Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1332/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1332/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA NR. 1332
Ședința publică din data de 13.10.2015
Completul constituit din
Președinte: P. V. A.
Judecător: C. E. R.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de apelantul-inculpat R. V. D. și de P. de pe lângă Jud. A., împotriva sentinței penale nr. 72/14.04.2015 a Jud. A..
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică de la data de 06.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, ce face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea în baza art. 391 al. 1 NCPP a stabilit pronunțarea la data de 13.10.2015, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 72/14.04.2015 a Jud. A., s-au hotărât următoarele:
„În baza art. 32 rap la art. 228 al 1- 229 al 1 lit b, d Cod Penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1, alin 10 Cod de Procedură Penală, condamnă pe inculpatul R. V.–D., la șase luni de închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat (comis la data de 15.05.2014).
În baza art. 228 al 1- 229 al 1 lit b, d Cod Penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1, alin 10 Cod de Procedură Penală, condamnă pe inculpatul R. V.-D. la un an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (comis la data de 15.05.2014).
În baza art. 39 al 1 lit b instanța contopește cele două pedepse de 6 luni respectiv de 1 an de închisoare stabilite pentru cele două infracțiuni, urmând să aplice pedeapsa cea mai grea de 1 an de închisoare și să aplice sporul fix și obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite de 6 luni de închisoare, urmând ca inculpatul R. V.-D. să execute pedeapsa de 1 an și două luni de închisoare.
În baza art. 72 al 1 Cod penal, deduce perioada reținerii de la 15.05.2014 la 16.05.2014 pentru inculpatul R. V.-D..
În baza art. 32 rap la art 228 al 1- 229 al 1 lit b, d Cod Penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1, alin 10 Cod de Procedură Penală, condamnă pe inculpatul U. A.-M., la șase luni de închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat (comis la data de 15.05.2014).
În baza art. 228 al 1- 229 al 1 lit b, d Cod Penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1, alin 10 Cod de Procedură Penală, condamnă pe inculpatul U. A.-M. la un an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (comis la data de 15.05.2014).
În baza art 39 al 1 lit b instanța contopește cele două pedepse de 6 luni respectiv de 1 an de închisoare stabilite pentru cele două infracțiuni, urmând să aplice pedeapsa cea mai grea de 1 an de închisoare și să aplice sporul fix și obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite de 6 luni de închisoare, urmând ca inculpatul U. A.-M. să execute pedeapsa de 1 an și două luni de închisoare.
În baza art. 91 Noul Cod Penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani conform dispozițiilor art. 92 Noul Cod Penal, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 93, alin. 1 Cod Penal obligă inculpatul U. A.-M. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
În baza art. 93 alin. (1) Cod Penal, va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 91 alin. 4 Cp, atrage atenția inculpatului U. A.-M. asupra dispozițiilor art. 96 Cp.
În baza art. 94 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune G..
În baza art. 93 alin. (3) Cod Penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul a două instituții comunitare, Consiliul Local Răsuceni sau Primăria Răsuceni, județul G., pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.
În baza art. 72 al 1 Cod penal, deduce perioada reținerii de la 15.05.2014 la 16.05.2014 pentru inculpatul U. A.-M..
