cauzat bugetului Ministerului Sănătății și Familiei un prejudiciu în valoare de 5._ ROL, produs prin atribuirea contractului de achiziție a 16.200 de dispozitive contraceptive intrauterine model Cooper T 380A în favoarea . din Târgu-J. la un preț unitar de 461.558 ROL (cu TVA inclus), în condițiile în care prețul unitar de import al unui asemenea dispozitiv a fost de 15.418 ROL (cu TVA inclus), iar prețul unitar mediu al unui dispozitiv similar, valorificat la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 ROL (cu TVA inclus);
luare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.254 alin.1 Cp, constând în aceea că, la data de 06 noiembrie 2002, a primit indirect de la inculpatul V. C. S., în baza unei înțelegeri prealabile cu acesta, suma de 25.150 RON, prin transfer bancar din contul . deschis la BCR Sucursala Târgu-J. în contul . deschis la ABN AMRO BANK Sucursala București, cu titlu de plată a patru pachete turistice la Paris, în perioada 09-18 noiembrie 2002, pentru ea și alte trei persoane din anturajul său, pentru ca, în calitate de membru al comisiei de licitație națională, organizată de M. Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să determine atribuirea către . a contractului de achiziție anterior menționat.

inculpatul V. C. S. (fiul lui G. și I., născut la data de 12 decembrie 1954 în Târgu-J., CNP_), pentru săvârșirea infracțiunilor concurente, conform art.33 lit.a Cp, de:

dare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.255 alin.1 Cp, constând în aceea că, în perioada 13 decembrie 2002 – 31 ianuarie 2003, a oferit indirect inculpatului B. R. V., în baza unei înțelegeri prealabile cu acesta, suma totală de 67.000 RON, prin transferul bancar al sumei de 33.500 RON din contul . deschis la BCR Sucursala Târgu-J. în contul cabinetului individual de avocatură al inculpatei D. I. A. deschis la BCR Sucursala Unirea din București și respectiv prin încasarea în numerar a sumei de 33.500 RON de către aceeași inculpată, pentru ca inculpatul B. R. V., în calitate de președinte al comisiei de licitație națională, organizată de M. Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să faciliteze atribuirea în favoarea ., cu încălcarea normelor legale privind achizițiile publice, a contractului de achiziție anterior menționat;
dare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.255 alin.1 Cp, constând în aceea că, la data de 06 noiembrie 2002, a oferit indirect inculpatei D. (fostă N.) D. E., în baza unei înțelegeri prealabile cu aceasta, suma de 25.150 RON, cu titlu de plată a patru pachete turistice la Paris, în perioada 09-18 noiembrie 2002, pentru ea și alte trei persoane din anturajul său, prin transfer bancar din contul . deschis la BCR Sucursala Târgu-J. în contul . deschis la ABN AMRO BANK Sucursala București, pentru ca inculpata, în calitate de membru al comisiei de licitație națională, organizată de M. Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să faciliteze atribuirea în favoarea ., cu încălcarea normelor legale privind achizițiile publice, a contractului de achiziție anterior menționat;
fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 Cp, constând în aceea că, la data de 04 decembrie 2002, împreună cu inculpata D. I. A., a întocmit în fals contractul de asistență juridică nr._/04.12.2002, în care s-a menționat în mod nereal efectuarea unor activități de consultanță juridică privind soluționarea unui litigiu inexistent al . cu AIR FRANCE;
spălare de bani, prevăzută de art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.255 alin.1 Cp, constând în aceea că a ascuns, având în acest sens concursul fraudulos al inculpatei D. I. A., adevărata natură a sumei de_ ROL, oferită drept mită inculpatului B. R. V., prin întocmirea în fals a contractului de asistență juridică nr._/04.12.2002;
fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal, constând în aceea că, în calitate de reprezentant legal al . din Târgu-J., a întocmit în fals certificatul nr.315/25.10.2002 care atestă în mod nereal că această societate este autorizată de M. Sănătății și Familiei ca reprezentant autorizat al SHANDONG SHANXIAN MEDICAL SUTURE MATERIALS CO LTD (furnizorul extern al dispozitivelor contraceptive intrauterine model Cooper T 380A) și că, în cursul lunii ianuarie 2003, a folosit certificatul respectiv la autoritatea vamală competentă, pentru realizarea operațiunii de import a acelor dispozitive;
instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art.29 rap. la art.260 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că, la datele de 16 mai și 20 mai 2007, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a instigat-o pe martora M. G. D. să declare, cu ocazia audierii acesteia de către procuror în prezenta cauză, aspecte nereale cu privire la identitatea persoanei care a administrat în fapt . în perioada 2002-2003, acțiunile sale de instigare nefiind urmate de executare din partea martorei;

inculpata D. I. A. (fiica lui T. și C., născută la data de 21 noiembrie 1973 în Hunedoara, CNP_, avocat în cadrul Baroului București), pentru săvârșirea infracțiunilor concurente, conform art.33 lit.a din Codul penal, de:

fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada 04 decembrie 2002 – 31 ianuarie 2003, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit în fals și a înregistrat în evidențele cabinetului său individual de avocatură contractul de asistență juridică nr._/04.12.2002, încheiat cu inculpatul V. C. S., în calitate de reprezentant al ., în care s-a menționat în mod nereal efectuarea unor activități de consultanță juridică privind soluționarea unui litigiu inexistent al acestei societăți cu AIR FRANCE, precum și 12 chitanțe fiscale, emise de cabinetul de avocatură în favoarea ., în care s-a menționat în fals că sumele încasate de la aceasta, totalizând 33.500 RON, reprezintă onorariu pentru activități de asistență juridică;

spălare de bani, prevăzută de art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.254 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că, prin întocmirea în fals a înscrisurilor anterior menționate, a ascuns adevărata natură a sumei de_ ROL, primită drept mită de către inculpatul B. R. V. de la inculpatul V. C. S., acceptând ca jumătate din această sumă să îi fie transferată în contul cabinetului personal de avocatură, deschis la BCR Sucursala Unirea din București, iar diferența să o încaseze în numerar, pe bază de chitanță, cu titlu nereal de onorariu pentru activități de asistență juridică.

Prin același rechizitoriu, s-au dispus și următoarele măsuri:

scoaterea de sub urmărire penală

 a inculpatului V. C. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.273 din Legea nr.86/2006, pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni;

 a învinuitului A. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.248 rap. la art.248¹ cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, pe considerentul că nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale acestei infracțiuni;

 a numitei M. G. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.291 din Codul penal, pe considerentul că aceasta a acționat în condițiile erorii de fapt;

 a reprezentanților legali ai ., . și ., toate din Târgu-J., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.17 lit.g din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.9 lit.a din Legea nr.241/2005, pe considerentul că nu sunt întrunite, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

încetarea urmăririi penale

 față de inculpatul V. C. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, pe considerentul că lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

 față de numitul Speranță V. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.289 din Codul penal, pe considerentul că s-a prescris răspunderea penală.

disjungerea cauzei

 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005 și art.43 din Legea nr.82/1991 cu ref. la art.289 alin.1 din Codul penal de către reprezentanții legali ai . și declinarea cauzei, sub acest aspect, spre competentă soluționare, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-J.;

 sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.260 alin.1 din Codul penal de către martorul R. B. și declinarea cauzei, sub acest aspect, spre competentă soluționare, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București;

 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.254 din Codul penal, art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.290 din Codul penal și art.17 lit.e rap. la art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.254 din Codul penal de către inculpații B. R. V. și D. I. A. (în legătură cu transferurile bancare efectuate de . ROMÂNIA SRL în favoarea cabinetului de avocatură al celei din urmă) și înregistrarea cauzei sub un număr penal nou;

 sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.17 lit.a din Legea nr.78/2000 rap. la art.264 alin.1 cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000 rap, la art.254 din Codul penal de către reprezentanții Curții de Conturi a României, D. Ș. D. (președinte) și Szarka E. (consilier de conturi) și înregistrarea cauzei sub un număr penal nou.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală la data de 19.10.2007, sub număr de dosar _ .

Prin sp. nr. 340/19.11.2009 pronunțată în cauza cu numărul de mai sus instanța a dispus următoarele:

I. În temeiul art.334 din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondate, cererile procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. R. V. din infracțiunea prevăzută de art.248 rap. la art.2481 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.248 rap. la art.2481 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal cu ref. la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000 și respectiv din infracțiunea prevăzută de art.254 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000 în infracțiunea prevăzută de art.254 alin.2 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d din Codul de procedură penală, achită peinculpatul B. R. V. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.2481 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită peinculpatul B. R. V. pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000, întrucât fapta nu există.

II. În temeiul art.334 din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei D. (fostă N.) D. E. din infracțiunea prevăzută de art.248 rap. la art.2481 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.248 rap. la art.2481 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal cu ref. la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d din Codul de procedură penală, achită pe inculpata D. (fostă N.) D. E. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.2481 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită pe inculpata D. (fostă N.) D. E. pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000, întrucât fapta nu există.

III. În temeiul art.334 din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului V. C. S. din două infracțiuni prevăzute de art.290 din Codul penal în două infracțiuni prevăzute de art.290 din Codul penal cu ref. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000.

În temeiul art.334 din Codul de procedură penală, admite cererea inculpatului V. C. S. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia din infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 alin.1 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 alin.1 cu aplic. art.13 din Codul penal.

În temeiul art.334 din Codul de procedură penală, dispune din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului V. C. S., cu privire la certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002, din infracțiunea prevăzută de art.290 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.31 alin.2 cu ref. la art.25 rap. la art.291 teza I din Codul penal.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul V. C. S. pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art.255 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000, față de inculpatul B. R. V., întrucât fapta nu există.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul V. C. S. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal, cu privire la contractul de asistență juridică nr._/04.12.2002, întrucât fapta nu există.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul V. C. S. pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 alin.1 cu aplic. art.13 din Codul penal, întrucât fapta nu există.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul V. C. S. pentru infracțiunea de instigare la uzul de fals al unui înscris oficial, în forma participației improprii, prevăzută de art.31 alin.2 cu ref. la art.25 rap. la art.291 teza I din Codul penal, cu privire la certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul V. C. S. pentru infracțiunea de instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art.29 rap. la art.260 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, întrucât fapta nu există.

IV. În temeiul art.334 din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondate, cererile procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei D. I. A. din infracțiunea prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal cu ref. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 și respectiv din infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.2 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal.

În temeiul art.334 din Codul de procedură penală, admite cererea inculpatei D. I. A. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acesteia din infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 cu aplic. art.13 din Codul penal.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită pe inculpata D. I. A. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, întrucât fapta nu există.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită pe inculpata D. I. A. pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 cu aplic. art.13 din Codul penal, întrucât fapta nu există.

V. În temeiul art.14 rap. la art.346 din Codul de procedură penală, respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă M. SĂNĂTĂȚII PUBLICE ca nefondată, față de inculpații B. R. V. și D. (fostă N.) D. E. și respectiv, ca inadmisibilă, față de inculpații V. C. S. și D. I. A..

În temeiul art.24 alin.3 din Codul de procedură penală, constată că . nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.

În temeiul art.254 alin.3 din Codul penal, respinge, ca nefondată, cererea procurorului de confiscare a sumei de 67.000 RON de la inculpatul B. R. V. și respectiv a sumei de 25.150 RON de la inculpata D. (fostă N.) D. E..

În temeiul art.357 alin.2 lit.c din Codul de procedură penală, dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurător, care a fost instituită, până la concurența sumei de 5._ ROL, asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților B. R. V., D. (fostă N.) D. E., V. C. S. și D. I. A. și a martorului A. C., prin Ordonanța nr.147/P/2006 din data de 14 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție (atașată la fila 10, vol.IV, dosar de urmărire penală).

În temeiul art.348 din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea procurorului de desființare a următoarelor înscrisuri: ambele exemplare ale contractului de asistență juridică nr._/04.12.2002 (atașate în original la filele 336, vol.I și 246, vol.IV, dosar de urmărire penală), exemplarele albastru și roșu ale facturii fiscale . A. nr._/04.12.2002 (atașate în original la filele 337, vol.I și 247, vol.IV, dosar de urmărire penală), chitanțele fiscale . ALV nr._/09.01.2003, nr._/13.01.2003, nr._/14.01.2003, nr._/15.01.2003, nr._/16.01.2003, nr._/17.01.2003, nr._/22.01.2003, nr._/23.01.2003, nr._/27.01.2003, nr._/28.01.2003, nr._/30.01.2003 și nr._/31.01.2003 (atașate în original la filele 249-260, vol.IV, dosar de urmărire penală) și certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002 (atașat în copie la fila 30, vol.III, dosar de urmărire penală).

În temeiul art.357 alin.2 lit.f rap. la art.169 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală, dispune restituirea, în original, către . Târgu-J. a următoarelor înscrisuri: primul exemplar al contractului de asistență juridică nr._/04.12.2002 (atașat la fila 336, vol.I, dosar de urmărire penală) și exemplarul albastru al facturii fiscale . A. nr._/04.12.2002 (atașat la fila 337, vol.I, dosar de urmărire penală) și respectiv către CABINETUL DE AVOCATURĂ „D. I. A.” a următoarelor înscrisuri: al doilea exemplar al contractului de asistență juridică nr._/04.12.2002 (atașat la fila 246, vol.IV, dosar de urmărire penală), exemplarul roșu al facturii fiscale . A. nr._/04.12.2002 (atașat la fila 247, vol.IV, dosar de urmărire penală), exemplarul roșu al facturii fiscale . A. nr._/09.12.2002, purtând mențiunea „anulată” (atașat la fila 248, vol.IV, dosar de urmărire penală) și chitanțele fiscale . ALV nr._/09.01.2003, nr._/13.01.2003, nr._/14.01.2003, nr._/15.01.2003, nr._/16.01.2003, nr._/17.01.2003, nr._/22.01.2003, nr._/23.01.2003, nr._/27.01.2003, nr._/28.01.2003, nr._/30.01.2003 și nr._/31.01.2003 (atașate la filele 249-260, vol.IV, dosar de urmărire penală), la data rămânerii definitive a hotărârii, păstrându-se la dosar copii ale acestor înscrisuri.

Constată că originalul certificatului de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002 (atașat în copie la fila 30, vol.III, dosar de urmărire penală) nu a fost identificat.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, toate cheltuielile judiciare efectuate în cauză rămân în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de M. Public – P. de pe lângă ÎCCJ – DNA și de partea civilă M. Sănătății.

Dosar a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, sub numărul inițial, la data de 12.04.2010.

Prin dp. nr. 4118/30.11.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile formulate de DNA și partea civilă și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția I penală la data de 08.03.2012, sub număr de dosar_ (758/2012).

În cauză a fost pronunțată la data de 31.01.2014 sp. nr. 70/2014 prin care prima instanță a dispus următoarele:

Respinge cererile de schimbare a încadrării juridice din art.248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal în art. 248 rap. la art. 2481 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal cu referire la art. 17 lit. d din Legea nr. 78/2000 pentru inculpații B. R. V. și D. (fostă N.) D. E., din art. 290 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal în art. 290 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 pentru inculpații B. R. V. și D. (fostă N.) D. E. și din art.254 alin. 1 cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în art. 254 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, formulate la termenul din 13.12.2013, ca nefondate.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d din Codul de procedură penală, achită peinculpatul B. R. V. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.2481 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită peinculpatul B. R. V. pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000.

II.În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d din Codul de procedură penală, achită pe inculpata D. (fostă N.) D. E. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.2481 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită pe inculpata D. (fostă N.) D. E. pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000.

III. În baza art.334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului V. C. S. din infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 alin.1 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 alin.1 cu aplic. art.13 din Codul penal.

În baza art.334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului V. C. S., cu privire la certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002, din infracțiunea prevăzută de art.290 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.31 alin.2 cu ref. la art.25 rap. la art.291 teza I din Codul penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul V. C. S. pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art.255 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000, față de inculpatul B. R. V..

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul V. C. S. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal, cu privire la contractul de asistență juridică nr._/04.12.2002.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul V. C. S. pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 alin.1 cu aplic. art.13 din Codul penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul V. C. S. pentru infracțiunea de instigare la uzul de fals al unui înscris oficial, în forma participației improprii, prevăzută de art.31 alin.2 cu ref. la art.25 rap. la art.291 teza I din Codul penal, cu privire la certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul V. C. S. pentru infracțiunea de instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art.29 rap. la art.260 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal.

IV. În baza art.334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei D. I. A. din infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 cu aplic. art.13 din Codul penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită pe inculpata D. I. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, achită pe inculpata D. I. A. pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 cu aplic. art.13 din Codul penal.

V. În baza art.14 rap. la art.346 din Codul de procedură penală, respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă M. SĂNĂTĂȚII PUBLICE ca nefondată, față de inculpații B. R. V. și D. (fostă N.) D. E. și respectiv, ca inadmisibilă, față de inculpații V. C. S. și D. I. A..

În baza art.24 alin.3 din Codul de procedură penală, constată că . nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.

Respinge, ca nefondată, cererea de confiscare a sumei de 67.000 RON de la inculpatul B. R. V. și respectiv a sumei de 25.150 RON de la inculpata D. (fostă N.) D. E..

În baza art.357 alin.2 lit.c din Codul de procedură penală, dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurător, care a fost instituită, până la concurența sumei de 5._ ROL, asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților B. R. V., D. (fostă N.) D. E., V. C. S. și D. I. A. și a martorului A. C., prin Ordonanța nr.147/P/2006 din data de 14 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție (atașată la fila 10, vol.IV, dosar de urmărire penală).

Respinge, ca nefondată, cererea procurorului de desființare a următoarelor înscrisuri: ambele exemplare ale contractului de asistență juridică nr._/04.12.2002 (atașate în original la filele 336, vol.I și 246, vol.IV, dosar de urmărire penală), exemplarele albastru și roșu ale facturii fiscale . A. nr._/04.12.2002 (atașate în original la filele 337, vol.I și 247, vol.IV, dosar de urmărire penală), chitanțele fiscale . ALV nr._/09.01.2003, nr._/13.01.2003, nr._/14.01.2003, nr._/15.01.2003, nr._/16.01.2003, nr._/17.01.2003, nr._/22.01.2003, nr._/23.01.2003, nr._/27.01.2003, nr._/28.01.2003, nr._/30.01.2003 și nr._/31.01.2003 (atașate în original la filele 249-260, vol.IV, dosar de urmărire penală) și certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002 (atașat în copie la fila 30, vol.III, dosar de urmărire penală).

Dispune restituirea, în original, către . Târgu-J. a următoarelor înscrisuri: primul exemplar al contractului de asistență juridică nr._/04.12.2002 (atașat la fila 336, vol.I, dosar de urmărire penală) și exemplarul albastru al facturii fiscale . A. nr._/04.12.2002 (atașat la fila 337, vol.I, dosar de urmărire penală) și respectiv către CABINETUL DE AVOCATURĂ „D. I. A.” a următoarelor înscrisuri: al doilea exemplar al contractului de asistență juridică nr._/04.12.2002 (atașat la fila 246, vol.IV, dosar de urmărire penală), exemplarul roșu al facturii fiscale . A. nr._/04.12.2002 (atașat la fila 247, vol.IV, dosar de urmărire penală), exemplarul roșu al facturii fiscale . A. nr._/09.12.2002, purtând mențiunea „anulată” (atașat la fila 248, vol.IV, dosar de urmărire penală) și chitanțele fiscale . ALV nr._/09.01.2003, nr._/13.01.2003, nr._/14.01.2003, nr._/15.01.2003, nr._/16.01.2003, nr._/17.01.2003, nr._/22.01.2003, nr._/23.01.2003, nr._/27.01.2003, nr._/28.01.2003, nr._/30.01.2003 și nr._/31.01.2003 (atașate la filele 249-260, vol.IV, dosar de urmărire penală), la data rămânerii definitive a hotărârii, păstrându-se la dosar copii ale acestor înscrisuri.

Constată că originalul certificatului de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002 (atașat în copie la fila 30, vol.III, dosar de urmărire penală) nu a fost identificat.

Cheltuielile judiciare efectuate în cauză rămân în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel de P. de pe lângă ÎCCJ – DNA care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10.07.2014, sub număr de dosar_ .

Prin dp. nr. 324/A/15.10.2014 instanța de apel a dispus admiterea apelului formulat de P. de pe lângă ÎCCJ – DNA împotriva sp. nr. 70/31.01.2014, desființarea în totalitate a sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel București.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.10.2014, sub număr de dosar_ (4310/2014).

În fapt, prin rechizitoriu întocmit în cauză, s-au reținut în sarcina inculpaților următoarele:

I. În cursul anului 2002, Guvernul României a decis, prin HG nr.41/17.01.2002, derularea la nivel național a Programului de Sănătate a Copilului și Familiei (indicat la nr.3 în anexa acelui act normativ și nominalizat ca atare în Ordinul comun M.S.F. și C.N.A.S. nr._ ), finanțat din bugetul Ministerului Sănătății și Familiei și din bugetul Fondului de Asigurări Sociale de Sănătate, prin care se urmărea, printre altele, achiziționarea prin licitație publică a unor produse contraceptive, pentru a fi distribuite fără plată, prin cabinetele de planificare familială sau prin medicii de familie, următoarelor categorii de persoane: șomere, eleve și studente, persoane care fac parte din familii beneficiare de ajutor social, femei cu domiciliu stabil în mediul rural, femei care efectuează un avort la cerere într-o unitate sanitară publică și alte persoane fără venituri.

Pentru demararea acestui program, ministrul D. B. a aprobat, prin Ordinul nr.568/30.07.2002, referatul Institutului de Sănătate Publică București (I.S.P.B.) nr.DB 2587/08.03.2002, desemnând această unitate să organizeze la nivel național licitația în cauză, în conformitate cu dispozițiile art.9 lit.a din Legea nr.212/2002 privind achizițiile publice, sens în care a transferat sumele alocate celor 42 de direcții județene de sănătate publică, totalizând 17._ ROL, din bugetul ministerului, capitolul cheltuieli materiale în bugetul I.S.P.B., la același capitol, în vederea achiziționării de produse contraceptive.

Ca urmare a acestui fapt, la data de 14 iunie 2002, I.S.P.B. a publicat în Monitorul Oficial, partea a IV-a, anunțul de organizare a licitației publice deschise pentru următoarele tipuri și cantități de produse contraceptive: 215.000 de cicluri de contraceptive orale monofazice; 45.000 de flacoane de contraceptive injectabile, 18.000 de dispozitive intrauterine și 700.000 de prezervative, stabilind ca termen limită de depunere a ofertelor data de 31 iulie 2002, ora 11:00, termen care a fost ulterior prelungit până la data de 07 august 2002, ora 11:00.

Adresa nr.812/06.06.2002, prin care se stabileau produsele contraceptive anterior menționate, făcea referire și la recomandarea Comisiei de obstetrică și ginecologie a M.S.F. ca dispozitivele intrauterine să fie model Cooper T și să conțină minim 250-380 mm de cupru.

Ulterior, prin Ordinul ministrului nr.590/06.08.2002, a fost aprobat referatul I.S.P.B. nr.DB 9198/05.08.2002, stabilindu-se ca, din comisia de licitație, să facă parte următoarele persoane: dr. O. L. (director al I.S.P.B.), în calitate de președinte și respectiv prof. dr. B. M. (din cadrul Comisiei de obstetrică și ginecologie a M.S.F.), dr. L. F. (din cadrul Comisiei de asistență familială și socială a M.S.F.), A. C. (care îndeplinea, din data de 01 iunie 2002, funcția de consilier personal al ministrului D. B.), dr. V. C. (din cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului, Maternitatea P.), ec. O. M. E. (director economic în cadrul I.S.P.B.) și ec. D. I. (din cadrul Compartimentului de audit al I.S.P.B.), în calitate de membri.

În această componență, comisia s-a întrunit în ședință publică la data de 07 august 2002, când a constatat că, dintre cele 14 firme care au achiziționat caietul de sarcini, doar 7 au depus scrisori de intenție pentru a participa la licitație, iar 3 dintre acestea (., . și .) au depus oferte alternative. Dintre cele 7 firme participante, niciuna nu a depus oferte pentru produsul sterilet Cooper T.

În procesul verbal întocmit cu acel prilej, nu s-a făcut nici o referire la evaluarea ofertelor, nominalizarea ofertanților respinși sau calificați și respectiv la desemnarea ofertelor câștigătoare, conform art.35 alin.3 și art.38 alin.3 din HG nr.361/2001.

Cu toate acestea, reprezentanții I.S.P.B. au decis reluarea procedurii de achiziție publică pentru trei dintre cele patru produse pentru care la data de 07 august 2002 au fost depuse oferte alternative, sens în care, prin adresa nr.4450/09.08.2002, au solicitat R.A. Monitorul Oficial publicarea unui nou anunț privind organizarea unei licitații publice deschise, în vederea achiziționării a 167.651 de flacoane contraceptive injectabile, 18.000 de dispozitive intrauterine și 691.200 de prezervative, data de deschidere a ofertelor fiind stabilită pentru ziua de 25 septembrie 2002, ora 11:00. Acest nou anunț a fost publicat la data de 15 august 2002.

Nemulțumit de acest lucru, prin nota nr.9842/27.08.2002, A. C. a propus (exclusiv pe considerentul că în anunțul publicat în Monitorul Oficial nu era menționată interdicția depunerii de oferte alternative, fiind încălcate astfel dispozițiile art.44 alin.2 din OUG nr.60/2001) anularea licitației din data de 07 august 2002 și organizarea unei noi licitații monitorizate de către Corpul de Control al ministrului.

Această propunere s-a regăsit ca atare în Ordinul ministrului nr.639/27.08.2002, prin care s-a dispus suplimentar ca organizarea noii licitații să fie făcută tot de către I.S.P.B.

În baza referatului nr.9843/27.08.2002, întocmit de inculpatul B. R. V. și aprobat de ministru printr-o simplă rezoluție, s-a stabilit inițial ca noua comisie de licitație să fie formată din A. C., în calitate de președinte și respectiv din doi reprezentanți ai I.S.P.B., dr. O. L. și ec. O. M. E., în calitate de membri. Această decizie a fost comunicată I.S.P.B. de către A. C., prin adresa nr.DB 9941/30.08.2002.

Ulterior însă, mizând probabil pe faptul că la licitația anterioară nu au existat ofertanți pentru dispozitivele intrauterine și exista o mare probabilitate ca acest lucru să se repete și în cazul noii licitații, astfel încât prețul de adjudecare să fie unul ridicat, inculpatul B. R. V. a sesizat posibilitatea de a obține din această situație avantaje materiale pentru sine, sens în care s-a înțeles cu inculpatul V. C. S. să sprijine, contra sumei de 67.000 RON, adjudecarea contractului de achiziție pentru produsul respectiv în favoarea ., controlată de către cel din urmă.

