Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1566/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1566/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1566/A
Ședința publică din data de 18.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: C. C.-L.
GREFIER: S. V.-V.
********
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol pronunțarea cu privire la soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA OLTENIȚA și inculpatul M. A., împotriva sentinței penale nr. 66/25.03.2015, pronunțate de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică de la 4 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 11 noiembrie 2015 și apoi pentru azi, 18 noiembrie 2015, dând această decizie.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.66 din 25 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Oltenița a fost admisă cererea inculpaților M. A. și P. M. de a fi judecați conform prevederilor art.374 alin.4 C. pr. pen. combinat cu art.375 alin.1 raportat la art.396 alin.10 din același Cod.
În baza art.228 alin.1-229 alin.1 lit.b și d C. pen., cu aplicarea art.41 și art.5 C. pen. raportat la art.396 alin.10 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul P. M. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.66 alin.1 lit.a, b, d C. pen. s-a interzis inculpaților, ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executare.
În baza art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a, b și d C. pen. s-a interzis inculpaților, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executate a pedepselor principale aplicate.
În bata art.397 C. pr. pen. au fost obligați inculpații M. A. și P. M., în solidar, la plata sumei de 500 lei (din care 150 lei reprezintă contravaloarea cheilor fixe) către partea civilă C. A. I..
În temeiul art.112 alin.6 C. pen. s-a dispus confiscarea:
- de la inculpatul M. A. – o cheie reglabilă; un foarfece de viță de vie, un lacăt;
- de la inculpatul P. M. – o mănușă din material textil și o șosetă.
În baza art.274 alin.1 C. pr. pen. inculpații au fost obligați la 800 lei cheltuieli judiciare către stat și la câte 300 lei onorarii avocați din oficiu.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că prin rechizitoriul nr.28/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în condițiile stării de recidivă postexecutorii, în condițiile art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g și i C. pen., cu aplicarea art.37 lit.b C. pen.;
- P. M., pentru comiterea aceleiași infracțiuni, prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g și i C. pen.
În rechizitoriu s-a reținut că la data de 27 decembrie 2012, în jurul orei 21:00, inculpații au luat hotărârea infracțională de a sustrage bunuri dintr-o locuință izolată, în care nu se vedeau lumini aprinse, aflată pe raza stației PECO din .. Ei au desfăcut plasa de sârmă a gardului, au intrat în curte și s-au deplasat mai întâi la o magazie, unde n-au găsit bunuri care să-i intereseze.
După aceea, inculpații au mers la locuința propriu-zisă. I. M. A. a forțat lacătul de la un dulap, luând mai multe bunuri. Inculpatul P. M. a încercat apoi să forțeze lacătele de la ușa de acces în imobil, fapt care a declanșat sistemul de alarmă a locuinței. Partea vătămată C. A. I. a sesizat prin SNVAU 112 organele de poliție, care s-au deplasat de urgență la fața locului și, în prezența martorului B. I., i-au surprins pe inculpați în curtea imobilului, având asupra lor mai multe bunuri sustrase.
S-a reținut că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum ele au fost reținute în actul de sesizare a instanței.
Fiind audiat la primul termen de judecată, inculpatul M. A. a declarat: „doresc să fiu judecat în baza materialului probator prezentat și administrat în faza de urmărire penală”; inculpatul P. M. a arătat: „recunosc săvârșirea parțială a faptei, recunosc că au intrat în curtea părții vătămate, însă nu recunosc că au furat ceva. Eu nu am furat nimic, dar celălalt inculpat a furat o foarfece de vie și celelalte lucruri care se regăsesc în declarație.”
Analizând probatoriile administrate, coroborate cu aceste declarații ale inculpaților, instanța a stabilit că faptele există, au fost săvârșite cu vinovăție sub forma intenției directe, iar încadrarea juridică este aceea de furt calificat, în forma prevăzută de noul Cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declara apeluri P. de pe lângă Judecătoria Oltenița și inculpatul M. A..
În apelul declarat de către P. au fost formulate un număr de șase critici referitoare la aspecte de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii.