În baza art.397 alin 1 raportat la art.19 și 20 C.p.p., admite în întregime acțiunea civilă și obligă inculpații în solidar să plătească părții civile Ț. A. suma de 1100 de lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. Obligă fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 14.05.2014, în jurul orei 22.00, inculpații R. V.-D. și U. A.-M. însoțiți de martorii M. D. și B. V.-D. și suspectul O. L. au plecat din București spre localitatea Drăgănești-V. din județul Teleorman unde locuiește mama inculpatului R. V.-D. cu autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ . Din declarațiile inculpaților și ale martorilor coroborate a reieșit că inculpații au consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul R. V.-D.. După câteva ore, în time pe martorii dormeau, inculpații și suspectul au hotărât să sustragă bunuri de pe raza comunei. În baza acestei rezoluții infracționale, au ajuns la locuința persoanei vătămate Ț. A. în curtea căreia au pătruns prin escaladarea gardului împrejmuitor și dintr-o anexă în care se aflau trei capre au sustras două capre pe care le-au sacrificat. Ulterior le-au aruncat peste gard și le-au ascuns într-un șanț după care s-au întors la locuința martorei R. M.. Aici i-au trezit din somn pe cei doi martori și au plecat înapoi spre București. Înainte de aceasta s-au întors la locul comiterii faptei pentru a lua caprele pe care le-au pus în portbagajul autoturismului condus de M. D., care nu a avut cunoștință de comiterea faptei. Pe drumul spre București, în localitatea Bujoreni, din județul Teleorman, au făcut o oprire pentru satisfacerea anumitor nevoi, staționând autoturismul chiar lângă casa persoanei vătămate C. C.. Aici au coborât doar inculpații și suspectul, întrucât martorii nu au părăsit autoturismul. Cei trei s-au decis să pătrundă în curte pentru a sustrage bunuri motiv pentru care au escaladat gardul împrejmuitor și au forțat lacătul care asigura ușa unei anexe în care nu au găsit obiecte pe care să le poată valorifica ulterior. Cei trei au părăsit curtea fără a sustrage bunuri și au plecat spre București. La . echipaj de siguranță publică al poliției a oprit autoturismul în cauză și la controlul vehiculului au găsit în portbagaj caprele sacrificate, despre care ocupanții vehiculului au declarat că provin din gospodăria martorei R. M.. Cu ocazia controlului corporal efectuat, asupra suspectului au fost găsite un lanț de fier de 1-2 metri lungime care prezenta urme ce păreau de sânge și un patent. Existând suspiciuni cu privire la proveniența bunurilor, organele de poliție i-au condus pe toți la sediul secției 19 de poliție. Suspectul O. L. a fugit, sustrăgându-se verificărilor și cercetărilor, motiv pentru care față de el s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor. Inculpații au fost puși la dispoziția polițiștilor din cadrul Secției 3 poliție Vitănești împreună cu corpurile delicte.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile părții civile Ț. A. care a reclamat că în noaptea respectivă i-au fost sustrase două capre, creându-i un prejudiciu de 1100 de lei care se coroborează cu procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpaților în care se consemnează faptul că în portbagajul autoturismului au fost găsite două capre sacrificate, cu dovada de restituire a bunurilor ridicate de la inculpați dar și cu declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală care au recunoscut comiterea faptei. De asemenea s-au avut în vedere declarațiile persoanei vătămate C. C. care a sesizat urmele de forțare ale lacătului anexei din care nu a reclamat sustragerea vreunui bun, care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu declarațiile inculpaților.
Nu în ultimul rând s-a avut în vedere că în faza de judecată inculpatul R. V.-D. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu.
Toate acestea, au demonstrat în opinia instanței, cu certitudine, faptul că cei doi inculpați s-au aflat împreună în noaptea de 14/15.05.2014, săvârșind faptele îndreptate împotriva patrimoniului persoanelor vătămate.
În drept, fapta inculpaților R. V.-D. și U. A.-M. care în noaptea de 14 spre 15 mai 2014 au pătruns prin escaladare în curtea imobilului aparținând părții civile Ț. A. din . Teleorman și dintr-o anexă au sustras două capre realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat prevăzut de art 228 al 1-229 al 1 lit b, d Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective există o acțiune de luare a unor bunuri din detenția posesorului legal, fără consimțământul acestuia, producându-se rezultatul prevăzut de lege respectiv o micșorare a patrimoniului persoanei vătămate, între acțiune și rezultatul socialmente periculos existând un raport de cauzalitate directă. Sub aspectul laturii subiective, fiecare dintre inculpați a acționat cu intenție directă, urmărind producerea rezultatului păgubitor, existând și scopul însușirii pe nedrept a bunurilor sustrase.
Fapta de furt este calificată, fiind săvârșită pe timp de noapte (litera b) și prin escaladare (litera d).
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpaților R. V.-D. și U. A.-M. care în noaptea de 14 spre 15 mai 2014 au pătruns prin escaladare în curtea imobilului aparținând persoanei vătămate C. C. din . și au spart lacătul unei magazii, fără a sustrage bunuri, întrunește elementele constitutive ale tentativei la furt calificat prevăzută de art 32 rap la art 228 al 1-229 al 1 lit b, d Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective există o acțiune de punere în executare a intenției de luare a unor bunuri din detenția posesorului legal fără consimțământul acestuia, care a fost întreruptă din motive independente de voința inculpaților prin faptul că nu au găsit bunuri care să poată fi valorificate. Sub aspectul laturii subiective, fiecare dintre inculpați a acționat cu intenție directă, urmărind producerea rezultatului păgubitor, existând și scopul însușirii pe nedrept a bunurilor sustrase.
Tentativa la furt este calificată, fiind săvârșită pe timp de noapte (litera b) și prin escaladare (litera d).
În același timp instanța a constatat că infracțiunile au fost comise în condițiile concursului de infracțiuni prevăzut de art 38 al 1 Cod penal, având în vedere că infracțiunile au fost săvârșite prin acțiuni distincte înainte ca inculpații să fie condamnați pentru vreuna din ele.
Prin urmare, faptele reținute în sarcina inculpaților realizează fiecare conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 228 al 1-229 al 1 lit b, d Cod penal și tentativă la furt calificat prevăzută și pedepsită art 32 rap la art 228 al 1-229 al 1 lit b, d Cod penal cu aplicarea art 38 al 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului R. V.-D., instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de articolul 74 Cod penal, și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – după ce a consumat băuturi alcoolice, noaptea, prin escaladare, în coautorat, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii pe care instanța le-a apreciat la un nivel ridicat, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – însușirea bunurilor luate pe nedrept, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea de furturi calificate, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – pe care instanța a apreciat-o ca fiind corespunzătoare, prezentându-se în fața organelor judiciare de fiecare dată când a fost chemat precum și atitudinea cooperantă avută, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – are vârsta de 37 de ani, studii 4 clase, ocupația muncitor în construcții, necăsătorit, fără copii.
Pedeapsa reprezintă o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a persoanei care a săvârșit fapte penale iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Raportat la gravitatea faptelor comise dar și a circumstanțelor cauzei, ținând cont și de faptul că deși anterior condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen inculpatul nu a înțeles să se reintegreze în mod corespunzător în societate, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime potrivit articolului 396 alineat 10 din Cod de procedură penală.
În temeiul celor expuse, instanța l-a condamnat pe inculpatul R. V.- D. în baza art. 32 rap la art 228 al 1- 229 al 1 lit b, d Cod Penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1, alin 10 Cod de Procedură Penală, la șase luni de închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 228 al 1- 229 al 1 lit b, d Cod Penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1, alin 10 Cod de Procedură Penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul R. V.- D. la un an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 39 al 1 lit b instanța a contopit cele două pedepse de 6 luni respectiv de 1 an de închisoare stabilite pentru cele două infracțiuni, aplicând pedeapsa cea mai grea de 1 an de închisoare și sporul fix și obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă de 6 luni de închisoare, urmând ca inculpatul R. V.-D. să execute pedeapsa de 1 an și două luni de închisoare, în regim de detenție.
Din pedeapsa rezultantă s-a dedus durata reținerii din ziua de 15.05.2014.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului U. A.-M., instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de articolul 74 Cod penal, și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – după ce a consumat băuturi alcoolice, noaptea, prin escaladare, în coautorat, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii pe care instanța le-a apreciat la un nivel ridicat, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – însușirea bunurilor luate pe nedrept, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, dar a fost sancționat cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – pe care instanța o apreciază ca fiind necorespunzătoare, prezentându-se în fața organelor judiciare de fiecare dată când a fost chemat, neprezentându-se însă în fața instanței de judecată, precum și atitudinea cooperantă avută în faza de urmărire penală, recunoscând săvârșirea faptelor, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială– are vârsta de 21 de ani, studii 9 clase, ocupația dulgher, necăsătorit, dar într-o relație de concubinaj, fără copii.
Raportat la aceste criterii instanța a apreciat că este suficientă stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Astfel, în baza art. 32 rap la art 228 al 1- 229 al 1 lit b, d Cod Penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1, alin 10 Cod de Procedură Penală, l-a condamnat pe inculpatul U. A.-M. la șase luni de închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 228 al 1- 229 al 1 lit b, d Cod Penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1, alin 10 Cod de Procedură Penală, l-a condamnat pe inculpatul U. A.-M. la un an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art 39 al 1 lit b instanța a contopit cele două pedepse de 6 luni respectiv de 1 an de închisoare stabilite pentru cele două infracțiuni, aplicând pedeapsa cea mai grea de 1 an de închisoare și sporul fix și obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită de 6 luni de închisoare, urmând ca inculpatul U. A.-M. să execute pedeapsa de 1 an și două luni de închisoare.
Prima instanță a reținut dispozițiile art. 91 Cod Penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța de fond a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța de fond a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de un an și două luni de închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală, astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
Față de aceste considerente, în baza art. 91 Cod Penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod Penal.
