Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-10-2015

Dosar nr._ /2014

ROMÂNIA

Curtea de Apel București

Secția I-a penală

Decizia penală nr.1.323/A

Ședința publică din data de 12 octombrie 2015

Curtea compusă din:

Președinte: D. P.

Judecător: V. B.

Grefier: R.-E. V.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..

Pe rol, se află judecarea apelurilor declarate de apelanții-inculpați S. M.-M. și F. I. împotriva Sentinței penale nr.1.636/30.VI.2015 a Judecătoriei Sectorului IV – Secția penală, din Dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanții-inculpați S. M.-M., personal, aflat în stare de arest preventiv, și asistat juridic de apărătorul din oficiu Grăniceru G., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/1.X.2015, depusă la dosar, și F. I., personal, aflat în stare de arest preventiv, și neasistat juridic, lipsind intimatul-persoană vătămată P. L.-C.-C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la întrebarea Curții, apelantul-inculpat F. I., personal, arată că este de acord cu desemnarea unui apărător din oficiu.

Curtea desemnează apărător din oficiu atât pentru apelantul-inculpat F. I., cât și pentru intimatul-persoană vătămată minor P. L.-C.-C., astfel că dispune lăsarea cauzei la o a doua strigare, pentru a da posibilitatea apărătorilor din oficiu să studieze dosarul.

La a doua strigare, au răspuns au răspuns apelanții-inculpați S. M.-M., personal, aflat în stare de arest preventiv, și asistat juridic de apărătorul din oficiu Grăniceru G., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/1.X.2015, depusă la dosar, și F. I., personal, aflat în stare de arest preventiv, și asistat juridic de apărătorul din oficiu Grăniceru G., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/13.X.2015, pe care o depune la dosar, precum și intimatul-persoană vătămată P. L.-C.-C., prin apărătorul din oficiu A. F., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/13.X.2015, pe care o depune la dosar.

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Apelanții-inculpați S. M.-M. și F. I., prin apărătorul din oficiu, susțin că instanța de fond, în mod nelegal, nu a aplicat dispozițiile art.396, alin.10, Cod procedură penală, care presupun reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă cu închisoarea, astfel că, pentru infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută la art.234, alin.1 din Codul penal, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 3 ani închisoare și 10 ani închisoare, iar prima instanță i-a aplicat inculpatului S. M.-M. pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare, în timp ce inculpatului F. I. i-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, ceea ce înseamnă că nu a fost efectuată reducerea, ca efect al procedurii simplificate. Mai arată că inculpatul F. I., în faza de urmărire penală, a remis mamei persoanei vătămate suma de 800 lei, astfel că persoana vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.

Intimatul-persoană vătămată, prin apărătorul din oficiu, solicită respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpați, deoarece instanța de fond a aplicat dispozițiile procedurii simplificate, însă a mai avut în vedere recidiva postexecutorie, astfel că pedepsele închisorii au fost temeinic individualizate.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că instanța de fond a realizat o legală și justă individualizare a pedepselor închisorii, fiind respectate limitele prevăzute de art.396, alin.10, Cod procedură penală, urmare a reținerii procedurii simplificate. Așadar, cuantumul mare al pedepsei rezultante a închisorii față de fiecare inculpat în parte este efectul bogatei activități infracționale desfășurată de inculpați, care au mai fost condamnați pentru infracțiuni de tâlhărie, unele împotriva unor persoane vătămate minore, inclusiv în această cauză, unde persoana vătămată minoră a fost amenințată cu cuțitul. Mai arată că, într-adevăr, inculpatul F. I. a înmânat o sumă de bani persoanei vătămate, însă acest aspect nu poate atrage reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare, întrucât noul Cod penal exclude aplicarea circumstanței atenuante judiciare a acoperii prejudiciului în cazul infracțiunii de tâlhărie. Pentru aceste motive, pune concluzii de respingere, ca nefondate, a apelurilor.

Apelantul-inculpat S. M.-M., personal, arată că recunoaște fapta penală și consideră că pedeapsa închisorii aplicată este prea mare, solicitând reducerea acesteia la 3 ani închisoare sau la 3 ani și 6 luni închisoare.

Apelantul-inculpat F. I., personal, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său din oficiu. Mai arată că a încercat să-și găsească un loc de muncă, însă nu l-a angajat nimeni, din cauza faptului că este recidivist, precizează că în cadrul Penitenciarului are un loc de muncă.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.1.636/30.VI.2015, din Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului IV – Secția penală:

I. în temeiul art.396, alin.1, alin.2 și alin.10, Cod de procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul S. M.-M.la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.233 – art.234, alin.1, lit.a, Cod penal, cu aplicarea art.41 din Codul penal, raportat la art.43, alin.5, Cod penal (faptă penală săvârșită la data de 13.XI.2014), împotriva persoanei vătămate P. L.-C.-C.,

în temeiul art.67, Cod penal, i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.66, alin.1, lit.a și lit.b, Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii,

în temeiul art.65, alin.1 și alin.3, Cod penal, i-a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66, alin.1, lit.a și lit.b, Cod penal,

a constatat că infracțiunea din această cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr.459/18.II.2015 a Judecătoriei Sectorului IV, București – Secția penală, din Dosarul nr._/4/2014, definitivă prin Decizia penală nr.679/A/6.V.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală,

a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.459/18.II.2015 a Judecătoriei Sectorului IV, București – Secția penală, din Dosarul nr._/4/2014, definitivă prin Decizia penală nr.679/A/6.V.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, în pedepsele închisorii componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, și anume în:

- pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.233 – art.234, alin.1, lit.a și lit.d, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.1, Cod penal, raportat la art.43, alin.5, Cod penal (faptă penală săvârșită la data de 6.XI.2014),

- pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.233 – art.234, alin.1, literele a și d, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.1 Cod penal, raportat la art.43, alin.5, Cod penal (faptă penală săvârșită la data de 6.XI.2014),

- sporul de 2 ani și 4 luni închisoare,

în temeiul art.40, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.38, alin.1, Cod penal, raportat la art.39, alin.1, lit.b, Cod penal, a contopit pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată în această cauză cu pedepsele de 7 ani închisoare și de 7 ani închisoare, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, astfel că a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 7 ani închisoare, la care a adăugat sporul de o treime, de 4 ani și 2 luni închisoare, din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani și 2 luni închisoare,

în temeiul art.45, alin.3, lit.a, Cod penal, i-a aplicat, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.66, alin.1, lit.a și lit.b, Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, conform art.68, alin.1, lit.c, Cod penal,

în temeiul art.45, Cod penal, i-a aplicat, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.66, alin.1, lit.a și lit.b, Cod penal, care va fi executată până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale,

în temeiul art.404, alin.4, lit.a, Cod de procedură penală, raportat la at.72, alin.1, Cod penal, a dedus perioada executată de la data de 18.XI.2014 la zi,

a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.751/2015/11.V.2015, emis de Judecătoria Sectorului IV, București, în Dosarul nr._/4/2014, și emiterea unui nou mandat de executare în baza sentinței penale,

în temeiul art.7 din Legea nr.76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.;

II. în temeiul art.396, alin.1, alin.2 și alin.10, Cod de procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul F. I. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.233 – art.234, alin.1, lit.a, Cod penal, cu aplicarea art.41, Cod penal, raportat la art.43, alin.5, Cod penal (faptă penală săvârșită la data de 13.XI.2014), împotriva persoanei vătămate P. L.-C.-C.,

în temeiul art.65, alin.1 și alin.3, Cod penal, i-a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66, alin.1, lit.a și lit.b, Cod penal,

a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.459/18.II.2015 a Judecătoriei Sectorului IV, București – Secția penală, din Dosarul nr._/4/2014, definitivă prin Decizia penală nr.679/A/6.V.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, în pedepsele închisorii componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, și anume în:

- pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.233 – art.234, alin.1, lit.a și lit.d, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.1, Cod penal, raportat la art.43, alin.5, Cod penal (faptă penală săvârșită la data de 6.XI.2014),

- sporul de 1 an și 10 luni închisoare,

în temeiul art.40, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.38, alin.1, Cod penal, raportat la art.39, alin.1, lit.b, Cod penal, a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în această cauză cu pedepsele de 5 ani și 6 luni închisoare și de 5 ani și 6 luni închisoare, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, astfel că a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul de o treime, de 3 ani și 6 luni închisoare, din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare,

în temeiul art.404, alin.4, lit.a, Cod de procedură penală, raportat la at.72, alin.1, Cod penal, a dedus perioada executată de la data de 18.XI.2014 la zi,

a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.752/2015/11.V.2015, emis de Judecătoria Sectorului IV, București, în Dosarul nr._/4/2014, și emiterea unui nou mandat de executare în baza sentinței penale,

a luat act că persoana vătămată P. L.-C.-C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul material fiind acoperit,

în temeiul art.404, alin.4, lit.d, Cod de procedură penală, raportat la art.112, alin.1, lit.f, Cod penal, a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat sumei de câte 200 lei, reprezentând sumele de bani produse prin săvârșirea infracțiunii;

în temeiul art.274, alin.1 și alin.2, Cod de procedură penală, a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariile pentru asistența juridică din oficiu se plătesc conform protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 15.VI.2015, Judecătorului de Cameră preliminară, în temeiul art.346, alin.2, Cod de procedură penală, a constatat legalitatea sesizării, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.

La termenul de judecată din data de 19.VI.2015, inculpații au solicitat aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art.396, alin.10, Cod de procedură penală.

Instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul din data de 15.IV.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului IV, București, din Dosarul nr._/P/2014, s-a reținut, pe situația de fapt, că, pe data de 13.XI.2014, în jurul orei 16,00, în scara A a blocului II/30, situat în București, ..22A, Sectorul IV, inculpatul S. M.-M. a amenințat-o, cu cuțitul, pe persoana vătămată minoră P. L.-C.-C., spunându-i „să nu țipi că bag asta în tine”, apoi a deposedat-o de o tabletă și de un telefon mobil, în timp ce inculpatul F. I. i-a blocat aceleiași persoanei vătămate orice cale de scăpare.

A mai reținut, cu privire la inculpatul S. M.-M., că, prin Sentința penală nr.1.412/21.V.2013 a Judecătoriei G., din Dosarul nr._ **, definitivă, prin nerecurare, la data de 7.VI.2013, a fost stabilită, prin contopirea mai multor pedepse cu închisoarea, pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, executată la termen, la data de 30.VI.2014, care constituie primul termen al recidivei postexecutorii. Același inculpat, prin Sentința penală nr.459/18.II.2015 a Judecătoriei Sectorului IV, București – Secția penală, din Dosarul nr._/4/2014, definitivă prin Decizia penală nr.679/A/6.V.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 ani și 4 luni închisoare, compusă din:

- sporul de 2 ani și 4 luni închisoare.

Cu privire la inculpatul F. (fost D.) I., a reținut că, prin Sentința penală nr.1.253/22.VI.2009 a Judecătoriei Sectorului IV, București, din Dosarul nr.1864/4/209, definitivă prin Decizia penală nr.1.385/8.X.2009 a Curții de Apel București – Secția I penală, i-a fost aplicată pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare, executată în perioada 28.XII.2008-27.III.2014, când a fost eliberat la termen, care constituie primul termen al recidivei postexecutorii. De asemenea, față de același inculpat, prin Sentința penală nr.459/18.II.2015 a Judecătoriei Sectorului IV, București – Secția penală, din Dosarul nr._/4/2014, definitivă prin Decizia penală nr.679/A/6.V.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, a fost stabilită pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare, compusă din:

- sporul de 1 an și 10 luni închisoare.

În motivare, instanța de fond a arătat că, în cursul urmăririi penale, au fost administrate probe clare de vinovăție, și anume declarația persoanei vătămate, procesul-verbal de deplasare la fața locului, din data de 13.XI.2014, în urma apelului de urgență 112, procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 13.XI.2014, cu planșe fotografice, procesul-verbal de investigații din data de 13.XI.2014, procesul-verbal din data de 28.XI.2014, de vizionare a imaginilor interceptate de camerele de supraveghere din scara blocului și de la lift, cu planșe fotografice, împreună cu procesul-verbal din data de 20.XI.2014, de stabilire a identității în urma vizionări imaginilor, procesul-verbal din data de 3.IX.2014, cu planșe fotografice, de recunoaștere a inculpatului S. M.-M. de pe planșele fotografice de către persoana vătămată, procesul-verbal din data de 3.XII.2014, cu planșe fotografie, de recunoaștere a inculpatului F. I. de pe planșele fotografice de către persoana vătămată, declarația martorului Nițal N., care a arăta că inculpatul S. M.-M. i-a oferit, spre vânzare, tableta sustrasă de la persoana vătămată, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților.

La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii față de fiecare inculpat, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal, referitoare la limitele pedepsei închisorii, la gradul de pericol social concret al faptelor penale, prin modalitatea de săvârșire, și anume în loc public, împreună, prin amenințarea cu un cuțit, asupra unui minor în vârstă de 16 ani, cu posibilități reduse de ripostă, la circumstanțele personale ale inculpaților și contribuția efectivă la săvârșirea infracțiunii, respectiv inculpatul S. M.-M., în vârstă de 28 de ani, are 8 clase, este necăsătorit, fără ocupație și fără loc de muncă, a fost condamnat anterior la multiple pedepse cu închisoarea, este recidivist postexecutoriu, a recunoscut săvârșirea infracțiunii, iar inculpatul F. I., în vârstă de 32 de ani, are 11 clase, este căsătorit, fără ocupație și fără loc de muncă, a fost condamnat anterior la multiple pedepse cu închisoarea, este recidivist postexecutoriu, a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

În termen legal, inculpații S. M.-M. și F. I. au declarat apel, pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea orală a apelurilor, au susținut că instanța de fond, în mod nelegal, nu a aplicat dispozițiile art.396, alin.10, Cod procedură penală, care presupun reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă cu închisoarea, astfel că, pentru infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art.234, alin.1 din Codul penal, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 3 ani închisoare și 10 ani închisoare, iar prima instanță i-a aplicat inculpatului S. M.-M. pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare, în timp ce inculpatului F. I. i-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, ceea ce înseamnă că nu a fost efectuată reducerea, ca efect al procedurii simplificate. S-a mai arătat că inculpatul F. I., în faza de urmărire penală, a remis mamei persoanei vătămate suma de 800 lei, astfel că persoana vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.

Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.417, alin.2 din noul Cod de procedură penală, Curtea apreciază că apelurile nu sunt fondate.

Curtea constată că instanța de fond a efectuat o legală și temeinică operațiune de individualizare judiciară a pedepsei închisorii față de fiecare inculpat în parte.

Ca atare, Curtea are în vedere aceleași criterii generale de individualizare prevăzute de art.74, alin.1, Cod penal. Constată gradul relativ ridicat de pericol social al faptei penale, prin împrejurările și modul de comitere, respectiv cei doi inculpați, împreună, au urmărit-o pe persoana vătămată, minor în vârstă de 15 ani și 11 luni, de la stația de troleibuz R.A.T.B. până în scara blocului în care locuia, unde, în fața liftului, inculpatul S. M.-M. a amenințat-o cu un cuțit aflat asupra sa, în timp ce inculpatul F. I. i-a blocat orice cale de scăpare, astfel că persoana vătămată minoră, sub asemenea constrângeri, le-a remis tableta și telefonul mobil, nerecuperate în natură, însă persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, deoarece inculpatul F. I., pe data de 17.XII.2014, i-a remis suma de 800 lei, contravaloarea bunurilor. Mai are în vedere limitele speciale ale pedepsei închisorii, stabilite potrivit art.79, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, prin urmare reduse cu o treime, ca efect al reținerii dispozițiilor art.396, alin.10, Cod de procedură penală, cuprinse între 2 ani închisoare și 6 ani și 8 luni închisoare, apoi majorate cu jumătate pentru recidiva postexecutorie, conform art.43, alin.5, Cod penal, ceea ce înseamnă pedeapsa cuprinsă între 3 ani închisoare și 10 ani închisoare.

Totodată, constată bogata activitate infracțională a inculpaților, îndeosebi a inculpatului S. M.-M., care a debutat, încă din minorat, cu infracțiuni de furt calificat, apoi a continuat cu infracțiunea de tâlhărie, fiind condamnat, prin șase sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, după care, în majorat, a comis doar infracțiuni de tâlhărie, în care a dat dovadă de perseverență și specializare, fiind condamnat, prin patru sentințe penale separate, la pedepse grele cu închisoarea, este recidivist postexecutoriu, în raport cu pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.1.412/21.V.2013 a Judecătoriei G. – Cauze cu arestați, din Dosarul nr._ **, definitivă, prin nerecurare, la data de 7.VI.2013, executată la termen, la data de 30.VI.2014. În același timp, constată că, prin Sentința penală nr.459/18.II.2015 a Judecătoriei Sectorului IV, București – Secția penală, din Dosarul nr._/4/2014, definitivă prin Decizia penală nr.679/A/6.V.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, în baza căreia a fost emis M.E.P.Î. nr.751/2015/11.V.2015, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 ani și 4 luni închisoare, cu deducerea reținerii și arestări preventive începând cu data de 18.XI.2014, pentru comiterea, pe data de 6.XI.2014, împreună cu același inculpat F. I., a două infracțiuni de tâlhărie calificată, tot împotriva a două persoane vătămate minore, pe care, într-un loc public, în parc, le-au amenințat cu briceagul și le-au lovit cu pumnii și cu picioarele, pentru a le lua de telefoanele mobile, infracțiuni aflate în concurs real cu infracțiunea din această cauză, comisă după numai o săptămână de la săvârșirea celorlalte infracțiuni. În plus, observă că inculpatul S. M.-M. a acumulat, până la vârsta sa de 26 de ani, experiență în comiterea de infracțiuni de violență, îndeosebi asupra minorilor, nefiind preocupat de școală sau de muncă. În aceste condiții, pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, cu 2 ani și 6 luni peste limita minimă specială, constituie rezultatul unei juste individualizări.

În ceea ce-l privește pe inculpatul F. I., care a primit pedeapsa de 5 ani închisoare, constată că a avut o contribuție mai puțin agresivă, însă importantă, în dinamica acțiunii infracționale, iar antecedența sa penală nu este într-atât de gravă, cum s-a constatat în cazul coinculpatului S. M.-M.. Reține că a debutat, pe calea infracțională pe care și-a ales-o ca mod și sursă de existență, direct cu infracțiunea de tâlhărie, fiind condamnat definitiv, prin trei sentințe penale diferite, inclusiv pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat, la pedepse cu închisoarea, este recidivist postexecutoriu, în raport cu pedeapsa rezultantă de 5 ani și 3 luni închisoare, aplicată, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă după condamnare, prin Sentința penală nr.1.253/22.VI.2009 a Judecătoriei Sectorului IV, București, din Dosarul nr.1864/4/209, definitivă prin Decizia penală nr.1.385/8.X.2009 a Curții de Apel București – Secția I penală, executată în perioada 28.XII.2008-27.III.2014, când a fost eliberat la termen. Totodată, are în vedere Sentința penală nr.459/18.II.2015 a Judecătoriei Sectorului IV, București – Secția penală, din Dosarul nr._/4/2014, definitivă prin Decizia penală nr.679/A/6.V.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, în baza căreia a fost emis M.E.P.Î. nr.752/2015/11.V.2015, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare, cu deducerea reținerii și arestări preventive începând cu data de 18.XI.2014, pentru comiterea, pe data de 6.XI.2014, împreună cu inculpatul S. M.-M., a două infracțiuni de tâlhărie calificată, împotriva a două persoane vătămate minore, pe care, într-un loc public, în parc, le-au amenințat cu briceagul și le-au lovit cu pumnii și cu picioarele, pentru a le lua de telefoanele mobile, infracțiuni aflate în concurs real cu infracțiunea din această cauză, comisă după numai o săptămână de la săvârșirea celorlalte infracțiuni. Mai reține că inculpatul F. I. este în vârstă de 31 de ani, nu are ocupație și nici loc de muncă, astfel că sursa sa de venituri o reprezintă comiterea, în mod constant, de fapte penale împotriva patrimoniului.

Cât privește repararea prejudiciului material, apreciază că nu poate fi reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.75, alin.2, litera a, Cod penal, privind efortul depus pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, întrucât prejudiciul material a fost acoperit de către mama inculpatului F. I., și nu de către inculpat, personal, pentru a putea reține ceea ce se numește căință activă.

În consecință, Curtea, în temeiul art.421, punctul 1, litera b, Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții-inculpați S. M.-M. și F. I. împotriva Sentinței penale nr.1.636/30.VI.2015 a Judecătoriei Sectorului IV- Secția penală, din Dosarul nr._, iar, în temeiul art.424, alin.3, Cod procedură penală, pentru ambii apelanți-inculpați, va deduce reținerea și arestarea preventivă și va scădea perioada executată în Dosarul nr._/4/2014 al Judecătoriei Sectorului IV- Secția penală de la data de 18.XI.2014 la zi, după care, în temeiul art.275, alin.2 și alin.4, Cod de procedură penală, va obliga pe fiecare apelant-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de câte 360 lei, onorariul apărătorului din oficiu pentru fiecare apelant-inculpat, la care se adaugă suma de câte 97,5 lei în sarcina fiecăruia dintre apelanții-inculpați, în total suma de 195 lei, onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-persoană vătămată minoră P. L.-C.-C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art.421, punctul 1, litera b, Cod de procedură penală, respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții-inculpați S. M.-M. și F. I. împotriva Sentinței penale nr.1.636/30.VI.2015 a Judecătoriei Sectorului IV- Secția penală, din Dosarul nr._ .

În temeiul art.424, alin.3, Cod procedură penală, pentru ambii apelanți-inculpați, deduce reținerea și arestarea preventivă și scade perioada executată în Dosarul nr._/4/2014 al Judecătoriei Sectorului IV- Secția penală de la data de 18.XI.2014 la zi.

În temeiul art.275, alin.2 și alin.4, Cod de procedură penală, obligă pe fiecare apelant-inculpat la plata sumei de câte 700 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 360 lei, onorariul apărătorului din oficiu pentru fiecare apelant-inculpat, la care se adaugă suma de câte 97,5 lei în sarcina fiecăruia dintre apelanții-inculpați, în total suma de 195 lei, onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-persoană vătămată minoră P. L.-C.-C., se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 12.X.2015.

Președinte, Judecător,

D. P. V. B.

Grefier,

R.-E. V.

Red. și dact.: jud. D.P.

Judecătoria Sectorului IV, București:I. A..

6 ex.

← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1332/2015. Curtea de Apel...		Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... →

Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI