Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 1262/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1262/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ
Decizia Penală Nr. 1262/2015
Ședința publică de la 01 Octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte D. M.
Judecător A. E. B.
Grefier C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror M. S..
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul inculpat A. M. împotriva sentinței penale nr. 1645 din data de 30.06.2015 pronunțată de Judecătoria S. 4 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apelantul inculpat, personal, asistat de apărător ales, avocat D. F. cu împuternicire avocațială . nr. 9708/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în vedere apelantului-inculpat că are dreptul de a da sau nu o declarație, atrăgându-i-se atenția că tot ceea ce va declara poate fi folosit împotriva sa.
Inculpatul arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea nicio declarație suplimentară.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul apelantului inculpat solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței penale atacate și achitarea inculpatului în baza art. 396 ind. 5 rap. la art. 16 lit. c din Codul de procedură penală.
În subsidiar solicită ca inculpatului să-i fie aplicată măsura asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni în baza art. 120 C. pr. pen., caz în care solicită și diminuarea pretențiilor civile solicitate de S. 4, ca nefondate și nedovedite.
În principal s-a solicitat achitarea întrucât inculpatul nu a săvârșit fapta, iar în condițiile în care instanța va reține o culpă în sarcina inculpatului întrucât acesta a asistat la faptă însă nu s-a opus, consideră suficientă măsura educativă prev. de art. 120 Codul Penal.
Reprezentantul Ministerului Public arată că întrucât inculpatul nu a recunoscut încă de la început săvârșirea faptei, P. a administrat suficiente probe pentru a contura fără dubiu vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de distrugere. Toate probele administrate au fost avute în vedere și însușite de instanța de fond, aceasta pronunțând o soluție de condamnare,caz în care nu se poate avea în vedere achitarea inculpatului.
Totodată, arată că disp. art. 123 alin. 3 din Codul penal sunt imperative și arată că dacă s-a aplicat o măsura educativă neprivativă de libertate, iar ulterior acesteia inculpatul a săvârșit altă faptă, legea obligă instanța să aplice o pedeapsă privativă de libertate.
Concluzii de respingere ca nefundat a apelului declarat de inculpat.
Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul în replică arată că instanța de fond nu a avut în vedere declarațiile martorilor, care în fața instanței și-au schimbat declarațiile, arătând altă situație de fapt. Mai mult, unul dintre martori a arătat că nu a spus adevărul în fața organelor de urmărire penală întrucât i-a fost teamă, în atare situație judecătorul neîntrebând de cine s-a temut inculpatul și ce anume trebuia să declare și nu a declarat.
De asemenea solicită să se aibă în vedere și principul 5 din Recomandarea Consiliului Europei privind regulile europene pentru infractorii minori.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în replică dorește să adauge faptul că referatul de evaluare concluzionează în sensul aplicării unei măsuri privative de libertate.
Pe de altă parte orice judecător poate reține sau înlătura orice probă administrată în cauză ceea ce s-a și întâmplat în prezenta cauză.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt arată că nu el a pornit incendiul ci inculpatul L., vina lui a fost că s-a aflat în acel loc și a consumat alcool.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.1645 din 30.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în temeiul art. 123 alin. 3 lit. c) din C. pen. rap. la art. 124 din C. pen. a fost înlocuită măsura educativă a asistării zilnice dispusă pe o perioadă de 6 luni împotriva inculpatului minor A. M. prin sentința penală nr. 239/27.01.2015 a Judecătoriei S. 4 București, definitivă prin neapelare la data de 24.02.2015, cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an ca urmare a săvârșirii infracțiunii de distrugere prev. de art. 253 alin. 4 C. pen. cu aplic. art. 113 alin. 3 și urm, C. pen. (faptă din data de 22/23.07.2014 – persoană vătămată Sectorul 4 București).
În temeiul art. 25 și 397 Cod de procedură penală, raportat la dispozițiile art. 1349, art. 1357 alin. 1 cod civil a fost admisă acțiunea părții civile Sectorul 4 București cu sediul în sector 4, București, .. 6-16 și s-a dispus obligarea inculpatului A. M. la plata sumei de 18.254,72 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 8705/P/2014 din data de 02.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, înregistrat la această instanță sub nr. de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 253 alin. 4 C.p., cu aplic. art. 113 alin. 3 C.p., reținându-se, în fapt, că în noaptea de 22/23.07.2014, inculpatul A. M. a provocat un incendiu în urma căruia a fost distrus un foișor din material lemnos și un tobogan din metal atașat foișorului, aflate în părculețul pentru copii construit pe suprafața de tartan, situat în București, sector 4, în perimetrul . – bl. 3, . – bl. 1 Turn, ..
La dosarul cauzei au fost atașate fișa de cazier judiciar privind pe inculpat, sentința penală nr. 239/27.01.2015 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă la data d 24.02.2015 prin neexercitarea căii de atac, raportul de evaluare psiho-socială cu privire la inculpat.
Prin încheierea din data de 03.02.2015 judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 8705/P/2014 din data de 02.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București privind pe inculpatul A. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere pre. de art. 253 alin. 4 C.p., cu aplic. art. 113 alin. 3 C.p.. S-a dispus începerea judecării cauzei privind pe inculpat.
La termenul de judecată din data de 09.03.2015, după ce instanța a dispus citirea actului de sesizare, și i s-au adus la cunoștință inculpatului drepturile de care beneficiază pe parcursul procesului penal, acesta a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, solicitând administrarea probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiați martorii L. E. D., D. C. A., C. E. L., M. M. I. și V. A. L..
A fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați inculpatul și martorii C. E. L., L. E. D., V. A. V., I. M. M., T. B. M. și D. C. A..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a constatat că în data de 23.07.2014, organele de poliție au fost sesizate prin numărul de urgență 112 cu privire la faptul că în părculețul pentru copii construit pe suprafața de tartan situat în perimetrul ., nr. 117 – bl. 3, . – bl. 1 Turn, ., sector 4, a izbucnit un incendiu care a distrus un tobogan, un foișor și alte amenajări de joacă, precum și o porțiune de 25-30 mp din materialul sintetic care se afla la nivelul solului în părculeț, astfel cum rezultă din fișa de intervenție la eveniment.
Cu ocazia cercetărilor, s-a constatat că în noaptea de 22/23.07.2014, în zona în care s-a constatat distrugerea, s-au aflat mai multe persoane (în special minori) care au consumat băuturi alcoolice, printre care inculpatul A. Mihalz și numiții L. E. D., T. B. M., D. C. A. și V. A. V..
Din analiza coroborată a declarațiilor celor audiați, enumerați anterior (reaudiați și în fața instanței de judecată) a rezultat că focul care a provocat distrugerile a fost pornit de inculpatul A. M. și numitul L. E. D. (pentru care s-a dispus, prin rechizitoriu, renunțarea la urmărire penală).
Inițial, inculpatul A. M. a negat participarea sa, indicând în cursul urmăririi penale că doar L. D. a fost cel care a pornit incendiul și că a încercat să-l oprească, dar fără succes. Apoi a precizat că L. a fost cel care a avut ideea să incendieze foișorul, a luat câteva coșuri de gunoi si hârtii și le-a aprins. Cu ocazia confruntării efectuate cu L. E., inculpatul A. M. a precizat că a încercat să dea foc unui coș de gunoi în altă parte, înainte ca L. să pornească focul la foișor deoarece L. a propus incendierea cu care a fost de acord la început însă s-a răzgândit.
Fiind reaudiat în fața instanței de judecată, inculpatul a arătat că L. a propus să incendieze foișorul și toți cei prezenți au fost de acord (inclusiv inculpatul). A revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, arătând că nu a încercat să incendieze nimic ci doar a cărat un coș de gunoi rupt de L.. A mai precizat că a declarat anterior că ar fi încercat să-l oprească pe L., deși nu este adevărat, deoarece a vrut să fie absolvit de vina de a fi fost de acord cu incendierea.
Instanța a reținut, din analiza materialului probator, fără putință de tăgadă că inculpatul A. M. a participat la incendierea foișorului, astfel cum rezultă parțial din declarațiile sale care se coroborează cu declarațiile martorului L. E. (care a recunoscut propria participare, a avut o relatarea coerentă și constantă a celor întâmplate, precizând concret și participarea inculpatului), cu declarațiile martorei C. E. L. (care a aflat de la L. că Aros ar fi participat la săvârșirea faptei), cu declarațiile martorului V. A. V. care a declarat, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, că A. este cel care a dat foc și a avut și inițiativa. De asemenea, martorul D. C. A. a precizat, cu ocazia audierii în fața instanței, că Aros a participat la incendiere iar martorul T. B. M. a confirmat participarea inculpatului Aros la incendiere, fiind audiat de către instanță.
Având în vedere cele expuse anterior, prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, instanța a reținut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul A. M. a participat la incendierea foișorului și a toboganului.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului A. M., care în noaptea de 22/23.07.2014, a provocat un incendiu în urma căruia a fost distrus foișorul din material lemnos și un tobogan din metal atașat foișorului, aflate în părculețul pentru copii construit pe suprafața de tartan situat în perimetrul ., nr. 117 – bl. 3, . – bl. 1 Turn, ., sector 4, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 253 alin. 4 C.pen. cu aplicarea art.113 C.pen. (se va reține forma agravată prev. de alin. 4 deoarece distrugerea bunurilor anterior menționate s-a realizat prin incendiere)
Potrivit prevederilor art. 123 alin. 3 C.p., dacă minorul, aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate, săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța nu poate dispune decât înlocuirea măsurii luate inițial cu o măsură educativă privativă de libertate, în cazul în care măsura anterioară neprivativă de libertate este cea mai gravă și aplicată pe durată maximă, cum este cazul în speța de față.
La individualizarea judiciară a măsurii educative privative de libertateaplicată inculpatului minor, precum și a modalității de executare, au fost avute în vedere dispozițiile de art. 74 din Codul penal, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului, împrejurările și modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru relațiile sociale care ocrotesc patrimoniul persoanei, integritatea corporală și libertatea persoanei, natura și gravitatea rezultatului produs, scopul urmărit, antecedența infractorului, conduita sa precum și nivelul de educație, vârsta și situația familială și socială a acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul A. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul a solicitat în principal achitarea în baza art.16 lit.c C. pr. pen., arătând că nu a comis fapta, iar în subsidiar a solicitat aplicarea unei sancțiuni neprivative de libertate.
Analizând apelul declarat de inculpat în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea constată că nu este întemeiat și îl va respinge în baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, fiind dovedită cu probele administrate în cauză.
Nu poate fi primită solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa, deoarece din întregul material probatoriu rezultă că el este persoana care a avut inițiativa și a dat foc amenajărilor din parcul pentru copii, situat în ..
Fără a relua motivarea instanței de fond expusă anterior pe larg este de subliniat că numitul L. D. a declarat cum s-au întâmplat faptele, precizând că inculpatul este cel care a dat foc și a avut și inițiativa.
Declarațiile numitului L. D. se coroborează cu declarațiile martorei C. E. L. și cu declarațiile martorului V. A. V..
În această situație, rezultă fără nici un dubiu că inculpatul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, astfel că nu se poate dispune achitarea în baza art.16 lit.c C. pr. pen.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată inculpatului, trebuie subliniate dispozițiile art.123 alin.3 C. pen., potrivit cărora minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate dacă săvârșește o nouă infracțiune, i se aplică o sancțiune privativă de libertate.
Astfel că nici solicitarea inculpatului de a executa o sancțiune în stare de libertate nu este întemeiată.
În concluzie, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și nu sunt motivele pentru desființarea acesteia.
Apelantul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b c.pr.pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. M. împotriva sentinței penale nr. 1645 din data de 30.06.2015 pronunțată de Judecătoria S. 4 București în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1.10.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. M. A. E. B.
GREFIER,
C. B.
Red. D.M.
Dact. A.L. 2 ex./09.11.2015
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1300/2015. Curtea de Apel... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1332/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
