Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 769/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 769/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 1435/1748/2014
DOSAR NR._
(1053/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.769
Ședința publică din data de 28 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
JUDECĂTOR: C. C.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror A. C..
Pe rol, soluționarea apelurile formulate de inculpatul I. M. și de partea civilă R. I. D. împotriva sentinței penale nr.72/2.03.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat I. M., personal și asistat de apărător ales, avocat Caliniță C., în baza delegației nr._/30.04.2015 atașată la fila 17 din dosar, lipsă fiind apelantul-parte civilă R. I. D., pentru care s-a prezentat apărător ales, avocat A. A. în substituirea apărătorului ales, avocat A. I., în baza delegației nr._/15.04.2015 atașată la fila 10 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care întrebat fiind, apelantul-inculpat I. M., personal, precizează că își menține declarațiile date si nu mai are nimic de adăugat in fața instanței de apel.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, acordă cuvântul în dezbatere asupra apelurilor.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat I. M. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Arată că primul motiv de apel vizează schimbarea încadrării juridice, apreciind că este vorba de complicitate la furt calificat în ceea ce îl privește pe inculpat.
Susține că din probele administrate rezultă că inculpatul a participat în forma complicității la furtul calificat, în sensul că i-a ajutat pe ceilalți coinculpați să încarce acele uși în autoturism.
De asemenea, susține că nu rezultă de nicăieri că inculpatul a intrat in incinta respectivă, prin escaladarea acelui perete de metal.
Din aceasta perspectiva considera ca instanța de fond nu ar fi trebuit sa retina nici art.229 Cp decât lit.b in ceea ce îl privește pe inculpat ca și încadrare juridică.
Totodată, apreciază că instanța fondului ar fi trebuit să facă și aplicarea art.75 alin.2 lit.a și b Cp, în ceea ce privește circumstanțele atenuante ale inculpatului, iar în raport de toate aceste aspecte reducerea pedepsei potrivit art.79 alin.1 Cp, s-ar fi făcut în funcție de recunoașterea de care a dat dovadă inculpatul în cercetarea judecătorească în sensul art.396 alin.10 Cpp si raportat la art.75 alin.2 lit.a si b Cp.
Pentru toate aceste motive consideră că pedeapsa ar trebui să fie una mai mică, motiv pentru care a solicitat pe fondul cauzei ca modalitate de executare să fie aplicate prevederile art.83 Cp. Din punctul sau de vedere inculpatul se încadrează întrutotul rigorilor acestui articol și pentru aceste motive apreciază hotărârea apelată ca fiind una netemeinică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului formulat de inculpat, ca nefondat, hotărârea instanței de fond, fiind una temeinică și legală.
Cu privire la cele susținute, face trimitere la pagina 7 din hotărârea apelată, acolo unde instanța de fond, analizând probatoriul administrat în cauză, conchide în sensul săvârșirii în calitate de autor, iar nu de complice a faptei de către inculpatul I. M., evidențiind mai ales declarațiile celorlalți coinculpați.
De asemenea, apreciază că în cauză nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului și schimbarea regimului de individualizare a acesteia, față de fapta săvârșită de inculpat, pe care în acord cu instanța de fond apreciază ca fiind una de o gravitate ce exclude aplicarea altor instituții și anume fapta săvârșită de trei sau mai multe persoane împreună, inițiativa a aparținut inculpatului, noaptea, prin efracție și escaladare. Față de pedeapsa orientată către minimul special al textului de incriminare apreciază că pedeapsa este legală.
De asemenea, apreciază că este legală și din perspectiva lui mitior lex, în condițiile în care instanța fondului a motivat că se orientează către noul Cod penal, întrucât consideră fapta suficient de gravă pentru a aplica o pedeapsa către maximul special redus ca efect al procedurii simplificate.
Apărătorul ales al apelantului-parte civilă R. I. D. solicită respingerea apelului formulat de inculpat.
Apreciază că nu se impune schimbarea de încadrare juridică pe care o solicită inculpatul pentru că, în cazul acestuia este evidențiat faptul că a fost autor și nu complice.
Cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante, solicită a se observa că în raport cu pedeapsa aplicată și în raport cu limita în care această pedeapsa a fost aplicată de către judecătorul fondului, consideră că acesta a înțeles să facă aplicarea circumstanțelor atenuante și nu se poate impune o scădere a limitelor de pedeapsă.
Consideră că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare este o pedeapsă justificată pentru faptele comise.
Cu privire la apelul formulat de partea civilă, solicită admiterea acestuia, desființarea în parte a hotărârii apelate doar în raport cu modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către instanța de fond, în sensul înlăturării aplicării disp. art.91 Cp, deoarece în raport cu aplicarea disp. art.77 Cp, cât și în raport cu fișa de cazier a inculpatului din care rezultă că acesta are antecedente penale în materie, fiind condamnat de trei ori pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, nu consideră că inculpatul a înțeles gravitatea faptelor sale și a înțeles rigoarea legii penale.
Apreciază că nu se impune în momentul de față o asemenea clemență din partea instanței de fond și de apel pentru această persoană.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat I. M. solicită respingerea apelului formulat de partea civilă, ca nefondat.
În opinia sa, instanța de fond la momentul la care a stabilit această pedeapsa a avut în vedere, atât fișa de cazier, cât și circumstanțele inculpatului, modalitatea de săvârșire și, totodată, procedura simplificată a recunoașterii.
Pentru aceste motive, consideră că instanța fondului a dispus ca modalitate de executare prevederile art.91 Cp.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere și a apelului formulat de persoana vătămată, ca fiind nefondat, arătând că aspectul învederat a fost analizat de instanța fondului și raportat la executarea pedepselor a fost posibilă aplicarea, în urma procedurii simplificate, a suspendării sub supraveghere. Consideră că regimul de individualizare este just avut în vedere de instanța fondului.
Apelantul-inculpat I. M., personal, având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău și regretă fapta.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penala de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.72 din data de 2 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în baza art.386 alin.1 C.pr.pen., a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea apărătorului ales al inculpatului I. M. de schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal, în infracțiunea de complicitate la furt calificat prev.de art. 48 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal.
În baza art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal, precum și a art.396 alin.10 din C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul I. M. [fiul lui V. și I., ns. la 08.10.1974 în ., cu domiciliul în oraș B., ., jud.Ilfov, cetățean român, căsătorit, doi copii minori în întreținere, angajat al S.C. Crissori Impex S.R.L., studii medii, cu antecedente penale, CNP_] la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 rap. la art.67 C.pen., a fost aplicată inculpatului I. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 rap. la art.65 alin.1 C.pen., a fost aplicată inculpatului I. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen., pe durata și în condițiile art.65 C.pen.
În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 Cod penal și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, la datele stabilite de această instituție; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit.b Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau Primăriei B., pe o perioadă de 120 zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.
S-a dispus ca un exemplar al sentinței să se comunice Serviciului de Probațiune Ilfov.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că inculpatul I. M. a fost reținut pentru 24 ore la data de 29.01.2014, ora 16:30.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul I. M. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român (urmărire penală și instanță).
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului - analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, ținând cont și de declarația de recunoaștere a inculpatului, cu referire la inculpatul I. M. - a reținut următoarea situație de fapt:
La începutul anului 2013, pe timp de noapte, în jurul orei 23:00, inculpații I. M., M. D., D. C., B. D. V., B. Eusebio N. și V. M. D. s-au deplasat la depozitul aparținând ., situat în fostul complex F. din B.. Aici fiind, prin escaladarea unui perete cu ajutorul unei scări și apoi prin îndepărtarea unui grilaj metalic de la o fereastră, inculpații I. M., B. Eusebio N. și V. M. D. au pătruns în interiorul depozitului de unde au luat 20 uși metalice marca San Xing pe care le-au înmânat, pe rând, inculpatului D. Criatian, ce se afla pe scară, ca, mai apoi, acesta împreună cu inculpatul B. D. V. să le așeze în duba celui din urmă. Cele 20 de uși metalice astfel furate, au fost depozitate la o locuință în . vândute.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul I. M. și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
Probele se află la dosarul cauzei, iar instanța de fond le-a individualizat și analizat pe larg.
Sub aspectul încadrării în drept a faptei comise de inculpatul I. M., judecătorul fondului a arătat că, la termenul de judecată din data de 25 februarie 2015, a fost admisă cererea reprezentantului Ministerului Public și s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina inculpatului I. M. din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal.
În privința încadrării juridice a faptei deduse judecății, instanța a avut în vedere, în primul rând, că Noul Cod penal nu mai reține ca și împrejurare ce atrage forma calificată a infracțiunii de furt ipoteza săvârșirii faptei de către două sau mai multe persoane împreună (prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. a), astfel că, în cauză, se reține circumstanța agravantă prev.de art.art.77 lit.a C.pen. În al doilea rând, se reține că infracțiunea de furt calificat în modalitatea săvârșită de inculpat este incriminată de Codul penal la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d. În al treilea rând, instanța a avut în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de noua reglementare sunt mai mici decât cele prevăzute de vechea reglementare, motiv pentru care se impune aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal.
S- reținut că, la același termen de judecată, respectiv 25.02.2015, apărătorul ales al inculpatului I. M. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal în infracțiunea de complicitate la furt calificat prev.de art. 48 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d CP cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal.
Cererea apărării, în acest sens, a fost respinsă, ca neîntemeiată, având în vedere că acțiunea inculpatului I. M., astfel cum a fost redată anterior, nu se circumscrie activității unui complice, inculpatul săvârșind în mod nemijlocit fapta. Instanța de fond a constatat că în cauză este vorba de o formă de participație reprezentantă de coautorat, întrucât participanții, respectiv inculpații I. M., M. D., D. C., B. D. V., B. Eusebio N. și V. M. D., au acționat împreună prin desfășurarea unor activități materiale concordante, toți contribuind nemijlocit la săvârșirea faptei, acțiunile lor fiind într-o unitate indivizibilă.
Ca atare, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului I. M. - constând în aceea că la începutul anului 2013, împreună cu inculpații M. D., D. C., B. Eusebio N., B. D. V. și V. M. D., a sustras un număr de 20 de uși metalice dintr-un depozit aparținând ., situat în fostul complex F. din B., în care au pătruns prin escaladarea unui geam - întrunește, atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b ,i d Cod penal cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului I. M., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., cauza legală de reducere cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă, prevăzută de art. 396 alin. 10 C.pr.pen., dar și cauza legală de agravare a pedepsei prevăzută de art. 77 lit.a C.pen.
În concret, s-a avut în vedere că fapta săvârșită de către inculpatul I. M., împreună cu inculpații M. D., D. C., B. Eusebio N., B. D. V. și V. M. D., prezintă un nivel sporit de gravitate, deoarece aceștia au acționat împreună, după o înțelegere prealabilă, pregătindu-se în vederea comiterii faptei.
În ceea ce privește situația personală a inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta nu este la primul contact cu legea penală (anterior, a fost de patru ori condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni-furt calificat și încredințarea cu știință a unui autovehicul, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane ce nu posedă permis de conducere), este căsătorit, are doi copii în întreținere, are un loc de muncă stabil, este integrat social (aspecte ce rezultă din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei), a recunoscut și regretat săvârșirea faptei. Totodată, judecătorul fondului a reținut și împrejurarea că soția inculpatului a fost diagnosticată cu tumoră malignă, leziunea depășind colonul (fila 52 d.i.).
Context în care, instanța de fond a apreciat că nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante, față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, de 6 persoane împreună (aspect ce întărea încrederea fiecărui participant) și după o înțelegere prealabilă.
Cu privire la modalitatea de executare, instanța de fond a reținut că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, dar și că inculpatul are un grad de instrucție necesar pentru a conștientiza urmările faptei sale și pericolul pe care un asemenea comportament îl produce pentru societate, ținând cont de faptul că soția inculpatului suferă de o boală gravă, iar în întreținerea inculpatului se află cei doi copii minori, apreciind că nu se impune stabilirea executării în regim de detenție, iar inculpatul se poate reabilita și prin respectarea unor măsuri de supraveghere.
D. urmare, în alegerea modalității de executare a pedepsei aplicate, instanța de fond a optat pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere și obligând inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
Întrucât s-a apreciat că pentru reeducarea inculpatul este necesar ca acesta să desfășoare unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate, care sunt apte să inoculeze în mentalitatea acestuia respectul pentru valorile sociale protejate de normele penale și să contribuie la reintegrarea socială, pe durata termenului de supraveghere, instanța de fond a impus inculpatului obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate.
S-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau Primăriei B., pe o perioadă de 120 zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013, atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal (17.III.2015), a declarat apel inculpatul I. M., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 20.III.2015, acordându-se primul termen de judecată la data de 16.IV.2015, moment la care Curtea a dispus amânarea cauzei față de lipsa de apărare a apelantului-inculpat I. M., fixând termen de judecată la data de 30.IV.2015.
La termenul de judecată din data de 30 aprilie 2015, Curtea a admis cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelantul R. I. D., constatând că, la termenul de judecată din data de 15.X.2014, persoana vătămată R. I. D., prin apărător, a formulat o cerere de constituire parte civilă, (fila 200 d.i.f.), în privința căreia instanța de fond, prin încheierea de ședință din data de 15.X.2014 a luat act (fila 210 d.i.f.). În cuprinsul acestei cereri, a fost indicat domiciliul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în București, ., . București.
De asemenea, întrucât la data de 13.III.2015, ora 13:00, s-a comunicat părții civile R. I. D. un exemplar de pe hotărârea nr.72/2015, pronunțată în dosarul nr._, la adresa de domiciliu, respectiv Clinceni, ., județ Ilfov, conform dovezii de comunicare atașate la dosar (fila 70, Vol.II, d.i.f.), dovada fiind semnată de primire de numitul D. Ș., în calitate de rudă a părții civile, în temeiul art.410 alin.1 Cod procedură penală, termenul legal de declarare a apelului a început să curgă de la această dată.
Potrivit dispozițiilor art.411 Cod procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de încetarea acesteia.
Cu privire la existența unei cauze temeinice de împiedicare, Curtea a reținut că partea civilă a indicat - în mod expres - locul unde solicită a-i fi comunicate toate actele de procedură, prin cererea de constituire parte civilă formulată, urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art.259 alin. 3 Cod procedură penală, comunicarea actelor să se efectueze la adresa din București, ., ., . București, aspect care nu s-a întâmplat, având în vedere că atât citațiile, cât și hotărârea in extenso a fost comunicată la adresa cu care partea civilă figurează în acte, adresă la care, numitul D. Ș., în calitate de rudă, a semnat dovada de primire a comunicării hotărârii în extenso (fila 70 d.i.f. Vol.II).
Totodată, reținând susținerile apărării, în sensul că din diligențele proprii, partea civilă a luat la cunoștință de conținutul hotărârii instanței de fond, la data de 16.IV.2015, prin apărătorul ales avocat A. I., primul termen de judecată acordat în calea de atac a apelului, Curtea a apreciat că cererea de repunere în termenul de apel este făcută în termenul prevăzut de art.411 Cod procedură penală, respectiv în termen de 10 zile de la data încetării împiedicării declarării căii de atac.
Hotărârea instanței de fond a fost criticată atât de inculpat, cât și de partea civilă pentru netemeinicie, sub un singur aspect, acela al greșitei soluționări a laturii penale a cauzei.
În susținerea apelului său, inculpatul – prin apărător ales – a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul de a se reține că a fost doar complice, ajutându-i pe ceilalți coinculpați și, drept urmare, reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
Apelantul parte civilă – prin apărător ales – a apreciat că, față de gravitatea faptei, se impunea aplicarea unei pedepse mai severe.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Codul de procedură penală, Curtea constată că apelurile promovate sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, Curtea urmând a și-o însuși.
Inculpatul a recunoscut, de altfel, infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum s-a arătat în rechizitoriu, procesul desfășurându-se în condițiile art.396 pct.10 Cod procedură penală.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, în sensul mai sus menționat, Curtea constată că aceleași argumente au fost aduse de apărarea inculpatului și în fața instanței de fond, însă judecătorul cauzei a analizat probatoriul administrat în cauză, concluzionându-se în sensul săvârșirii de către inculpatul I. M. a infracțiunii deduse judecății în calitate de autor, iar nu de complice, în special pe baza declarațiilor celorlalți coinculpați, depozițiile acestora fiind arătate pe larg în sentința primei instanțe.
Referitor la greșita individualizare judiciară a pedepsei stabilite de judecătorul fondului, Curtea arată nu se impune – nicidecum - reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare, în raport cu fapta săvârșită de inculpat, pe care - în acord cu instanța de fond – o apreciază ca fiind una de o gravitate ce exclude aplicarea altor instituții și anume fapta săvârșită de trei sau mai multe persoane împreună, inițiativa a aparținut inculpatului, noaptea, prin efracție și escaladare.
Oricum, pedeapsa stabilită a fost orientată spre minimul special al textului de incriminare, astfel că apare ca fiind legală.
În același sens, Curtea constată că pedeapsa este legală și din perspectiva stabilirii legii penale mai favorabile, în condițiile în care instanța fondului a motivat că se orientează către noul Cod penal, considerând fapta suficient de gravă pentru a aplica o pedeapsă către maximul special redus ca efect al procedurii simplificate.
Din analiza împrejurărilor reale și personale, Curtea constată că nu se impune nici înrăutățirea situației inculpatului (astfel cum a solicitat partea civilă), pe de o parte întrucât aspectul învederat a fost analizat de instanța fondului, iar pe de altă parte alegerea modalității de executare a fost temeinic motivată, arătându-se că este posibilă suspendarea sub supraveghere, urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpat, în sensul judecării în procedura simplificată.
Concluzionând, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului I. M. a fost corect individualizată, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, pedeapsa aplicată (de 2 ani și 6 luni închisoare, cu suspendare sub supraveghere) este apropiată de minimul prevăzut de lege, neimpunându-se reducerea acesteia.
Pentru aceste argumente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și partea civilă.
Constatând culpa procesuală a apelanților, Curtea va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile efectuate de stat în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul I. M. și de parte civilă R. I. D. împotriva sentinței penale nr. 72/02.03.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 275 alin 2 Cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat și pe apelantul parte civilă la plata a câte 200 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin 1 și 2 Cod procedură penală, onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu pentru inculpat se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. C. C.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.5
red.L.D.-Jud.Cornetu
| ← Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.).... | Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 731/2015.... → |
|---|
