Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 181/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 7477/303/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (1022/2014)
Decizia penală nr.181/A
Ședința publică din data de 05.02. 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR :C. B.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror E. I..
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., inculpatul O. H. și părțile civile B. T. C. și R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI R.A. împotriva sentinței penale nr. 134 din data de 03.03.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:
- apelantul inculpat O. H. personal și asistat de avocat ales J. P.,
-lipsă fiind:
- apelantul parte civilă B. T. C.,
- apelanta asigurator S.C. O. V. Insurance Group S.A.,
- apelanta parte civilă R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI R.A. și intimatul S. U. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea relațiilor solicitate de la P. de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, după care:
Apărătorul apelantul inculpat O. H. solicită a se reveni cu adresă către P. de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București pentru a ne comunica dacă, în raport de concluziile raportului de expertiză comunicat instanței, numitul B. G. O. a fost trimis în judecată.
Curtea pune în discuție solicitarea apărătorului apelantului inculpat de a se reveni cu adresă către P. de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune amânării cauzei și emiterea acestei adrese, în raport de adresa atașată la fila 116 din dosar, fiind puțin probabil ca într-o perioadă atât de scurtă să se fi făcut trimiterea în judecată.
Curtea în baza art. 420 alin.4 rap. la art. 83 NCpp, aduce la cunoștința apelantului inculpat O. H. faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul inculpatO. H., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.
Apărătorul apelantul inculpat O. H. arată că această expertiză a fost efectuată la data de 14.11.2014, iar ca urmare a acestui raport de expertiză s-a început urmărirea penală față de B. G. O.. De asemenea, arată că dosarul urmează a fi înaintat către P. în cursul lunii ianuarie.
Curtea respinge cererea apărătorului inculpatului de a se reveni cu adresă la P., apreciind că nu este necesară această adresă față de actele care se află la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul apelantul inculpat O. H. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 134 din data de 03.03.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr._ și rejudecând, pentru infracțiunea prev. de art. 196 alin.2 și 3 C. pen. inculpatul să fie achitat, în baza art.16 alin.1 lit.c C. pr. pen., urmând a se constata culpa comună a acestuia și a numitului B. G. O. în săvârșirea faptei, culpa majoră aparținând numitului B. G. O. întrucât acesta rula cu o viteză de peste 130 km/h pe un sector de drum unde se putea circula cu maxim 60 km/h.
In subsidiar, solicită a se aplica inculpatului sancțiunea amenzii penale.
Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că din declarațiile părții vătămate rezultă că persoana care a lovit-o pe aceasta era numitul B. G. O., iar inculpatul a fost testat pentru a se stabili alcoolemia acestuia la mai puțin de 90 de minute de la producerea accidentului, întrucât inculpatul s-a prezentat singur la organele de poliție.
De asemenea, arată că în cauză se poate reține cel mult o tentativă la infracțiunea de părăsire a locului accidentului, tentativă ce nu se pedepsește, astfel că solicită achitarea.
Cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului solicită, în subsidiar aplicarea unei pedepse orientată spre minimul prevăzut de lege.
Cu privire la apelul RATB solicită respingerea acestuia, apreciind argumentele invocate ca nefiind fondate.
În ceea ce privește apelurile părții civile B. T. C. și părții responsabile civilmente . Group Sa solicită să se ia act de retragerea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public, pe apelul inculpatului, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, apreciind că instanța de fond in mod corect a reținut situația de fapt, expertizele efectuate în cauză stabilind mecanismul de producere a accidentului.
Totodată, arată că din probele administrate în cauză rezultă legătura de cauzalitate dintre conduita inculpatului și producerea accidentului.
Cu privire la apărările inculpatului, apreciază că acestea nu pot fi reținute in cauză.
În ceea ce privește apelul RATB solicită respingerea acestuia, apreciind că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea civilă a acesteia, ca inadmisibilă.
Cu privire apelurile părții civile B. T. C. și părții responsabile civilmente . Group Sa solicită să se ia act de retragerea acestora.
Apărătorul apelantul inculpat O. H., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.134 din 03.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în temeiul art. 386 alin. 1 C.pr.pen. a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către Ministerul Public și în consecință, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului O. H. din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 - 4 C.pen. 1969 și infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002 în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2 – 3 C.pen. 2009 și infracțiunea de părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin.1 C.pen. 2009.
În temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul O. H. la pedeapsa închisorii de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2 – 3 C.pen. 2009 cu aplicarea art. 3 C.pen. 2009. (faptă săvârșită pe data de 10.04.2010, persoană vătămată B. T. C.)
În temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul O. H. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin.1 C.pen. 2009 cu aplicarea art. 3 C.pen. 2009.
În baza art. 67 alin. 1 corob. cu art. 68 alin.1 lit. b C.pen. 2009 s-a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b și la art. 35 alin. 1 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. 2009 a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării unor drepturi, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.
În temeiul art. 861 C.pen. 1969 rap. la art. 5 C.pen. 2009 s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C.p.
A fost încredințată supravegherea condamnatului în favoarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În temeiul art 863 alin 1 și 3 C. P.. s-astabilit ca pe durata termeneului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de consilierii de probațiune; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de calificare astfel cum se va stabili de către consilierii Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Conform art. 404 alin. 2 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
A fost repsinsă ca neîntemeiată cererea Ministerului Public de luare față de inculpat a pedepselor accesorii.
S-a constatat că inculpatul a fost cercetat și judecat în stare de libertate.
În temeiul art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 25 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 998 – 999 C.Civ. 1864 și coroborat cu dispozițiile art. 54 alin. 1 și art.55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. T. C. și a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. O. V. Insurance Group S.A. la plata sumei de 2788,75 lei, reprezentând daune materiale și 20.000 EURO, reprezentând daune morale (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății) către partea civilă B. T. C..
În temeiul art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 25 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 998 – 999 C.Civ. 1864 și coroborat cu dispozițiile art. 54 alin. 1 și art.55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 rap. art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 a fost admisă acțiunea civilă formulată de către S. U. de Urgență București și a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. O. V. Insurance Group S.A. la plata sumei de 28.825,89 lei către S. U. de Urgență București.
În temeiul art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 25 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 998 – 999 C.Civ. 1864 a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de către R. A. de Transport București.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 276 alin. 1 – 2 C.pr.pen. rap, la art. 26 alin. 1 lit. d din Ordinul CSA nr. 14/2011 a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. O. V. Insurance Group S.A. la plata sumei de 727,80 lei către partea civilă B. T. C. cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu expertiză judiciară conform chitanței nr._/1 și taxe expertize medico-legale.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 5506/P/2010 din 27.03.2013 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 18.04.2013, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată inculpatul O. H. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 – 4 și art 89 alin. 1 din OUG 195/2002, reținându-se în esență că pe data de 10.04.2010, în jurul orei 07:45, inculpatul conducea autovehiculul Honda Civic cu nr._ pe . în coliziune cu autovehiculul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ condus de martorul B. G. O.. În urma impactului, autoturismul Opel Astra a ajuns pe contrasens și a intrat în coliziune cu auto Dacia 1310 cu nr._, condus de persoana vătămată B. T. C..
În rechizitoriu au fost indicate ca mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului; schița locului accidentului, planșă foto, fișa deplasării la sesizare, raportul de expertiză medico-legală nr. A_ și completare raport; raport de exertiză tehnico-judiciară, lămuriri suplimentare scrise și opinie separată, declarații înviinuit O. Husezin și B. G. O., declarații parte vătămată Bugdan T. C., declarație martor B. F..
În ședința publică din data de 27 noiembrie 2013, inculpatul a arătat că nu dorește să urmeze procedura prev. de art. 3201 C.pr.pen. La același termen de judecată instanța a constatat regularitatea actului de sesizare conform art. 300 C.pr.pen. și a respins cererea de restituire a cauzei la procuror conform art. 332 C.pr.pen. Inculptul personal a arătat că nu dorește să dea declarație, fiind însă audiată partea civilă B. T. C..
Totodată a fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru inculpat, partea civilă și asigurător, proba testimonială cu martorul B. G. O. și a prorogat pronunțarea asupra expertizei tehnice judiciare solicitate de către inculpat.
La termenul de judecată din data de 18 decembrie 2013 a fost respinsă ca nefiind pertinentă proba cu expertiza tehnică judiciară în cauză și a fost încuviințată proba cu martorul B. A., în dovedirea laturii civile.
În ședința publică din data de 22 ianuarie 2014 au fost audiați martorii B. G. O. și B. A..