În baza acestei înțelegeri, cei doi inculpați au acționat în mod concertat în mai multe direcții, astfel:

inculpatul V. C. S. a întocmit documentația de participare la licitație și a determinat-o pe inculpata D. (fostă N.) D. E. – care îi era fină de cununie și avea la acea dată funcția de medic primar în domeniul obstetrică-ginecologie la Spitalul Clinic Dr. I. C. din București, îndeplinind astfel în mod formal condiția legală ca, din comisia de licitație, să facă parte și specialiști în domeniu – să accepte implicarea sa în planul infracțional, pe care inculpata a condiționat-o de achitarea de către inculpat a unor pachete turistice la Paris, pentru sine și alte trei persoane din anturajul ei;
inculpatul B. R. V., folosindu-se de încrederea pe care o avea în el ministrul D. B. și de ascendentul pe care acest lucru i-l dădea în fața colegilor săi, a făcut demersuri pentru a avea controlul total asupra modului de desfășurare a licitației, respectiv pentru a obține acordul ministrului ca organizarea noii licitații să fie coordonată exclusiv de către Corpul de Control al acestuia, fără nici o implicare a reprezentanților I.S.P.B. și, de asemenea, pentru a obține nominalizarea sa ca președinte al comisiei de licitație și includerea în componența acesteia a unor persoane aflate în sfera sa de influență, în concret A. C. sau apropiate inculpatului V. C. S., în concret inculpata D. (fostă N.) D. E..

În baza acestui plan infracțional, inculpatul B. R. V. a întocmit inițial nota nr. DB_/06.09.2002, în care, sub pretextul nereal al „eliminării unui circuit birocratic”, a propus ca noua licitație să fie organizată în cadrul Ministerului Sănătății și Familiei, notă care a fost aprobată printr-o simplă rezoluție de către ministru, în baza încrederii pe care o avea în inculpat și după ce acesta și-a arătat disponibilitatea de a se implica personal în organizarea licitației și l-a indus în eroare pe ministru spunându-i că reprezentanții I.S.P.B. ar refuza să facă parte din noua comisie.

În baza aprobării ministrului, prin adresa nr. DB_/11.09.2002, inculpatul B. R. V. a solicitat personal conducerii I.S.P.B. anularea anunțului de organizare a licitației din data de 25 septembrie 2002, reprezentanții instituției respective conformându-se și făcând o solicitare în acest sens către R.A. Monitorul Oficial, prin adresa nr.5016/11.09.2002.

După îndeplinirea acestor formalități și la sugestia evidentă a inculpatului B. R. V., martorul T. M. Nell, membru al Corpului de Control al ministrului, a întocmit nota nr. DB_/16.10.2002, prin care a propus ca noua comisie de licitație să fie formată din acest inculpat, în calitate de președinte și respectiv din A. C. și inculpata D. (fostă N.) D. E., în calitate de membri, propunere care a fost însușită de către ministru prin ordinul nr.802/16.10.2002, în condițiile în care niciuna dintre cele trei persoane nu îndeplinea cerințele impuse de art.51 alin.2 din OUG nr.60/2001, referitoare la pregătirea profesională și experiența relevantă în domeniu, iar I.S.P.B., deși urma să semneze contractele de achiziție, având în acest sens alocate fondurile necesare, nu era reprezentat în comisia de licitație.

În baza adresei nr.1329/11.09.2002 a Direcției de Asistență Familială și Socială, care a stabilit tipurile și cantitățile de produse contraceptive ce urmau să fie achiziționate prin noua licitație la același nivel cu cele precizate în caietul de sarcini al licitației precedente, s-a inițiat procedura de achiziție publică, prin transmiterea spre publicare, prin adresa nr._/23.09.2002, a unui nou anunț de participare, care a fost publicat în Monitorul Oficial, partea a IV-a nr.180/26.09.2002 și în care s-a stabilit data de 21 octombrie 2002, ora 12:00 pentru deschiderea ofertelor.

Ca urmare a acestui anunț și în baza înțelegerii stabilite inițial, inculpatul V. C. S. a depus, în numele . din Târgu-J. (reprezentată în cursul procedurii de licitație de către martora M. G. D.), o unică ofertă pentru dispozitivele intrauterine de tip Cooper T 380A, care a intrat în competiție cu oferta depusă pentru același produs de . din București.

Analiza celor două oferte, singurele care interesează prezenta cauză, a fost făcută de către cei trei membri ai comisiei de licitație după procedura stabilită de dispozițiile Legii nr.212/2002 (privind achizițiile publice), HG nr.461/2001 (prin care au fost aprobate normele de aplicare a OUG nr.60/2001, aprobată și modificată prin Legea nr.212/2002) și Ordinul M.F.P. nr.1012/2001 (privind aprobarea structurii, conținutului și modului de utilizare a documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse) în două etape:

la data de 21 octombrie 2002, comisia a deschis ofertele tuturor firmelor participante, consemnând această operațiune într-un proces verbal, din care rezultă că . a depus ofertă pentru sterilete tip Cooper T la un preț unitar de 125.000 ROL (fără TVA), iar . a depus ofertă pentru sterilete tip Cooper T 380A la un preț unitar de 387.864 ROL (fără TVA).
în ședința din data de 23 octombrie 2002, cei trei membri ai comisiei, după ce au constatat îndeplinirea de către cele două firme a condițiilor de eligibilitate și înregistrare, au decis în unanimitate:
- excluderea de la licitație a produsului ofertat de ., pe considerentul neîndeplinirii cerințelor minimale privind capacitatea tehnică, în condițiile în care această societate nu a făcut dovada autorizării producătorului pentru livrarea produsului respectiv, prezentând numai o autorizare emisă de firma importatoare;
- calificarea ., pe considerentul îndeplinirii cerințelor minimale privind capacitatea tehnică, această societate prezentând Certificatul nr.220/15.10.2002, care îi atesta calitatea de reprezentant al producătorului SHANDONG SHANXIAN MEDICAL SUTURE MATERIALS CO LTD din C. și adjudecarea în favoarea sa a contractului de achiziție pentru produsul ofertat la un preț unitar de 387.864 ROL (fără TVA).

Acest rezultat al licitației a fost comunicat prin fax, la data de 24 octombrie 2002, sub semnătura personală a inculpatului B. R. V., tuturor firmelor participante la licitație.

Prin adresa nr. DB_/05.11.2002, semnată de inculpatul B. R. V. și de martora D. M., s-a cerut I.S.P.B. să procedeze la încheierea contractelor de achiziție cu firmele câștigătoare la data de 13 noiembrie 2002, ora 12:00, deși înștiințările din data de 24 octombrie 2002 nu făceau nici o referire la data și locul încheierii contractelor și nu s-a putut stabili modalitatea în care reprezentanții firmelor câștigătoare au fost anunțați în legătură cu aceste aspecte.

A doua zi, prin adresa nr. DB 6233/06.11.2002, semnată de inculpatul B. R. V., de A. C. și de martorul T. M. Nell, cu motivarea puerilă că data de 13 noiembrie 2002 a fost indicată „eronat” în adresa precedentă, s-a comunicat I.S.P.B. că semnarea contractelor de achiziție se va face la data de 06 noiembrie 2002, ora 12:00.

La această ultimă dată stabilită și după intervenția personală a inculpatului B. R. V. și a lui A. C., s-a încheiat între I.S.P.B., în calitate de achizitor și ., în calitate de furnizor contractul de furnizare de produse nr.6225/06.11.2002, pentru achiziția a 16.200 de dispozitive uterine, la un preț unitar de 387.864 ROL (fără TVA), valoarea totală a contractului fiind de 7._ ROL, 25% din această sumă, respectiv 1._ ROL, fiind achitată, potrivit aceluiași contract, în avans de către achizitor, cu ordinele de plată nr.995/20.11.2002, pentru suma de_ ROL și respectiv nr.996/20.11.2002, pentru suma de_ ROL, în baza facturii fiscale . nr._/19.11.2002.

În conformitate cu prevederile art.2.2 al contractului de furnizare anterior menționat, livrarea produselor trebuia făcută, parțial, până la data de 10 decembrie 2002.

Pentru a livra la termen produsele contraceptive, inculpatul V. C. S. a contactat producătorul Shandong Shanxian Medical Suture Materials Co Ltd din C., importând de la acesta, în baza invoice-ului S-RCV-005/15.11.2002, cantitatea de 16.500 de sterilete, la prețul unitar de 0,35 USD, valoarea totală a operațiunii fiind de 5.775 USD.

Această operațiune a fost derulată în contul . din Târgu-J. (firmă profilată pe activități de comerț al articolelor medicale, unde inculpatul V. C. S. era asociat, deținând 50% din părțile sociale și administrator), care nu era însă autorizată de către M. Sănătății ca reprezentant al producătorului chinez anterior menționat.

O astfel de autorizare avea ., însă inculpatul V. C. S. nu a derulat operațiunea de import pe această firmă, urmărind în mod evident, pe de o parte, să evite impozitarea în cotă de 25%, prin interpunerea în acest circuit comercial a unei a treia societăți, care funcționa în regim de microîntreprindere și care trebuia să plătească în acest regim o cotă de numai 1,5% din veniturile obținute, iar, pe de altă parte, să ascundă reprezentanților achizitorului faptul că a practicat pentru produsele ofertate un adaos comercial de 2.920%.

În acest context, inculpatul V. C. S. a întocmit în fals, completându-l cu toate datele necesare, Certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002, pe care l-a depus, împreună cu martora M. G. D., prin intermediul firmei de comisionariat vamal . din București, la Biroul Vamal Otopeni, în scopul derulării importului, operațiune care a fost finalizată la data de 07 ianuarie 2003, prin întocmirea DVI nr.I 424/2003.

La cursul de schimb de la acea dată, organele vamale au stabilit valoarea celor 16.400 de sterilete importate la suma de_ ROL, la care au aplicat taxele aferente (taxe vamale de 10%, TVA de 19% și comision vamal de 0,5%) în sumă totală de 60.561.736 ROL, rezultând o valoare totală a importului de_ ROL, corespunzătoare unui preț unitar de 12.956 ROL/sterilet (fără TVA).

Pentru a evita impozitarea în cotă de 25% și pentru a ascunde reprezentanților achizitorului valoarea reală a produselor importate, inculpatul V. C. S. a acționat în mai multe direcții, și anume:

pentru a beneficia de regimul fiscal al plății impozitului de 1,5% pe venit, a înființat, în cursul lunii decembrie 2002, . din Târgu-J., cu regim de microîntreprindere (la care avea calitățile de asociat, deținând 50% din părțile sociale și administrator), iar ulterior, prin factura fiscală GJACA nr._/07.01.2003, a facturat cantitatea de 16.000 de sterilete către această societate, la un preț unitar de 13.280 ROL (fără TVA);
în aceeași zi, prin factura fiscală GJACA nr._/07.01.2003, cele 16.000 de sterilete au fost facturate în favoarea ., la un preț unitar de 363.915 ROL (fără TVA), cu un adaos comercial de 2.740%;
ulterior, steriletele respective au fost refacturate către I.S.P.B., la un preț unitar de 387.864 ROL (fără TVA), încasând astfel de la această din urmă unitate suma totală de 7._ ROL, în două tranșe:
- la datele de 20 și 21 noiembrie 2002, a încasat, cu titlu de avans, suma totală de 1._ ROL, sens în care a fost emisă factura fiscală GJACA nr._/19.11.2002;
- la data de 12 februarie 2003, a încasat suma totală de 5._ ROL, în baza facturii fiscale GJACA nr._/08.01.2003.

Conform înțelegerii prealabile dintre cei trei inculpați, o parte a profitului în valoare de 7._ ROL, obținut de către firmele controlate de inculpatul V. C. S., a fost oferit de acesta, indirect, inculpaților B. R. V. și D. (fostă N.) D. E., în contul ajutorului fraudulos dat pentru adjudecarea de către . a contractului de achiziție a dispozitivelor intrauterine, astfel:

La data de 22 octombrie 2002, la doar o zi după deschiderea ofertelor, inculpatul V. C. S. a achiziționat de la . din București, în contul ., prin factura fiscală . VCY nr._/22.10.2002 patru pachete turistice la Paris, în valoare totală de 25.150 RON, avându-i ca beneficiari pe inculpata D. (fostă N.) D. E., pe soțul acesteia, N. M., precum și pe martorii F. A. (șeful Clinicii de ortopedie din cadrul Spitalului C. din București, în cadrul căreia lucra, ca medic primar, soțul de la acea dată al inculpatei) și F. A. D. (soția celui din urmă). Aceste pachete turistice includeau plata biletelor de avion dus/întors, cazarea pentru 9 nopți, în perioada 09-18 noiembrie 2002, la Hotelul Concorde Lafayete din Paris și taxele de participare a martorilor N. M. și F. A. la Congresul anual organizat de Societatea Franceză de Chirurgie Ortopedică și Traumatologie în zilele de 12,13,14 și 15 noiembrie 2002.

Plata acestor pachete turistice, care au fost onorate integral de către beneficiarii lor, a fost făcută de către inculpatul V. C. S. chiar în ziua semnării contractului de achiziție a produselor contraceptive, prin ordinul de plată nr.678/06.11.2002, din contul ., deschis la BCR Sucursala Târgu-J., în contul furnizorului de servicii, deschis la ABN AMRO BANK Sucursala București.

Pentru a ascunde natura reală a sumei de 67.000 RON, pe care urma să o primească cu titlu de mită, conform înțelegerii financiare inițiale cu inculpatul V. C. S., inculpatul B. R. V. a determinat-o pe concubina sa, inculpata D. I. A., să întocmească în fals contractul de asistență juridică nr._/04.12.2002, în care să ateste în mod nereal prestarea în beneficiul ., prin cabinetul său individual de avocatură, a unor activități de reprezentare în fața autorităților și consultanță juridică, aferente perioadei 01 decembrie 2002 - 01 decembrie 2003. Contractul respectiv, care a fost semnat din partea societății anterior menționate de către inculpatul V. C. S., prevedea un onorariu de avocat de 2.500 USD/lună, cu plata în avans, pentru 4 luni, în vederea soluționării unui litigiu cu compania aeriană AIR FRANCE. Cu acest titlu nereal, în perioada 13 decembrie 2002 - 31 ianuarie 2003, . a achitat cabinetului de avocatură al inculpatei D. I. A. suma totală de 67.000 RON, astfel:

La data de 13 decembrie 2002, prin ordinul de plată nr.742/13.12.2002, aferent facturii fiscale B. nr._/04.12.2002, a fost transferată din contul ., deschis la BCR Sucursala Târgu-J., în contul cabinetului de avocatură al inculpatei, deschis la BCR Sucursala Unirea din București, suma de 33.500 RON;

Inițial, prin ordinul de plată nr.681/11.12.2002, . a achitat cabinetului de avocatură al inculpatei suma de 67.000 RON, însă, din motive care nu au putut fi clarificate, suma a fost returnată, iar factura fiscală B. nr._/09.12.2002, ce a stat la baza acestui transfer, a fost anulată.

În perioada 09 - 31 ianuarie 2003, inculpata a încasat, în numerar, de la aceeași societate și cu același titlu nereal, suma totală de 33.500 RON, în baza chitanțelor fiscale BALV nr._/09.01.2003, nr._/13.01.2003, nr._/14.01.2003, nr._/15.01.2003, nr._/16.01.2003, nr._/17.01.2003, nr._/22.01.2003, nr._/23.01.2003, nr._/27.01.2003, nr._/28.01.2003, nr._/30.01.2003 și nr._/31.01.2003.

În opinia acuzării, modul în care s-a decis atribuirea contractului de achiziție a dispozitivelor intrauterine în favoarea . relevă înțelegerea financiară frauduloasă dintre cei patru inculpați, aflată în legătură de cauzalitate evidentă cu încălcarea, cu rea-credință, de către inculpații B. R. V. și D. (fostă N.) D. E., a atribuțiilor legale care le reveneau în calitate de membri ai comisiei de licitație, cu referire expresă la dispozițiile art.2 din Legea nr.212/2002, care stabileau că unul dintre principiile ce stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică este cel al eficientizării utilizării fondurilor publice, prin folosirea sistemului concurențial și a criteriilor economice pentru atribuirea acestora, coroborate cu dispozițiile art.68 lit.c din Legea nr.212/2002, care ofereau posibilitatea autorității contractante de a nu aplica procedura de atribuire a contractului de achiziție publică în cazul în care oferta conținea în propunerea financiară prețuri care nu erau, în mod evident, rezultatul liberei concurențe și care nu puteau fi temeinic justificate, posibilitate care a fost eludată de către cei doi inculpați, prin faptele:

de a nu fi propus autorității contractante anularea procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică către ., deși cunoșteau că propunerea financiară prezentată de această firmă era în mod vădit nejustificată, în condițiile în care:
- prețul unitar de import al dispozitivelor ofertate de societatea respectivă a fost de numai 15.418 ROL (cu TVA inclus);
- prețul unitar mediu al produselor similare, valorificate la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 ROL (cu TVA inclus);
- steriletele în cauză urmau să fie distribuite cu titlu gratuit unor categorii de femei defavorizate social, iar licitația a fost organizată pentru a obține la un preț cât mai mic, cu respectarea cerințelor tehnice minimale impuse prin caietul de sarcini, un număr cât mai mare de astfel de dispozitive, iar nu în scopul de a risipi fondurile publice, prin achiziționarea acestora la prețuri de câteva ori mai mari chiar și decât cele practicate în rețeaua farmaceutică pentru același tip de produse.
de a nu fi înaintat conducerii autorității contractante, în conformitate cu dispozițiile art.24 lit.e pct.VIII din HG nr.461/2001, decizia finală luată de către comisia de licitație, ca urmare a aplicării procedurii pentru atribuirea contractelor de achiziție, pentru a da posibilitatea acesteia de a anula procedura de atribuire;
de a se fi substituit autorității contractante, cu încălcarea art.51 din Legea nr.212/2002 și art.24 lit.f din HG nr.461/2001, comunicând personal ofertanților rezultatul procedurii, prin înaintarea procesului verbal de evaluare din data de 23 octombrie 2002.

Pornind de la aceste premise, în cauză s-a dispus în cursul urmăririi penale efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către specialiștii D.N.A., care, luând ca reper prețul mediu de achiziție din rețeaua farmaceutică a produselor comparabile cu cele achiziționate de la ., respectiv 90.678 ROL, inclusiv TVA (deși, în cursul cercetărilor, s-au identificat și societăți cu profil farmaceutic care comercializau astfel de produse cu numai 63.500 ROL), au concluzionat că prejudiciul cauzat bugetului Ministerului Sănătății și Familiei a fost de 5._ ROL, stabilit ca diferența dintre suma plătită societății anterior menționate (7._ ROL) și cea care ar fi fost achitată în cazul achiziționării acelorași produse din rețeaua farmaceutică (1._ ROL).

Pe latură civilă, în rechizitoriu s-a arătat că, inițial, prin adresa nr._/24.01.2005, care a avut la bază referatul MC 827/25.01.2005 aprobat de ministrul în funcție la acea dată – prof.dr. M. C., M. Sănătății s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6._ ROL, raportându-se la același preț unitar mediu anterior menționat, dar fără a lua în calcul reducerea cu 10% a cantităților contractate.

Ulterior, prin adresa EN 9042/19.04.2006, semnată de ministrul N. G. E., M. Sănătății a renunțat la pretențiile civile formulate anterior, pe considerentul că, potrivit Notei de Control a Curții de Conturi a României nr._/SZ.EI/21.12.2005 și Adresei Președintelui acestei curți nr.871/DDS/13.04.2006 „neregulile administrative constatate cu prilejul licitației naționale pentru achiziția de contraceptive din anul 2002 nu au cauzat un prejudiciu patrimonial sau de altă natură Ministerului Sănătății”.

Pentru a clarifica considerentele care au stat la baza acestei reveniri, D.N.A. a solicitat conducerii Ministerului Sănătății, în mod repetat, să argumenteze renunțarea la pretențiile civile și, eventual, să aducă obiecțiuni la concluziile raportului de constatare tehnico-științifică anterior menționat, în care se indica un prejudiciu cauzat bugetului acestui minister de 5._ ROL.

Ca urmare a acestor demersuri, prin adresa nr.4494/29.04.2007, conducerea Ministerului Sănătății Publice și-a reconsiderat aparent poziția, manifestându-și disponibilitatea de a se constitui parte civilă în cauză, însă fără a face o cuantificare a prejudiciului ce i-a fost cauzat, fără a aduce obiecțiuni la raportul de constatare tehnico-științifică și fără a da curs solicitării organelor de urmărire penală de a înainta documentația integrală care a stat la baza emiterii adresei EN 9042/19.04.2006.

Pornind de la datele indicate în această ultimă adresă, D.N.A. a solicitat Curții de Conturi a României, pe de o parte, reanalizarea concluziilor cuprinse în nota nr._/SZ.EI/21.12.2005, în raport cu încălcările normelor legale din domeniul achizițiilor publice, constatate de controlorii financiari și cuprinse în nota nr._/19.12.2005 și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză, iar, pe de altă parte, înaintarea documentației integrale care a stat la baza emiterii adresei nr.871/DDS/13.04.2006.

Întrucât ambele instituții au refuzat să dea curs acestor solicitări, după sancționarea prealabilă a conducătorilor lor cu amenzi judiciare, având autorizarea instanței, s-au efectuat percheziții la sediile Curții de Conturi a României (cabinetul președintelui D. Ș. D. și cabinetul consilierului de conturi Szarka E.) și respectiv Ministerului Sănătății (cabinetul consilierei A. G.), stabilindu-se, pe baza documentelor ridicate, că demersul renunțării la pretențiile civile a fost inițiat de către M. Sănătății ca urmare a solicitărilor extrajudiciare ale inculpatului B. R. V., făcute prin memoriile EN 8485/24.03.2006 și EN 9064/07.04.2006 și respectiv a concluziilor cuprinse în nota nr._/SZ.EI/21.12.2005 elaborată de consilierul de conturi Szarka E. (care au fost menținute de către reprezentanții Curții de Conturi a României).

Pentru asigurarea recuperării prejudiciului cauzat, prin ordonanța procurorului din data de 14 mai 2007, s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea inculpaților, până la concurența sumei de 5._ ROL, măsură care a rămas însă fără finalitate, întrucât nu s-a reușit în cursul cercetărilor identificarea unor astfel de bunuri.

II. Potrivit actului de sesizare, deși s-a ocupat exclusiv, în perioada critică, de administrarea . și de îndeplinirea tuturor formalităților pentru ca această firmă să participe la licitația națională de produse contraceptive organizată de M. Sănătății în anul 2002, inculpatul V. C. S., cu ocazia cercetărilor derulate în prezenta cauză împotriva sa, și-a întemeiat apărarea, la momentul audierii sale de către procuror în data de 15 mai 2007, pe teza potrivit căreia administrarea societății respective a fost realizată în mod exclusiv de către tatăl său, V. G., care figura formal, în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj, ca asociat unic și administrator al acesteia și care a decedat la data de 11 aprilie 2005, neputând fi astfel tras la răspundere.

Pentru a susține această versiune, cu ocazia întâlnirii pe care a avut-o la data de 16 mai 2007, în zona blocului unde locuiește martora M. G. D. (fostă salariată a ., care a participat, în calitate de reprezentant al firmei, la licitația în discuție), inculpatul V. C. S. i-a cerut acesteia să declare, cu ocazia audierii ei de către procuror, că de administrarea societății s-a ocupat V. G., iar pe el nu l-a văzut la sediu decât de două sau de trei ori în toată perioada cât a lucrat acolo, precizându-i, pentru a o convinge să facă acest lucru, că tatăl său este decedat și că nu mai poate fi tras nimeni la răspundere și oferindu-i (întrucât martora nu îl cunoștea pe V. G.) mai multe date despre acesta, pentru a le putea relata dacă va fi chestionată sub acest aspect, respectiv că defunctul „era înalt cam de statura lui, cu ochi verzi, cu chelie și îl chema G.”, încercare frauduloasă ce a fost însă devoalată de către martora respectivă, cu prilejul audierii ei de către procuror în prezenta cauză la data de 19 mai 2007.

Ulterior, în seara zilei de 20 iulie (corect mai) 2007, ora 20:00, inculpatul V. C. S. s-a deplasat din nou la domiciliul martorei M. G. D., pentru a discuta cu aceasta despre audierea sa din ziua precedentă, discuție care a avut loc în fața blocului în care locuiește martora, unde aceasta a coborât la rugămintea martorului P. R. M., care l-a însoțit acolo pe inculpat și despre care martora a înștiințat în prealabil, telefonic, organele de urmărire penală.

Întrucât inculpatul V. C. S., necunoscând că martora M. G. D. fusese deja audiată de către procuror, și-a reiterat, în termeni identici, cererea ca aceasta să depună mărturie mincinoasă în cauză, iar cei doi au convenit să se întâlnească a doua zi pentru a discuta același aspect, s-a autorizat provizoriu de către procuror (măsură ce a fost confirmată ulterior de către instanță, conform art.91² alin.3 din Codul de procedură penală) interceptarea și înregistrarea audio-video a convorbirilor care urmau să aibă loc în mediul ambiental cu ocazia întâlnirii acestora, care a avut loc în ziua de 22 noiembrie, în intervalul orar 08:48 - 09:28 și la care martora i-a spus inculpatului că nu va da curs cererii sale și că va declara adevărul, poziție procesuală menținută de aceasta pe tot parcursul cercetărilor. Potrivit mențiunii din rechizitoriu, din considerente de ordin tehnic, detaliile acestei întâlniri au fost fixate exclusiv prin mijloace video.

Această situație de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: vol. I – înscrisuri referitoare la procedura de achiziție (fl. 33-81), raport de constatare întocmit de specialiști din cadrul DNA însoțit de înscrisuri anexă (fl. 88-180), proces verbal constatare întocmit de Garda Financiară (fl. 186-283), înscrisuri vizând prețuri practicate de diferite societăți pentru sterilete (fl. 284-325), relații comunicate de Oficiul Registrului Comerțului (fl. 343), contract asistență juridică (fl. 336), ordin plată (fl. 338), extras cont (fl. 339-346), vol. II – înscrisuri vizând prețuri practicate în rețele farmaceutice (fl. 16), procese verbale percheziții (fl. 65, 118), actul de control întocmit de Curtea de Conturi a României (fl. 158-331), vol. III – adresă ANAF (fl. 2), înscrisuri vizând achiziție și import produs de ., vol. IV – declarații învinuiți A. C. (fl. 24-38), B. R. V. (fl. 74-100), D. I. A. (fl. 223-230), contract asistență juridică (fl. 246), facturi (fl. 247, 248), chitanțe (fl. 249-260), extras cont (fl. 263-266), contract comodat (fl. 268), înscrisuri comunicate de ANAF (fl. 277-305) și unități bancare (fl. 316-336), adresă comunicată de Air France (fl. 313), declarații învinuită D. (fostă N.) D. E. (fl. 342-363), înscrisuri comunicate de Marshall Turism (fl. 372), relații comunicate de TAROM (fl. 377-383), declarații învinuit V. C. (fl. 392-399), proces verbal redare activități supraveghere (fl. 419, 420) însoțit de planșe foto, contracte încheiate între . C. (fl. 438-457), declarații martori B. D. (fl. 458), B. Ani D. (fl. 460), D. M. (fl. 465), F. C. (fl. 466), F. A. (fl. 469), F. A. (fl. 476), F. V. (fl. 478), I. D. (fl. 480), L. O. (fl. 490), M. E. (fl. 492), M. G. D. (fl. 498, 510), M. P. (fl. 512), N. M. (fl. 515), P. R. (fl. 518), P. A. (fl. 522), P. C. (fl. 523), R. B. (fl. 526), T. M. Nell (fl. 534), proces verbal confruntare (fl. 503), listing convorbiri telefonice (fl. 529).

În cursul judecății în primul ciclu procesual (dosar_ ), prin adresa nr. EN 1144/10.02.2008, M. SĂNĂTĂȚII PUBLICE, sub semnătura directorului Direcției Juridice, a formulat cerere de constituire ca parte civilă, împotriva celor patru inculpați trimiși în judecată și a părții responsabile civilmente . Târgu-J., cu suma de 5._ ROL, reținută în rechizitoriu ca reprezentând valoarea prejudiciului cauzat bugetului acestui minister și, implicit, bugetului de stat (fila 79, vol.I).

La termenul din data de 27 martie 2008, inculpatul B. R. V. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.11 alin.1, 2 și 3 din OUG nr.43/2002, în raport cu prevederile art.6 alin.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art.21 alin.3 și art.124 alin.2 din Constituția României (filele 129-132, vol.I), în susținerea căreia a depus la dosar un extras din Raportul nr.1213/IJ/380/2007 al Inspecției Judiciare – Serviciul Inspecției Judiciare pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (filele 127-128, vol.I).

Prin încheierea de la termenul din data de 31 martie 2008 (filele 142-144, vol.I), Curtea a dispus, în temeiul art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 republicată, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată și, în temeiul art.303 alin.6 din Codul de procedură penală și art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 republicată, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acesteia.

Prin Decizia nr.805 din data de 03 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr.997D/2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate (filele 150-153, vol.I).

În cursul cercetării judecătorești, Curtea a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpaților B. R. V. (filele 174-181, vol.I), D. (fostă N.) D. E. (filele 182-185, vol.I), V. C. S. (filele 186-188, vol.I și fila 83, vol.III) și D. I. A. (filele 189-190, vol.I).

De asemenea, au fost audiați martorii menționați în rechizitoriu, respectiv B. Ani D. (fila 205, vol.I), F. C. M. (filele 206-207, vol.I), D. M. (filele 242-243, vol.I), F. V. (filele 244-245, vol.I), F. A. D. (filele 246-247, vol.I), F. A. (filele 248-251, vol.I), B. D. (filele 359-360, vol.II), M. G. D. (filele 361-374, vol.II), I. D. (filele 375-376, vol.II), L. O. (filele 377-379, vol.II), M. E. O. (filele 380-383, vol.II), M. P. (filele 426-428, vol.II), N. M. (filele 429-430, vol.II), A. C. (filele 461-465, vol.II), P. A. (filele 466-467, vol.II), P. R. M. (fila 468, vol.II), P. C. E. (filele 469-471, vol.II), R. B. (filele 533-534, vol.II) și T. M. Nell (filele 588-591, vol.II), precum și martorul propus de inculpata D. (fostă N.) D. E., respectiv D. A. M. (fila 503, vol.II), martorii propuși de inculpatul B. R. V., respectiv N. V. (filele 504-505, vol.II), Ș. D. D. (filele 628-629, vol.II), Ț. C. (fila 631, vol.II), P. V. D. (filele 632-633, vol.II), B. R. C. M. (fila 634, vol.II), Ț. M. E. (fila 635, vol.II) și martorii propuși de inculpatul V. C. S., respectiv T. N. (filele 40-42, vol.III), S. M. (fila 43, vol.III), F. I. D. (fila 44, vol.III) și G. S. D. (filele 45-46, vol.III).

La cererea inculpatului B. R. V., încuviințată de Curte, s-au comunicat de către O.T.D.M. (fost S.V.I.A.M.) copie de pe paginile din registrul de corespondență aferente perioadei 17-22 octombrie 2002 și datele deținute cu privire la certificarea dispozitivului contraceptiv intrauterin (sterilet) tip Copper model TCu 380 A, efectuată la cererea . EXP SRL (filele 560-562, vol.II), de către D.G.P.M.B. – Serviciul de Investigare a Fraudelor răspunsul la solicitarea de înaintare a corespondenței purtate cu privire la adresa nr.70.215/14.10.2004 (fila 608, vol.II), de către M. Sănătății copii de pe adresele S.V.I.A.M. nr.3686/18.10.2002 și nr.3761/22.10.2002, de pe declarațiile și notele explicative din datele de 07 și 08 noiembrie 2002 ale numiților L. O., L. C., I. D. și M. M. (filele 609-620, vol.II) și respectiv de pe documentul identificat în arhiva proprie cu privire la reducerea cantităților de produse ce urmau a fi achiziționate în urma licitației publice din luna octombrie 2002 (filele 34-35, vol.III), de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție răspunsul privitor la audierea în cursul urmăririi penale a martorului P. V. D. (fila 21, vol.III) și de către . și . SRL răspunsurile acestor societăți cu privire la corespondența purtată în anul 2002 cu M. Sănătății, în legătură cu reducerea cantităților de produse ce urmau a fi achiziționate în urma licitației publice din luna octombrie 2002 (filele 99 și 137-139, vol.III).

De asemenea, inculpatul B. R. V. a depus la dosar înscrisuri (filele 387-399, 535-543 și 637-666, vol.II).

La cererea inculpatului V. C. S., încuviințată de Curte, s-au comunicat de către ORANGE ROMÂNIA SA listingul apelurilor efectuate în luna mai 2007 pentru numărul de telefon_, aparținând martorei M. G. D. (filele 296-297, vol.I), de către VODAFONE ROMÂNIA SA, în format electronic, lista detaliată a apelurilor efectuate în perioada 01-31.05.2007 pentru numărul de telefon_, aparținând aceleiași martore (fila 306, vol.I), plicul conținând CD-ul astfel înaintat (atașat inițial la fila 308, vol.I) fiind depus la Camera de Corpuri Delicte a instanței (fila 409, vol.II), după ce conținutul său a fost listat în ședința publică din data de 16 decembrie 2008, conform procesului verbal întocmit cu acea ocazie (fila 358, vol.II), iar documentul respectiv a fost atașat la dosar (filele 385-386, vol.II), de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție informațiile la furnizarea cărora a fost obligat conform Sentinței civile nr.627/05.10.2007 a Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.942/07.04.2008 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal (filele 274-276, vol.I), cu privire la specialiștii I. G. I. și O. R. C., care au întocmit în cursul urmăririi penale raportul de constatare tehnico-științifică (filele 309-348, vol.I), de către AIR FRANCE răspunsul la solicitarea de înaintare a unui eventual contract de transport aerian încheiat cu SAHANDONG SHANXIAN MEDICAL SUTURE MATERIALS CO. LTD în perioada noiembrie-decembrie 2002, având ca destinatar . (fila 413, vol.II) și de către SPITALUL CLINIC C. copie de pe contractul nr._/03.09.2002, actul adițional la acesta din data de 07 ianuarie 2003 și scrisoarea de garanție bancară aferentă aceluiași contract, menționând că nu a identificat în arhivă contractul nr._/11.11.2002 și nici caietele de sarcini privitoare la licitațiile în urma cărora s-au încheiat contractele respective, deși ultimul contract menționat figurează în evidențele sale cu număr de înregistrare (filele 449-459, vol.II).

Inculpatele D. (fostă N.) D. E. și D. I. A. au depus la dosar înscrisuri (filele 209-214 și 252-273, vol.I).

Martorul A. C. a depus la dosar înscrisuri în susținerea declarației formulate la data de 06 februarie 2009 (filele 472-481 și 496-501, vol.II).

În cauză, în urma încuviințării de către Curte a cererii inculpatului B. R. V., s-a întocmit, de către expertul B. V., un raport de expertiză contabilă judiciară (filele 146-157, vol.III), cu privire la care procurorul a formulat obiecțiuni (filele 192-201, vol.III), iar expertul a comunicat răspunsul său la acestea (filele 222-226, vol.III).

La cererea din oficiu a Curții, M. Sănătății a comunicat, prin adresa nr._/27.10.2009, datele obținute de la direcțiile sale de specialitate, cu privire la prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică, în anul 2002, a dispozitivelor contraceptive intrauterine (filele 228-233 și 243-248, vol.III).

În timpul dezbaterilor, după formularea concluziilor pe fondul cauzei, procurorul a depus la dosar, în ambalajul original, un sterilet Copper T model TCu 380A, împreună cu bonul fiscal eliberat la achiziționarea acestuia (filele 1-2, vol.IV).

La rândul său, inculpatul B. R. V., în completarea concluziilor scrise, a depus la dosar, după închiderea dezbaterilor, copii de pe documente de achiziționare, în perioada 13-14 noiembrie 2009, a patru sterilete Copper T 380A (filele 108-109, vol.IV).

Cu ocazia judecării în cel de-al doilea ciclu procesual (dosar_ ) la dosar au fost depuse relații comunicate de OTP Bank (fl. 184 – 185 vol. I), relații comunicate de Spitalul Clinic C. (fl. 189, 280 vol. I dup, 1-93 vol. II), relații oferite de M. Sănătății (fl. 193, 268-279 vol. I), relații comunicate de . (fl. 195, 202, 262 vol. I), relații furnizate de Cabinet individual de avocatură A. D. (fl. 200 vol. I), înscrisuri depuse de inculpatul V. C. privind finanțarea deplasărilor efectuate de diferiți medici la reuniuni profesionale internaționale (fl. 203-227), răspuns oferit de MARSHAL TURISM privind imposibilitatea furnizării informațiilor solicitate (fl. 255 vol. I), raport de expertiză contabilă judiciară (fl. 167-225 vol. II) cu privire la care au fost formulate obiecțiuni de DNA (fl._ vol. II) cărora li s-a răspuns în scris de către expert (fl. 28-34 vol. III), de asemenea, procedându-se la audierea expertului în ședință publică (fl. 9 vol. III).

Cu ocazia judecării cauzei în cel de-al treilea ciclu procesual (dosar_ ), prin încheierea din data de 12 decembrie 2014 s-a constatat că desființarea hotărârii s-a dispus ca urmare a pronunțării acesteia după pierderea de către judecător a calității de magistrat, situație în raport de care Curtea a reținut că nu există nici un motiv de nulitate a probelor administrate până la acest moment, în cele două cicluri procesuale, neimpunându-se readministrarea probatoriului. De asemenea, a constatat că în prezent, în conformitate cu dispozițiile art. 374 al. 7 Cpp probele administrate în cursul urmăririi penale necontestate de inculpați nu se readministrează în mod obligatoriu în fața instanței, inculpații arătând că nu contestă aceste probe și nu au solicitat readministrarea întregului probatoriu. În raport de acestea, la solicitarea Ministerului Public, s-a încuviințat audierea nemijlocită a martorei F. C., constatându-se că declarațiile succesive oferite de aceasta în cauză au fost contradictorii iar pentru inculpata D. s-a admis solicitarea privind reaudierea martorului T. M. Nell.

Proba testimonială încuviințată a fost administrată în fața Curții, martorii fiind ascultați în ședință publică, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate dosarului cauzei (fl. 128 martora F., respectiv fl. 148 martorul T.).

De asemenea, Curtea a adus la cunoștința inculpaților posibilitatea de a da declarații, în cauză fiind audiat inculpatul B. R. V. (fl. 113), ceilalți inculpați precizând că nu doresc să dea alte declarații în raport cu cele deja oferite în primul ciclu procesual.

Analizând actele șilucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin HG nr.41/2002 (art.1, art.6 alin.1, art.10 alin.1, 2 și anexa 1, pct.I.3), s-a stabilit ca, în cadrul Programului de sănătate a copilului și familiei, derulat în cursul anului 2002 și finanțat cu suma totală de_.000 ROL, din care_.000 ROL provenind de la bugetul de stat, iar diferența de 10._ ROL de la bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate, să fie achiziționate, prin licitație la nivel național, și produse contraceptive, care urmau a se acorda fără plată, prin cabinetele de planificare familială sau medicii de familie, anumitor categorii de persoane, enumerate în acel act normativ, procedura de licitație organizându-se de către M. Sănătății și Familiei, precum și de alte institute și unități abilitate prin ordin al ministrului.

În acest sens a fost emis ordinul nr. 568/30.07.2002 al Ministrului Sănătății și Familiei (fl. 125 vol. I dup) în conformitate cu care s-a dispus organizarea de către Institutul de Sănătate Publică București a licitației la nivel național în vederea achiziționării din fondurile Ministerului Sănătății și Familiei a contraceptivelor pentru distribuție gratuită, această instituție urmând a duce la îndeplinire prevederile ordinului.

Conform înscrisului depus la dosar – fl. 183 vol. II dup, ISP București a emis un anunț de participare pentru achiziționare produse contraceptive, printre altele 18.000 dispozitive intrauterine, fiind transmis anunț de participare către Monitorul Oficial la data de 10.06.2002, publicarea realizându-se efectiv la data de 14.06.2002 (fl. 181 vol. II dup).

Conform ordinului nr. 590/06.08.2002 (fl. 186 vol. II dup) ministrul a stabilit comisia de licitație al cărei președinte a fost desemnat O. L. din cadrul Institutului de Sănătate Publică.

Licitația organizată inițial de către I.S.P.B. la data de 07 august 2002 nu a fost finalizată prin atribuirea vreunuia dintre cele patru produse licitate (215.000 cicluri de contraceptive orale monofazice, 45.000 flacoane de contraceptive injectabile, 18.000 dispozitive intrauterine și 700.000 prezervative), întocmindu-se doar un proces verbal de deschidere a ofertelor la data de 07.08.2002 (fl. 188 vol. II dup), fără a se menționa în cuprinsul acestuia ofertanții respinși sau calificați sau care dintre oferte au fost desemnate câștigătoare. Din conținutul acestui înscris precum și din ofertele care au fost atașate la dosarul de urmărire penală (fl. 191-214 vol. II dup) rezultă că nici unul dintre participanți nu a avansat vreo ofertă pentru furnizare dispozitive intrauterine.

Institutul de Sănătate Publică București a emis un alt anunț de participare cu numărul 4449/09.08.2002 (la 2 zile de la data deschiderii ofertelor) care a și fost înaintat pentru publicare Monitorului Oficial (în acest sens înscris fl. 219 vol. II dup), sub semnătura numiților L. O. și M. E. O., fiind publicat în 15.08.2002 (fl. 222 vol. II dup), stabilindu-se termen pentru depunere oferte până la 25.09.2002.

Prin nota corpului de control din cadrul Ministerului Sănătății din data de 27.08.2002 s-a sesizat existența unor erori în ceea ce privește documentația standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei (în acest sens înscrisul fl. 127 vol. I dup), motiv pentru care s-a propus anularea licitației și organizarea unei noi licitații. De asemenea, inculpatul B. R., în calitate de consilier, a propus trei persoane care să facă parte din comisia de evaluare a ofertelor – A. C., O. L., O. M. E. (fl. 147 vol. I dup). Urmare a acestei propuneri, prin ordinul nr. 639/27.08.2002 (fl. 136 vol. I dup), ministrul B. D. a dispus anularea licitației și reorganizarea licitației de către Institutul de Sănătate Publică București.

La interval de câteva zile, inculpatul B. R. a emis o notă înregistrată la M. Sănătății cu data de 06.09.2002 (fl. 131 vol. I dup) prin care propune în vederea eliminării unui circuit birocratic…organizarea licitației în cadrul MSF, propunere care a fost aprobată de ministru.

Inculpatul B. a luat și măsurile pentru înștiințarea Institutului de sănătate publică cu privire la această situație, emițând o adresă către directorul ISP prin care s-a solicitat anularea anunțului de organizare a licitației publicat în Monitorul Oficial urmare a faptului că licitația va fi organizată de către Min. Sănătății.

Pe cale de consecință, prin adresa cu nr. 5016/11.09.2002 (fl. 236 vol. II dup) ISP București a anunțat anularea licitației publice însă cu referire la anunțul publicat în MO din data de 15.08.2002.

De asemenea, în Monitorul Oficial nr. 180/26.09.2002 (fl. 255 vol. II) a fost publicat anunțul privind organizarea licitației deschise pentru mai multe produse, printre care și 18.000 dispozitive intrauterine. Data limită de depunere a ofertelor a fost stabilită pentru 17 octombrie 2002, ora 12⁰⁰, deschiderea ofertelor a fost fixată pentru 21 octombrie 2002, ora 12⁰⁰, iar criteriul de atribuire a contractului de achiziție a fost menționat ca fiind „prețul cel mai scăzut”.

Conform invitației pentru participarea la licitația publică deschisă fără preselecție (fl. 36 vol. I dup), aceasta avea ca obiect, printre altele, 18.000 dispozitive intrauterine, termenul de depunere a ofertelor fiind 17 octombrie 2002 iar deschiderea ofertelor urma să fie făcută la 21 octombrie 2002. În caietul de sarcini (fl. 56 vol. I dup) s-a prevăzut, cu privire la dispozitivele în discuție, că acestea vor fi model Cooper T conținând între 250-380 milimetri pătrați de cupru; suprafața mai mare va fi, la egalitate de preț, preferată, fiind asociată cu eficiența crescută. De asemenea, s-a menționat faptul că modul de prezentare trebuie să fie „conform celui aprobat de autoritățile competente […] pentru contraceptivul respectiv, la autorizarea de punere pe piață”.

În același timp, potrivit documentației pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse contraceptive (fl. 36-55, vol.I dup), autoritatea contractantă își rezerva dreptul de a crește sau de a diminua, în limita procentului maxim de 10%, cantitatea de produse prevăzută în caietul de sarcini, fără nicio schimbare în prețul unitar (pct.F.3) și, de asemenea, autoritatea contractantă va încheia contractul de achiziție publică în perioada de valabilitate a ofertelor (45 zile), dar nu mai devreme de 15 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii de licitație deschisă (pct.F.6).

La data de 16.10.2002 s-a înregistrat nota semnată de martorul T. M., consilier al ministrului și membru în corpul de control (fl. 240 vol. II dup) prin care s-a propus constituirea unei comisii de evaluare formată din persoana inculpații B. R., D. (fostă N.) D. și numitul A. C..

Prin ordinul nr. 802/16.10.2002 (fl. 133 vol. I dup) Ministrul Sănătății, martorul B. D. a desemnat membrii comisiei de evaluare a ofertelor conform propunerii formulate.

Conform procesului verbal al ședinței de deschidere a ofertelor din data de 21.10.2002 (fl. 257 vol. II dup) pentru dispozitivele intrauterine au fost depuse două oferte, una din partea ., pentru „sterilet Cooper T”, la un preț unitar de 125.000 lei (fără TVA), iar alta din partea ., reprezentată de martora M. G. D., pentru „dispozitiv intrauterin Cooper T 380A”, la un preț unitar de 387.864 lei (fără TVA).

La data de 23.10.2002 a fost încheiat procesul verbal de evaluare a ofertelor prezentate de firmele participante (fl. 260 vol. II dup), constatându-se, într-o primă etapă, că ambele societăți au prezentat documente care dovedesc îndeplinirea condițiilor de eligibilitate și înregistrare, hotărându-se astfel calificarea acestora, iar, în a doua etapă, s-a dispus excluderea produsului licitat de ., pe motiv că „nu îndeplinește cerințele minimale privind capacitatea tehnică, impuse prin caietul de sarcini”, întrucât societatea respectivă „nu a prezentat autorizația de utilizare a produsului” și adjudecarea produsului licitat de ., cu motivarea că, în cazul acestuia, „sunt îndeplinite cerințele minimale privind capacitatea tehnică și capacitatea economico-financiară, impuse prin caietul de sarcini”.

Decizia privind excluderea uneia dintre oferte a fost luată după ce inculpatul B. a efectuat demersuri, verificând stadiul în care se află obținerea autorizației în discuție de către . că aceasta nu ar putea fi procurată în termen util pentru a putea califica și oferta acestei societăți. Procesul verbal în discuție a fost comunicat către . data de 24.10.2002 (fl. 263 vol. II dup), societatea necontestând decizia privind excluderea sa.

Pe cale de consecință, a fost declarată câștigătoare oferta depusă de . data de 05.11.2002, sub semnătura inculpatului B. R., s-a emis adresă către Institutul de sănătate publică (fl. 142 vol. I dup) prin care s-a solicitat încheierea de urgență a contractelor de achiziție publică, cu firmele câștigătoare, printre care și ., pentru 16.200 dispozitive intrauterine, fiind indicată data de 13.11.2002. Această dată a fost ulterior modificată printr-o adresă comunicată în data de 06.11.2002 (fl. 143 vol. I dup), fiind indicată data de 06.11.2002.

La această dată a fost încheiat contractul de furnizare de produse nr.6225/06.11.2002 (fl. 153-162, vol. I dup), între Institutul de Sănătate Publică București în calitate de achizitor, reprezentat de înlocuitorii împuterniciți ai directorilor lipsă (martorii F. V. și P. C.) și ., în calitate de furnizor, reprezentată de martora M. G., pentru 16.200 dispozitive intrauterine, la un preț unitar de 387.864 ROL, valoarea totală a contractului fiind de 7._ ROL, din care suma de 1._ lei reprezenta TVA de 19%.

Prin adresa nr.6433/15.11.2002 (fl. 90-91, vol. III dup), semnată de martorii L. O. și M. E. O., în calitate de director și respectiv director adjunct economic, Institutul a comunicat . modul de repartiție a produselor contraceptive, din care, până la data de 10 decembrie 2002, trebuiau livrate 5.400 de bucăți către direcțiile de sănătate publică ale 23 de județe și municipiului București, iar diferența de 10.800 de bucăți către UNIFARM.

Pentru a livra produsele contraceptive ce formau obiectul contractului de furnizare produse încheiat inculpatul V. C. S. a contactat producătorul Shandong Shanxian Medical Suture Materials Co Ltd din C., importând de la acesta, în baza invoice-ului S-RCV-005/15.11.2002 cantitatea de 16.500 sterilete la prețul unitar de 0,35 USD, valoarea totală a operațiunii fiind de 5.775 USD. Această operațiune a fost derulată în contul . Tg. J. (unde inculpatul V. era de asemenea asociat și administrator), societate ce nu era autorizată de M. Sănătății ca reprezentant al producătorului chinez (astfel cum era .). În acest context, inculpatul V. a procurat, în împrejurări nelămurite, un certificat de înregistrare a reprezentantului autorizat nr. 315/25.10.2002, înscris fals, care a fost depus la Biroul Vamal Otopeni, în scopul derulării importului produsului, operațiune finalizată la data de 07.01.2003.

Valoarea totală a celor 16.400 sterilete importate a fost stabilită la_ ROL la care au fost adăugate taxe aferente, rezultând o valoare totală a importului de_ ROL, corespunzătoare unui preț unitar de 12.956 ROL/sterilet (fără TVA).

Pentru achitarea a 25% din valoarea contractului, reprezentând suma de 1._ ROL, din care_ TVA, . a emis factura fiscală nr._/19.11.2002 (fl. 82, vol. III dup), care a fost achitată de I.S.P.B. prin ordinele de plată nr.995/20.11.2002 și nr.996/21.11.2002 (fl. 84-85, vol. III dup).

Conform avizelor de însoțire a mărfii (fl. 92-118, vol. III, dup) la data de 08 ianuarie 2003, . a livrat întreaga cantitate de 5.400 dispozitive intrauterine către direcțiile de sănătate publică ale 23 de județe și municipiului București, iar, potrivit procesului verbal de custodie nr.3/09.01.2003 (fl. 119, vol. III dup), o zi mai târziu, a predat UNIFARM 10.700 dispozitive intrauterine Pregna TCu 380A (cantitatea fiind cu 100 de bucăți mai mică decât cea menționată în adresa nr.6433/15.11.2002). Predarea produselor respective a fost comunicată I.S.P.B. de către UNIFARM, prin adresa nr.37/09.01.2003 (fl. 120, vol. III dup).

Pentru achitarea diferenței de 75% din valoarea contractului, reprezentând suma de 5._ ROL, din care_ TVA, . a emis factura fiscală nr._/08.01.2003 (fl. 83, vol. III dup), care a fost achitată de I.S.P.B., numai în limita sumei de 5._ ROL (scăzându-se contravaloarea celor 100 de bucăți nelivrate), prin ordinul de plată nr.93/07.02.2003 (fl. 81, vol. III, dup).

Pe parcursul derulării procedurilor descrise mai sus, la data de 22.10.2002, societatea . V., a achiziționat, de la ., un pachet de servicii turistice pentru 4 persoane, reprezentând transport și cazare la Paris în perioada 09-18.11.2002 precum și taxe de participare a martorilor N. M. și F. A. la Congresul anual organizat de Societatea franceză de chirurgie ortopedică și traumatologie (în perioada 12-15 noiembrie 2002), valoarea acestui pachet fiind de 25.150 lei (în acest sens factură fiscală B VCY nr._/22.10.2002 – fl. 373 vol. IV dup). Beneficiarii acestor servicii au fost inculpata D. (fostă N.) D. E., soțul acesteia, N. M. precum și martorii F. A. și F. A. D..

Plata sumei menționate în factură s-a realizat la data de 06.11.2002, prin ordinul de plată nr. 687/06.11.2002, din contul . Gorj în contul furnizorului . (fl. 127 vol. III dup).

În aceeași perioadă de referință, pe fondul unor întârzieri în transportul produselor de către compania aeriană AIR FRANCE și pentru rezolvarea unui eventual litigiu cu aceasta, ., prin inculpatul V. S., a încheiat un contract de asistență juridică cu numărul_/04.12.2002 cu Cabinetul Individual Avocatură D. I. A. (fl. 246 vol. IV dup), inculpata, în calitate de avocat, acordând și anterior consiliere juridică societății, lipsind însă un înscris care să constate o convenție expresă între cele două părți în acest sens. Contractul încheiat avea ca obiect consultanță juridică aferentă perioadei 01.12._03 și reprezentare în fața autorităților, onorariul fiind stabilit în echivalentul a 2500 USD/lună, acesta cuprinzând și o clauză privind plata unui avans reprezentând valoarea pe 4 luni pentru soluționarea litigiului cu AIR FRANCE.

În baza acestui contract . a achitat Cabinetului de Avocatură D. I. A. suma de 33.500 lei, prin ordinul de plată nr. 742/13.12.2002 transferându-se această sumă din contul societății deschis la sucursala Tg. J. a Băncii Comerciale Române în contul cabinetului de avocatură al inculpatei.

Inculpata, din eroare și pe fondul unor reglementări noi în materie, apreciind că trebuie să dovedească prin înscrisuri plata sumei de bani virate în contul său, a emis în perioada următoare mai multe chitanțe de plată pentru aceeași sumă totală de 33.500 lei, respectiv la datele de 09.01.2003, 13.01.2003, 14.01.2003, 15.01.2003, 16.01.2003, 17.01.2003, 22.01.2003, 23.01.2003, 27.01.2003, 28.01.2003, 30.01.2003 – câte o chitanță pentru suma de 30.000.000 ROL, precum și o chitanță în data de 31.01.2003 aferentă sumei de 5.000.000 ROL (vol. IV dup, fl. 249-260).

Înscrisurile la care s-a făcut referire la momentul expunerii acestei situații de fapt dovedesc aspectele reținute mai sus, care, de altfel, nu sunt contestate în cea mai mare parte dintre ele de nici una dintre părți, în plus M. Public apreciind că există probe care demonstrează caracterul infracțional al faptelor expuse mai sus.

Curtea consideră însă că susținerile acuzării nu sunt dovedite, urmând să analizeze punctual aceste susțineri ca și materialul probator pe care acestea se sprijină.