1. S-a susținut în primul rând că instanța de fond a omis să pună în dezbatere dispozițiile imperative ale art.5 alin.1 din noul C. pen. și apoi să dispună schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de furt calificat.
2. Deoarece noul Cod penal constituie legea penală mai favorabilă, încadrarea juridică legală a faptelor este cea prevăzută de art.228 alin.1-229 alin.1 lit.b și d, alin.2 lit.b, sancționată cu închisoarea de la 2-7 ani.
3. Sub un alt aspect, având în vedere că inculpatul P. M. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii în modalitatea reținută în rechizitoriu, dispozițiile privind procedura de judecată în formă simplificată erau inoperante și urmează să fie înlăturate.
4. În mod greșit instanța de fond a confiscat de la inculpatul M. A. o cheie reglabilă și un foarfece de viță de vie, întrucât acestea, în mod necontestat, au fost restituite părții vătămate C. A. I.; de asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la bomfaierul găsit pe terasa imobilului cu ocazia cercetărilor la fața locului, despre care partea vătămată a arătat că nu îi aparține.
5. Este nelegală obligarea inculpaților la plata onorariilor pentru avocații din oficiu, aceste cheltuieli rămânând în sarcina statului.
6. Întrucât ambii inculpați sunt cunoscuți cu multiple antecedente penale pentru săvârșirea unor fapte similare, este necesară și justificată majorarea cuantumului pedepselor.
Prin apelul său, inculpatul M. A. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, despre care a arătat că este prea severă,
În această fază procesuală nu s-au formulat excepții sau cereri, iar inculpatul apelant M. A., prezent la dezbateri, a arătat că nu dorește să dea o altă declarație, menținându-le pe cele anterioare.
Examinând actele și lucrările dosarului în contextul prevederilor art.408 și urm. C. pr. pen. și al criticilor formulate, Curtea reține că apelul declarat de către P. este întemeiat, în sensul considerentelor ce succed.
Sub un prim aspect, este reală împrejurarea că instanța de fond nu s-a preocupat să motiveze incidența prevederilor art.5 din noul Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, deși textul are un evident caracter imperativ și să procedeze la schimbarea încadrării juridice, conform art.386 C. pr. pen.
Curtea urmează să constate că, în raport de elementele concrete ale cauzei privind situația juridică a inculpaților și de limitele de pedeapsă, care sunt mai reduse, au caracterul unei legi penale mai favorabile dispozițiile noul Cod penal.
În privința încadrării juridice, aceasta este, pentru ambii inculpați, cea cuprinsă în prevederile art.228 alin.1-229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b C. pen. Incidența dispozițiilor alin.2 lit.b din cadrul art.229 C. pen. este atrasă de împrejurarea cert stabilită că inculpații au pătruns prin efracție, tăind gardul de sârmă împrejmuitor, în curtea locuinței părții vătămate, cu intenția de a fura bunuri, sens în care se va face aplicarea art.386 C. pr. pen.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen., Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, va desființa în parte sentința și în fond va proceda la rejudecarea cauzei, ținând seama și de celelalte critici formulate, conform precizărilor ce urmează.
În temeiul art.5 alin.1 C. pen.:
1. În baza art.386 C. pr. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul M. A., din infracțiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i C. pen. 1969, cu aplicarea art.37 lit.b din același Cod, în infracțiunea prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b,d și alin.2 lit.b C. pen., cu aplicarea art.41 alin.1 C. pen.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a răspunderii penale, Curtea apreciază că o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, situată spre mediul limitelor de sancțiune prevăzute de lege corespunde criteriilor instituite prin art.74 C. pen., adecvate în raport de ansamblul elementelor concret ale cauzei, inclusiv circumstanțelor personale ale inculpatului – fără ocupație, recidivist, condamnat anterior în repetate rânduri pentru fapte de același gen.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art.228 alin.1-229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b C. pen., cu aplicarea art.41 alin.1 C. pen., art.43 alin.5 C. pen., art.396 alin.10 C. pr. pen. și art.72 alin.3 C. pen., se va dispune condamnarea inculpatului M. A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.67 alin.2 C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b din Codul penal, pe o durată de 2 ani.
Conform art.65 alin.1 din Codul penal se vor interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.66 alin.1 lit.a șib C. pen.
2. În ceea ce-l privește pe inculpatul intimat P. M., Curtea va proceda, în rejudecare, la aceeași schimbare de încadrare juridică, potrivit art.386 C. pr. pen. și va constatat că, în raport de poziția procesuală a acestuia în fața instanței de fond, dispozițiile art.396 alin.10 C. pr. pen. sunt incidente.
În consecință, conform prevederilor art.228 alin.1-229 alin.1 lit.b,d și alin.2 lit.b C. pen., cu aplicarea art.396 alin.10 C. pr. pen., inculpatul P. M. va fi condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, sancțiune considerată ca răspunzând criteriilor prevăzute de art.74 C. pen., inclusiv prin prisma multiplelor sale antecedente penale.
În baza art.67 alin.2 C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b C. pen. pe o durată de 2 ani.
Conform art.65 alin.1 din Codul penal se vor interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b C. pen.
În rejudecare, Curtea va constata că sunt întemeiate și alte două critici formulate de către P. cu privire la soluția instanței de fond.
Astfel, va fi înlăturată măsura confiscării de la inculpatul M. A. a cheii reglabile și a foarfecii de viță de vie, aceste obiecte fiindu-i restituite părții vătămate C. A. I..
Referitor la pânza de bomfaier găsită de organele de poliție pe terasa imobilului, nu s-a stabilit că ea ar aparține părții vătămate ori inculpaților, astfel încât în privința acesteia nu se va dispune nicio măsură.
Curtea va înlătura obligarea inculpaților, dispusă de instanța de fond, la plata onorariilor avocaților din oficiu, acestea fiind suportate de către stat, conform prevederilor art.274 alin.1 teza finală C. pr. pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
II. În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul M. A., prin care s-a solicitat reducerea pedepsei, acesta va fi respins ca nefundat, în baza prevederilor art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Așa cum s-a arătat în cele ce preced, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare nu poate fi considerată ca prea severă, ținându-se sama, între altele, de statutul său de recidivist, condamnat anterior în repetate rânduri tot pentru infracțiuni de furt.
Văzând și dispozițiile art.274 și art.275 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița împotriva sentinței penale nr. 66/25.03.2015 pronunțate de Judecătoria Oltenița.
Desființează, în parte, sentința atacată și rejudecând:
Conform art. 5 alin.1 din Codul penal:
1. În baza art. 386 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul M. A., din infracțiunea prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. a, g, i C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b. C. pen. 1969, în infracțiunea prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit. b, d și alin.2 lit. b C. penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. penal.
În temeiul art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit. b, d și alin.2 lit. b C. penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. penal, art. 43 alin. 5 C. penal, art. 396 alin.10 C. pr. pen. și art. 72 alin.3 C. penal, condamnă pe inculpatul M. A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.67 alin.2 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a și b din Codul penal, pe o durată de 2 ani. Conform art. 65 alin. 1 din Codul penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin.1 lit. a și b din Codul penal.
2. În baza art. 386 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul P. M., din infracțiunea prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. a, g, i C. pen. 1969, în infracțiunea prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit. b, d și alin.2 lit. b C. penal.
În temeiul art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit. b, d și alin.2 lit. b C. penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 C. pr. pen., condamnă pe inculpatul P. M. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.67 alin.2 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a și b din Codul penal, pe o durată de 2 ani.
Conform art. 65 alin. 1 din Codul penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin.1 lit. a și b din Codul penal.
Înlătură dispozițiile privind confiscarea de la inculpatul M. A. a cheii reglabile și a foarfecii de viță de vie.
Înlătură obligarea inculpaților la plata onorariilor avocaților din oficiu, acestea fiind suportate de către stat, conform art. 274 alin. 1 teza finală C. pr. pen..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. A..
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 560 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 360 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul P. M., în sumă de 360 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
V. C. L. C. C.
GREFIER,
S. V. V.
red. C.V.
dact. A.L. 2 ex./16.12.2015
Jud. Oltenița – jud.: C. V.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 174/2015. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1576/2015. Curtea... → |
|---|