Prin grija instanței a fost depus la dosarul cauzei sentința penală nr. 821/17 octombrie 2013 prin care a fost admisă plângerea formulată de către persoana vătămată B. T. C. și a fost desființată dispoziția de scoatere de sub urmărire penală a martorului B. G. O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 – 4 C.pen. 1969.
La termenul de judecată din data de 19 februarie 2014 a fost audiat martorul B. F., declarația acestuia fiind atașată dosarului cauzei.
Instanța de fond din analiza probelor a reținut următoarea situație de fapt:
Din declarația inculpatului O., coroborată cu declarația martorului B. G. O. a rezultat că pe data de 10.04.2010, în jurul orei 07:30 inculpatul conducea autovehiculul marca Honda Civic cu număr de înmatriculare_ pe . de mers Pasajul Lujerului – Cotroceni, iar martorul conducea în aceeași direcție autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare_ .
Coroborând declarația martorului B. G. O. cu cele ale martorului B. F. și cu dinamica producerii accidentului descrisă prin raportul de expertiză, instanța a reținut că atunci când se afla în dreptul benzinăriei MOL aflată pe sensul de mers al inculpatului, acesta se afla încadrat pe prima bandă de circulație, observând că în stația de autobuz de la Liceul T. V. se afla un autobuz în staționare.
La acel moment, inculpatul a inițiat, fără a semnaliza, manevra de schimbare a benzii de deplasare, încadrându-se pe cea de-a doua bandă de deplasare și ulterior, continuând schimbarea către cea de-a a treia bandă a sensului de mers. La limita din dreapta a celei de-a treia benzi de circulație autovehiculul inculpatului, cu partea stânga - față a acroșat partea dreapta-spate a autovehiculului Opel condus de către martorul B..
După producerea acestei coliziuni, autovehiculul Opel Astra a intrat într-un derapaj necontrolat și a trecut peste spațiul verde amplasat pe centrul bulevardului și a intrat pe contrasens, unde, în dreptul benzinăriei Agip, a intrat în coliziune cu partea față-stânga a autoturismului Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ condus de către partea civilă B. T. C..
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. A1/5471/26.05.2010 și completarea acestui raport, instanța a reținut că în urma accidentului rutier, partea civilă a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 130 de zile de îngrijire medicale.
Din declarația martorului B. F. coroborată parțial cu declarația inculpatului, instanța a reținut că după producerea coliziunii cu autovehicul Opel Astra, inculpatul și-a continuat deplasarea cu aceeași viteză, fără să încetinească sau să oprească pentru a observa urmărirele produse. Văzând acestea, martorul B. F. a plecat în urmărirea inculpatului ajungându-l pe acesta din urmă peste două intersecții, respectiv la Palatul Cotroceni – Piața L.. Martorul l-a determinat pe inculpatul să oprească autovehiculul și i-a spus acestuia că a produs un accident de circulație și că trebuie să se întoarcă la locul procedurii accidentului, însă inculpatul a refuzat.
Din procesul-verbal întocmit pe data de 10 aprilie 2010, instanța a reținut că inculpatul s-a prezentat după aproximativ 3 ore de la momentul producerii accidentului la Birou de Cercetări Accidente cu Avarii sector 6 (care are sediul în .. 594, aprope de ieșirea spre autostrada A1 București - Pitești), pentru a declara accidentul. Conform aceluiași proces-verbal, inculpatul a fost preluat de ofițeri din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră în jurul orei 11:40.
În ceea ce privește apărările inculpatului cu privire la situația de fapt, instanța nu a reținut modalitatea de producere a accidentului descrisă de către acesta, respectiv că autoturismul Opel este cel care a venit din spate, întrucât această ipoteză este contrazisă de raportul de expertiză efectuat în cauză precum și de dispunerea avariilor a celor două autoturisme. Astfel, din planșa foto a autoturismului Honda rezultă că acesta este avariat numai în partea stânga-față, la nivelul aripii din față, portierei față și janta față. Aceste avarii pledează pentru mecanismul de producere al accidentului astfel cum a fost descris în raportul de expertiză, autovehiculul inculpatului fiind cel care a pătruns pe cea de-a treia bandă de deplasare și a acroșat autovehiculul marca Opel care se afla în fața acestuia în momentul coliziunii. Dacă autovehiculul marca Opel s-ar fi aflat în spatele autovehiculul Honda la momentul coliziunii, avariile celui din urmă ar fi fost altfel dispuse (spre ex., în cazul în care auto Opel se situa în spatele auto Honda, acesta din urmă ar fi suferit avarii în partea spate).