Astfel, referitor la existența unei înțelegeri anterioare între V. S. și B. R. care ar fi stat la baza tuturor celorlalte fapte analizate Curte reține următoarele:

S-a susținut de către procuror faptul că între cei doi inculpați ar fi existat un acord prealabil, respectiv inculpatul B. ar fi sesizat lipsa ofertelor pentru sterilete și ar fi convenit cu inculpatul V. ca acesta să depună o ofertă pentru aceste produse, urmând ca B., prin influența exercitată asupra membrilor comisiei, să contribuie la desemnarea ca și câștigătoare a ofertei.

Fiind audiat în legătură cu relația cu coinculpatul V., inculpatul B. a negat că l-ar fi cunoscut pe acesta anterior organizării licitației susținând (fl. 92 vol. IV dup), arătând și că relația cu acesta era similară celei pe care o avea cu alți mulți medici implicați în activitatea comercială medicală. De asemenea, în faza de judecată inculpatul a susținut că la momentul derulării acțiunilor nu-l cunoșteam pe coinculpatul V., îl cunoșteam după nume ca fiind un chirurg renumit, negând orice fel de înțelegere prealabilă cu acesta (fl. 174 vol. I dosar inițial). Fiind reaudiat cu ocazia rejudecării cauzei inculpatul și-a păstrat aceeași poziție, susținând că nu avea cunoștință de acționariatul firmei . l-a cunoscut pe V. decât după terminarea licitației când s-a prezentat în audiență, reclamând întârzieri în încheierea contractului (fl. 113 dosar_ ).

Cu privire la aceleași aspecte, inculpatul V. a negat și el existența unei relații de orice tip cu inculpatul B. anterior participării la licitație. În faza de urmărire penală (fl. 392 vol. IV dup) a arătat că l-ar fi cunoscut pe B. cândva în anul 2004 sau 2005 în timp ce cu ocazia audierii în fața instanței (fl. 186 vol. I dosar inițial) a afirmat că l-ar fi întâlnit pentru prima oară în a doua parte a anului 2003, posibil în luna septembrie.

Pentru lămurirea acestor aspecte, în cauză au fost audiați mai mulți martori, angajați ai societății . legătură cu această firmă, respectiv M. G. D., P. A., R. B. P. R. și F. C..

Martora M. G. (fl. 499 vol. I dup), angajată și ea în cadrul societății în perioada 2001-2004, l-a recunoscut doar pe N. M., cu privire la inculpații B. și D. afirmând că nu îi recunoaște pe aceștia.

În schimb, martorul P. A. (fl. 522 vol. IV dup) l-a recunoscut pe inculpatul B., susținând că l-a văzut la sediul firmei în una sau două ocazii, pentru prima oară în anul 2004, de fiecare dată fiind însoțit de o persoană de sex feminin (pe care nu a putut-o identifica cu certitudine ca fiind inculpata D.). Martorul l-a indicat și el pe numitul N. M. ca fiind o persoană care venea frecvent la sediul firmei.

Cu referire la martorul P. R. acesta a fost angajat în firmă după anul 2002 (respectiv martie 2004), recunoscându-l pe inculpatul B. ca o persoană care s-a aflat în mai multe ocazii la sediul firmei .> Singura declarație care pare a confirma o legătură între cei doi anterior momentului licitației este cea a martorei F. care a declarat în cursul urmăririi penale (fl. 466 vol. IV dup) că s-a angajat la societatea V. ca secretară în octombrie 2002, lucrând aici până în anul 2004, la sediul firmei observându-i de mai multe ori pe B. R. și D. I. care păreau a fi prieteni cu coinculpatul V. S. C.. Declarațiile au fost menținute de martoră în faza de judecată (fl. 206 vol. I dosar inițial) când a declarat că inculpatul B. R. a venit de mai multe ori la sediul punctului de lucru al societății din București, de două ori fiind însoțit și de inculpata D. I. A.. În ceea ce privește plasarea în timp a acestor evenimente, martora a susținut că m-am ocupat cu livrarea steriletelor în lunile octombrie-noiembrie, imediat după ce m-am angajat, iar pe cei doi inculpați i-am văzut în vizită mai târziu, respectiv în perioada sărbătorilor de iarnă, spre sfârșitul lunii decembrie. În condițiile în care livrarea steriletelor s-a făcut doar începând cu luna ianuarie 2003, este evident că declarația martorei nu este foarte exactă în ceea ce privește momentul în timp în care au existat aceste întâlniri, raportarea la executarea contractului privind livrarea steriletelor conducând totuși la concluzia unei perioade situată în timp după licitație.

Apreciind că declarația martorei este una importantă în cauză, prezentul complet de judecată a dispus reaudierea martorei și în rejudecare (fl. 128 vol. I dosar_ ), din cuprinsul declarației rezultând însă că la acest moment, situat în timp la peste 12 ani de la momentul evenimentelor deduse judecății, amintirile martorei sunt relativ vagi și nu ar putea contribui hotărâtor la soluționarea cauzei. Astfel, martora a susținut că a fost angajată a societății . 2003-2004 (deci după evenimentele care fac obiectul judecății) și și-a menținut afirmațiile privind prezența inculpatului B. la sediul firmei în mai multe rânduri, fără însă a-și mai aminti și dacă acesta era însoțit sau nu de o persoană de sex feminin și cu atât mai puțin că ar fi vorba de inculpata D..

Pe cale de consecință, în raport de succesiunea acestor declarații dar reținând și, pe de o parte, normala scădere a cantității și calității informațiilor ca urmare a trecerii timpului și, pe de altă parte, posibila reticență a martorei având în vedere chemarea repetată a acesteia în fața organelor judiciare, instanța consideră că se poate reține cu grad de certitudine că inculpatul B. împreună cu inculpata D. s-au aflat în mai multe ocazii la sediul . altă parte, nu se poate stabili că o astfel de întâlnire a existat anterior perioadei august – septembrie 2002, nici una dintre declarațiile martorei nefiind o probă certă în acest sens.

Faptul că cei doi inculpați nu s-au cunoscut anterior licitației rezultă și din declarațiile oferite de martorul T. M. Nell care, fiind audiat în această fază procesuală (fl. 148 dosar 7330**) a susținut că a asistat la o discuție a celor doi după finalizarea procedurii, din modul în care s-a derulat convorbirea reieșind că nu s-ar cunoaște.

Toate probele expuse mai sus sprijină susținerile celor doi inculpați cu privire la faptul că nu au avut nici o relație anterior momentului în care societatea V. a fost declarată câștigătoare a licitației, conform celor expuse mai sus neexistând nici o probă în sens contrar, situație în care nu poate fi reținută ca dovedită afirmația din actul de acuzare privind existența unei înțelegeri prealabile între cei doi.

În ceea ce privește punerea efectivă în aplicare a planului infracțional care ar fi fost conceput de cei doi, un alt aspect invocat de acuzare a vizat faptul că în baza acestei înțelegeri dintre cei doi, inculpatul B. ar fi influențat ministrul pentru desemnarea membrilor unei noi comisii după care, în cadrul acestei comisii, ar fi acționat în interesul V.

După cum s-a arătat mai sus, instanța consideră că nu există dovezi concrete privind o astfel de înțelegere prealabilă care să fi stat la baza tuturor acțiunilor ulterioare ale inculpaților din prezenta cauză. Însă, chiar și ignorând acest lucru, probele de la dosar nu sunt suficiente în opinia instanței nici pentru a dovedi susținerile de mai sus ale acuzării.

Astfel, se constată că într-adevăr modalitatea în care inculpata D. (fostă N.) D. a ajuns să facă parte din comisie nu a fost lămurită și este de natură a ridica suspiciuni. Conform declarației oferite de inculpată în faza de urmărire penală (fl. 359 vol. IV dup) nu știe cum a fost desemnată pentru a face parte din comisia de licitație în condițiile în care nu a participat la alte licitații, nu i s-a solicitat acordul și nu a primit nici un fel de notificare prealabilă, fiind doar solicitată într-un termen scurt să se prezinte la ședința din data de 23.10.2002. Aceste declarații au fost menținute cu ocazia audierii în fața instanței (fl. 184 vol. I dosar inițial) când inculpata a relatat că nu a fost consultată înainte de desemnarea în cadrul comisiei de licitație, fiind convocată în dimineața zilei în care urma să-și desfășoare activitatea comisia, explicația primită fiind că figura în baza de date a ministerului ca fost funcționar al acestuia.

La dosar a fost depusă nota semnată de martorul T. M., consilier al ministrului și membru în corpul de control (fl. 240 vol. II dup) prin care s-a propus constituirea unei comisii de evaluare formată din persoana inculpații B. R., D. (fostă N.) D. și numitul A. C., prin urmare din cuprinsul acestui înscris rezultând că numele membrilor noii comisii ar fi provenit de la acesta.

Fiind audiat în calitate de martor, în faza de urmărire penală (fl. 534 vol. IV dup), numitul T. M. Nell a afirmat că propunerile au fost făcute în urma unei discuții cu ministrul sănătății, martora B. D., numele inculpatei D. provenind de la cei din Direcția Medicală a Ministerului Sănătății iar ceilalți doi membri ai comisiei – inculpatul B. și martorul A. au fost aleși în urma discuțiilor cu ministrul. Aceste declarații au fost menținute în mod constant și în faza de cercetare judecătorească, cu ocazia primei judecări a cauzei martorul arătând că (fl. 588 vol. II dosar inst.) ministrul a propus ca noua comisie să fie constituită din membrii corpului de control, respectiv martorul, inculpatul B. și martorul A.. Fiindcă martorul T. a refuzat acest lucru, s-a completat comisia cu inculpata D. (N.) D. al cărei nume i-ar fi fost comunicat verbal de o persoană de la Direcția Medicală a ministerului (fără a putea preciza numele acestei persoane).

Martorul a fost audiat și în actualul ciclu procesual (fl. 148 dosar 7330**) afirmând că nu a discutat nici un moment cu inculpatul B. despre componența comisiei și în continuare a susținut că numele medicului, respectiv inculpata D., a fost furnizat de Direcția Medicală.

Prin urmare, din declarațiile persoanei care a semnat nota prin care s-a propus componența comisiei de licitație nu rezultă vreo acțiune a inculpatul B. prin care acesta să fi influențat alegerea persoanelor care urmau să ia decizia privind câștigătorul licitației.

În cauză a fost audiată și persoana care a luat decizia finală în această privință, respectiv ministrul sănătății de la acel moment, martora B. D.. În declarația din faza de urmărire penală (fl. 458 vol. IV dup) aceasta a susținut că a dat curs propunerii formulate de consilieri având încredere în aceștia, fără a cunoaște modalitatea în care au fost aleși membrii comisiei. În fața instanței (fl. 359 vol. II dosar inițial) martora a precizat că nu a fost sfătuită de cineva anume pentru a desemna o anumită persoană în calitate de membru al comisiei de licitație iar propunerea referitoare la inculpata D. a acceptat-o fără a o cunoaște pe aceasta.

Pe cale de consecință, din aceste probe, nu rezultă vreo implicare a inculpatul B. în desemnarea membrilor comisiei de licitație, prin influențarea fie a factorului de decizie – ministrul sănătății, martora B. D., fie a persoanei care a înaintat propunerea către ministru, respectiv martorul T..

Nu în ultimul rând, din declarațiile inculpatei D. (N.) D. reiese că aceasta l-a văzut pentru prima oară pe inculpatul B. la momentul la care s-a prezentat pentru lucrările comisiei, la rândul său inculpatul B. susținând că nu o cunoștea pe aceasta.

Singura legătură între cei doi ar putea să o reprezinte inculpatul V., în condițiile presupusei relații anterioare cu B. și ținând cont de faptul că inculpata D. a fost cununată de inculpatul V..

Faptul că nu se poate stabili cu certitudine o relație anterioară momentului licitației între inculpații V. și B. a fost demonstrat mai sus în cuprinsul prezentei, neputând astfel să servească la susținerea ipotezei manevrelor efectuate de inculpatul B. pentru numirea inculpatei D. în comisie.

În ceea ce privește cel de-al doilea argument, respectiv relația inculpatei D. cu inculpatul V., urmează a se avea în vedere că inculpata D. a fost audiată pe larg în primul ciclu procesual (declarații menținute ulterior), aceasta arătând (fl. 182 vol. I dosar inițial) că inculpatul V. este nașul de cununie și persoana care i-a botezat copilul, însă relațiile cu acesta și membrii familiei sale au încetat încă din anul 1989, în urma unui conflict familial.

Menținerea legăturii dintre cei doi nu rezultă din nici o altă probă aflată la dosar. Dimpotrivă, martorii audiați în cauză, angajați ai societății . G. D., P. A., R. B., P. R. și F. C., ale căror declarații au fost amintite anterior în cuprinsul prezentei, nu au recunoscut-o pe inculpata D. ca fiind una dintre persoanele pe care le-au văzut la sediul V..

Pe de altă parte însă, se constată că mai mulți dintre acești martori, conform celor expuse, l-au recunoscut pe N. M., soțul de la acel moment al inculpatei, ca o persoană care obișnuia să-l viziteze pe inculpatul V..

Inculpata D. a precizat însă în fața instanței că din anul 1998 nu mai avea relații foarte bune cu soțul său și a susținut că nu avea cunoștință ca acesta să fi păstrat legătura cu inculpatul V. (aspect care însă reiese din declarațiile martorilor menționați mai sus).

Chiar reținând această relație între soțul de la acel moment al inculpatei D. și inculpatul V., nu există nici o dovadă că, eventual prin intermediul acestuia, s-ar fi convenit plasarea inculpatei în comisia de licitație pentru a favoriza firma V.. O astfel de concluzie ar reprezenta o presupunere lipsită de suport faptic cu excepția acestei unice împrejurări de fapt, respectiv legătura N. M. – V. S..

Mai mult, chiar și în măsura în care s-ar reține o astfel de împrejurare, în lipsa dovezii privind legătura prealabilă dintre V. și B. sau a influenței exercitate de inculpatul B. sau de orice altă persoană în vedere desemnării ca membră a comisiei a inculpatei D., nu se poate reține prezența acestei inculpate în comisie ca fiind o componentă a unui plan infracțional.

S-a susținut, de asemenea, de către acuzare, faptul că inculpata D. (fostă N.) ar fi primit în schimbul favorizării firmei . pentru patru persoane (ea, soțul ei, martorii F. A. și F. A.) pentru Paris, costul deplasării fiind suportat de această societate.

Într-adevăr, există la dosar dovada faptului că . în data de 22.10.2002 de la MARSHAL TURISM un pachet de servicii pentru Paris, 4 persoane, pentru perioada 09-18.11.2002, contra sumei de_ ROL (în acest sens factura fiscală nr._/22.10.2002 – fl. 373 vol. IV dup). Documentele de călătorie au fost emise pe numele N. D., N. M., F. A. și F. D.. Conform relațiilor comunicate de TAROM (fl. 377 vol. IV dup) deplasarea s-a realizat la datele de 09.11.2002, respectiv 18.11.2002.

Fiind întrebat cu privire la această situație, inculpatul V. a declarat (fl. 395 vol. IV dup) că nu există nici o legătură între participarea inculpatei D. în cadrul comisiei de licitație și plata pachetului turistic, susținând că tatăl său ar fi plătit pentru participarea medicilor la congresul de ortopedie. A arătat că potrivit caietelor de sarcini de la licitațiile în domeniul ortopedic, câștigătorii trebuiau să asigure participarea la congrese, traning-uri etc. De asemenea, inculpatul a precizat că în perioada 2000-2002 societatea a plătit astfel de servicii în valoare totală de 6._ ROL iar în perioada 2001-2002 a plătit pentru aceleași patru persoane încă o deplasare la un training în Spania.

Declarațiile au fost menținute și în faza de judecată (fl. 186 vol. I dosar inițial) când inculpatul a mai arătat că începând cu anul 1999 . a întreprins acțiuni de sponsorizare a clinii de ortopedie din cadrul Spitalului C., condusă la acel moment de dr. F. A.. Comanda pachetului din luna octombrie a fost inițiată pe numele celor patru persoane, pe care inculpatul a arătat că le cunoștea, pentru deplasarea la un congres internațional a celor doi medici ortopezi (F. A. și N. M.) împreună cu soțiile, o astfel de sponsorizare încadrându-se într-o practică constantă a societății, anterioară dar și ulterioară perioadei care face obiectul prezentei cauze.

În cauză au fost audiate cele patru persoane care au beneficiat de această deplasare. Astfel, N. M. (fl. 515 vol. IV dup, fl. 429 dosar inst.) a arătat că . costul deplasării pe considerentul exclusiv al calității de medici ortopezi în clinica respectivă, în vederea participării la Congresul Societății franceze de ortopedie, soția sa participând ca urmare a invitației formulate de martor. De asemenea, acesta a susținut că nu își amintește cine a avut inițiativa, fiind vorba de el sau de F. A..

La rândul său, fiind audiat în calitate de martor, numitul F. A. a relatat (fl. 469 vol. IV dup, fl. 248 dosar inst.) că nu a solicitat ajutorul financiar al V. pentru a participa la congresul de la Paris, nici el nici soția neavând legături cu firma și nici relații cu inculpatul V. pe care îl cunoștea doar din vedere. Martorul nu a putut preciza cum s-a ajuns la plata pachetului aferent deplasării de către societatea comercială, susținând că este posibil ca inițiativa să fi venit fie de la V. fie de la martorul N. M..

În ceea ce o privește pe soția sa, numita F. A. (fl. 476 vol. IV dup, fl. 246 dosar inst.), declarațiile acesteia nu prezintă o mare utilitate în cauză în condițiile în care aceasta a susținut că nu știe cine s-a ocupat de formalitățile necesare efectuării deplasării, de regulă fiind vorba de firmele care asigurau sponsorizarea. În plus, martora a învederat că l-a însoțit pe soț la solicitarea acestuia.

Inculpata D. a negat că ar fi cunoscut că . cheltuielile de deplasare la Paris, afirmând că fostul ei soț, martorul N. M., s-a ocupat de toate formalitățile, ea însoțindu-l la solicitarea acestuia (fl. 359 vol. IV dup), aflând de această împrejurare doar cu ocazia anchetei (fl. 182 vol. I dosar inst. inițial). De asemenea, martora a susținut că în nici un caz plata nu a vizat persoana ei și cu atât mai puțin activitatea din cadrul comisiei, fiind o practică a acestei societăți în raport cu medicii Spitalului C..

În cel de-al doilea ciclu procesual au fost efectuate verificări pentru stabilirea acestei împrejurări, răspunsul comunicat de Spitalul Clinic C. (fl. 189 vol. I dosar inst. rejudecare) nefurnizând date concrete cu privire la modalitate de individualizare a medicilor participanți la acest tip de activități. Astfel, s-a precizat că participanții la licitații aveau obligația, stabilită inclusiv prin caietele de sarcini, de a asigura modalități de învățare și perfecționare iar participarea medicilor la congrese, simpozioane etc. reprezintă o opțiune personală a acestora. Cu privire la nominalizarea medicilor participanți la aceste evenimente s-a arătat că intră în atribuțiile medicului șef de secție – în cazul doctorului N. M. fiind vorba de F. A.. Curtea a revenit, solicitând furnizarea de date concrete, comunicându-se (fl. 280 vol. I dosar inst. rejudecare) că nu pot preciza data la care a fost transmisă invitația de participare la congresul din Paris din noiembrie 2002, pe numele cărei persoane și data la care a fost nominalizat numitul N. M., nedeținând documente în acest sens.

În raport de declarațiile martorilor analizate mai sus dar și raportat la înscrisurile amintite, Curtea constată că nu se poate stabili la acest moment, cu certitudine, modalitatea în care s-a ajuns ca cele patru persoane să efectueze deplasarea la Paris prin folosirea pachetului turistic achitat de V..

Însă, chiar și în măsura în care s-ar considera că, prin prisma relațiilor existente între V. și N. M., plata făcută de V. a avut în vedere persoana acestuia, în opinia instanței nu există nici o dovadă că în realitate a vizat o recompensă în schimbul acțiunilor inculpatei D. în cadrul comisiei de licitație.

Astfel, pe lângă probele analizate în cuprinsul prezentei vizând imposibilitatea dovedirii o eventuală înțelegere realizată prin intermediul inculpatului B. Curtea va avea în vedere și faptul că inculpata D. a depus la dosarul de urmărire penală înscrisuri, respectiv facturi fiscale – în acest sens filele 367-370 vol. IV dup, acestea fiind emise în 23.07.2002, 16.08.2002, 01.08.2002, dovedind achiziționarea de către V. a altor servicii (bilete avion sau cazare) de la MARSHAL TURISM, destinate participării soților N. la diferite manifestări științifice de ortopedie. De asemenea, inculpata a depus în cursul judecății (fl. 209 vol. I dosar inst. inițial) o listă cuprinzând datele și locațiile la care s-au desfășurat astfel de întâlniri cu caracter științific și pentru participarea la care cheltuielile au fost sponsorizate de diferite firme. Aceste înscrisuri se adaugă celor depuse de inculpatul V. în dovedirea acelorași împrejurări, respectiv finanțarea unor deplasări ale unor medici de la Spitalul C. la reuniuni profesionale în Spania și SUA în vara anului 2002 precum și deplasări ale altor medici ulterior anului 2002 (în acest sens fl. 203-226 vol. I dosar inst. rejudecare).

În acest context, instanța constată că se poate stabili cu certitudine că încă din perioada anterioară organizării licitației de M. Sănătății și luării hotărârii de către inculpatul V. S. de a participa la această procedură, firma inculpatului a achitat în mai multe rânduri diverse sume de bani în favoarea familiei N., suportând cheltuielile presupuse de participarea acestora la reuniuni medicale, de asemenea fiind efectuate prestații similare și în raport cu ale persoane, atât anterior cât și ulterior lunii noiembrie 2002.

Pe cale de consecință, în lipsa dovezilor privind înțelegerea dintre inculpații V. și D. privind activitatea acesteia din urmă în cadrul comisiei de licitație (dovezi care, astfel cum s-a analizat mai sus, lipsesc), nu se poate reține că suportarea cheltuielilor pentru deplasarea de la Paris s-a făcut în considerarea rolului pe care inculpata D. l-a avut în această comisie.

O altă circumstanță adusă apreciată de acuzare ca având semnificație penală și de natură a indica legăturile dintre inculpații din prezenta cauză o reprezintă sumele de bani plătite de . D. I., persoană apropiată inculpatului B..

Astfel, s-a susținut că s-ar fi plătit acesteia o sumă totală de_ ROL din care_ ROL prin ordinul de plată din data de 13.12.2002 iar restul în numerar, sumă care ar fi ajuns la inculpatul B., contractul de asistență juridică ce a servit ca temei al acestor plăți fiind menit a ascund caracterul ilicit al transmiterii sumelor de bani.

Se constată că la dosar a fost atașat (fl. 246 vol. IV dup) contractul de asistență juridică încheiat în 04.12.2002 între Cabinet individual avocat A. D. și . obiect consultanță juridică aferentă perioadei 01.12._03 și reprezentare în fața autorităților, costul contractului fiind de 2500 USD/lună, prevăzându-se și plata unui avans aferent unei perioade de 4 luni pentru soluționarea litigiului AIR FRANCE.

La aceeași dată a fost emisă factura nr._ (fl. 247 vol. IV dup) pentru suma de_ ROL precum și o factură pentru suma de_ ROL (aceasta purtând mențiunea ANULAT). La dosar se regăsesc și chitanțe de plată emise la datele de 09.01.2003, 13.01.2003, 14.01.2003, 15.01.2003, 16.01.2003, 17.01.2003, 22.01.2003, 23.01.2003, 27.01.2003, 28.01.2003, 30.01.2003 – fiecare pentru suma de 30.000.000 ROL, precum și chitanța din 31.001.2003 aferentă sumei de 5.000.000 ROL, în total suma de_ ROL.

Extrasul de cont vizând .-133 vol. III dup) atestă că prin ordinul de plată din data de 11.12.2002 s-a virat către cabinetul avocațial al inculpatei sumei de_ ROL, sumă care însă a revenit în contul societății la data de12.12.2002 ca urmare a refuzului încasării, prin urmare mențiunea ANULAT de pe factura amintită mai sus este una reală.

De asemenea, conform aceluiași extras de cont, la data de 13.12.2002, prin ordinul de plată nr. 742, s-a virat suma de_ ROL către cabinetul avocațial, conform facturii. Acest transfer este confirmat și de mențiunile din fișa de cont comunicată de către Banca Română pentru Dezvoltare Sucursala Unirea București (filele 315 și 323, vol. IV dup), din ultimul act menționat rezultând creditarea, la data de 17 decembrie 2002, a contului cabinetului individual de avocatură D. I. A. cu suma de_ ROL.

În ceea ce privește suma de_ ROL rezultând din chitanțele emise de cabinetul avocațial și amintite mai sus, inculpata D. a arătat în mod constant că nu s-a încasat încă o dată această sumă, fiind vorba de suma virată prin ordinul de plată. Existând anumite dispoziții legale noi și crezând din eroare că trebuie și în această situație să emită chitanțe atestând plata sumelor în discuție, a întocmit înscrisurile în discuție.

Explicația inculpatei pare plauzibilă având în vedere atât cuantumul sumei (identic cu cel al sumei transferate prin virament bancar) dar și raportat la data chitanțelor în discuție, respectiv ianuarie 2003, moment apropiat emiterii facturii. De asemenea, declarația inculpatei se coroborează cu cea a martorului T. N., contabil al ., potrivit căruia societatea în cauză făcea plăți doar prin bancă, numai cheltuielile minore achitându-le în numerar (fl. 41, vol. III dosar inst. inițial) dar și cu faptul că extrasul de cont al acelei societăți, în perioada 09-31 ianuarie 2003, astfel cum a fost comunicat de către Banca Comercială Română Sucursala Gorj (singura unitate bancară unde aceasta avea deschis cont, conform declarației aceluiași martor), nu relevă ridicarea în numerar a sumei de_ ROL, cu care se pretinde că ar fi fost făcute plățile înscrise în chitanțele în discuție. De asemenea, astfel de plăți nici nu au fost evidențiate în contabilitatea . iar sumele menționate în acele chitanțe nu figurează în niciun act financiar-contabil ca fiind efectiv încasate de către cabinetul de avocatură, în mod separat față de suma ce face obiectul ordinului de plată anterior menționat. Mai mult, în ultima dintre chitanțe (fl. 260, vol. IV dup), se menționează în mod explicit că suma consemnată în cuprinsul ei reprezintă „rest factură_/04.12.2002”, adică exact factura în baza căreia a fost emis ordinul de plată nr.742/13.12.2002. În același sens există și declarația oferită de inculpatul V. C. S. (fl. 186 dosar inst. inițial), acesta arătând că în contul contractului s-a achitat suma de_ ROL cu o factură, neconfirmând astfel plata în numerar a unei alte sume în același cuantum.

Față de aceste probe, Curtea va reține că suma de_ ROL rezultând din chitanțele emise de inculpata D. nu a fost încasată de aceasta, în realitate singura sumă transmisă de la V. către cabinetul avocațial fiind cei_ ROL virați prin ordinul de plată din 13.12.2002.

Mai mult și ceea ce prezintă relevanță în cauză, în opinia Curții, nu există vreo probă concretă cu privire la faptul că suma de bani dovedită a fi fost achitată –_ ROL, în realitate ar fi fost menită să ajungă sau ar fi ajuns în fapt în posesia inculpatului B. R. V., fiind vorba doar de o presupunere bazată pe relația dintre cei doi inculpați.

Astfel, Curtea va reține că din relațiile comunicate de către Banca Română pentru Dezvoltare Sucursala Unirea București (fl. 315 și 320, vol. IV dup) rezultă că singura persoană cu specimen de semnătură înregistrat, împuternicită să opereze asupra contului respectiv (cont deschis pe numele Cabinetului individual de avocatură A. D. și nu inculpata ca persoană fizică), era inculpata D. I. A..

Este adevărat că începând cu data de 11 martie 2003 inculpatul B. a fost autorizat să efectueze operațiuni pe contul personal al inculpatei D. I. A. (fl. 329, vol. IV dup), deschis la ROBANK. Este vorba însă de un alt cont bancar decât cel în care au fost virați banii proveniți de la inculpatul V. și, oricum, de o perioadă ulterioară celei de referință în cauză. Prin urmare, această împrejurare ar putea fi reținută doar ca un indiciu al relației apropiate dintre inculpații B. și D. din perioada respectivă, fără însă să poată fi reținută ca o probă a faptului că banii din contul cabinetului avocațial au ajuns la inculpatul B..

În ceea ce privește relația de concubinaj dintre cei doi inculpați, recunoscută de ei ca datând abia din anul 2004, dovadă fiind și nașterea unui copil din relația respectivă la data de 15 iulie 2005 (fl. 140 vol. IV dup), Curtea constată, pe de o parte, că această relație nu este probată pentru perioada faptelor analizate (luna decembrie 2002), încheierea a trei contracte succesive, anuale, de comodat între inculpat și cabinetul individual de avocatură al inculpatei la datele de 01 februarie 2000, 11 februarie 2001 și 11 februarie 2002, având ca obiect același autoturism marca Daewoo Cielo (fl. 268-270 vol. IV dup), neconstituind o dovadă în acest sens. Pe de altă parte, chiar și în situația în care această relație ar fi reală, nu poate constitui o probă certă de vinovăție, având în vedere că, astfel cum s-a analizat mai sus, nu există vreo dovadă a unei înțelegeri frauduloase între inculpații V. C. S. și B. R. V. și nici măcar a faptului că aceștia s-ar fi cunoscut la momentul respectiv.

Un alt element, pe lângă relația dintre cei doi, pe care M. Public și-a întemeiat acuzația privind titlul cu care s-au transferat banii de la . cabinetului avocațial al inculpatei a vizat caracterul fictiv al prestațiilor achitate de . că în realitate inculpata D. nu a realizat activități de asistență juridică pentru societate, contractul urmărind de fapt a masca adevăratul titlu cu care s-a transmis suma de bani în discuție.

Cu privire la acest aspect, Curtea constată că, astfel cum a arătat mai sus, la dosar a fost depus contractul de asistență juridică încheiat la data de 04 decembrie 2002 între cabinetul individual al avocatului D. I. A. și . (fl. 336, vol. I și 246, vol. IV dup), care avea ca obiect „consultanță juridică aferentă perioadei 01.12._03 și reprezentare în fața autorităților”, onorariul convenit constând în „echivalentul a 2.500 USD/lună” cu plata unui „avans pe patru luni, pentru soluționarea litigiului AIR FRANCE”.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale (fl. 223, 226 vol. IV dup) inculpata D. a afirmat că a colaborat cu societatea V. după absolvirea Facultății de D., urmare a relațiilor stabilite anterior cu doctorul V. G. (tatăl inculpatul V. S.), acordându-i acestuia sfaturi juridice în diferite probleme personale sau legate de activitatea societății sale, fără ca inițial să fie încheiat un contrat de asistență juridică și fără a încasa vreun onorariu.

În cauză au fost audiați mai mulți martori care au confirmat faptul că inculpata D. a prestat de-a lungul timpului servicii de consultanță juridică, existând de asemenea înscrisuri care atestă acest lucru.

În acest sens urmează a fi reținute declarațiile martorilor R. B. (fl. 526 vol. IV dup, fl. 533 vol. II dosar inst.) și T. N. (fl. 41 vol. III, dosar inst.), ambii lucrând pentru ., primul la punctul de lucru din București în perioada primăvara – vara 2002, iar cel din urmă în calitate de contabil, la sediul său principal din Târgu-J., începând cu anul 2001, aceștia declarând că inculpata D. era avocata societății și ei chiar au luat personal legătura cu aceasta, pentru rezolvarea unor probleme de natură juridică referitoare la activitatea firmei.

Martorul T. a făcut referire la faptul că V. G. i-a explicat că inculpata D. a fost angajată pentru a acorda asistență juridică societății legat de problemele pe care le avea în legătură cu recuperarea unor debite de la unitățile sanitare, pe fondul unor blocaje financiare, declarație care se coroborează cu cea a inculpatei din cursul urmăririi penale (fl. 226 vol. IV dup) vizând faptul că la finele anului 2002 numitul V. G. mi-a solicitat încheierea unui contract de asistență juridică pentru a-l ajuta astfel să recupereze creanțele pe care firma sa . le avea la diverse spitale.

Declarațiile celor doi martori sunt confirmate și de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în acest sens fiind contractul de distribuție încheiat de . cu societatea americană EXACTECH INC la data de 20 februarie 2002, pe care sunt aplicate semnătura și ștampila cabinetului individual de avocatură al inculpatei (fl. 273-278 vol. III dup.) și dovezile implicării aceluiași cabinet, în numele ., în lunile iunie-iulie 2002, în soluționarea unui litigiu al acesteia cu COMPANIA NAȚIONALĂ A HUILEI SA din Petroșani (filele 253-261 vol. I dosar inst. inițial).

Ținând cont de faptul că aceste înscrisuri au fost întocmite în relația cu terțe persoane (și nu doar între inculpații din prezenta cauză) este evident că nu poate exista vreo suspiciune privind preconstituirea lor pentru folosirea în prezenta cauză.

Este adevărat că aceste înscrisuri sunt anterioare perioadei menționate în contractul de asistență juridică nr._/04.12.2002 însă, împreună și cu declarațiile martorilor amintiți, dovedesc că inculpata a îndeplinit, în fapt, pentru ., servicii specifice profesiei sale de avocat, anterior întocmirii în formă scrisă a contractului.

În ceea ce privește raporturile cu AIR FRANCE (la care se face referire în conținutul aceluiași contract de asistență juridică), Curtea constată că respectiva companie a negat existența vreunui litigiu cu . (fl. 313 vol. IV dup.), iar în cursul cercetării judecătorești nu s-a putut obține nici o informație despre un eventual litigiu cu aceeași companie în care să fi fost implicată, în perioada lunilor noiembrie-decembrie 2002, ., ca importatoare a dispozitivele intrauterine furnizate ulterior I.S.P.B. de către ., întrucât, potrivit datelor comunicate, a expirat termenul de 5 ani prevăzut pentru arhivarea actelor privitoare la transporturile cargo efectuate de companiile aeriene (fl. 413 vol. II dosar inst. inițial). Cu ocazia revenirilor efectuate în cel de-al doilea ciclu procesual, compania nu a furnizat alte informații instanței și, de asemenea, nu au fost aduse nici un alt fel de dovezi care să ateste realitatea unui litigiu între . FRANCE.

Cu toate acestea, înscrisurile depuse la dosar atestă că transportul dispozitivelor intrauterine a fost operat de către compania AIR FRANCE iar . acestora s-a realizat abia la data de 07 ianuarie 2003, astfel cum rezultă din cuprinsul declarației vamale (fl. 19 vol. III dup), deși facturile pro-forma emise de către exportatorul SHANDONG SHANXIAN MEDICAL SUTURE MATERIALS CO LTD atât pentru ., cât și pentru . datau încă din 15 noiembrie 2002, fiind și achitate amândouă la datele de 05 decembrie 2002 și respectiv 09 decembrie 2002 (fl. 162-164 vol. III dup). De asemenea, rezultă că livrarea către beneficiar a dispozitivelor intrauterine trebuia să se realizeze până la data de 10 decembrie 2002, conform adresei I.S.P.B. nr.6433/15.11.2002 (fl. 90-91, vol. III dup), în caz contrar furnizorul datorând penalități și daune interese, potrivit pct. 19 din contractul de furnizare nr.6225/06.11.2002 (fl. 153-162 vol. I dup).

Într-o asemenea situație, ținând cont de iminența împlinirii termenului limită pentru livrare, fiind dovedită și depășirea acestuia cu aproape o lună, apare plauzibilă încheierea unui contract de asistență juridică la data de 04.12.2002 în care să se menționeze expres soluționarea litigiului cu AIR FRANCE precum și existența unor demersuri din partea inculpatei D. în relația cu această companie pentru lămurirea situației, chiar dacă, în mod evident, nu a fost promovată o acțiune în justiție cu acest obiect.

De asemenea, contractul face referire generală și la orice tip de activități de consultanță juridică și reprezentare, activități care au existat în fapt astfel cum s-a analizat în cuprinsul prezentei, astfel că nu se poate susține caracterul fictiv al contractului.

Nu în ultimul rând, instanța arată că, și în măsura în care s-ar aprecia că nu există probe care să ateste litigiul cu AIR FRANCE și deci suma de_ lei achitată nu are nici un temei faptic, nu există nici o probă care să demonstreze că această sumă reprezenta contraprestația pentru conduita inculpatului B..

Cu privire la acuzațiile principale vizând încălcări ale dispozițiilor legale aplicabile în procedura de achiziție prin licitație publică a dispozitivului intrauterin Curtea va avea în vedere următoarele împrejurări reținute în actul de sesizare:

S-a susținut că inculpatul B. R. V., în baza unui plan infracțional prealabil, și-a creat condițiile pentru obținerea rezultatului urmărit (câștigarea licitației de către .-ar fi folosit de încrederea pe care ministrul o avea în el, pentru a obține, pe de o parte, acordul acestuia în vederea organizării noii licitații de către M. Sănătății și Familiei, fără nici o implicare din partea reprezentanților I.S.P.B., deși acea instituție urma să semneze contractele de achiziție, având alocate în acest sens fondurile bugetare necesare iar, pe de altă parte, nominalizarea sa ca președinte al comisiei de evaluare și includerea în componența acesteia a unor persoane aflate în sfera sa de influență, și, în al doilea rând, că același inculpat l-ar fi indus în eroare pe ministru, spunându-i că reprezentanții I.S.P.B. refuză să facă parte din noua comisie.

Astfel, sub primul aspect, Curtea constată, cu referire la cea dintâi susținere a acuzării, că hotărârea de organizare a noii licitații de către M. Sănătății și Familiei i-a aparținut exclusiv ministrului, sens în care acesta (martora B. D.) a și declarat în fața Curții următoarele: „În calitate de ministru, fiindu-mi sesizate nereguli în legătură cu licitația organizată inițial, din câte îmi amintesc era vorba despre folosirea unor acte false, am procedat la desemnarea unei noi comisii de licitație, încredințând desfășurarea acesteia Corpului de Control al ministerului. […] Precizez că licitația în discuție putea fi organizată în mod legal în cadrul ministerului. Licitația anterioară, organizată la Institutul de Sănătate Publică, a fost urmarea unei delegări date de către minister instituției subordonate, în cadrul programelor naționale de sănătate” (fl. 359 vol. II dosar inițial).

Cu privire la acest aspect Curtea reține și faptul că s-a susținut de acuzare faptul că procedura de licitație putea fi derulată în mod legal numai de Institutul de Sănătate Publică. Cu toate acestea, se constată că în conformitate cu dispozițiile art. 10 al. 2 din HG 41/2002 procedura de achiziție se organizează de către M. Sănătății și Familiei, precum și de alte institute și unități sanitare abilitate prin ordin al ministrului sănătății și familiei, recunoscându-se deci posibilitatea în primul rând a Ministerului Sănătății și Familiei de a organiza o astfel de procedură precum și a altor institute sau unități sanitare, acestea însă nu prin efectul legii ci urmare a unui ordin al ministrului.

Prin urmare, propunerea inculpatului B. privind organizarea licitației de minister, după o primă încercare realizată de Institutul de Sănătate Publică, se încadrează în aceste prevederi legale, nereprezentând un element de nelegalitate.

În ceea ce privește neimplicarea în procedură a Institutului de Sănătate Publică în ciuda faptului că acesta urma să semneze contractele de achiziție, având alocate fondurile necesare, Curtea reține că acest lucru nu s-a realizat cu încălcarea vreunei prevederi legale.

Astfel, ministerul avea și calitatea de autoritate contractantă, conform art.5 alin.1 lit. a din OUG nr.60/2001, calitate în care avea competența și chiar obligația de a desemna comisia de evaluare, potrivit art.51 alin.1 din OUG nr.60/2001.

Împrejurarea că fondurile bugetare destinate achiziționării produselor contraceptive licitate au fost transferate de minister, în calitate de ordonator principal de credite, către Institutul de Sănătate Publică București în baza notei nr. DB 9819/23.08.2002 (fl. 229, vol. II dup), nu privau ministerul nici de calitatea de autoritate contractantă, nici de îndreptățirea de a proceda la organizarea procedurii de achiziție publică prin licitație, în condițiile în care ambele îi erau conferite chiar de lege, conform celor anterior expuse, singura consecință a transferului respectiv fiind aceea că numai institutul putea dispune de fondurile alocate, prin încheierea și respectiv executarea contractului de achiziție.

De asemenea, nu există nici o dispoziție legală care să impună implicarea reprezentanților I.S.P.B. în organizarea de către minister a procedurii de achiziție publică prin licitație, nefiind de altfel invocată vreo astfel de prevedere.

În ceea ce privește influența exercitată de inculpat asupra ministrului, martora B. D., pentru desemnarea membrilor comisiei de evaluare a ofertelor, Curtea a analizat în cuprinsul prezentei, pe larg, motivele pentru care a apreciat că nu există nici o dovadă concretă care să ateste că inculpatul B. a intervenit asupra martorului T. M. Nell (persoana care a înaintat propunerea către ministru) sau asupra ministrului pentru a determina desemnarea sa sau a celorlalți membri în cadrul comisiei, prin urmare această acuzație nefiind confirmată de probele administrate în cauză.

A mai susținut acuzarea, de asemenea, că inculpatul a indus martorei B. D. ideea mincinoasă privind refuzul reprezentanților Institutului de Sănătate București de a face parte din noua comisie de evaluare.

În cauză au fost audiați în calitate de martori numiții L. O. și M. E. O.. Martorul M. a confirmat în declarația din cursul urmăririi penale refuzul de a participa ca membru al comisiei – am spus personal celor din corpul de control, în speță lui B. M. și A. C., că refuz să fac parte din comisie (fl. 492 vol. IV dup), o poziție similară având și martorul L. O. audiat în faza de judecată (fl. 377 vol. II dosar inst. inițial).

Pe cale de consecință nu poate fi reținută afirmația privind caracterul nereal al susținerilor inculpatului B. privind refuzul celor doi de a participa ca membri ai comisiei, și deci acceptarea acesteia ca un indiciu al planului infracțional al acestuia.

În ceea ce privește nelegalitatea constituirii comisiei de evaluare, prin includerea a numai trei membri, în loc de cinci și respectiv prin neîndeplinirea de către aceștia a cerințelor impuse de art.51 alin.2 din OUG nr.60/2001 referitoare la pregătirea profesională și experiența relevantă în domeniu, Curtea reține că în conformitate cu prevederile art.51 alin.2 din OUG nr.60/2001 (în reglementarea în vigoare la data faptelor), „comisia de evaluare […] este formată din cel puțin trei membri cu pregătire profesională și experiență relevantă în domeniu, precum și cu probitate morală recunoscută”.

Pe de altă parte, potrivit art.20 alin.1 din HG nr.461/2001 (în reglementarea în vigoare la data faptelor), prin care s-au aprobat normele de aplicare a OUG nr.60/2001, se prevede constituirea comisiei de evaluare din cel puțin cinci membri.

Independent de discuțiile dacă, prin normele de punere în aplicare a unui act normativ se pot modifica dispoziții ale acestuia din urmă, Curtea constată că oricum acest lucru nu prezintă relevanță din punct de vedere al acuzațiilor formulate în cauză în condițiile în care inculpatul B. nu este persoana care a formulat propunerile privind componența comisiei de evaluare după cum nu s-a dovedit că a avut vreo influență în procesul decizional privind componența acesteia comisii (nici sub aspectul identității persoanelor dar nici al numărului acesteia). Aceste considerente sunt valabile și cu privire la acuzația privind faptul că cei trei membri nu ar fi îndeplinit condițiile impuse de art. 51 al. 2 din OUG 60/2001.

În plus, cu privire la acest text legal, în condițiile în care nu oferă criterii concrete de apreciere a acestei condiții privind pregătirea profesională și experiența în domeniu, revenea factorului decizional – respectiv ministrul, de a aprecia dacă persoanele propuse îndeplineau această condiție. Chiar și prin prisma faptului că inculpații aveau pregătire superioară juridică și respectiv medicală (chiar în specialitatea specifică produselor licitate) și ambii erau angajați ai ministerului și respectiv unui spital din rețeaua sanitară de stat (Spitalul Clinic Dr. I.C.), se poate aprecia că, aparent, îndeplineau condițiile legale menționate. De altfel, conform declarațiilor oferite de martorul T. M. Nell în prezentul ciclu procesual (fl. 148 dosar_ ), inculpatul B. a fost ulterior implicat și în organizarea altor licitații.

În ceea ce privește acuzațiile principale în cauză vizând modalitatea îndeplinirii atribuțiilor ce le reveneau în cadrul comisiei de evaluare a ofertelor Curtea reține următoarele:

S-a susținut că inculpații B. R. V. și D. (fostă N.) D. E. ar fi cunoscut că oferta financiară (461.558 ROL cu TVA inclus) prezentată de . era în mod vădit nejustificată, în condițiile în care prețul unitar de import al dispozitivelor intrauterine licitate a fost de numai 15.418 ROL cu TVA inclus, iar prețul mediu unitar al unor produse similare, valorificate la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 ROL cu TVA inclus.

Curtea reține că atribuirea contractului s-a realizat la data de 23 noiembrie 2002, iar importul produsului s-a efectuat ulterior, respectiv la data de 07 ianuarie 2003, conform documentelor vamale (fl. 19-20 și 24, vol. III dup), astfel că la momentul derulării procedurii și luării deciziei privind atribuirea contractului către . acest preț la care urma se să realizeze importul nu putea fi cunoscut.

Cu referire la cunoașterea prețului practicat în rețeaua farmaceutică, după cum va analiza în continuare în cuprinsul prezentei, nu exista un astfel de preț comunicat oficial. Este adevărat că, în urma unei simple verificări, membrii comisiei ar fi avut posibilitatea de a cunoaște prețul la care se vinde un produs similar în unitățile farmaceutice, în cele mai multe dintre cazuri fiind un preț mai redus decât cel cuprins în oferta . timp însă instanța constată că în cazul acestui tip de procedură – achiziție publică prin licitație deschisă, nu există nici o dispoziție legală care să prevadă obligația efectuării unei comparări între prețul practicat pe piață și cel din ofertele depuse de participanții la licitație. O astfel de obligație este prevăzută, de altfel, în cazul procedurii de cumpărare directă, aceasta presupunând, conform art.30 alin.1 din HG nr.461/2001, realizarea unui „studiu al pieții”, prin „testarea prețurilor practicate la data respectivă”. Asupra acestui aspect, esențial în cauză, instanța va reveni pe larg în continuare în cuprinsul prezentei hotărâri.

În legătură cu modalitatea în care inculpații B. și D. și-au exercitat atribuțiile în cadrul comisiei de evaluare, Curtea reține că aceștia au fost acuzați de nerespectarea dispozițiilor art.2, art.51 și art.68 lit.c din Legea nr.212/2002 (în realitate art.2, art.51 și art.68 lit.c din OUG nr.60/2001, aprobată prin Legea nr.212/2002) și respectiv art.24 lit. e pct. VIII și lit. f din HG nr.461/2001.

Art.2 din OUG nr.60/2001 menționat mai sus stabilește principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică, menționându-se la lit. b (invocată de acuzare) că unul dintre aceste principii este „eficiența utilizării fondurilor publice, respectiv folosirea sistemului concurențial și a criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achiziție publică”. Fiind vorba de un principiu, acesta reprezintă o idee fundamentală pentru realizarea căreia sunt stabilite reguli specifice, respectiv obligații în sarcina fiecărui participant la o astfel de procedură.

Pe cale de consecință, trebuie stabilit dacă a fost încălcată vreuna dintre aceste obligații legale concrete prevăzute prin lege, principiul amintit nestabilind, prin el însuși, astfel de obligații.

Cu privire la dispozițiile art.51 din OUG nr.60/2001, Curtea constată că, potrivit alin.1, comisia de evaluare era răspunzătoare de următoarele activități: verificarea eligibilității, înregistrării și îndeplinirii de către ofertanți a criteriilor referitoare la capacitatea tehnică și economico-financiară, deschiderea, examinarea și evaluarea ofertelor și respectiv stabilirea ofertei câștigătoare, iar ulterior autoritatea contractantă, iar nu comisia de evaluare, avea dreptul, recunoscut de art.68 lit.c din același act normativ, de a anula aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publică, în cazul când „au fost prezentate numai oferte necorespunzătoare”, respectiv oferte care conțineau în propunerea financiară „prețuri care par în mod evident a nu fi rezultatul liberei concurențe și care nu pot fi temeinic justificate”.

În legătură cu atribuțiile ce reveneau membrilor comisiei de evaluare, Curtea constată în fapt că, pe baza documentelor prezentate de . (care a prezentat ofertă pentru același tip de produs cu cel adjudecat în final în favoarea .), această societate nu îndeplinea condițiile de eligibilitate prevăzute la pct.B.1.2 din documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse contraceptive (filele 38-39, vol.I, d.u.p.), întrucât a depus certificate constatatoare privind îndeplinirea obligațiilor exigibile de plată a impozitelor și taxelor, a căror valabilitate era expirată la data înaintării ofertei, 17 octombrie 2002 (a se vedea în acest sens mențiunile necontestate din raportul de constatare întocmit în faza de urmărire penală – fila 107 vol. I dup), ceea ce ar fi trebuit să conducă, chiar din prima etapă, la excluderea societății respective, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.35 alin.1 și 2 din HG nr.461/2001, fără a mai fi analizate cerințele minimale privind capacitatea tehnică, după cum, prin încălcarea îndatorii impuse de dispozițiile legale anterior menționate, au procedat membrii comisiei de evaluare.

Această împrejurare nu ar fi determinat însă obligația de repetare a procedurii de licitație deschisă, chiar dacă, în urma excluderii societății respective, ar fi rămas un singur ofertant (.), întrucât art.26 alin.2 din OUG nr.60/2001 prevedea o astfel de obligație numai în situația în care numărul furnizorilor care au depus oferte era mai mic de 2 ani, fără a distinge după cum aceștia îndeplineau sau nu condițiile de eligibilitate (primele care trebuiau analizate, conform art.35 alin.1 din HG nr.461/2001). Or, dacă legea în vigoare la acel moment nu făcea nicio distincție sub acest aspect, în interpretarea acesteia nu se poate susține în mod legitim că declararea drept calificat, în urma verificării condițiilor de eligibilitate, a unui singur ofertant ar fi trebuit să conducă la reluarea procedurii.

Pe de altă parte, Curtea constată că . îndeplinea condițiile de eligibilitate pentru a fi declarată calificată, după cum se acceptă chiar în actul de sesizare (pagina 49 din rechizitoriu), concluziile în sens contrar din raportul de constatare întocmit în faza de urmărire penală (fl. 108, vol. I dup) fiind eronate, întrucât certificatul de atestare fiscală nr.6385/08.10.2002 eliberat de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj (fl. 10 vol. III dup), folosit în cadrul procedurii de licitație de către societatea respectivă și singurul cunoscut de către membrii comisiei de evaluare, menționa că aceasta nu figurează în evidențe cu obligații de plată către buget, chiar dacă, ulterior, însă abia în cursul cercetărilor, prin adresa nr._/28.09.2006, aceeași instituție a susținut că debitul înregistrat la data de 17 octombrie 2002 ar fi fost de 1.471 RON (fl. 7, vol. III, dup)

Curtea mai constată că, în faza a doua a procedurii, care presupunea examinarea documentelor referitoare la îndeplinirea cerințelor minimale privind capacitatea tehnică, conform art.35 alin.2 din HG nr.461/2001, comisia de evaluare a hotărât în mod corect excluderea produsului ofertat de ., întrucât aceasta nu a fost în măsură să prezinte autorizarea de punere pe piață a acelui produs, cerință impusă în mod explicit în caietul de sarcini, la pct. A (fl. 56 vol. I dup), în același sens fiind și prevederile imperative ale art. 4 și 18 lit.e din Legea nr.176/2000 (privind dispozitivele medicale), potrivit cărora dispozitivele medicale – în categoria cărora sunt incluse și produsele de control al concepției, potrivit art.2 lit.a din aceeași lege – pot fi puse pe piață numai dacă sunt certificate și înregistrate de către un organism public, în condițiile legii. Singurul document prezentat de societatea respectivă a fost o autorizație emisă de ., în calitate de importator al produsului cu denumirea comercială „sterilete Cooper-T”, prin care era autorizată să-l livreze (fl. 145 vol. I dup).

Mai mult, depășind chiar obligațiile ce-i reveneau, inculpatul B. R. V. a solicitat organismului public competent informații despre eliberarea autorizării de punere pe piață pentru produsul contraceptiv importat de către . și ofertat în procedura de licitație de către . (care oferise un preț unitar mai mic decât cel licitat de ., respectiv 125.000 ROL, fără TVA), după cum rezultă nu numai din declarația directorului de la acea dată al organismului anterior menționat, martorul N. V. (fl. 504-505 vol. II dosar inst.), dar și din înscrisurile înaintate Curții de către acel organism (fl. 560-562 vol. II dosar inst.). Astfel, potrivit înscrisurilor comunicate, cererea . de autorizare a produsului respectiv a fost înregistrată sub nr.3686, la data de 18 octombrie 2002 (cu 3 zile înainte de deschidere a ofertelor) și avea termen fixat pentru emiterea certificatului de conformitate abia la data de 12 mai 2003. De asemenea, la nr.3761 din data de 22 octombrie 2002 (prin urmare, după deschiderea ofertelor și înainte de hotărârea asupra adjudecării produsului), în registrul de intrări-ieșiri al S.V.I.A.M. (O.T.D.M.), figurează mențiunea „adresă informare ref. STERILETE”, posibil la o solicitare primită telefonic (conform precizărilor din adresa înaintată Curții), transmisă „către MSF – cons. pers ministru”, calitate pe care inculpatul B. R. V. o avea la acea dată. În același timp, M. Sănătății a înaintat Curții (fl. 609-611 vol. II dosar inst.), din arhiva proprie, copie de pe adresa S.V.I.A.M. nr.3761/22.10.2002, prin care se comunicau ministerului, în atenția inculpatului B. R. V., datele anterior menționate, precum și copie de pe adresa nr.3686/18.10.2002, prin care S.V.I.A.M. comunica . avizul său de principiu pentru participarea la licitația în cauză, însă cu mențiunea că, în situația câștigării licitației, contractul nu se va putea încheia decât după prezentarea certificatului de înregistrare, a cărui eliberare fusese stabilită însă, conform celor anterior menționate, la data de 12 mai 2003.

Demersul – dovedit mai presus de orice îndoială – al inculpatului B. R. V., de verificare a îndeplinirii de către produsul ofertat la un preț mai mic de . a cerințelor minimale privind capacitatea tehnică, infirmă ipoteza acțiunii concertate a acestuia în sensul desemnării ca și câștigător la societății inculpatului V., întrucât, în caz contrar, în mod firesc, un asemenea demers ar fi lipsit, cu atât mai mult cu cât el nu îi era impus prin vreo dispoziție legală.

Cu privire la dispozițiile art.68 lit. c din OUG nr.60/2001, Curtea constată că, deși nu intra în sfera atribuțiilor legale ale comisiei de evaluare, ci ale autorității contractante, admițând însă posibilitatea formulării unei propuneri în acest sens către ministru, anularea procedurii de achiziție publică ar fi fost posibilă doar dacă s-ar fi prezentatnumai oferte necorespunzătoare, conținând prețuri stabilite în afara liberei concurențe și nejustificate în mod temeinic.

Folosirea adverbului „numai” indică faptul că analizarea acestei cerințe trebuia să se realizeze în ansamblul tuturor ofertelor formulate pentru un anumit produs, indiferent dacă societățile care le-au prezentat au fost declarate excluse sau calificate (deoarece legea nu distinge), iar nu doar a uneia singure, astfel că prețul la care s-a licitat produsul adjudecat în favoarea . nu poate fi apreciat drept necorespunzător din această perspectivă, câtă vreme prețul oferit de societatea concurentă, ., era mai mic, dar nu a putut fi acceptat, întrucât produsul nu îndeplinea cerințele minimale tehnice.

În plus, în condițiile în care nu exista obligația unei verificări anterioare a prețului pe piața liberă după cum nu se poate susține că ar fi fost de notorietate că prețul propus este prea mare – chiar acuzarea susținând diferențele mari de prețuri existente pe piață, fiind depuse la dosar și înscrisuri atestând un preț de comercializarea apropiat de cel la care s-a realizat atribuirea contractului, nu se poate reține că vreunul dintre membrii comisiei ar fi cunoscut că este vorba de o ofertă necorespunzătoare, în sensul că prețul propus este nejustificat.

În același context, Curtea subliniază și faptul că, în procedura de licitație deschisă, potrivit art.56 alin.1 din OUG nr.60/2001, comisia de evaluare avea obligația de a solicita detalii și precizări cu privire la ofertă, precum și de a verifica răspunsurile care justificau prețul ofertat, numai în situația în care oferta avea „un preț aparent neobișnuit de scăzut în raport cu ceea ce urma să fie furnizat”, situație care nu se regăsește în speță, prețul la care a fost adjudecat produsul fiind mai mare decât cel oferit de cealaltă societate participantă descalificată.

Se poate într-adevăr reține în cazul de față încălcarea de către inculpatul B. R. V. a dispozițiilor art.24 lit.f din HG nr.461/2001 cu ref. la art.51 alin.1 din OUG nr.60/2001, întrucât acesta a procedat, în mod nelegal, în calitate de președinte al comisiei de evaluare, la comunicarea către toți participanții la licitație a rezultatului aplicării procedurii de achiziție publică (fl. 262-269 vol. II, d.u.p.), în condițiile în care această atribuție îi revenea în exclusivitate autorității contractante. Această încălcare nu a produs însă vreo vătămare, nici societăților participante (câștigătoare sau nu), care nu au contestat modul de comunicare și nu au invocat suferirea unui prejudiciu de pe urma acestui fapt și nici autorității contractante.

Pe cale de consecință, Curtea constată că nu se poate reține în sarcina inculpaților B. și D. încălcarea vreunei dispoziții legale, și, pe cale de consecință, a vreunei obligații dintre cele care le reveneau în calitate de membrii ai comisiei de evaluare a ofertelor.

Cu referire la acuzația vizând producerea unui prejudiciu raportat la prețul ridicat pentru produsul în discuție la care s-a realizat atribuirea contractului, Curtea constată că în cursul urmăririi penale a fost întocmit un raport de constatare de specialiști din cadrul DNA (fl. 88 și urm. vol. I dup) în cuprinsul căruia s-a răspuns și obiectivului stabilit de procuror privind producerea sau nu a unui prejudiciu. Specialiștii au estimat un prejudiciu pornind de la prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică din anul 2002, stabilit de M. Sănătății pentru produse comparabile cu cele achiziționate în anul 2002 de la firma VODIMEIDCOR, respectiv suma de 90.678 lei inclusiv TVA. Prin urmare, s-a avut în vedere diferența dintre prețul achitat către V. – 7._ ROL și cel care ar fi fost plătit în situația în care produsul ar fi fost achiziționat direct din rețeaua farmaceutică – respectiv 1._ ROL, rezultând 5._ ROL.

Prețul la care specialiștii s-au raportat a avut la bază informațiile comunicate de către Direcția Generală Buget și Credite Externe a Ministerului Sănătății în documentul denumit „Situație comparativă privind prețurile de achiziție a contraceptivelor achiziționate în anul 2002 prin licitație națională organizată de M. Sănătății și Familiei și prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică”, semnat de martora B. C., în calitate de director general al direcției respective (fl. 179-180, vol. I și 15-16, vol. I dup), document în care se consemnează că prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică (nu se precizează al cărui produs) este de 90.678,00 ROL cu TVA.

Cu ocazia primului ciclu de judecată instanța a efectuat ample demersuri pentru a verifica modalitatea în care a fost stabilit acest preț de achiziție pentru anul 2002.

Astfel, a fost audiată persoana care apare în calitate de semnatar a adresei menționate mai sus, respectiv numita B. R. C. M. (fl. 634 vol. II dosar inst. inițial), care a deținut calitatea de director general al Direcției Buget și Credite Externe. Aceasta a declarat că, primind o adresă din partea Secretariatului General al ministerului prin care se solicita întocmirea unui act privitor la diferența dintre prețul de adjudecare a produsului în cauză cu ocazia licitației din anul 2002 și prețul practicat în farmaciile cu regim deschis, a repartizat lucrarea respectivă martorei Ț. M. E.. Martora a mai declarat că direcția pe care o conducea „nu deținea o bază de date privind prețurile practicate în farmacii”, însă a dat curs adresei primite de la Secretariatul General al ministerului, întrucât în aceasta era stabilit un termen pentru răspuns, „deși, probabil, că o soluție ar fi fost aceea de a o trimite Direcției Farmaceutice, ce deținea informații de genul celor solicitate”. În plus, martora a precizat că nu își amintește să fi discutat cu Ț. M. E. despre modalitatea în care aceasta a ajuns la constatările menționate în respectiva situație, preluând-o și semnând-o ca atare.

La rândul său, martora Ț. M. E., persoana care întocmit în fapt nota în discuție (fl. 635 vol. II dosar inst. inițial) a declarat că i-a fost repartizată o lucrare, constând într-o adresă emisă de Secretariatul General al ministerului, prin care se solicita stabilirea prejudiciului cauzat în urma unei licitații, la acea adresă fiind anexată însă și o altă adresă provenind cu certitudine „de la o structură din afara ministerului” (martora nu și-a amintit cine era emitentul ei), în care „erau menționate prețurile practicate în rețeaua farmaceutică”. Martora a precizat că în mod concret nu a făcut altceva decât să preia prețurile indicate în acea adresă și să le treacă în actul pe care l-a redactat, presupunând că, fiindu-i comunicate pe cale oficială, acestea erau corecte. Martora a mai declarat că nu avea nici o informație în legătură cu acele prețuri și nu a efectuat verificări sub acest aspect nici la Direcția Farmaceutică, nici la altă structură din cadrul ministerului. De asemenea, martora a confirmat și ea că direcția la care lucra nu deținea o bază de date cu privire la prețurile din rețeaua farmaceutică.

În raport de aceste declarații, rezultă că adresa comunicată de M. Sănătății și care a fost avută în vedere de specialiștii DNA la calcularea prejudiciului a pornit de la o valoare stabilită fără nici o verificare de către persoanele care au întocmit adresa respectivă, mai mult acestea raportându-se la o anexă în care erau indicat deja un preț pentru vânzarea produsului în rețeaua farmaceutică.

De altfel, în cursul judecății în prim ciclu procesual, au fost solicitate explicații Ministerului Sănătății, acesta comunicând la dosar informațiile obținute de la direcțiile din subordine (fl. 243 și urm. vol. III dosar inst. inițial)

Astfel, răspunzând cererii efectuate din oficiu de către Curte prin care se solicita comunicarea datelor deținute cu privire la prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică, în anul 2002, pentru dispozitivele contraceptive intrauterine (în general și a celor de tip Copper T 380A, în particular) și a documentelor în baza cărora a fost întocmită „situația comparativă” anterior menționată, direcțiile de specialitate ale Ministerului Sănătății au comunicat următoarele:

Direcția Generală Buget și Credite Externe a precizat, sub primul aspect, că nu deține, pentru anul 2002, date despre prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică sau despre calcularea unui preț unitar de achiziție a dispozitivelor contraceptive intrauterine tip Copper T 380A și respectiv tip Copper T, iar, sub al doilea aspect, că această direcție a întocmit „situația comparativă” în urma solicitării nr._/07.12.2004 a Secretariatului General al ministerului, care făcea referire la adresa D.G.P.M.B. nr._/07.12.2004, efectuând „doar un calcul matematic pentru a compara prețurile de achiziție a contraceptivelor achiziționate în anul 2002 prin licitația națională organizată de MSF și prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică, prețuri preluate din adresa DGPMB nr._/07.12.2004.

Direcția Generală Strategii și Politica Medicamentului a precizat că nu deține date referitoare la prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică pentru dispozitivele contraceptive intrauterine, iar potrivit HG nr.22/2001 (pentru organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății și Familiei), în anul 2002, „nu se calculau prețuri pentru dispozitivele medicale la nivelul ministerului” (fl. 245, vol. III).

Direcția Generală Sănătate Publică, Asistență Medicală și Programe a comunicat că nu deține documente oficiale cu privire la prețul de achiziție a dispozitivelor contraceptive intrauterine din rețeaua farmaceutică în anul 2002 și nici cu privire la metodologia de stabilire a unui preț unitar de achiziție a acestora din rețeaua farmaceutică în aceeași perioadă (fila 246, vol.III), precizând totodată că atribuțiile din domeniul dispozitivelor medicale sunt în responsabilitatea Direcției pentru Infrastructură Sanitară, Logistică și Dispozitive Medicale, care a precizat însă, la rândul său, că nu deține datele solicitate (fl. 248, vol. III), în același sens răspunzând și Direcția Control (fl. 247, vol. III).

În raport de aceste relații Curtea constată că în cursul anului 2002, la nivelul Ministerului Sănătății, nu exista un preț oficial de achiziție pentru un anumit produs care să poată fi privit ca preț de referință. De asemenea, raportat la lămuririle oferite de martore în faza de judecată cu privire la modalitatea în care au ajuns la stabilirea prețului de achiziție din rețeaua farmaceutică, este evident că adresa emisă de acestea și anexată raportului de constatare nu poate constitui un temei al calculului unui eventual prejudiciu, martorele doar preluând valori cuprinse în anexa atașată adresei prin care se solicita calculul acestui prejudiciu.

La dosar a fost depusă și adresa D.G.P.M.B. nr._/07.12.2004 (fl. 499 vol. II dosar inst. inițial) în care se face referire la faptul că prețul unui dispozitiv identic (dispozitiv intrauterin model COOPER T 380A) livrat în rețeaua farmaceutică era de 76.200 ROL fără TVA.

Prin comparație simplă rezultă că prețul de 90.678 ROL este, de fapt, cel indicat mai sus, la care s-a aplicat cota TVA de 19%, confirmându-se astfel susținerile martorelor privind preluarea automată a valorii comunicate, la care au adăugat TVA.

Aceeași valoare apare indicată și în procesul verbal întocmit de către numitul P. E. (în calitatea declarată de consilier în cadrul Direcției de Audit și Control din M. Sănătății), înregistrat la I.S.P.B. sub nr.8079/26.08.2005 (fl. 17-20 vol. II dup.), act despre care s-a stabilit însă că, sub acest aspect, consemnează date ce nu corespund realității, conform ordonanței nr.6355/P/2006 din data de 09 august 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, în care se menționează și declarația sus-numitului în sensul că „prejudiciul nu l-a calculat personal, ci l-a preluat dintr-un alt document, nu a avut nicio contribuție la stabilirea lui și nu a făcut nicio verificare privind prețurile unitare de la data desfășurării licitației” (fl. 39¹⁷-39²⁰, vol. IV dup). De altfel, Direcția de Audit și Control a Ministerului Sănătății a precizat, în adresa nr.EN 8485/04.04.2006, că nu a efectuat în anul 2005 niciun audit referitor la licitația națională pentru achiziția de contraceptive în anul 2002, ci, prin compartimentul de control, doar „unele verificări” solicitate de D.G.P.M.B. (fl. 74 vol. II, dup).

Prin urmare, Curtea va reține că nu se poate primi ca bază a calculării prejudiciului și cu atât mai puțin prelua ca atare, cu valoare certă, prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică calculat de M. Sănătății, prin Direcția Generală Buget și Credite Externe, probele demonstrând că valoarea indicată nu era una oficială, existentă la acel moment în minister, iar cea cuprinsă în adresa anexată raportului de constatare nu a fost stabilită prin adunarea de date de la instituțiile din subordine ci, dimpotrivă, a fost preluată automat dintr-un înscris comunicat chiar de organele de urmărire penală.

În raport de această situație, cu ocazia primului ciclu procesual s-a dispus de instanță întocmirea unui raport de expertiză contabilă judiciară. Acesta a fost încheiat la data de 10.09.2009 și depus la dosarul cauzei (fl. 146 vol. III dosar inst. inițial), concluzia acestui raport fiind că nu s-a constatat producerea unui prejudiciu în urma modului de desfășurare a licitației organizate la data de 21.10.2002 și a încheierii contractului nr. 6225/06.11.2002 între Institutul de Sănătate Publică București și .. În urma recursului exercitat împotriva sentinței pronunțate inițial, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus efectuarea unui supliment al acestui raport de expertiză. Ulterior depunerii acestuia, prin dp. nr. 4118/30.11.2011, ÎCCJ a constatat că există suspiciuni cu privire la obiectivitatea raportului de expertiză contabilă, inclusiv a suplimentului la acest raport efectuat în recurs, situație în care a dispus efectuarea unei noi expertize contabile.

Față de aceasta constatare a ÎCCJ, Curtea constată că raportul de expertiză contabilă menționat mai sus și întocmit cu ocazia judecării cauzei în primul ciclu procesual nu poate fi luat în considerare la soluționarea cauzei.

Urmare a dispozițiilor instanței superioare, în cadrul dosarului_ înregistrat pentru rejudecarea cauzei, Curtea a dispus întocmirea unui nou raport de expertiză contabilă. Astfel, la dosar a fost depus raportul de expertiză contabilă judiciară nr. 2115/12.11.2013 (fl. 170 vol. II dosar 7330*) care, sub aspectul analizat, respectiv al existenței sau nu a unui prejudiciu, a concluzionat că nu s-a putut stabili un prejudiciu ca urmare a modului de desfășurare a licitației organizate la data de 21.10.2002 și a încheierii contractului nr. 6225/06.11.2002. În fapt, s-a avut în vedere, în esență, că suma totală de achiziție se încadra în cea prevăzută în buget, că nu se poate stabili un preț mediu al dispozitivului comercializat de . farmaceutică, ofertele de preț aflate la dosarul de urmărire penală nefăcând referire, în cele mai multe dintre cazuri, la conținutul de cupru al produsului precum și că în condițiile respectivei proceduri de achiziție publică încheierea contractului s-a făcut după criteriul prețului cel mai scăzut.

Pe cale de consecință, prin raportare la cele două probe cu caracter științific depuse la dosarul cauzei – raportul de constatare întocmit în faza de urmărire penală și raportul de expertiză contabilă, Curtea constată că stabilirea existenței sau nu a unui prejudiciu s-a făcut prin raportare la criterii diferite. Astfel, organele de urmărire penală susțin acuzația privind prejudiciul creat raportând prețul de achiziție de la . valoare apreciată ca reprezentând un preț mediu pentru produse similare existente în rețeaua farmaceutică. Pe de altă parte, expertul contabil dar și inculpații, în apărare, susțin inexistența unui prejudiciu ținând cont de încadrarea în bugetul stabilit de M. Sănătății precum și de faptul că, fiind vorba de o licitație unde criteriul de atribuție era prețul cel scăzut, prețul de pe piața farmaceutică nu prezintă relevanță.

În opinia Curții, în măsura în care prin prejudiciu se are în vedere o pierdere patrimonială – în speță, achiziționarea unui produs la un preț mai mare decât cel care ar fi putut fi obținut, raționamentul utilizat de M. Public este unul corect. Spre exemplu, în condițiile în care . a comercializat produsul la un preț de 29,2 ori mai mare decât cel de import, este evident că în măsura în care M. Sănătății ar fi fost el importatorul direct al produsului ar fi făcut o economie importantă.

Raportarea prejudiciului s-a făcut nu la criteriul exemplificat mai sus de instanță ci la un preț mediu existent în rețeaua farmaceutică. Prețul stabilit prin raportul de constatare a fost însă infirmat, conform celor analizate pe larg în cuprinsul prezentei hotărâri în timp ce prin raportul de expertiză s-a arătat că nu s-ar putea stabili un astfel de preț mediu, neexistând date suficiente în acest sens.

Instanța constată că, într-adevăr, prețurile comunicate de diferite companii farmaceutice sunt foarte diferite. Chiar prin raportul de constatare întocmit de specialiștii DNA se precizează că se constată existența unor diferențe mari între prețurile practicate de furnizorii de dispozitive intrauterine precum și diferențe între denumirile dispozitivelor intrauterine comercializate (în acest sens fl. 122 vol. I dup), fiind exemplificate 7 prețuri, cuprins între valorile de 63.500 ROL fără TVA și 310.068 ROL (fără a se cunoaște dacă include sau nu TVA-ul).

De asemenea, la dosar au fost atașate înscrisuri provenind de la diferite companii farmaceutice cuprinzând prețuri practicate pentru sterilete de tip Cooper T. Astfel, . a comunicat că a început să comercializeze produsul sterilet tip Cooper-T începând cu anul 2004, la un preț de 75.000 ROL (fl. 286 vol. I dup). . (fl. 287 vol. I dup) că în anul 2002, în cadrul activității de distribuție și comerț a comercializat produsul sterilet Cooper TCU la prețul mediu de 93.843 ROL fără TVA iar în cadrul activității de comerț cu amănuntul a practicat un preț mediu de 170.540 ROL fără TVA. Compania Națională „Unifarm” a comunicat (fl. 289 vol. I dup) pentru anul 2002 un preț de vânzare pentru dispozitiv contraceptiv intrauterin Cooper T380A de 252.1000 ROL (fără TVA). Printr-o altă adresă . 2002 SRL a comunicat la rândul ei un preț de comercializare fără TVA de 63.500 ROL în anul 2002 pentru produsul sterilet Cooper T (fl. 314 vol. I dup). De asemenea, societatea MONTERO a comunicat că în anul 2002 a comercializat produsul sterilet T 380A (28 mm) la prețul de 310.068 ROL (fl. 316 vol. I) în timp ce societatea D. IMPORT EXPORT SRL a indicat un preț de vânzare pentru sterile tip Cooper T de 80.900 ROL (fără TVA). O altă societate, respectiv FILDAS TRADIG a comunicat (fl. 319 vol. I dup) un preț pentru produs sterilet TCU 380A de 67.043,60 ROL (cu TVA inclus). Societatea FARMEXIM a indicat un preț mediu pentru sterilet tip Cooper T pentru anul 2002 de 90.700 ROL (fl. 324 vol. I dup).

În faza de judecată atât procurorul cât și inculpatul au depus la rândul lor dovezi privind prețurile de achiziție ale unor produse de tip Cooper T model TCU. Astfel, reprezentantul Ministerului Public a prezentat (fl. 1, 2 vol. IV dosar inst. inițial) bon achiziție produs pentru prețul de 25 lei (250.000 ROL) în timp ce inculpatul B. a depus (fl. 108, 109 vol. IV dosar inst. inițial) copii ale unor bonuri din noiembrie 2009 atestând prețuri cuprinse între 34,20 lei (342.000 ROL) și 45,50 lei (455.000 ROL).

Toate aceste înscrisuri nu conduc decât la certitudinea existenței unor prețuri extrem de variate în cadrul rețelelor farmaceutice pentru produse de genul sterilet tip Cooper T.

Dacă se au în vedere și caracteristicile tehnice ale produsului, respectiv cantitatea de cupru, fiind de preferat un produs cu un conținut cât mai ridicat de cupru care va avea și un preț mai mare, ținând cont și că din înscrisurile comunicate nu reiese în fiecare dintre cazuri această informație, prețul indicat în fiecare dintre adrese apare ca fiind cu atât mai relativ și într-o mai mare marjă de aproximare în raport cu prețul de achiziție al bunului care a făcut obiectul contractului.

Pe cale de consecință, aceste date prezintă un grad mare de relativitate și sunt insuficiente pentru a se ajunge la stabilirea unui preț mediu și, ulterior, a unui prejudiciu prin raportare la acestea.

Însă, chiar și ignorând această situație și calculând un preț mediu pornind de la (cel puțin o parte dintre) prețurile existente la dosar, Curtea consideră că acesta nu ar putea fi luat ca și criteriu pentru stabilirea unui eventual prejudiciu. Chestiunea esențială în acest sens, în opinia instanței, este dacă în condițiile respective – respectiv procedura de achiziție prin licitație publică, exista posibilitatea obținerii acestui preț mediu sau orice alt preț mai mic decât cel stabilit în final. Or, având în vedere că M. Sănătății nu a achiziționat produsul de pe piața farmaceutică și nici direct de la producător ci printr-o procedură care presupunea alegerea celui mai mic preț dintre ofertele valabile – condiție îndeplinită de singura ofertă eligibilă, respectiv cea provenită de la . în care procedura s-a derulat cu respectarea prevederilor legale (aspect dovedit conform celor expuse anterior în cuprinsul prezentei) nu se poate susține că s-ar fi putut obține un preț mai redus decât cel pentru care s-a încheiat contractul.

Pe cale de consecință, Curtea consideră că în condițiile concrete presupuse de achiziționarea prin licitație publică a produsului în discuție, încheierea contractului pentru o valoare care se încadra în limita bugetară stabilită și prin desemnarea ca și câștigătoare a unei oferte care îndeplinea condițiile de eligibilitate și corespundea criteriului prețului celui mai mic nu a produs un prejudiciu Institutului de Sănătate Publică București. Singura situație în care s-ar putea reține un astfel de prejudiciu ar fi ipoteza în care s-ar stabili că membrii comisiei ar fi avut obligația de a consta că prețul este disproporționat de mare în raport cu cel existent pe piața liberă și, în raport de aceasta, ar fi avut obligația legală de a dispune anularea procedurii și reluarea ulterioară, obligație care nu exista raportat la cele expuse anterior în cuprinsul hotărârii.

Cu referire la aspecte subsidiare reținute ca indicii ale caracterului infracțional al acțiunii inculpaților, Curtea va avea în vedere următoarele:

În ceea ce privește reducerea cantității contractate (de la 18.000 la 16.200 de dispozitive intrauterine) – prezentată de procuror, cu privire la inculpatul B. R. V., ca dovadă pentru „ipocrizia și teama eventuală de a nu fi depistat, în condițiile în care diferența de 90% s-a făcut la aceleași prețuri nejustificat de mari” (pagina 50 din rechizitoriu) – Curtea constată, în contra argumentului acuzării, că acea reducere avea un temei legal, chiar în documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse contraceptive prevăzându-se în mod explicit, la pct.F.3, că autoritatea contractantă „își rezervă dreptul de a crește sau de a diminua, în limita procentului maxim de 10%, cantitatea de produse prevăzută inițial în caietul de sarcini, fără nicio schimbare în prețul unitar” (fl. 53 vol. I dup).

Câtă vreme reducerea cantității nu a determinat nicio schimbare în prețul unitar ofertat și s-a încadrat în limita procentului legal convenit, nu se poate susține că inculpatul B. R. V. ar fi încercat, pe această cale, să ascundă valoarea reală de adjudecare a produsului în discuție.

Pe de altă parte, Curtea constată, din declarațiile concordante ale inculpatului B. R. V. (fl. 180, vol. I dosar inst.) și martorilor B. D. (fl. 360, vol. II dosar inst.) și T. M. Nell (fl. 591, vol. II, dosar inst. că reducerea cantităților a fost hotărâtă de către ministru, pentru a se realiza economii la buget, iar, din înscrisul prezentat de către una dintre celelalte societăți în favoarea căreia a fost adjudecat un alt produs licitat în luna octombrie 2002 (prezervative), respectiv ., că o asemenea reducere a operat și în cazul acesteia (fl. 137-139, vol. III dosar inst.), ceea ce demonstrează că diminuarea cantității de dispozitive intrauterine, adjudecate în favoarea ., nu a avut un caracter singular și nici discreționar.

În ceea ce privește implicarea inculpatului B. R. V. în încheierea contractului de furnizare de produse nr.6225/06.11.2002, privind dispozitivele intrauterine adjudecate în favoarea ., Curtea constată următoarele:

Semnarea de către inculpat a adresei înregistrate la I.S.P.B. sub nr.6233/06.11.2002 (fl. 143, vol. I dup) – prin care se solicita încheierea, la data de 06 noiembrie 2002, ora 12⁰⁰, a tuturor contractelor de achiziție cu societățile declarate câștigătoare în urma licitației – s-a făcut cu încălcarea prevederilor din documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse contraceptive, în cuprinsul căreia se menționa, la pct.F.6, că încheierea contractelor respective trebuia să se realizeze în perioada de valabilitate a ofertelor (45 zile), dar nu mai devreme de 15 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii de licitație deschisă (fl. 54 vol. I dup), această prevedere reluând întocmai dispoziția pct.F.6 din Anexa nr.1 la Ordinul nr.1012/2001 al Ministerului Finanțelor Publice.

Or, în speță, comunicarea rezultatului aplicării procedurii de licitație către firmele participante s-a realizat la data de 24 octombrie 2002 (fl. 262-269, vol. II dup), astfel că, la data de 06 noiembrie 2002, nu era împlinit termenul legal de 15 zile.

În ceea ce privește însă condițiile propriu-zise în care s-a realizat încheierea contractului în discuție, Curtea constată, contrar susținerilor acuzării, că nu există elemente de nelegalitate.

Astfel, în absența din unitate a titularilor posturilor de director și director adjunct economic, martorii L. O. și M. E. O., aspect recunoscut de aceștia (fl. 377 și 380, vol.II dosar inst.), acel contract a fost încheiat, din partea I.S.P.B., de către persoanele împuternicite în mod legal cu drept de semnătură în locul lor, conform Deciziei nr.100/02.12.1999 (fl. 311, vol.II dup), respectiv de către martorii F. V. și P. E. C..

Probatoriul administrat nu a relevat vicierea consimțământului celor doi semnatari ai contractului prin acte de amenințare proferate la adresa lor de către inculpatul B. R. V., care să fi fost determinante în încheierea contractului, după cum s-a susținut de către acuzare.

Astfel, sub acest aspect, martorul F. V. a declarat în cursul cercetării judecătorești că nu a avut nicio suspiciune asupra legalității contractului, că refuzul său inițial de a-l semna a fost determinat exclusiv de împrejurarea că, până la acel moment, nu mai îndeplinise în locul titularului postului de director – care urma să revină în institut a doua zi – decât acte privind cheltuieli curente, iar nicidecum perfectarea de contracte cu o valoare atât de mare, că, deși i s-a spus de către persoanele venite din partea ministerului (între care și inculpatul B. R. V.) că, în cazul în care se opune la încheierea contractului, va suporta „urmări” neprecizate, cu privire la care el doar a presupus că s-ar putea referi la primirea ordinului de pensionare, iar nu la alte consecințe, nu s-a simțit afectat de afirmația respectivă și că, independent de aceasta, ar fi semnat totuși contractul în baza unor „argumente forte” în opinia sa, respectiv faptul că, în cursul unor convorbiri telefonice, atât ministrul, cât și directorul pe care îl înlocuia i-au spus că trebuie să semneze contractul în acea zi (fl. 244-245, vol. I dosar inst.).

Cu privire la afirmațiile martorului anterior menționat, Curtea constată că referirea la convorbirea telefonică pe care ar fi avut-o cu ministrul nu este susținută probator, martora B. D. negând existența unei astfel de convorbiri și chiar precizând că nu îl cunoștea pe martorul F. V. (fl. 359, verso, dosar inst.), iar acesta însuși declarând că „nu poate fi sigur 100%” că a vorbit cu ministrul.

La rândul său, martora P. C. E. a declarat că asupra sa nu s-au exercitat presiuni sau proferat amenințări, cei doi reprezentanți veniți din partea ministerului (între care și inculpatul B. R. V.) afirmând doar că îl vor informa pe ministru despre cele întâmplate la institut „pentru a lua măsuri”, că, prin intermediul martorei I. D. (și ea angajată a institutului), care a discutat la telefon cu directorul adjunct economic M. E. O., li s-a comunicat la un moment dat de către acesta, ei și martorului F. V., că pot semna contractul.

Sub același aspect, Curtea remarcă și faptul că, deși au susținut varianta acuzării, în sensul încheierii sub presiune a contractului respectiv, niciunul dintre titularii lipsă ai posturilor de director și director adjunct economic (martorii L. O. și M. E. O.) nu a întreprins în concret vreun demers în vederea anulării acelui contract, cu toate că, în condițiile în care ar fi constatat într-adevăr elemente de nelegalitate în perfectarea lui, intra în sfera atribuțiilor lor de serviciu să ceară desființarea acestuia.

În ceea ce privește împrejurările că documentația depusă de . în vederea participării la licitație și exemplarul doi sigilat al ofertei acestei societăți nu au mai fost găsite în arhiva Ministerului Sănătății și respectiv că nici propunerea tehnică și cea financiară a societății respective nu au putut fi identificate în arhiva I.S.P.B, Curtea constată că nu există nicio probă care să confirme că vreunul dintre inculpați ar fi fost implicat în dispariția acestor înscrisuri.

Prin urmare, Curtea reține că toate aceste susțineri ale acuzării nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, astfel cum s-a analizat mai sus, neputând fi avute în vedere la soluționarea cauzei și nu pot fi reținute ca o probă sau măcar indiciu al vinovăției inculpaților cu privire la faptele deduse judecății.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, Curtea a avut în vedere că de la momentul faptelor reținute în actul de sesizare și până la judecarea cauzei a avut loc o succesiune de legi penale în timp, fiind necesar a se stabili care dintre acestea este mai favorabilă inculpaților conform art. 5 Cp. În același timp însă, având în vedere că anterior datei de 01.02.2014, cu ocazia judecării cauzei în primul și al doilea ciclu procesual, au fost formulate mai multe cereri privind schimbarea încadrării juridice a faptelor, Curtea a considerat că se impune, cu prioritate, stabilirea încadrării corecte conform vechilor dispoziții penale – cele avute în vedere la încadrarea dată faptelor prin rechizitoriu, urmând ca apoi să se stabilească corespondența cu încadrarea juridică a acelorași fapte conform Noului Cod penal.

Astfel, cu referire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește fapta de luare de mită reținută în sarcina inculpatului B. R. V. prev. de art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 254 al. 1 Cp (în opinia instanței corectă fiind reținerea art. 254 al. 1 Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2002), s-a solicit de reprezentantul Ministerului Public reținerea în încadrarea faptei și a alineatului 2 al art. 254 Cp.

Alineatul 2 prevede ca și cauză de agravare a răspunderii penale săvârșirea faptei de un funcționar cu atribuții de control. Este adevărat că la data faptelor inculpatul B. era încadrat în funcția de consilier personal la Cabinetul demnitarului (ministru) pe probleme de control, în acest sens existând ordinul ministrului nr. 581/25.10.2001 (fl. 249 vol. II dup), completat cu ordinul nr. 223/22.10.2002 (fl. 250 vol. II dup).

În același timp însă Curtea reține că atribuțiile exercitate în cadrul comisiei de evaluare a ofertelor nu au legătură cu atribuțiile care derivau din calitatea sa de funcționar cu atribuții de control menționată în ordinele de mai sus. Inculpatul a fost numit în această comisie printr-un ordin distinct, respectiv ordinul nr. 802/16.10.2002 (fl. 239 vol. II dup), împreună cu alte două persoane, atribuțiile tuturor acestor persoane fiind identice și nepresupunând în cazul nici uneia efectuarea unui control în sensul folosit de art. 254 al. 2 Cp. În exercitarea atribuțiilor sale în calitate de președinte al comisiei de evaluare a ofertelor inculpatul nu avea un drept de control nici asupra celorlalți membrii ai comisiei și nici în raport cu societățile implicate în procedura de achiziție.

Față de acestea, Curtea consideră că în mod corect nu s-a reținut în încadrarea faptei și alineatul 2 iar cererea de schimbare a încadrării juridice a acestei este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

De asemenea, cu privire la același inculpat, s-a solicitat de procuror reținerea în încadrarea juridică dată faptei de abuz în serviciu prin rechizitoriu prevederile art. 17 lit. d din Legea 78/2000 (în vigoare anterior datei de 01.02.2014).

Acest text de lege definește ca fiind infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție, printre altele abuzul în serviciu contra intereselor publice, săvârșit în realizarea scopului urmărit printr-o infracțiune prevăzută în secțiunile a 2-a și a 3-a, secțiunea a 2-a cuprinzând și infracțiunea de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B..

În raport de acestea, acuzația de abuz în serviciu fiind formulată în legătură cu infracțiunea de luare de mită, sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea în încadrarea faptei a dispozițiilor art. 17 lit. d din Legea 78/2000 astfel că urmează a se admite schimbarea de încadrare juridică a acestei fapte reținute în sarcina inculpatului B..

Aceleași considerente sunt valabile și în cazul inculpatei D. D., acuzată de asemenea atât de luare de mită cât și abuz în serviciu în legătură cu această faptă, motiv pentru Curtea va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de M. Public și va reține art. 17 lit. d din Legea 78/2000 cu privire la infracțiunea prev. de art. 248 rap. la art. 248¹ Cp.

În ceea ce-l privește pe inculpatul V. C. S. s-a solicitat de M. Public reținerea în încadrarea faptei prev. de art. 6 din Legea 78/2000 rap. la art. 255 Cp (în fapt, art. 255 Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000) săvârșită în raport cu inculpatul B. a dispozițiilor art. 7 al. 2 din Legea 78/2000.

Textul amintit prevede că fapta de dare de mită săvârșită față de una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) sau față de un funcționar cu atribuții de control se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 din Codul penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani, schimbarea de încadrare juridică fiind solicitată în legătură cu cererea formulată cu referire la inculpatul B. vizând reținerea calității sale de funcționat cu atribuții de control. Având în vedere că instanța a apreciat că nu se poate reține această calitate a inculpatului în raport cu faptele deduse judecății, pe cale de consecință în cazul inculpatului V. nu sunt incidente dispozițiile art. 7 al. 2 din Legea 78/2000, urmând astfel ca cererea de schimbare a încadrării juridice cu acest obiect să fie respinsă ca neîntemeiată.

De asemenea, s-a solicitat de M. Public reținerea cu privire la infracțiunea prev. de art. 290 Cp (fapta din dec. 2002, respectiv în legătură cu contractul de asistență juridică încheiat cu inculpata D.) a dispozițiilor art. 17 lit. c din Legea 78/2000 care prevăd ca reprezentând infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;

Ținând cont că prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că ar fi falsificat contractul de asistență juridică pentru a disimula sumele de bani date cu titlu de mită inculpatului B., se constată că se susține că infracțiunea de fals ar fi fost realizată în scopul de a ascunde comiterea unei infracțiuni – dare de mită, prevăzută de secțiunea a 2-a a legii, astfel că textul legal amintit mai sus ar fi trebuit reținut în încadrarea faptei.

Pe cale de consecință, Curtea va admite schimbarea de încadrare juridică a acestei fapte, reținând pe lângă dispozițiile art. 290 Cp și prevederile art. 17 lit. c din Legea 78/2000.

Inculpatul V. C. S., prin apărător ales, a formulat la rândul său cerere de schimbare a încadrării juridice cu privire la infracțiunea de spălare de bani, susținând că ar trebui reținute dispozițiile art. 23 lit. b din Legea 21/1999 și nu cele ale Legii 656/2002.

Cu privire la această susținere, Curtea va avea în vedere că Legea 656/2002 privind prevenirea spălării banilor a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 12.12.2002. În conformitate cu prevederile art. 10 din Legea 24/2000 (în forma în vigoare în decembrie 2000), legea a intrat în vigoare la aceeași dată a publicării, când a fost abrogat actul normativ aplicabil anterior în materie, respectiv Legea 21/1999.

Curtea va avea în vedere faptul că în sarcina inculpatului V., cu privire la această faptă, se reține că ar consta în ascunderea adevăratei naturi a sumei de_ ROL oferită inculpatului B. R. V. cu titlu de mită prin întocmirea în fals a contractului de asistență juridică numărul_/04.12.2002. Prin urmare, rezultă cu claritate intenția procurorului de a dispune trimiterea în judecată cu privire la această unică acțiune – întocmirea în fals a contractului de asistență juridică, nefăcând referire și la întocmirea de documente comerciale și fiscale (respectiv chitanțe), acțiuni care s-ar fi realizat după data de 04.12.2002 până la data de 31.01.2003. Având în vedere că în cazul inculpatei D. s-au reținut expres atât întocmirea contractului de asistență juridică cât și întocmirea acestor chitanțe – împrejurări în raport de care s-a considerat că este vorba de o infracțiune continuată, dacă s-ar fi intenționat același lucru și în cazul inculpatului V. este evident că procurorul ar fi procedat în aceeași modalitate.

În plus, în opinia Curții, nu s-ar putea reține faptul că aceste acțiuni ar fi descrise în cuprinsul rechizitoriului astfel că instanța le-ar putea avea în vedere la soluționarea cauzei. Ținând cont că, după cum însuși procurorul reține în cazul inculpatei D., ar fi vorba de acte materiale distincte care fac parte din conținutul aceleiași infracțiuni continuate de spălare de bani, pentru a putea fi reținute în sarcina inculpatului, instanța ar trebui să procedeze la extinderea acțiunii penale pentru aceste alte acte materiale, astfel cum prevedea art. 335 al. 1 Codul de procedură penală din 1968, urmând a se face și aplicarea dispozițiilor privind schimbarea încadrării juridice conform art. 335 al. 3 rap. la art. 334 din acest act normativ. Or, în prezent, Noul Cod de procedură penală nu mai recunoaște posibilitatea instanței de judecată de a proceda la extinderea acțiunii penale.

Prin urmare, Curtea constată că sesizarea instanței a vizat un singur act material, respectiv cel din data de 04.12.2002, infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului nu este una continuată – niciodată în vreun ciclu procesual nefiind formulate cereri privind reținerea incidenței dispozițiilor art. 41 al. 2 Cp sau extinderea acțiunii penale, prin urmare neputându-se susține că este vorba de o activitate infracțională care să se fi epuizat după data de 12.12.2002, data intrării în vigoare a Legii 656/2002.

Față de acestea, în mod corect s-a invocat de apărătorul inculpatului V. că legea sub imperiul căreia s-ar fi săvârșit presupusa faptă este Legea 21/1999 și nu Legea 656/2002, astfel că va admite cererea formulată de acesta privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.23 lit. b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.17 lit. e din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 alin.1 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit. e din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 alin.1 Cp - cu aplic. art.13 Cp față de împrejurarea că legea anterioară incrimina faptele în discuție numai în situația în care banii, bunurile sau alte valori proveneau dintr-o categorie limitată de alte infracțiuni (iar nu din orice altă infracțiune, după cum prevede în prezent art.23 lit. b din Legea nr.656/2002), având astfel, cel puțin teoretic, un caracter mai favorabil.

Cu referire la inculpata D. I. A., pentru aceleași considerente ca cele reținute în cazul inculpatului V. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cp, instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de M. Public și va reține în încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 17 lit. c din Legea 78/2000.

În ceea ce privește fapta de spălare de bani, apărătorul inculpatei a solicitat și în cazul acesteia reținerea Legii 21/1999 precum și înlăturarea prevederilor art. 41 al. 2 Cp cu motivarea că acțiunile despre care se susține că ar fi derulate ulterior încheierii contractului de asistență juridică, respectiv virarea banilor sau emiterea chitanțelor atestând primirea acestora nu au relevanță penală, infracțiunea fiind una care s-a consumat instantaneu.

Curtea va avea în vedere că infracțiunea continuată presupune, conform art. 41 al. 2 Cp, săvârșirea de către o persoană, la diferite intervale de timp de acțiuni care, fiecare în parte, realizează conținutul aceleiași infracțiuni, acestea fiind legate prin unitatea de rezoluție infracțională. În speță, în sarcina inculpatei, se reține săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, respectiv ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței…bunurilor (în speță sume de bani), cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni. Or, după cum a arătat și apărătorul, această disimulare s-a realizat prin încheierea contractului de asistență juridică prin care, conform susținerilor din rechizitoriu, s-a creat aparența că sumele de bani transmise de la inculpatul V. la inculpata D. (și de aici la inculpatul B.) reprezintă contravaloarea serviciilor de consultanță juridică acordate de inculpată. Eliberarea ulterioară, la diferite intervale de timp, a unor chitanțe prin care se atestă primirea unor sume de bani nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare de bani, un astfel de act nefiind suficient prin el însuși pentru disimularea provenienței sumei de bani, în lipsa contractului de asistență juridică.

Într-o astfel de situație, Curtea împărtășește opinia apărătorului că nu este vorba de o infracțiune continuată, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 41 al. 2 Cp, infracțiunea fiind una simplă și consumându-se la momentul încheierii contractului de asistență juridică, respectiv data de 04.12.2002.

Pe cale de consecință, reținând și cele expuse în cazul inculpatului V. cu privire la legea penală aplicabilă, va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de apărătorul inculpatei și va schimba încadrarea faptei reținute în sarcina acesteia din infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art. 254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 Cp în infracțiunea prevăzută de art.23 lit. b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit. e din Legea nr.78/2000 rap. la art. 254 alin.1

În ceea ce privește legea penală aplicabilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, ținând cont că vor fi pronunțate soluții de achitare, Curtea constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 NCP privind legea penală mai favorabilă urmând a da eficiență principiului activității legii penale și a face aplicarea legii penale în vigoare la data pronunțării prezentei.

Astfel, în drept, Curtea reține următoarele:

- Cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu (reținute în sarcina inculpaților B. și D.) Curtea constată că acestea ar consta, în fapt, în îndeplinirea defectuoasă (concretizată în încălcarea dispozițiilor art. 2 din Legea 212/2002, art. 68 lit. c și art. 51 din Legea 212/_ și art. 24 lit. e pct. 8 din HG 461/2002) și, respectiv, neîndeplinirea (rezultată din încălcarea dispozițiilor art. 24 lit. f din HG 461/2001) unora din obligațiile legale ce le reveneau în calitate de membrii ai comisiei de licitație naționale, producând un prejudiciu bugetului Min. Sănătății și Familiei în valoare de 5._ ROL prin atribuirea contractului de achiziție a 16.200 dispozitive contraceptive intrauterine modelul Cooper T 380A în favoarea .>

În drept, atât art. 248 Cp cât și art. 297 NCP presupun pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu, sub aspectul laturii obiective, acțiuni sau inacțiuni care să reprezinte încălcări ale atribuțiilor de serviciu, respectiv neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea defectuoasă a acestuia, fiind necesar ca acestea să ducă la producerea unui rezultat concret, respectiv o pagubă, între acțiuni și rezultat trebuind să existe un raport de cauzalitate directă.

După cum s-a analizat pe larg în cuprinsul prezentei, Curtea nu a constatat încălcarea vreunei dispoziții legale în activitatea celor doi derulată în cadrul comisiei la care se face referire, astfel că nu a identificat vreo neîndeplinire a unui act sau îndeplinire defectuoasă a acestuia. De asemenea, în ceea ce privește prejudiciul s-a constatat că nu este cert sub aspectul cuantumului acestuia, neexistând elemente care să permită stabilirea lui.
Pe cale de consecință acțiunile inculpaților realizate în calitate de membri ai comisiei de evaluare nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, nefiind deci prevăzute de legea penală, motiv pentru care Curtea va dispune achitarea lor în temeiul art. 16 al. 1 lit. b (teza I) Cpp pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 297 al. 1 NCP (cu aplic. art. 77 lit. a NCP – în condițiile în care s-a susținut că fapta ar fi săvârșită împreună de trei persoane, cei doi inculpați și martorul A. C.). Curtea precizează faptul că în încadrarea faptei nu se mai reține și trimiterea la dispozițiile art. 17 din Legea 78/2000 având în vedere că acestea au fost abrogate o dată cu . Noului Cod penal.
- Cu referire la cele două infracțiuni de dare de mită reținute în sarcina inculpatului V. C. S., conform acuzării acestea au constat în oferirea indirect, printr-un transfer bancar în contul Cabinetului individual de avocatură al inculpatei D. I. A., către inculpatul B., a sumei de 67.000 lei, pentru a facilita atribuirea contractului de achiziție în favoarea ., respectiv oferirea indirect, prin plata a patru pachete turistice, a sumei de 25.150 lei, inculpatei D. (fostă N.) D. E., în același scop menționat anterior.
Atât conform dispozițiilor art. 255 Cp cât și art. 290 al. 1 NCP infracțiunea de dare de mită presupune promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea a unor acte privitoare la atribuțiile de serviciu ale persoanei.
Pe cale de consecință, în ambele reglementări succesive, ar trebui dovedită existența unora dintre acțiunile prevăzute alternativ, respectiv promisiunea, oferirea sau darea de bani.
Or, în speță, astfel cum s-a analizat în cuprinsul prezentei, nu există nici o dovadă că suma de bani plătită inculpatei D. are vreo legătură cu inculpatul B. și exercitarea de către acesta a atribuțiilor în cadrul comisiei de evaluare. De asemenea, deși s-a probat că inculpatul V. a achitat contravaloarea unui pachet turistic de care a beneficiat și inculpata D., nu s-a stabilit că această plată s-a făcut în considerarea persoanei inculpatei și cu atât mai puțin că vizează modul în care inculpata va acționa în cadrul comisiei de licitație. În plus, în raport atât cu inculpatul B. cât și cu inculpata D., nu s-a stabilit existența vreunei înțelegeri cu inculpatul V. în cadrul căreia acesta să le fi promis sau oferit foloasele menționate.
Pe cale de consecință, Curtea constată că nu există în concret o faptă a inculpatul V. în raport cu cei doi inculpați motiv pentru care va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea celor două fapte de dare de mită reținute în actul de sesizare, fiecare în forma prev. de art. 290 al. 1 NCP rap. la art. 6 din Legea 78/2000, în baza art. 16 al. 1 lit. a Cpp.
- În mod corelativ, cu referire la infracțiunile de luare de mită reținute în sarcina inculpaților B. și D., acuzați că ar fi primit foloasele indicate mai sus în scopul favorizării societății . către aceasta a contractului de achiziție a dispozitivelor intrauterine, Curtea reține că, atât conform art. 254 Cp cât și raportat la dispozițiile art. 289 NCP, pentru existența acestei infracțiuni, ar trebui să se dovedească, sub aspectul laturii obiective, existența unor acțiuni de pretindere sau primire, direct sau indirect, pentru sine sau altul, de bani sau alte foloase, în legătură cu îndeplinirea/neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Or, după cum s-a analizat în cazul inculpatul V., în cauză s-a stabilit că nu au existat astfel de acțiuni de pretindere sau de primire a sumelor de bani la care se face referire în actul de sesizare, astfel că fapta reținută în sarcina inculpaților nu există, motiv pentru care Curtea va dispune achitarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită în forma prev. de art. 289 al. 1 NCP rap. la art. 6 din Legea 78/2000 în baza art. 16 al. 1 lit. a Cpp.
- În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina inculpatului V. aceasta a vizat întocmirea în fals la data de 04.12.2002 a unui contract de asistență juridică în care s-a menționat în fals efectuarea nor activități de consultanță juridică având ca obiect soluționarea unui litigiu inexistent al . France.
Atât Codul penal din 1969, în art. 290, cât și Noul Cod penal prin art. 322, reglementează infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată într-o modalitate relativ similară, pentru existența infracțiunii fiind necesar a exista o acțiune de falsificarea a unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, în plus Noul Cod penal calificând ca infracțiune și atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, în ambele variante fiind necesar ca făptuitorul să folosească înscrisul falsificat sau să îl încredințeze unei alte persoane în vederea folosirii.
În speță, după cum s-a analizat în cuprinsul prezentei, Curtea nu a reținut ca dovedite acuzațiile Ministerului Public privind caracterul fictiv al contractului încheiat, apreciind că între părți a existat în mod real o convenție privind acordarea de consiliere juridică.
Pe de altă parte, Curtea remarcă și faptul că, în lumina Codului penal din 1969, falsul în înscrisuri sub semnătură privată se putea realiza doar prin acțiuni de contrafacere a scrierii sau a subscrierii (semnăturii) sau prin alterare. Conform opiniilor exprimate în doctrină, contrafacerea la care se referă art. 288 Cp (la care face trimitere art. 290 Cp) vizează reproducerea formei și conținutului unui înscris în cazul celor care au o astfel de formă tipizată (ex. contrafacerea în totalitate a unei diplome de bacalaureat), respectiv pornind de la un înscris preexistent care trebuie să îndeplinească anumite condiții și creându-se un înscris similar, contrafăcut, cuprinzând anumite modificări raportat la înscrisul inițial.
În același sens instanța reține și faptul că din punct de vedere etimologic, noțiunea de contrafacere evidențiază acțiunea de reproducere frauduloasa, de imitare, de realizare a unei ,,copii după o lucrare de arta originala’’(pictura, sculptura, desen, înscris), ceea ce duce la concluzia preexistenței unui înscris al cărui conținut este modificat. Aceasta modificare se poate realiza asupra suportului înscrisului autentic sau se poate proceda la ticluirea, reproducerea lui pe un alt suport, dându-i-se aparenta de autenticitate. În ambele situații, este vorba de o alterare materiala a înscrisului, înscris care exista si care, prin alterările menționate, face o proba eronata.
Acest lucru nu include însă, în opinia instanței, și atestarea unor fapte care nu sunt corespunzătoare adevărului (astfel cum se susține că ar fi cazul în prezenta speță). O astfel de modificare a conținutului unui înscris este avută în vedere de art. 289 Cp care sancționează tocmai falsificarea unui înscris prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului astfel că, în măsura în care s-ar primi interpretarea conform căreia contrafacerea scrierii vizează această ipoteză, ar însemna că falsificarea unui înscris oficial prin inserarea de mențiuni care nu corespund realității este incriminată și de art. 288 al. 2 Cp și de art. 289 Cp, teză care evident nu poate fi primită.
Dificultățile de interpretare și aplicarea diferită a acestor texte a derivat din faptul că art. 289 Cp face referire doar la înscrisul oficial, rezultând astfel că falsificarea unui înscris sub semnătură privată în modalitatea indicată la acest text de lege nu reprezintă infracțiune. De asemenea, nu se poate contesta că falsificarea unui înscris sub semnătură privată cu prilejul întocmirii prezintă pericol social determinat de consecințele periculoase pe care le produce si, mai ales, datorita frecventei cu care acestea sunt folosite. Însă atributul de a recunoaște pericolul social si de a-l transpune în sfera ilicitului penal revine puterii legiuitoare si nu instanțelor. De altfel, legiuitorul a înțeles să facă această modificare în condițiile în care Noul Cod Penal incriminează la art. 322 Cp falsificarea unui înscris sub semnătură privata prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, iar art. 321 Cp se referă exact la falsificarea…prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.
În raport de toate acestea, reținând și că principiul legalității incriminării prev. de art. 1 NCP împiedică o interpretare extensivă a textelor de lege care ar duce la pedepsirea unor fapte care nu reprezintă infracțiuni, Curtea consideră că în reglementarea Codului penal din 1969 fapta descrisă în actul de sesizare oricum nu ar constitui infracțiune, neexistând acțiunile la care face referire art. 290, 288 Cp, respectiv contrafacerea sau alterarea înscrisului.
Raportat la toate acestea, reținând cu caracter primordial caracterul real al înscrisului la care se face referire, neexistând nici una dintre acțiunile incriminate de textul legal, Curtea va dispune achitarea inculpatului V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 322 NCP (fapta din 04.12.2002 vizând contractul de asistență juridică) în baza art. 16 al. 1 lit. a Cpp.
- S-a reținut, de asemenea, în sarcina inculpatei D. I. A., săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp raportat la contrafacerea contractului de asistență juridică menționat mai sus precum și a chitanțelor emise în cursul lunii ianuarie, atestând primirea unor sume de bani în baza contractului amintit.
După cum a reținut și în cazul inculpatului V., Curtea a apreciat că înscrisul încheiat între părți în cursul lunii decembrie 2002 este unul real, neputându-se reține că a fost contrafăcut în vreo modalitate. De asemenea, cu privire la chitanțele emise în luna ianuarie, Curtea a stabilit că mențiunile privind primirea sumelor de bani înscrise sunt reale, inculpata atestând prin acestea primirea sumelor de bani în baza facturii din luna decembrie 2002, sume care au fost plătite prin virament bancar. În raport de acestea, se constată că nu există nici una dintre acțiunile la care face referire art. 290 Cp, respectiv art. 322 NCP – contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau alterarea înscrisului în alt mod, după cum nu se regăsește nici acțiunea suplimentară alternativă prev. de art. 322 NCP, respectiv inserarea de mențiuni false.
Față de acestea, Curtea va dispune achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 NCP cu aplic. art. 35 al. 1 NCP în baza art. 16 al. 1 lit. a Cpp.
- Cu referire la infracțiunea de spălare de bani reținută în sarcina inculpaților V. C. S. și D. I. A., prin actul de sesizare s-a avut în vedere că aceștia ar fi ascuns natura sumei oferită inculpatului B. R. V. cu titlu de mită prin întocmirea în fals a contractului de asistență juridică.
Atât în vechea reglementare cuprinsă Legea 21/1999 cât și în reglementarea actuală, respectiv Legea 656/2002, spălarea de bani presupune ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.
După cum a analizat în cuprinsul prezentei, Curtea nu a reținut că suma de bani transferată a avut caracter de mită și, prin urmare, că înscrisul menționat ar fi avut rolul de a disimula natura acestei sumei.
Pe cale de consecință, neexistând acțiunea la care face referire textul de lege, respectiv ascunderea sau disimularea naturii provenienței sumei de bani transferate între cei doi inculpați, Curtea va dispune achitarea fiecăruia dintre aceștia pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 29 al. 1 lit. b din Legea 656/2002 în baza art. 16 al. 1 lit. a Cpp.
- S-a mai reținut în sarcina inculpatului V. C. S. și săvârșirea unei infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată raportat la întocmirea în fals a certificatului nr. 315/25.10.2002 ce atesta nereal că firma . Tg. J. este autorizată de M. Sănătății și Familiei ca reprezentant autorizat la furnizorului extern de dispozitive contraceptive intrauterine, înscris care a fost folosit în cursul lunii ianuarie 2003, la autoritatea vamală competentă pentru efectuarea unei operațiuni de import.
Curtea a reținut că probele administrate în cauză confirmă faptul că înscrisul în discuție este unul contrafăcut, respectiv plăsmuit, în realitate M. Sănătății neemițând un astfel de certificat.
În acest sens vor fi reținute datele comunicate de M. Sănătății, Direcția Generală Farmaceutică și Aparatură Medicală (fl. 55-56, vol. III dup) în conformitate cu care certificatul real de înregistrare a reprezentantului autorizat nr. 315/2002 a fost emis la data 21 martie 2002 (iar nu la data de 25 octombrie 2002, cum se menționează în cel fictiv) și a fost eliberat pe numele . Târgu-M. (iar nu pe numele . Târgu-J., cum se menționează în cel fictiv).
Fiind audiat cu privire la această faptă, inculpatul V. C. S. a declarat că toate documentele legate de acel import au fost depuse la autoritatea vamală de către martora M. G. D. (fapt recunoscut și de aceasta – fl. 500, vol. IV dup), precizând însă că toate activitățile pe care le-a impus realizarea importului în discuție, inclusiv depunerea documentației complete la instituția respectivă, au fost realizate „la dispoziția sa” (fl. 83, vol. III dosar inst.). De asemenea, în cuprinsul aceleiași declarații, inculpatul a afirmat că personalul angajat la . (între care se afla, la momentul faptei, și martora anterior menționată), se ocupa și de obținerea tuturor avizelor, autorizațiilor, certificatelor și altor acte de acest gen pentru .. Totodată, a precizat că această ultimă societate, pe care el o administrează și în prezent, nu s-a aflat niciodată în posesia originalului certificatului analizat.
Față de acestea, Curtea apreciază că probele administrate în cauză (respectiv înscrisurile și declarațiile inculpatului V. și ale martorei M.) nu sunt suficiente pentru a se stabili cu certitudine că inculpatul V. este persoana care a falsificat înscrisul în discuție. Chiar dacă s-ar reține ca reale declarațiile martorei M. cu privire la faptul că inculpatul i-a încredințat acest înscris împreună cu restul documentelor care au fost depuse la Biroul Vamal Otopeni, declarație care pare plauzibilă, acest mijloc de probă este suficient pentru a se stabili că, la un moment dat, inculpatul V. s-a aflat în posesia acestui înscris fals dar nu oferă informații în legătură cu persoana care a realizat efectiv acțiunea de falsificare.
În raport de aceste, în opinia instanței nu există certitudinea că inculpatul V. a realizat acțiunea de contrafacere a înscrisului în discuție, existând un dubiu care îi profită, motiv pentru care urmează a se dispune achitarea sa pentru săvârșirea acestei fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 NCP în baza art. 16 al.1 lit. c Cpp.
II. În ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului V. din luna mai 2007 vizând încercarea de a determina pe numita M. G. să ofere declarații mincinoase în cauză, Curtea apreciază că situația de fapt expusă în rechizitoriu este dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză.
Astfel, martora M. G. (fl. 498 vol. IV dup, fl. 361 vol. I dosar fond) a relatat că, în data de 16.05.2007, după primirea citației pentru a se prezenta la sediul DNA, l-a contactat telefonic pe inculpatul V., întâlnindu-se cu el în aceeași seara. În această ocazie inculpatul i-a solicitat să declare că toată activitatea din cadrul companiei . era condusă de tatăl lui iar pe el l-ar fi văzut la sediu o dată sau de două ori. De asemenea, inculpatul i-a explicat în această ocazie martorei că tatăl său a decedat, astfel că nu ar putea fi tras la răspundere.
Conform martorei, inculpatul și-a continuat demersurile în seara de 20.05.2007 când la domiciliul ei s-a prezentat numitul P. R., șoferul inculpatului V., care i-a cerut să coboare în fața blocului pentru a discuta cu aceasta. Martora a acceptat, a coborât însoțită de soțul său, martorul M. P., iar apoi a purtat o discuție în autoturismul lui V., celelalte persoane rămânând în exterior. În cursul acestei discuții inculpatul i-ar fi cerut din nou să declare că nu a lucrat cu el ci cu tatăl său, în plus spunându-i că poate să spună și că l-a văzut de mai multe ori, la sfârșit de săptămână.
Declarațiile martorei sunt susținute de cele ale lui M. P., soțul său, care a confirmat (fl. 512, 513 vol. IV dup, fl. 426 vol. II dosar fond) că în data de 16.05.2007 soția sa l-a apelat telefonic pe inculpatul V., stabilind o întâlnire cu acesta. Deși el nu a asistat la discuție, soția i-a reprodus conținutul acesteia, relatându-i că inculpatul i-a cerut să declare că toată activitatea din cadrul societății era condusă de tatăl său iar pe el l-a văzut la sediu doar o dată sau de două ori.
Cu privire la evenimentele din data de 20.05.2007 martorul a relatat că soția sa a coborât în fața blocului unde era așteptată de inculpatul V., discutând cu acesta în interiorul autoturismului său. După încheierea discuției martora i-a relatat conținutul acesteia, spunându-i că inculpatul i-a cerut din nou să declare că nu a lucrat cu el ci cu tatăl său iar pe el l-a văzut săptămânal la sediul societății.
De asemenea, martorul P. R. M. (fl. 518 vol. IV dup, fl. 468 vol. II dosar fond) a confirmat întâlnirea din data de 20.05.2007 dintre inculpat și M. G., descriind-o în aceeași formă în care a făcut-o și martora, precizând și că nu a auzit conținutul discuției dintre cei doi.
Întâlnirile din cele două zile au fost recunoscute de inculpatul V. atât cu ocazia declarațiilor oferite în cauză cât și cu ocazia confruntării cu martora, nerecunoscând însă conținutul discuțiilor precum și intenția de a o determina pe martoră să declare într-o formă neconformă adevărului.
Curtea va avea în vedere, la aprecierea acestor probe, că într-adevăr, există o singură probă directă, respectiv declarația martorei, probă care, singură, poate servi la aflarea adevărului, valoarea probatorie a acesteia nefiind condiționată prin vreun text de lege (astfel cum se întâmpla conform dispozițiilor art. 69 al. 1 din Codul de procedură penală din 1968 privind valoarea declarațiilor oferite de învinuiți/inculpați). În speță însă declarația martorei se coroborează parțial cu cea a inculpatului care a recunoscut întâlnirile din cele două zile dar și faptul că acestea au avut ca obiect situația creată în urma citării martorei pentru prezentare la DNA, fiind astfel verosimilă ipoteza că cei doi au discutat despre declarațiile pe care urmează să le ofere în cauză. De asemenea, deși martorul M. P. a aflat conținutul discuțiilor tot de la M. G., ținând cont de condițiile în care soția sa i-a reprodus conversațiile purtate – imediat după întâlnirile cu inculpatul V., în plus martorul fiind audiat la interval de câteva zile și de organele de urmărire penală cu privire la aceste aspecte, declarațiile acestuia vor fi reținute de Curte ca reprezentând o confirmare a celor susținute de martora M. G..
În raport de acestea, Curtea va reține că inculpatul V., cu ocazia celor două întâlniri din cursul lunii mai 2007, i-a solicitat martorei M. să ofere declarații în cauză prin care să susțină că activitatea societății V. SRL a fost coordonată de tatăl inculpatului, decedat la acel moment, în mod corelativ fiind minimalizată implicarea personală a inculpatului.
Conform actului de sesizare, această faptă ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de instigare neurmată de executare la infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 29 rap. la art. 260 al. 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 Codul penal din 1969.
Curtea va avea în vedere că art. 29 Codul penal din 1969 prevedeau sancționarea actelor de instigare neurmate de executarea faptei, ceea ce presupunea situația în care o persoană a desfășurat acte de instigare – respectiv de determinare a unei persoane de a lua rezoluția infracțională de a săvârși o infracțiune (în speță, mărturia mincinoasă), instigare care a fost una reușită, în sensul că persoana instigată a luat această hotărâre însă ulterior nu a trecut la efectuarea infracțiunii la care a fost instigat (situația în care a trecut la săvârșirea faptei ducând la calificarea faptei instigatorului ca participație la infracțiunea respectivă și nu a infracțiunea autonomă reglementată de art. 29 Cp)
În prezent, Noul Cod penal nu mai incriminează ca și infracțiune distinctă o astfel de faptă. În mod excepțional, situația descrisă de art. 29 Cp ar putea atrage răspunderea penală dacă realizează conținutul unor infracțiuni incriminate de legiuitor în mod autonom, respectiv influențarea declarațiilor prev. de art. 272 NCP sau încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 370 NCP.
În cazul de față, Curtea reține că situația descrisă nu se poate încadra ca reprezentând instigare la mărturie mincinoasă având în vedere că persoana instigată nu a început săvârșirea faptei (de altfel, dacă fapta ar fi constituit infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă s-ar fi reținut acest lucru încă de la momentul trimiterii în judecată). De asemenea, fapta nu ar putea constitui nici infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă condițiile de incriminare fiind distincte (conform Codului penal din 1969 fiind necesar ca acțiunea să se realizeze prin constrângere, corupere iar conform Noului Cod penal prin constrângere, corupere ori altă faptă cu efect vădit intimidant), nerealizate în speță. Aceeași este situația și cu privire la infracțiunea de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 370 NCP, și cu privire la aceasta impunându-se folosirea constrângerii sau a coruperii, condiții neîndeplinite în cauză.
Pe cale de consecință, Curtea constată că fapta descrisă în actul de sesizare nu este incriminată în Noul Cod penal astfel că nu apreciază necesar a analiza dacă ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii conform Codului penal din 1969, acest lucru neprezentând relevanță, dezincriminarea faptei având caracter primordial față de o eventuală constatare a faptului că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni.
Față de acestea, în baza art. 16 al. 1 lit. b (teza I) Cpp cu aplic. art. 4 NCP va dispune achitarea inculpatului V. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 29 rap. la art. 260 alin.1 Cp (cu aplic. art. 41 alin.2 Cp), întrucât fapta a fost dezincriminată.
Sub aspectul laturii penale a cauzei, Curtea mai arată și că, la momentul dezbaterilor, s-au formulat concluzii în subsidiar cu privire la intervenirea prescripției răspunderii penale pentru anumite infracțiuni, procurorul solicitând ca în raport de acestea inculpații să precizeze dacă înțeleg să solicite continuarea procesului penal. Curtea apreciază că o asemenea declarație privind continuarea procesului penal are relevanță în situația în care intervenirea prescripției ar fi constatată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul putând solicita în această ipotezî administrarea în continuare a probelor pentru stabilirea cu certitudine a situației de fapt și vinovăției lor. În speță, toate probele au fost administrate, cercetarea judecătorească a fost declarată încheiată astfel că solicitarea inculpaților privind constatarea intervenirii prescripției pentru anumite infracțiuni nu înseamnă că aceștia s-ar prevala de această dispoziție legală și, în lipsa unei cereri privind continuarea procesului penal, instanța ar fi împiedicată să analizeze cu prioritate cauzele care atrag stingerea acțiunii penale prin pronunțarea unei soluții de achitare, aceasta fiind mai favorabilă decât o soluție de încetare a procesului penal. Acesta este motivul pentru care instanța a analizat probele cu privire la fiecare dintre infracțiuni și, constatând incidența textelor care conduc la achitarea inculpaților, nu a mai analizat și împlinirea sau nu a prescripției răspunderii penale.
VI. Pe latură civilă, Curtea constată că în cauză s-a constituit parte civilă M. Sănătății Publice cu suma de 5._ ROL, reținută în rechizitoriu ca reprezentând valoarea prejudiciului cauzat bugetului acestui minister și, implicit, bugetului de stat.
Instanța constată, pe de o parte, că în sarcina inculpaților V. și D. nu s-au formulat acuzații în legătură cu săvârșirea vreunei infracțiuni prin care să se fi produs vreun prejudiciu părții civile. Astfel, cei doi sunt acuzați de comiterea unor infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată – infracțiune de pericol și care nu este aptă să producă un prejudiciu material, infracțiunea de spălare de bani precum și, în cazul inculpatului Vodislva, infracțiuni de dare de mită, nici una dintre acestea neavând legătură cu presupusul prejudiciu creat părții civile. În conformitate cu dispozițiile art. 19 al. 2 Cpp acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, aceasta fiind definită de art. 79 Cpp persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală. În condițiile în care faptele penale de care sunt învinuiți cei doi nu au legătură cu partea civilă, aceasta nu are calitatea de persoană vătămată în raport cu aceste fapte și, pe cale de consecință, nu are posibilitatea exercitării acțiunii civile. Față de acestea, acțiunea civilă formulată în raport cu cei doi inculpați este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Ținând seama de această împrejurare, cu referire la inculpatul V. C. S. și având în vedere că, potrivit art. 86 alin.1 Cpp, în procesul penal are calitatea de parte responsabilă civilmente numai persoana chemată să repare prejudiciul cauzat prin infracțiune (în speță, infracțiunile nefiind apte să producă un prejudiciu), Curtea va constata că . Târgu-J. nu îndeplinește condițiile legale pentru a avea o astfel de calitate.
În ceea ce privește pe inculpații B. și D., instanța a pronunțat o soluție de achitare a acestora cu privire la fapta potențial prejudiciabilă, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu, reținându-se incidența art. 16 al. 1 lit. b (teza I) Cpp. Într-o asemenea situație, în conformitate cu prevederile art. 25 al. 5 Cpp instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.
Întrucât, pentru motivele expuse în cuprinsul prezentei, nu s-a dovedit că sumele de 67.000 RON și 25.150 RON ar constitui obiectul unei mite primite de inculpații B. R. V. și respectiv D. (fostă N.) D. E., Curtea va respinge, ca nefondată, cererea procurorului de confiscare a acestor sume.
Având în vedere soluția pronunțată pe latură civilă, în temeiul art. 397 al. 5 Cpp Curtea va menține măsurile asiguratorii dispuse cu privire la bunurile mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților B. R. V. și D. (fostă N.) D. E. prin ordonanța nr. 147/P/2006 din data de 14.05.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție (fl. 10, vol.IV, dosar de urmărire penală) până la concurența sumei de 597.111,68 lei, măsuri care, conform legii, încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei.
De asemenea, va dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților V. C. S. și D. I. A. și a martorului A. C., prin ordonanța nr.147/P/2006 din data de 14 mai 2007.
Având în vedere că nu s-a dovedit că este vorba de înscrisuri falsificate, în temeiul art. 25 al. 3 Cpp, Curtea va respinge, ca nefondată, cererea procurorului de desființare a ambelor exemplare ale contractului de asistență juridică nr._/04.12.2002 (atașate în original la filele 336, vol.I și 246, vol.IV, d.u.p.), a exemplarelor albastru și roșu ale facturii fiscale . A. nr._/04.12.2002 (atașate în original la filele 337, vol.I și 247, vol.IV, d.u.p.), a chitanțelor fiscale . ALV nr._/09.01.2003, nr._/13.01.2003, nr._/14.01.2003, nr._/15.01.2003, nr._/16.01.2003, nr._/17.01.2003, nr._/22.01.2003, nr._/23.01.2003, nr._/27.01.2003, nr._/28.01.2003, nr._/30.01.2003 și nr._/31.01.2003 (atașate în original la filele 249-260, vol.IV, d.u.p.), întrucât nu s-a dovedit că înscrisurile respective ar fi false, precum și a certificatului de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002 (atașat în copie la fila 30, vol.III, d.u.p.), deoarece nu s-a identificat originalul acestuia, singurul care ar fi putut fi în mod legal desființat.
De asemenea, în temeiul art. 404 alin. 4 lit. f Cpp Curtea va dispune restituirea, în original, către . Târgu-J., a primului exemplar al contractului de asistență juridică nr._/04.12.2002 (atașat la fila 336, vol.I, d.u.p.) și a exemplarului albastru al facturii fiscale . A. nr._/04.12.2002 (atașat la fila 337, vol.I, d.u.p.) și respectiv, către CABINETUL DE AVOCATURĂ „D. I. A.”, a celui de-al doilea exemplar al contractului de asistență juridică nr._/04.12.2002 (atașat la fila 246, vol.IV, d.u.p.), a exemplarului roșu al facturii fiscale . A. nr._/04.12.2002 (atașat la fila 247, vol.IV, d.u.p.), a exemplarului roșu al facturii fiscale . A. nr._/09.12.2002, purtând mențiunea „anulată” (atașat la fila 248, vol.IV, d.u.p.) și a chitanțelor fiscale . ALV nr._/09.01.2003, nr._/13.01.2003, nr._/14.01.2003, nr._/15.01.2003, nr._/16.01.2003, nr._/17.01.2003, nr._/22.01.2003, nr._/23.01.2003, nr._/27.01.2003, nr._/28.01.2003, nr._/30.01.2003 și nr._/31.01.2003 (atașate la filele 249-260, vol.IV, d.u.p.), întrucât aceste înscrisuri nu sunt false și aparțin societății și cabinetului anterior menționate, fiind ridicate din posesia lor.
Pentru a nu se stingheri justa soluționare a cauzei într-o eventuală cale de atac, restituirea înscrisurilor respective se va realiza la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, păstrându-se la dosar copii ale acestora.
De asemenea, va constata că originalul certificatului de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002 (atașat în copie la fila 30, vol.III, d.u.p.) nu a fost identificat.
În temeiul art. 275 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, suma de 300 lei onorarii parțiale avocați oficiu (225 lei avocat Gramescu R. și 75 lei avocat M. C.) urmând a se suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
I. În baza art. 386 Cpp respinge cererea formulată de procuror privind schimbarea încadrării juridice a faptei de luare de mită reținute în sarcina inculpatului B. R. V. din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin.1 Cp (cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000) în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin.2 Cp (cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000).
Admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror vizând fapta de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatului B. R. V. prin reținerea art. 17 lit. d din Legea 78/2000 cu privire la infracțiunea prev. de art. 248 rap. la art. 248¹ Codul penal din 1969 (Cp).
În baza art. 396 al. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b (teza I) Cpp achită inculpatul B. R. V., fiul lui R. și V., născut la data de 25 iulie 1974 în București, CNP_, cu domiciliul în București, ..20A, ., în prezent deținut în PNT Jilava, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 al. 1 NCP (cu aplic. art. 77 lit. a NCP).
În temeiul art. 396 al. 5 rap. la art. 16 alin.1 lit. a Cpp achită inculpatul B. R. V. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 al. 1 NCP rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
II. În baza art. 386 Cpp admite cererea formulată de procuror privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei D. D. prin reținerea art. 17 lit. d din Legea 78/2000 cu privire la infracțiunea prev. de art. 248 rap. la art. 248¹ Cp.
În baza art. 396 al. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b (teza I) Cpp achită inculpata D. (fostă N.) D. E., fiica lui A. și V., născută la data de 30 decembrie 1962 în municipiul Târgu-J., județul Gorj, CNP_, cu domiciliul în București, ., ., . pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 al. 1 rap. la art. 308 NCP (cu aplic. art. 77 lit. a NCP).
În baza art. 396 al. 5 rap. la art. 16 alin.1 lit. a Cpp achită inculpata D. (fostă N.) pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 al. 1 NCP rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000.
III. În baza art. 386 Cpp respinge cererea formulată de procuror de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului V. C. S., respectiv reținerea art. 7 al. 2 din Legea 78/2000 cu referire la art. 255 Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000.
Admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror privind reținerea art. 17 lit. c din Legea 78/2002 pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 al. 1 Cp (fapta din dec. 2002)
Admite cererea inculpatului V. C. S. privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia din infracțiunea prevăzută de art.23 lit. b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.17 lit. e din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 alin.1 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit. e din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 alin.1 cu aplic. art.13 Cp.
În baza art. 396 al. 5 Cpp rap. la art. 16 alin.1 lit. a Cpp achită inculpatul V. C. S.,fiul lui G. și I., născut la data de 12 decembrie 1954 în municipiul Târgu-J., județul Gorj, CNP_, cu domiciliul în municipiul Târgu-J., ., județul Gorj și fără forme legale în orașul Voluntari, . nr.85M, județul Ilfov pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art. 290 al. 1 NCP rap. la art. 6 din Legea 78/2000 (față de inculpatul B.)
În baza art. 396 al. 5 Cpp rap. la art. 16 alin.1 lit. a Cpp achită inculpatul V. C. S. pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art. 290 al. 1 NCP rap. la art. 6 din Legea 78/2000 (față de inculpatul D.)
În baza art. 396 al. 5 Cpp rap. la art. 16 al. 1 lit. a Cpp achită inculpatul V. C. S. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 NCP (fapta din 04.12.2002 vizând contractul de asistență juridică).
În baza art. 396 al. 5 Cpp la art. 16 alin.1 lit. a Cpp achită inculpatul V. C. S. pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 al. 1 lit. b din Legea 656/2002.
În baza art. 396 al. 5 Cpp rap. la art. 16 al. 1 lit. c Cpp achită inculpatul V. C. S. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 NCP (cu referire la certificatul nr. 315/25.10.2002).
În baza art. 396 al. 5 Cpp rap. la art. 16 alin.1 lit. b (teza I) Cpp cu aplic. art. 4 NCPachită inculpatul V. C. S. pentru infracțiunea de instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 29 rap. la art. 260 alin.1 Cp (cu aplic. art. 41 alin.2 Cp), întrucât fapta a fost dezincriminată.
IV. În baza art. 386 Cpp admite cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei D. I. A. prin reținerea art. 17 lit. c din Legea 78/2000 cu privire la infracțiunea prev. de art. 290 Cp (cu aplic. art. 41 al. 2 Cp).
Admite cererea inculpatei D. I. A. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acesteia din infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art. 254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 Cp în infracțiunea prevăzută de art.23 lit. b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit. e din Legea nr.78/2000 rap. la art. 254 alin.1 cu aplic. art.13 Cp.
În baza art. 396 al. 5 Cpp rap. la art. 16 alin. 1 lit. a Cpp achită inculpata D. I. A.,fiica lui T. și C., născută la data de 21 noiembrie 1973 în municipiul Hunedoara, județul Hunedoara, CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 NCP cu aplic. art. 35 al. 1 NCP.
În temeiul art.396 al. 5 Cpp rap. la art. 10 alin. 1 lit. a Cpp achită inculpata D. I. A. pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 al. 1 lit. b din Legea 656/2002.
V. În temeiul art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 25 al. 5 Cpp lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă M. SĂNĂTĂȚII PUBLICE față de inculpații B. R. V. și D. (fostă N.) D. E..
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă față de inculpații V. C. S. și D. I. A. ca inadmisibilă.
Constată că . nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.
Respinge cererea procurorului de confiscare a sumei de 67.000 RON de la inculpatul B. R. V. și respectiv a sumei de 25.150 RON de la inculpata D. (fostă N.) D. E..
În temeiul art. 397 al. 5 Cpp menține măsurile asiguratorii dispuse cu privire la bunurile mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților B. R. V. și D. (fostă N.) D. E. prin ordonanța nr. 147/P/2006 din data de 14.05.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție (fl. 10, vol.IV, dosar de urmărire penală) până la concurența sumei de 597.111,68 lei, măsuri care încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei.
Dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților V. C. S. și D. I. A. și a martorului A. C., prin ordonanța nr.147/P/2006 din data de 14 mai 2007.
În temeiul art. 25 al. 3 Cpp respinge cererea procurorului de desființare a următoarelor înscrisuri: ambele exemplare ale contractului de asistență juridică nr._/04.12.2002 (atașate în original la filele 336, vol.I și 246, vol.IV, dosar de urmărire penală), exemplarele albastru și roșu ale facturii fiscale . A. nr._/04.12.2002 (atașate în original la filele 337, vol.I și 247, vol.IV, dosar de urmărire penală), chitanțele fiscale . ALV nr._/09.01.2003, nr._/13.01.2003,nr._/14.01.2003, nr._/15.01.2003, nr._/16.01.2003,nr._/17.01.2003, nr._/22.01.2003, nr._/23.01.2003,nr._/27.01.2003, nr._/28.01.2003, nr._/30.01.2003 și nr._/31.01.2003 (atașate în original la filele 249-260, vol.IV, dosar de urmărire penală) și certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002 (atașat în copie la fila 30, vol. III, dosar de urmărire penală).
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. f Cpp dispune restituirea, în original, către . Târgu-J. a următoarelor înscrisuri: primul exemplar al contractului de asistență juridică nr._/04.12.2002 (atașat la fila 336, vol.I, dosar de urmărire penală) și exemplarul albastru al facturii fiscale . A. nr._/04.12.2002 (atașat la fila 337, vol.I, dosar de urmărire penală) și respectiv către CABINETUL DE AVOCATURĂ „D. I. A.” a următoarelor înscrisuri: al doilea exemplar al contractului de asistență juridică nr._/04.12.2002 (atașat la fila 246, vol.IV, dosar de urmărire penală), exemplarul roșu al facturii fiscale . A. nr._/04.12.2002 (atașat la fila 247, vol.IV, dosar de urmărire penală), exemplarul roșu al facturii fiscale . A. nr._/09.12.2002, purtând mențiunea „anulată” (atașat la fila 248, vol.IV, dosar de urmărire penală) și chitanțele fiscale . ALV nr._/09.01.2003,nr._/13.01.2003, nr._/14.01.2003, nr._/15.01.2003,nr._/16.01.2003, nr._/17.01.2003, nr._/22.01.2003,nr._/23.01.2003, nr._/27.01.2003, nr._/28.01.2003,nr._/30.01.2003 și nr._ din 31.01.2003 (atașate la filele 249-260, vol.IV, dosar de urmărire penală), la data rămânerii definitive a hotărârii, păstrându-se la dosar copii ale acestor înscrisuri.
Constată că originalul certificatului de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002 (atașat în copie la fila 30, vol.III, dosar de urmărire penală) nu a fost identificat.
În temeiul art. 275 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, suma de 300 lei onorarii parțiale avocați oficiu (225 lei avocat Gramescu R. și 75 lei avocat M. C.) suportându-se din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 aprilie 2015.
PREȘEDINTE,
C. M. M.
GREFIER,
I. F. S.
Red./Dact. MCM
30.06.15 2 ex.

← Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 605/2015....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 209/2015.... →

Fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Sentința nr. 61/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Sentința nr. 61/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI