Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 7380/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(4952/2014)
DECIZIA PENALĂ NR. 142
Ședința din Camera de consiliu de la 29 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DNA este reprezentat de procuror M. S..
Pe rol, se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat F. A. împotriva deciziei penale nr.1506/02.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
Fără citarea părților conform disp. art.431 alin.1 Cod procedură penală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că a fost atașată la dosar decizia penală nr.1506/A din 02 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației in anulare ca fiind inadmisibilă, motivele invocate de condamnat, neregăsindu-se în cazurile expres și limitativ prevăzute în materia contestației în anulare. De asemenea, solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 11 decembrie 2014, pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală, a fost înregistrată, sub nr._, contestația în anulare formulată de petentul condamnat F. A. împotriva deciziei penale nr.1506/02.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În susținerea contestației în anulare deduse judecății, contestatorul condamnat a invocat incidența cazurilor de contestație prev. de art.426 lit.d și i Cod de procedură penală, fără însă a preciza în concret și care sunt aspectele sau împrejurările care s-ar circumscrie acestor cazuri de contestație în anulare.
În vederea soluționării cauzei, la dosar au fost atașate fișa ECRIS a dosarului nr._ și decizia penală nr.1506/02.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în respectivul dosar.
În ședința publică de astăzi, 29 ianuarie 2015, Curtea a pus in discuție în temeiul art.431 Cod de procedură penală admisibilitatea in principiu a cererii de contestație in anulare formulată de contestatorul condamnat F. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu disp. art.431 alin.2 din Codul de procedură penală, Curtea constată ca inadmisibilă contestația în anulare dedusă judecății, având în vedere următoarele considerente:
Prin decizia penală nr.1506/02.12.2014, a Curții de Apel București – Secția I Penală, pronunțată în dosarul penal nr._, s-au decis următoarele:
„În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a Cod proc.pen. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, inculpatul F. A. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale Pnr.1213/16.04.2014 a Tribunalului București – Secția I, Penală.
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:
Înlătură dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice a faptelor.
În temeiul art.9 alin.1 lit.c și alin.3 din Legea nr.241/2005 în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr.50/2013 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal de la 1969 și art.5 cod penal condamnă pe inculpatul F. A., fiul lui G. și M., născut la data de 04.11.1971, în localitatea Tepu, jud.G., domiciliat în loc.Salonta, ..1, jud.Bihor, fără forme leale în ., CNP_, la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (4 acte materiale).
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 raportat la art.71 cod penal de la 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c cod penal de la 1969 ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 raportat la art.65 cod penal de la 1969 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c cod penal de la 1969 pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr.187/2012 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal de la 1969 și art.5 cod penal condamnă pe inculpatul F. A. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de folosire cu rea credință a creditului societății (2 acte materiale).
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 raportat la art.71 cod penal de la 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c cod penal de la 1969 ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b cod penal anterior cu aplicarea art.5 cod penal contopește cele două pedepse sus-menționate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) ani închisoare.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 raportat la art.71 cod penal de la 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c cod penal de la 1969 ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 raportat la art.35 alin.1 și art.65 cod penal de la 1969 aplică inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă cu închisoarea pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c cod penal de la 1969 pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.20 Cod proc.pen. rap. la art.397 al.1 Cod proc.pen. și la art.998-999 și art.1000 alin.3 și art.1003 cod civil anterior admite acțiunea civilă a părții civile AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și:
- obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. TOTAL TORYON S.R.L. la plata sumelor de: 6.831.537 lei cu titlu de impozit pe profit neachitat și 8.106.154 lei cu titlu de TVA, în total 14.937.691 lei împreună cu accesoriile calculate pentru aceste sume (dobânzi și penalități de întârziere) până la achitarea integrală a prejudiciului.
- obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. AGRO DIESEL S.R.L. la plata sumelor de: 177.448 lei cu titlu de impozit pe profit neachitat și 244.572 lei cu titlu de TVA, în total 422.020 lei împreună cu accesoriile calculate pentru aceste sume (dobânzi și penalități de întârziere) până la achitarea integrală a prejudiciului.
- obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.T. TORIA S.R.L. la plata sumelor de: 213.114 lei cu titlu de impozit pe profit neachitat și 184.028 lei cu titlu de TVA, în total 397.142 lei împreună cu accesoriile calculate pentru aceste sume (dobânzi și penalități de întârziere) până la achitarea integrală a prejudiciului.
- obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.M. TRANS S.R.L. la plata sumelor de: 703.296 lei cu titlu de impozit pe profit neachitat și 5.531.624 lei cu titlu de TVA, în total 6.234.920 lei împreună cu accesoriile calculate pentru aceste sume (dobânzi și penalități de întârziere) până la achitarea integrală a prejudiciului,
În temeiul art.274 alin.1 și 3 cod proc.pen. obligă inculpatul în solidar cu fiecare dintre cele patru părți responsabile civilmente la plata a câte 13.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Constată că inculpatul apelant este arestat în altă cauză.
În baza art. 275 alin.3 cod proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în cuantum de 50 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă”.
Curtea reamintește că potrivit art.426 Cod de procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Verificând decizia contestată prin prisma cazurilor de contestație în anulare în mod explicit invocate de către contestatorul condamnat F. A., în concret fiind vorba despre cele prev. de art.426 lit.d și i Cod de procedură penală, Curtea constată că în cauză nu există motive pentru a fi reținută incidența niciunuia dintre acestea, și de altfel a niciunuia dintre celelalte cazuri de contestație în anulare în mod expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art.426 Cod de procedură penală.
Astfel, din examinarea încheierii de ședință din data de 17 noiembrie 2014, când în cauza ce a format obiectul dosarului penal nr._ au avut loc dezbaterile în apel, cât și a deciziei penale nr.1506/02.12.2014, rezultă că judecarea cauzei în calea de atac a apelului s-a realizat de un complet legal constituit în condițiile prevăzute de lege (format din doi judecători astfel cum prevăd dispozițiile art.54 alin.2 sin Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară), iar în privința membrilor completului de judecată, a procurorului sau a grefierului nu a fost semnalat nici cu prilejul judecării apelurilor promovate în cauză și, de altfel, nici ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare existența vreunui motiv de incompatibilitate dintre cele prevăzute de art.64 și 65 Cod de procedură penală.
D. urmare, împrejurările anterior menționate exclud incidența în cauză a cazului de contestație în anulare prev. de art.426 lit.d Cod de procedură penală (care se referă la desfășurarea judecății de către o instanță care nu ar fi fost compusă potrivit legii ori la existența unui caz de incompatibilitate).
De asemenea, în cauză nu poate fi aplicabil nici cazul de contestație în anulare prev. de art.426 lit.i Cod de procedură penală (care are în vedere situația în care împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă), întrucât hotărârea nedefinitivă de condamnare pronunțată de instanța de fond împotriva inculpatului F. A., a fost modificată prin decizia definitivă pronunțată de instanța de control judiciar, aceste două hotărâri fiind pronunțate în una și aceeași cauză, iar nu în cauze diferite, așa cum impun exigențele art.426 lit.i cod de procedură penală.
În consecință, Curtea, în temeiul art.431 din Codul de procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat F. A., care, aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.275 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.431 alin.1 și 2 Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat F. A. împotriva deciziei penale nr.1506/02.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
În temeiul art.275 alin2 Cod de procedură penală, obligă pe contestator la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.2
| ← Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr.... | Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Decizia nr. 115/2015.... → |
|---|