De asemenea, susținerea inculpatului în sensul că acesta a semnalizat schimbarea benzii de mers urmează să fie înlăturată de către instanță întrucât este contrazisă atât de martorul B. F. cât și de declarația martorului B. G. O.. Instanța de fond a considerat că nu există nicio rațiune pentru a înlătura declarația martorului B., apreciind că aceasta reprezintă un mijloc de probă fiabil, martorul aflându-se la o distanță mică față de locul în care autovehiculul inculpatului a schimbat banda de circulație și este convigerea instanței că martorul a urmărit cu atenție manevrele realizate de către inculpat, dovada în acest sens fiind și faptul că imediat după ce a avut loc accidentul, martorul a plecat în urmărirea inculpatului.
În ceea ce privește apărarea inculpatului în sensul că este imposibil ca autovehiculul marca Opel să intre în scuarul ce despărțea sensurile de mers din stânga ca urmare a acroșării părții din dreapta autovehiculului, instanța de fond a înlăturat această susținere, fiind contrazisă de raportul de expertiză efectuat în cauză care a arătat că autovehiculul Opel a intrat în deparaj necontrolat ca urmare a acroșării de către autovehiculul Honda.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către Ministerul Public, instanța de fond a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de procedură penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Față de . NCP, Ministerul Public a solicitat schimbarea de încadrare a faptelor reținute în rechizitoriu, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 - 4 C.pen. 1969 și infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 OUG 195/2002 în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2 – 3 C.pen. 2009 și infracțiunea de părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin.1 C.pen. 2009, cu aplic.art. 33 lit.a vechiul Cod penal.
Instanța de fond a apreciat că legea mai favorabilă pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă este noul Cod penal, respectiv art.196 alin.2-3 C. pen., iar pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, a apreciat că legea mai favorabilă este tot noul Cod penal, respectiv art.338 alin.1 C. pen.
S-a constatat că fapta inculpatului care pe data de 10.04.2010, în jurul orei 07:45, a condus autovehiculul Honda civic cu nr._ pe . schimbat banda de mers fără să semnalizeze și fără să se asigure, intrând în coliziune cu autovehiculul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ condus de martorul B. G. O., autoturismul care ulterior a intrat pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul Dacia 1310 cu nr._, condus de persoana vătămată B. T. C. și cauzându-i acestuia din urmă leziuni care au necesitat pentru vindecare 130 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă art.196 alin. 2 – 3 C.pen. 2009.
În legătură cu raportul de cauzalitate, în doctrină și jurisprudență s-a arătat că pentru stabilirea acestuia trebuie să se pornească de la teoria echivalenței condițiilor (potrivit căreia, are valoare cauzală orice acțiune/inacțiune anterioară în absența căreia rezultatul nu s-ar fi produs), însă pentru a înlătura insuficiențele acestei teorii (nerealizarea unei diferențieri între contribuții și restrângerea prea mult a contribuțiilor relevante), trebuie să se țină seama și de următoarele principii: -identificarea în antecedența cauzală a tuturor contribuțiilor care ar putea avea legătură cu rezultatul; -delimitarea și determinarea exactă a contribuțiilor esențiale și a contribuțiilor înlesnitoare. Stabilirea legăturii cauzale a contribuțiilor urmează să fie realizată cu ajutorul criteriului sine qua non, izolându-se ipotetic fiecare contribuție, spre a vedea dacă fără aceasta, rezultatul s-ar fi produs în același fel și în aceleași proporții. Dacă și fără acea contribuție rezultatul s-ar fi produs în același fel și în aceleași proporții, acea contribuție trebuie eliminată din antecedența cauzală.
În cauza de față, schimbarea benzii de circulație fără ca inculpatul să se asigure precum și fără ca acesta să semnalizeze constituie contribuția esențială în cauzarea vătămărilor corporale, această acțiune fiind cea care a declanșat întregul mecanism de producere al accidentului rutier. Acestă concluzie se coroborează cu concluziile raportului de expertiză care au arătat că starea de pericol potențial a fost creată de către inculpat, prin manevra executată. Astfel cum a fost arătat în situația de fapt reținută de către instanță, martorul B. se deplasa pe banda a III-a de circulație, fiind acroșat de către autovehiculul inculpatului în partea dreapta-spate și după acest moment intrând într-un derapaj necontrolat.
