Ultrajul (art.257 NCP). Decizia nr. 728/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 728/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 4423/330/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(1465/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 728
Ședința publică de la 19 mai 2015
Curtea constituită din:
P.- C. S.
JUDECATOR- C. C. D.
GREFIER- O. I. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror L. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect apelul formulat de inculpatul D. D. F. împotriva sentinței penale nr. 72/18.03.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen de pronunțare la data de 19 mai 2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prinsentința penală nr.72/18.03.2015, Judecătoria Urziceni, în baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. și art.396 alin.10 C.p.p a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului D. D. F. (C.N.P._, fiul lui G. și V., născut la 18.02.1973 în municipiul Urziceni, județul Ialomița, domiciliat în ., județul Ialomița, cetățenie română, studii 12 clase, mecanic agricol, fără ocupație, fără antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin.1 și 4 C. pen.
În baza art. 83 alin. 1 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Conform art. 85 alin. 1 C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ialomița, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune Ialomița competent potrivit art.32 alin.4, raportat la art.32 alin.1 lit.c din Lg.252/2013.
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 c.p. cu privire la revocarea amânării aplicării pedepsei în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere impuse sau de săvârșirea de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 4000 EURO, echivalentul în lei la cursul BNR la data plății cu titlul de daune morale, către partea civilă G. I.(. de Poliție Bărcănești, județul Ialomița).
În baza art. 272 C. proc. pen. rap.la art.274 alin.1 C.p.p., a obligat pe inculpat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. A 1528/P/2014 din data de 4.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. D. F., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen .
S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare a instanței că în noaptea de 09/10.08.2014, în zona barului „I.I. N. G. M.” din . inculpatul D. D. F. a amenințat-o pe persoana vătămată G. I., polițist aflat în serviciul de patrulare pe raza comunei Borănești, că o va lovi cu toporul în cap și că va da cu mașina peste aceasta.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate G. I., declarații martori, adresa nr._/20.08.2014 emisă de către Secția nr.4 Poliție Rurală Coșereni, planul de acțiune_/07.08.2044 întocmit de către șeful Secției nr.4 Poliție Rurală Coșereni, fișa postului agentului de poliție G. I., proces verbal de contravenție . nr._/10.08.2014, manualul de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publică și declarațiile inculpatului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoria Urziceni la data de 04.12.2014 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 04.02.2015 definitivă la data de 04.02.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, inculpatul a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, astfel cum este descrisă în cuprinsul actului de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, și că este de acord să despăgubească pe partea civilă cu suma de 1000 lei daune morale, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Partea vătămată G. I. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 4.000 Euro reprezentând daune morale.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate G. I., declarații martori, adresa nr._/20.08.2014 emisă de către Secția nr.4 Poliție Rurală Coșereni, planul de acțiune_/07.08.2044 întocmit de către șeful Secției nr.4 Poliție Rurală Coșereni, fișa postului agentului de poliție G. I., proces verbal de contravenție . nr._/10.08.2014, manualul de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publică și declarațiile inculpatului.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, în noaptea de 09/10 08 2014, în timp ce se afla împreună cu agenții de poliție S. D.-M. și I. S. C. în serviciul de patrulare pe raza ., persoana vătămată G. I., ajutor șef de post la Postul de Politie Bărcănești din cadrul I.P.J. Ialomița, a auzit muzică difuzată la intensitate puternică de la o dubă aflată lângă barul din localitate.
Persoana vătămată a intrat în barul ,,I.I.. N. G. M.” și a solicitat inculpatului D. D. F. - proprietarul dubei - să se legitimeze și să asculte muzică la o intensitate rezonabilă, având in vedere ora foarte târzie(00:15). Inculpatul a dat muzica la o intensitate redusă, dar a refuzat să se legitimeze.
Persoana vătămata G. I. i-a solicitat din nou inculpatului D. D. F. să se legitimeze, ocazie cu care acesta a devenit recalcitrant.
Polițistul G. I. i-a adus la cunoștință inculpatului D. D. F. că urmează sa-l conducă la sediul Poliției pentru identificare, prilej cu care acesta a devenit și mai recalcitrant, amenințând-o astfel: .,Când o să ne întâlnim, dau cu mașina peste tine! 0 să-ți dau cu toporu’ în cap că nu-mi este frică de tine!”
La scurt timp, a sosit la fața locului numitul G. A., șefulSecției nr. 4 Politie Rurală Coșereni, jud. Ialomița care l-a convins pe inculpatul D. D. F. să remită buletinul i a dispersat persoanele care se adunaseră in zonă.
Susținerile părții vătămate au fost confirmate de declarațiile martorilor S. D. M., I. S. C., M. M., N. A. și N. M..
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, sub pretextul că se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul incidentului, motiv pentru care nu-și amintește dacă a amenințat-o pe partea vătămată G. I..
Ulterior, în fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, solicitând instanței să facă aplicarea disp. art. 396 alin.10 C.proc.pen.
În drept,a apreciat că fapta inculpatului D. D. F., care în noaptea de 09/10.08.2014, în zona barului „I.I. N. G. M.” din . a amenințat-o pe persoana vătămată G. I., polițist aflat în serviciul de patrulare pe raza comunei Borănești, că o va lovi cu toporul în cap și că va da cu mașina peste aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev. și ped. de disp. art. 257 alin. 1 și 4 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, a apreciat că elementul material al infracțiunii instanța constă în acțiunea inculpatului D. D. F., care i-a adresat amenințări părții vătămate G. I., funcționar care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii.
A mai apreciat că urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol creată, raportul de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, a constatat că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pentru aceste motive, a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului D. D. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj prevăzute de art.257 alin.1 și 4 C. pen.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de o valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen. iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Cu privire la latura civilă instanța a reținut că partea vătămată G. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 4000 EURO daune morale.
Referitor la daunele morale solicitate, instanța a constatat că sunt întrunite în acest caz condițiile răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului, deoarece fapta ilicită a acestuia a creat și un prejudiciu moral.
Instanța a apreciat că daunele morale reprezintă o modalitate de acoperire a prejudiciului suferit de victima unei infracțiuni ori delict civil ce nu se obiectivează în realitatea înconjurătoare, în contest cu daunele materiale, ce antrenează o micșorare a patrimoniului victimei.
De asemenea, a apreciat că daunele morale reprezintă un prejudiciu de natură pur psihică al victimei, ce poate cuprinde mai multe componente. Astfel în speță, daunele morale reprezintă suferințele subiective ale părții civile care a fost amenințată că va fi lovită cu toporul în cap și că va da cu mașina peste aceasta.
Având în vedere principiul reparației echitabile și proporționale, instanța a apreciat că suma de 4000 EURO, reprezintă un cuantum rezonabil al prejudiciului moral încercat de partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul D. D. F., care, prin apărătorul său, a precizat că apelul formulat vizează doar latura civilă, astfel că, în raport de disp. art. 421 alin.2 C.pr.pen. a solicitat admiterea apelului și desființarea în parte a sentinței penale pronunțată de instanța de fond și micșorarea daunelor morale, de la nivelul sumei de 4000 euro la suma de 2000 lei.
A arătat că, în cazul infracțiunii de ultraj subiectul pasiv al infracțiunii este dual, statul pe de o parte, pentru care el a suportat consecințele penale, iar pe de altă parte lucrătorul de poliție, cu privire la care a solicitat să se aibă în vedere faptul că nu s-a menționat pe parcursul procesului penal în ce constă daunele morale.
Totodată, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere faptul că nu sunt criterii stabilite de lege pentru faptul că amenințările nu sunt de natură să-i aducă o temere importantă, încât acesta să fie despăgubit și din punct de vedere moral la nivelul cuantumului sumei pe care a solicitat-o.
A solicitat să se aibă în vedere împrejurarea că a recunoscut săvârșirea infracțiunii, nu are antecedente penale și este conștient de necesitatea respectării organelor judiciare, inclusiv a organului de urmărire penale, însă a apreciat că este exagerat cuantumul despăgubirilor morale și excede suferințelor psihice pe care le-a suferit, conducând la o îmbogățire fără justă cauză.
Pe de altă parte, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere faptul că imediat după producerea incidentului, el a fost sancționat contravențional cu suma de 15.000.000 lei, iar pe de altă parte, și-a cerut scuze public chiar în locul în care s-a săvârșit fapta prev. de legea penală.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat a admiterea apelului formulat de inculpat pe latură civilă apreciind că suma de 3.000 de lei ca și daune morale reprezintă o despăgubire justă pentru partea vătămată.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.417 alin.2 C.pr.pen., Curtea apreciază fondat apelul declarat de inculpatul D. D. F. în ceea ce privește latura civilă a cauzei, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Curtea constată că apelul vizează exclusiv latura civilă a cauzei, latura penală rămânând definitivă prin neapelare, astfel încât în privința existenței faptelor, a vinovăției inculpatului și a legăturii de cauzalitate între faptă și urmările reținute există autoritate de lucru judecat, urmând a analiza exclusiv existența prejudiciului, întinderea acestuia și legătura de cauzalitate între fapta ilicită reținută și prejudiciu.
Astfel, situația de fapt reținută pe latura penală a cauzei relevă caracterul ilicit al faptelor săvârșite de inculpat ul D. D. F. și vinovăția acestuia sub forma intenției.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă a părții vătămate G. I. se reține că aceasta a fost efectuată cu respectarea tuturor exigențelor de ordin procedural specifice acțiunii civile în procesul penal, astfel cum sunt prevăzute de art. 19-20 C.pr.pen.
Astfel, se reține că partea vătămată s-a constituit parte civilă în termen legal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 4.000 euro reprezentând daune morale.
Curtea constată că în mod corect a considerat instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și că inculpatul răspunde pentru cauzarea prejudiciului însă suma stabilită de instanța de fond ca fiind cuantumul daunelor morale este disproporționată cu prejudiciu moral suferit de partea civilă, având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a compensa suferințele psihice cauzate persoanei vătămate de fapta inculpatului, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio - economice de la momentul acordării. De asemenea se impune a fi avut în vedere și faptul că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii,ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituția răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just temei.
D. urmare, raportat la vârsta părții civile și la activitatea desfășurată de aceasta, reținând în special că funcția pe care o deține implică îndatoriri și riscuri deosebite, la circumstanțele personale ale inculpatului precum și circumstanțele săvârșirii faptei, condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării, așa cum s-a arătat anterior, Curtea apreciază că se impune reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile de la suma de 4.000 euro la 2.000 lei, sumă apreciată ca fiind proporțională cu prejudiciul moral suferit de partea vătămată, și pe care inculpatul a fost de acord să o achite..
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul formulat de inculpatul D. D. F., va desființa în parte sentința penală apelată numai sub aspectul laturii civile și, rejudecând, pe fond, va reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile G. I. de la 4.000 euro (în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății) la 2.000 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul formulat de inculpatul D. D. F., împotriva sentinței penale nr.72/18.03.2015 a Judecătoriei Urziceni.
Desființează în parte sentința penală apelată, numai sub aspectul laturii civile și, rejudecând, pe fond:
Reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile G. I. de la 4.000 euro (în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății) la 2.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. S. C. C. D.
GREFIER,
O. B.
Red.S.C./ 02.06.2015
Tehnored.V.D./5 ex./26.05.2015
Jud.Urziceni – jud. O.E.
| ← Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 731/2015.... | Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 719/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