În baza art. 93 alin. (1) Cod Penal, l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 91 alin. 4 Cp, i-a atras atenția inculpatului U. A.-M. asupra dispozițiilor art. 96 Cp.
În baza art. 94 alin. 1 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune G..
În baza art. 93 alin. (3) Cod Penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul a două instituții comunitare, Consiliul Local Răsuceni sau Primăria Răsuceni, județul G., pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.
În baza art. 72 al 1 Cod penal, s-a dedus perioada reținerii de la 15.05.2014 la 16.05.2014 pentru inculpatul U. A.-M..
Pe latură civilă instanța a constatat că persoana vătămată Ț. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 1100 de lei daune materiale respectiv contravaloarea bunurilor sustrase de inculpați.
Conform art. 19 alin. 1 Cod procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuala a persoanelor responsabile potrivit legii pentru prejudiciile provocate prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, iar conform alin.2 din text, acțiunea civila se exercita împotriva inculpatului si, după caz, împotriva părții responsabile civilmente. Instanța a reținut că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale ca temei al obligării la plata de despăgubiri, trebuie îndeplinite condițiile art. 1357 cod civil respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția. Cu privire la prejudiciu, pentru ca acesta să dea dreptul la reparare trebuie să fie cert, atât în privința existenței cât și sub aspectul cuantumului său, respectiv să fie determinat sau determinabil.
În speță, s-a dovedit sustragerea bunurilor de către inculpați și a fost dovedită întinderea prejudiciul cauzat, motiv pentru care acțiunea civilă formulată în cauză a fost admisă, iar inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 1100 de lei către partea civilă Ț. A..
De asemenea, instanța a constatat că persoana vătămată C. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, apelantul-inculpat R. V. D. și P. de pe lângă Jud. A..
Prin apelul declarat, inculpatul R. V. D. a criticat modalitatea de executare a pedepsei închisorii stabilită de instanța de fond, arătând că s-a produs o confuzie între el și inculpatul U. A. M., în sensul că deși acest inculpat nu s-a prezentat în fața judecătorului fondului, față de el au fost aplicate disp. art. 91 NCP. În consecință a solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
P. de pe lângă Jud. A. a criticat sentința primei instanțe prin aceea că în mod greșit s-a făcut aplicarea disp. art. 396 al. 10 NCPP față de inculpatul U. A. M., întrucât acesta nu s-a prezentat la nici un termen de judecată la fond și de asemenea în mod eronat s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile în care judecătorul fondului nu a putut verifica voința inculpatului în sensul disp. art. 91 al. 1 lit. c NCP.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul-inculpat R. V. D., Curtea îl apreciază ca fiind întemeiat dar pentru alte considerente decât cele învederate de acesta.
Astfel, raportat la modalitatea de executare a pedepsei închisorii stabilită de judecătorul fondului, Curtea consideră că aceasta a fost corect individualizată, în condițiile în care inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, anterior fiind condamnat de mai multe ori pentru fapte de același gen, chiar dacă în cauza de față nu s-a reținut starea de recidivă întrucât a intervenit reabilitarea.
Împrejurarea că inculpatul s-a prezentat în fața organelor de anchetă și în fața judecătorului fondului, recunoscând faptele comise nu determină în mod obligatoriu aplicarea disp. art. 91 NCP, întrucât atittudinea sa de recunoaștere a fost valorificată prin aplicarea disp. art. 396 al. 10 NCPP, cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Mai mult, în opinia Curții, această atitudine este consecința dorinței inculpatului de a beneficia de o pedeapsă mai blândă și nu reflectă un regret profund al acestuia față de faptele comise.
În același timp, circumstanțele personale favorabile inculpatului au fost reținute în procesul de individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate, prin raportare la disp. art. 74 NCP.
Curtea nu poate eluda împrejurarea reieșită din fișa de cazier judiciar a inculpatului care denotă o anumită perseverență infracțională în comiterea unor infracțiuni de același gen, precum și faptul că una din faptele din prezenta cauză a rămas în faza tentativei, întrucât inculpații nu au găsit în al doilea domiciliu în care au pătruns prin efracție, escaladare, noaptea, prin forțarea ușii de acces, fiind sub influența băuturilor alcoolice și aflându-se însoțiti de încă o persoană, nici un bun care să prezinte interes, în sensul sustragerii și ulterior valorificării, astfel încât este evident că în caz contrar și a doua faptă ar fi reprezentat o infracțiune consumată.
Nu în ultimul rând Curtea remarcă că inculpații nu au considerat suficientă săvârșirea primeia dintre cele două infracțiuni, apreciind necesară comiterea și a celei de a doua, rămasă în faza tentativei în condițiile arătate, ceea ce denotă perseverența infracțională a acestora.
Așadar, în opinia instanței de control judiciar, atitudinea procesuală a inculpatului R. V. D. și intervenirea reabilitării cu privire la condamnările anterioare nu constituie argumente suficient de puternice în sensul solicitat de acesta, respectiv în sensul aplicării disp. art. 91 NCP, astfel încât sub acest aspect, apelul său este nefondat.
În ceea ce privește însă cuantumul pedepselor aplicate de judecătorul fondului, Curtea remarcă că deși s-a făcut aplicarea disp. art. 396 al. 10 NCPP, aceste pedepse nu se situează la limita minimă rezultată din incidența acestui text de lege.
Raportat la situația coinculpatului U. A. M. și la considerentele ce vor urma cu privire la apelul declarat de P. de pe lângă Jud. A. care îl vizează numai pe acest ultim inculpat, Curtea apreciază că se impune reducerea acestor pedepse, la limita minimă prevăzută de lege după prealabila aplicare a disp. art. 396 al. 10 NCPP, respectiv, a pedepsei de 1 an închisoare, pentru fapta comisă în dauna părții vătămate Ț. A., la 8 luni închisoare, și a pedepsei de 6 luni, închisoare pentru fapta comisă în dauna părții vătămate C. C., la 4 luni închisoare, astfel încât prin aplicarea disp. art. 39 al 1 lit b NCP, acesta să execute pedeapsa finală de 9 luni și 10 zile închisoare.
În acest fel, Curtea apreciază că se poate delimita situația juridică a inculpatului R. V. D., de situația juridică a coinculpatului U. A. M., diferența principală între cei doi fiind atitudinea procesuală manifestată la fond, primul prezentându-se la fiecare termen de judecată, pe când al doilea, deși legal citat nu s-a prezentat în fața judecătorului fondului, în contextul în care ambii au recunoscut săvârșirea faptelor în faza de urmărire penală.
Mai mult, Curtea remarcă că inculpatul R. V. D. a fost condamnat de mai multe ori, așa cum s-a menționat, pe când coinculpatului U. A. M. i s-a aplicat numai, o singură dată o amendă administrativă, fără a fi condamnat penal.
În aceste condiții, Curtea observând că pedepsele aplicate la fond se încadrează atât în limitele reduse conform art. 396 al. 10 NCPP, fără a fi la limita minimă a acestora, cât și în limitele nereduse conform art. 396 al. 10 NCPP, fiind la limita minimă prevăzută de textul incriminator, apreciază necesară reducerea lor, la limita minimă potrivit art. 396 al. 10 NCPP, în ceea îl privește pe inculpatul R. V. D., pentru considerentele arătate.
D. urmare, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a NCPP va admite apelul declarat de apelantul-inculpat R. V. D., împotriva sentinței penale nr. 72/14.04.2015 a Jud. A., va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond, va descontopi pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată de prima instanță în cele două pedepse componente de 1 an și respectiv 6 luni închisoare, va reduce cuantumul fiecăreia din aceste două pedepse, așa cum s-a precizat, de la 1 an închisoare, la 8 luni închisoare și de la 6 luni închisoare, la 4 luni închisoare, va face aplicarea disp. art. 39 al. 1 lit. b NCP astfel încât în final inculpatul va executa pedeapsa de 9 luni și 10 zile închisoare, cu menținerea restului dispozițiilor din sentința apelată care îl vizează pe acest inculpat.
Referitor la apelul declarat de P. de pe lângă Jud. A., Curtea îl apreciază ca fiind întemeiat, sub ambele aspecte invocate.
Astfel, Curtea observă că inculpatul U. A. M. a fost audiat în faza de urmărire penală, recunoscând săvârșirea faptelor.
În faza de judecată inculpatul U. A. M. nu s-a prezentat personal în fața instanței, fiind emise mandate de aducere pe numele său, și fiind efectuate verificări în cadrul Centrelor de Reținere și Arest Preventiv și în cadrul centrelor de detenție din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, dar și la domiciliul său declarat în faza de urmărire penală, procedându-se la afișarea citației la ușa instanței, întrucât a lipsit de la toate termenele de judecată.
Cu toate diligențele depuse de instanța de fond, nu s-a putut afla locuința acestuia, având în vedere că nu mai locuiește la adresa de domiciliu așa cum a precizat tatăl acestuia, numitul U. C., prezent la judecată, motiv pentru care instanța a procedat la efectuarea cercetării judecătorești, însă în mod eronat și în totală contradicție cu aceste împrejurări a reținut în favoarea inculpatului U. A. M., disp. art. 396 al. 10 NCPP.
Dispozițiile art. 374 al. 4 și art. 375 al. 1 Noul Cod de procedură penală precum și faptul că nu a fost preluată formularea din art. 3201 Cod de procedură penală anterior în conformitate cu care inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor sunt interpretate de către Curte în sensul că este necesar ca inculpatul să fie prezent personal în fața instanței pentru a solicita judecarea conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii.
Coroborând disp.art.374 alin.4 cu cele ale art.375 alin.1 NCPP, Curtea apreciază că prezența inculpatului care optează pentru procedura de judecată simplificată, pe baza recunoașterii învinuirii, este obligatorie, acesta neputând uza, nici măcar, de prezentarea unui înscris autentic în acest sens, așa cum prevedea vechea reglementare.
În aceste condiții, este evident că simpla recunoaștere a faptelor de către inculpatul U. A. M. în faza de urmărire penală, fără ca poziția sa procesuală exprimată la acel moment să poată fi ulterior verificată în faza de cercetare judecătorească pe fond, nu-l îndreptățesc pe acesta la aplicarea disp. art. 396 al. 10 NCPP.
În același fel, Curtea consideră raportat la același elemente de individualizare prev. de art. 74 NCP, reținute de judecătorul fondului, că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a disp. art. 91 NCP, în contextul în care condiția prev. de art. 91 al. 1 lit. c NCP vizând exprimarea acordului de către inculpat în sensul prestării unei munci neremunerate în folosul comunității nu a putut fi verificată de către prima instanță, care ea însăși a constatat că inculpatul U. A. M. nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, în ciudat demersurilor instanței privind legala sa citare și mai mult, în condițiile în care tatăl său a cunoscut aceste termene de judecată, fiind prezent în instanță.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a NCPP va admite apelul declarat de P. de pe lângă Jud. A., împotriva sentinței penale nr. 72/14.04.2015 a Jud. A., va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond, va înlătura în ceea ce îl privește pe inculpatul U. A. M., aplicarea atât a disp. art. 396 al. 10 NCPP, cât și a disp. art. 91 și urm. NCP, cu referire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 1 an și 2 luni închisoare aplicată acestuia, pedeapsă care se va executa în regim privativ de libertate. Restul dispozițiilor sentinței penale apelate, cu referire la inculpatul U. A. M., vor fi menținute.
Văzând și disp. art. 275 al. 3 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 421 pct. 2 lit. a NCPP admite apelurile declarate de apelantul-inculpat R. V. D. și de P. de pe lângă Jud. A., împotriva sentinței penale nr. 72/14.04.2015 a Jud. A..
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
Descontopește pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată de prima instanță inculpatului R. V. D., în cele două pedepse componente, de 1 an și respectiv 6 luni închisoare.
Reduce cuantumul fiecăreia din aceste două pedepse, de la 1 an închisoare, la 8 luni închisoare și de la 6 luni închisoare, la 4 luni închisoare.
În baza art. 38 al. 1 rap. la art. 39 al. 1 lit. b NCP contopește pedepsele astfel reduse, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 luni și 10 zile închisoare.
Înlătură, în ceea ce îl privește pe inculpatul U. A. M., aplicarea atât disp. art. 396 al. 10 NCPP, cât și disp. art. 91 și urm. NCP, cu referire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 1 an și 2 luni închisoare aplicată acestuia, pedeapsă care se va executa în regim privativ de libertate.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Suma de 180 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul R. V. D. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, ca și suma de 360 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul U. A. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2015.
Președinte, Judecător,
P. V. A. C. E. R.
Grefier,
C. G.
Red. CER
2 ex. /14.10.2015
Dosar fond nr._ – Jud. A.
Jud. fond – L. Brateș
| ← Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 1262/2015. Curtea de Apel... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1/2015. Curtea... → |
|---|
