Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 321/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 321/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 32525/302/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi 385/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 321/A
Ședința publică din data de 27.02.2015
Completul constituit din
Președinte: M. C. M.
Judecător: M. R.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul V. S. C. împotriva sentinței penale nr. 78/13.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-inculpat V. S. C. personal, în stare de libertate și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. B. G. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/03.02.2015, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, lipsind intimatul-parte civilă Budarașcu M.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de judecată a apelului.
De asemenea Curtea ia act de faptul că Secția 17 Poliție a sesizat instanța de judecată de faptul că, apelantul-inculpat a fost depistat în data de 22.02.2015 în afara domiciliului, deplasându-se la un meci de fotbal, fiind solicitată a se discuta oportunitatea discutării înlocuirii arestului la domiciliu cu arestul preventiv.
Curtea aduce la cunoștința apelantului-inculpat dispozițiile art. 420 alin. 4 C.p.p. în conformitate cu care acesta poate da declarație în fața instanței de apel.
La interpelarea Curții apelantul-inculpat arată că nu are nimic de declarat în plus, menținându-și declarațiile date anterior în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat, având cuvântul arată că apelul inculpatului vizează reindividualizarea pedepsei, acesta considerând că instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă prea mare raportat la infracțiunea săvârșită.
În conformitate cu art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, iar rejudecând pe fond să se reindividualizeze pedeapsa aplicată inculpatului și să se facă aplicarea prevederilor art. 74 C.p.
La aplicarea noii pedepse solicită a fi avute în vedere circumstanțele personale ale apelantului-inculpat, vârsta de 26 ani precum și atitudinea procesuală a acestuia, care a recunoscut și a regretat faptele reținute în sarcina sa.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului inculpatului pentru motive de nelegalitate.
Consideră că în prezenta cauză pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată în mod legal, având în vedere că efectul cauzei de reducere a pedepsei a fost înlăturat prin reținerea stării de recidivă mare postexecutorie.
În condițiile subliniate, arată că limita minimă de pedeapsă este de 2 ani închisoare, cuantum care a fost reținut și de instanța fondului, apreciind că o altă reducere a pedepsei nu poate opera.
Pe de altă parte, atrage atenția supra modului de aplicare a dispozițiilor referitoare la pedepsele complementare și accesorii, apreciind că în mod greșit instanța fondului a individualizat momentul la care începe executarea acestora.
De asemenea solicită deducerea arestului la domiciliu aplicat inculpatului în prezenta cauză, începând cu 05.11.2014 la zi.
În condițiile în care instanța rămâne în pronunțare pe apelul inculpatului la acest termen de judecată, solicită a se lua act că, sesizarea Secției 17 Poliție rămâne fără obiect.
Apelantul-inculpat V. S. C., având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de spus.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sp. nr. 78/13.01.2015 a Judecătoriei sector 5 București, pronunțată în dosarul penal nr._ s-a dispus în baza art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b Cp cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cpp. și art. 41 Cp. teza a II-a condamnarea inculpatului V. Ș. C. (data nașterii: 18.06.1988, locul nașterii: Timișoara, jud. T., codul numeric personal:_, numele și prenumele părinților: N. și V. O. R., cetățenia: română, starea civilă: necăsătorit, situația militară: fără obligații militare, studii: gimnaziale, profesia sau ocupația: fără, locul de muncă: fără, domiciliul: București, Calea Ferentari nr. 72 - 74, sector 5, adresa unde locuiește efectiv: București, ., sector 5, antecedentele penale: cunoscut, posesor al CIP . nr._) la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cp. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cp. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 399 alin. (1) Cpp. s-a menținut măsura arestului la domiciliu a inculpatului, dispusă prin încheierea din data de 5.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) Cpp. raportat la art. 72 Cp. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului la domiciliu din data de 5.11.2014 la zi.
În baza art. 397 alin. (1) și art. 25 alin. (1) Cpp. raportat la art. 1357 C.civ. s-a luat act că partea civilă a renunțat la pretențiile civile
În temeiul art. 3 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Baze Genetice Judiciare.
În baza art. 274 alin. (1) Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2014 din 25.11.2014 întocmit de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București și înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 25.11.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de arest la domiciliu, inculpatul V. Ș. C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 228 alin.1-229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b Cp. cu aplic. art.41 alin.1 Cp.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale care nu au fost contestate de inculpat, coroborate cu declarația inculpatului care a recunoscut situație de fapt expusă în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza recunoașterii învinuirii, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare a instanței.
Astfel, s-a stabilit că în noaptea de 31.10/01.11.2014, în jurul orelor 02:00, inculpatul V. Ș. C., după ce în prealabil a consumat acasă băuturi alcoolice, s-a deplasat în cartier pentru a face rost de băutură. Întrucât acesta nu a reușit să împrumute bani în acest scop s-a deplasat la magazinul alimentar aparținând ..R.L., situat în București, sector 5, ., în apropierea locuinței sale, unde, constatând că magazinul este închis, a încercat să forțeze ușa de acces, nereușind însă să o deschidă. Ulterior, folosindu-se de o piatră găsită pe terasa magazinului, a spart geamul de lângă ușa de acces și a pătruns în interior prin spărtura creată, de unde a sustras mai multe pachete de țigări și o sumă de bani pe care le-a introdus în buzunare, părăsind locul faptei prin același loc pe unde intrase. Înainte de a pleca a mai sustras de pe terasa magazinului capacul metalic al unei guri de canalizare, pe care l-a depozitat în spatele curții unde locuiește fără forme legale.
În raport cu această situație de fapt s-a reținut că, în drept, fapta inculpatului V. Ș. C. care, în noaptea de 31.10/01.11.2014, în jurul orelor 02:00, a pătruns în incinta magazinului ..R.L., situat în București, sector 5, ., prin spargerea geamului de lângă ușa de acces, de unde a sustras mai multe pachete de țigări și o sumă de bani, precum și sustragerea capacului de canal din fața magazinului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b) și d), alin. 2 lit. b) C.P..
Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de furt calificat, elementul material constă în acțiunea inculpatului de sustragere a mai multor bunuri mobile din posesia ..R.L., respectiv țigări, bani și capac de canal, cu scopul însușirii acestora pe nedrept. Acțiunea inculpatului a adus atingere relațiilor sociale cu caracter patrimonial și a avut ca urmare deposedarea persoanei vătămate de bunurile mobile menționate, și trecerea acestora în stăpânirea inculpatului. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, respectiv din împrejurarea că deposedarea persoanei vătămate nu s-ar fi produs fără împosedarea inculpatului, aspecte ce rezultă din materialul probator administrat în cauză. În ceea ce privește latura subiectivă, a infracțiunii de furt calificat, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită cu intenție directă calificată prin scop, în sensul art. 16 alin. 3 lit. a) C.P., inculpatul prevăzând urmarea socialmente periculoasă și urmărind ca aceasta să se producă.
În ceea ce privește aspectul de calificare a faptei acesta este dat în primă fază de săvârșirea faptei sub imperiul circumstanței agravante prevăzute de art. 229 alin. 1 lit.b) C.P. Pentru a se reține această circumstanță se ia în calcul doar fenomenul natural al nopții, care diferă în funcție de anotimp, urmând a se aprecia în concret dacă noaptea era instalată din punct de vedere natural. Instanța raportându-se la data și ora săvârșirii faptei, respectiv luna noiembrie, în noaptea 31.10/01.11.2014, în jurul orelor 02:00, a reținut că fapta a fost săvârșită în timpul nopții. Totodată, având în vedere modul de săvârșire a faptei, prin spargerea geamului cu ajutorul unei pietre, în vederea facilitării accesului în interiorul magazinului, instanța a reținut ca fiind incidentă în cauză și circumstanța de calificare a faptei prevăzută de art. 229 alin. 1 lit. d) C.P., respectiv săvârșirea faptei prin efracție. De asemenea, avându-se în vedere lipsa autorizării accesului în incinta sediului persoanei vătămate, instanța reține ca fiind incidentă și circumstanța de agravare a faptei prevăzută de art. 229 alin. 2 lit. b), respectiv săvârșirea faptei prin violare de sediu profesional.
Fapta reținută în sarcina inculpatului în prezenta cauză a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 41 alin. 1 teza a II a Cp
Potrivit cazierului judiciar al inculpatului, primul termen al recidivei postcondamnatorii îl reprezintă condamnarea la o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1243/6.06.2012 a Judecătoriei Sector 5 București. Cel de-al doilea termen al recidivei îl reprezintă fapta pentru care este judecat în prezent, faptă comisă cu intenție. Fapta care face obiectul prezentului dosar este considerarea ca executată a pedepsei anterioare. Astfel inculpatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 2 ani închisoare la data de 9.04.2014, rămânând un rest de 180 de zile închisoare.
Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 C.proCp., respectiv fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmează a opera răspunderea penală a acestuia pentru infracțiunea săvârșită.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cp., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, instanța a reținut că având în vedere modul de comitere a infracțiunii, mijloacele utilizate, respectiv cuantumul prejudiciului produs, fapta inculpatului prezintă un grad relativ scăzut de pericol social.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta nu se află la primul contact cu legea penală, acesta fiind recidivist. Cunoscând că a mai fost sancționat pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, inculpatul a ales să săvârșească alte fapte penale de aceeași natură, aspect care denotă un grad sporit de indiferență față de dispozițiile legale și nepăsare față de repercusiunile pe care ar putea să le suporte, fiind conștient că săvârșirea unei alte infracțiuni ar fi susceptibilă să atragă starea de recidivă prevăzută de art. 41 alin. 1 Cp.
Instanța a reținut că inculpatul are vârsta de 26 de ani, nu este căsătorit, are studii gimnaziale, nu are ocupație sau loc de muncă.
Totuși, instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul a cooperat cu organele de urmărire penală pe tot parcursul desfășurării cercetărilor în prezenta cauză, manifestând regret față de fapta comisă.
Potrivit art. 79 alin. 3 Cp, când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. 1, după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. 2.
Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a făcut în ceea ce îl privește pe acesta aplicabilitatea dispozițiilor art.396 alin 10 C.P.P., și va reduce cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art. 229 C.P.
De asemenea, având în vedere starea de recidivă postexecutorie instanța a făcut aplicarea art. 43 alin. 5 C.P. rap. la art. 41 alin. 1 teza a II a C.P., motiv pentru care instanța a avut în vedere limitele speciale ale pedepsei, rezultate în urma aplicării tratamentului sancționator prevăzut de art. 396 alin. 10 Cpp, majorate cu o treime.
Astfel, în raport de toate aceste elemente de individualizare, în temeiul art.228 alin.-229 alin.2 lit.b) și d), alin. 2 lit. b) C.P. și art. 41 alin. 1 C.p, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.P.P., instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executarea în regim de detenție, potrivit scopurilor educativ, preventiv și represiv ale pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Instanța a apreciat că în cauză, deși nu este obligatorie potrivit art. 229 Cp aplicarea unor pedepse complementare, respectiv a unor pedepse accesorii pedepsei principale, totuși aplicarea acestora se impune în raport de faptele săvârșite de inculpatul V. Ș. și de periculozitatea inculpatului, în temeiul art. 67 alin. 1 C.p În ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere alături de dispozițiile penale și criteriul constituțional al proporționalității, înscris în art.53 alin.2, potrivit căruia restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și de dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Așadar, în baza art. 67 alin. (1) Cp a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a) și b) Cp, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicată prin prezenta sentință.
Instanța în baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit a) și b) Cp a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.72 Cp a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul la domiciliu dispuse în cauză de la 05.11.2014, la zi.
De asemenea, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul dispunerii acestei măsuri se mențin, fiind îndeplinite condițiile art. 223 Cpp, instanța, în baza art. 399 alin 1 Cpp, a menținut măsura preventivă dispusă în cauză.
Sub aspectul laturii civile instanța a luat act că persoana vătămată, prin reprezentant, deși s-a constituit parte civilă în procesul penal în cursul urmăririi penale, a renunțat în fața instanței la pretențiile civile formulate.
În baza art. 3 din legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în Sistemul Național de Date Genetic Judiciare.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cpp a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul.
Calea de atac nu a fost motivată în scris iar în susținerea orală a acesteia s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei stabilit de prima instanță.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:
Situația de fapt a fost stabilită în mod corect de instanța de judecată, analizându-se corespunzător mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, conform celor expuse în sentința apelată, acestea ducând la certitudinea existenței faptei descrise precum și la săvârșirea acesteia de către inculpat. De altfel, această situație nu a fost contestată de inculpat care a solicitat judecata conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii. De asemenea, încadrarea juridică oferită faptei este corectă, fiind realizată în mod corespunzător de organele judiciare.
În apel, s-a invocat doar netemeinicia sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
În speță, se constată că a fost aplicată pedeapsa minimă rezultând după aplicarea dispozițiilor art. 396 al. 10 Cpp – reducerea cu 1/3 a minimului de 2 ani închisoare conducând la 1 an și 4 luni, și apoi a art. 43 al. 5 Cp – care impun majorarea cu jumătate a limitei în cazul recidivei, situație în care limita minimă finală a fost de 2 ani închisoare, aceasta fiind și pedeapsa stabilită de judecător. Pentru a coborî sub acest minim ar trebui ca în cauză să poată fi reținută una dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 al. 1 și 2 Cp.
Or, în cauză, nu se poate reține provocarea, depășirea legitimei apărări, depășirea limitelor stării de necesitatea (prevăzute de art. 75 al. 1 lit. a-c Cp) iar circumstanța prevăzută de art. 76 al. 1 lit. d Cp nu se aplică, conform legii, în cazul infracțiunilor de furt calificat, nefiind deci incidentă una dintre circumstanțele atenuante legală.
Cu privire la circumstanțele atenuante judiciare, alineatul 2 face referire la eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiuni care nu au existat în speță precum și la împrejurări legale de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului. Curtea va avea în vedere că, ținând cont de circumstanțele săvârșirii faptei – pe timp de noapte, prin spargerea geamului (inculpatul perseverând în atingerea scopului său infracțional după ce nu a reușit să forțeze ușa de acces) și pătrunderea în sediul unei societăți comerciale, nu se poate reține că fapta are un grad de pericol redus. Faptul că prejudiciul nu a fost unul important s-a datorat doar întâmplării, în mod obișnuit prin astfel de fapte putând fi produse pagube importante, inculpatul având această reprezentare a unui rezultat mai grav. De asemenea, ținând cont că fapta a fost săvârșită de o persoană care anterior a fost condamnată pentru alte fapte de furt și, de asemenea, a fost sancționată administrativ în mai multe rânduri pentru fapte de aceeași natură, nu se justifică concluzia unui pericol diminuat.
Pe cale de consecință, Curtea constată că nu se poate reține în favoarea inculpatului existența unei circumstanțe atenuante pentru a se aplica o pedeapsă situată sub minimul special, astfel că pedeapsa stabilită de prima instanță (în cuantumul minim prevăzut de lege) nu poate fi redusă, din acest punct de vedere apelul inculpatului prin care a solicitat reducerea pedepsei apărând ca neîntemeiat.
S-a invocat de reprezentantul Ministerului Public faptul că instanța de fond a stabilit în mod eronat momentul de la care se execută pedeapsa complementară și cea accesorie impuse inculpatului.
Analizând această susținere, Curtea constată că instanța de fond s-a limitat la a aplica pedepse accesorii și complementare inculpatului, fără a preciza în dispozitiv vreun moment de la care începe executarea acestora. De altfel, o astfel de mențiune nu este obligatorie, art. 404 al. 5 Cpp prevăzând obligativitatea menționării drepturilor vizate de interdicție precum și perioada de timp a acesteia (în speță 2 ani), condiții îndeplinite în speță. Momentul la care începe executarea pedepsei accesorii sau a celei complementare este dat de lege și nu este necesară precizarea expresă în dispozitiv, în expunere judecătorul făcând referire la prevederile legale aplicabile, respectiv art. 65 al. 3 și art. 68 al. 1 lit. c Cp, care au fost preluate în mod corespunzător. Pe cale de consecință nu se poate vorbi de o omisiune a instanței de fond și cu atât mai puțin de o mențiune eronată, susținerile Parchetului fiind deci neîntemeiate.
Pe de altă parte, analizând sentința apelată, se constată că prima instanță a făcut aplicarea art. 3 din Legea 76/2008 pentru a dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat. Articolul amintit face trimitere la anexa legii în care sunt enumerate infracțiunile în legătură cu care pot fi recoltate probe biologice, infracțiunea de furt calificat nefiind însă enumerată printre acestea.
Pe cale de consecință, în mod greșit instanța de fond a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat neconstituind temei legal pentru o astfel de măsură.
Față de toate acestea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cpp Curtea va admite apelul formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 78/13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul cu numărul de mai sus, va desființa în parte sentința penală atacată și, rejudecând, conform celor expuse mai sus, va înlătură aplicarea art. 3 din Legea 76/2008 privind prelevarea de probe biologice de la inculpat, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 422 Cpp va deduce prevenția în cauză a inculpatului, respectiv de la data de 05.11.2014 la zi.
În baza art. 275 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate în apelul inculpatului rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu de 200 lei urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. admite apelul formulat de inculpatul V. Ș. C. împotriva sentinței penale nr. 78/13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul cu numărul de mai sus.
Desființează în parte sentința penală atacată și, rejudecând, înlătură aplicarea art. 3 din Legea 76/2008 privind prelevarea de probe biologice de la inculpat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 422 C.p.p. deduce prevenția în cauză a inculpatului, respectiv de la data de 05.11.2014 la zi.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate în apelul inculpatului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu de 200 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. MOISĂRALUCA M.
GREFIER,
G. C.
Red./Dact. MCM
12.03.15 2 ex.
Jud. fond – A. I., Jud. sector 5 B..
| ← Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr.... | Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... → |
|---|