Din această perspectivă devin irelevante apărările inculpatului cu privire la întinderea avariilor, întrucât chiar și în absența oricăror avarii este posibilă reținerea unei culpe în sarcina inculpatului dacă prin acțiunea sau inacțiunea culpabilă a acestuia a contribuit la producerea urmării imediate a infracțiunii. Este convingerea instanței, formată pe baza probatoriului administrat în cauză, că fapta nu s-ar mai fi produs dacă inculpatul s-ar fi asigurat înainte de încadrarea pe banda a III-a de circulație și ar fi semnalizat intenția de a schimba banda.
Posibila contribuție a martorului B. G. O. la producerea urmării imediate a infracțiunii, nu înlătură raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a inculpatului și rezultat, ci s-ar putea adăuga la aceasta. În prezenta cauză însă, existența culpei martorului sau proporția acesteia nu poate fi determinată întrucât conform art. 371 C.pr.pen., judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare al instanței. Or, potrivit sentinței penale nr. 821/17 octombrie 2013 pronunțate de către Judecătoria Sectorului 6 București, a fost desființată dispoziția de scoatere de sub urmărire penală a martorului B., cauza fiind trimisă la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale. Astfel, eventuala culpă a acestui martor în producerea accidentului urmează să fie analizată de către Ministerul Public și, după o eventuală trimitere în judecată, de către instanță.
Instanța a subliniat că o astfel de abordare este în concordanță cu practica recentă a Curții Europene care a arătat că prezumția de nevinovăție a unui acuzat poate fi încălcată prin statuările realizate de către instanță prin hotărârea de condamnare a coinculpaților judecați separat. Prin urmare, instanța națională trebuie să se limiteze în prezenta cauza la analiza situației de fapt astfel încât să fie stabilită culpa și vinovăția inculpatului trimis în judecată, iar implicarea persoanelor față de care se efectuează acte de urmărire penală va fi descrisă numai în măsura în care este necesară pentru a stabili vinovăția incullpatului trimis în judecată. Așadar, statuările instanței cu privire acțiunile martorului B. trebuie să fie formulate de o asemenea manieră încât să nu creeze suspiciuni de antepronunțare cu privire la vinovăția martorului și astfel să arunce o umbră de îndoială asupra examinării imparțiale a acuzației penale aduse împotriva acestuia (CEDO, Karaman contra Germaniei, cererea nr._/10, hotărârea din 27 februarie 2014, par. 42; 65).
În cauza de față instanța de fond a reținut că infracțiunea a fost săvârșită de către inculpatul prin nerespectarea dispozițiilor legale care privesc circulația pe drumurile publice. Astfel, conform art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, forma în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii, conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
În aplicarea acestor dispoziții a fost prevăzut în cadrul art. 116 alin. 2 Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, că intenția conducătorilor de autovehicule, tramvaie sau mopede de a schimba direcția de mers, de a ieși dintr-un rând de vehicule staționate sau de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulație sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze întoarcere, depășire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcțiune a luminilor indicatoare de direcție cu cel puțin 50 m în localități, înainte de începerea efectuării manevrelor.
Astfel, instanța a reținut că din cauza nerespectării obligațiilor legale impuse, autovehiculul inculpatul a intrat pe banda a III-a de circulație, acroșând autovehiculul marca Opel, aceasta intrând într-un derapaj necontrolat, traversând scuarul ce despărțea cele două sensuri de mers și intrând în coliziune cu autovehiculul condus de către persoana vătămată, existând raport de cauzalitate între regula nerespectată și urmarea imediată produsă.
Prin urmare, instanța a considerat că sunt îndeplinite condițiile de tipicitate pentru reținere variantei agravate prev. de art. 196 alin. 3 C. pen. 2009.
Cu privire la vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat în forma culpei cu prevedere prev. de art. 16 alin. 4 lit. a C.pen, instanța considerând că inculpatul avea posibilitatea de a prevedea faptul că este posibilă coliziunea cu un alt autovehicul dacă nu se va asigura la schimbarea benzii de circulație, însă a considerat că va putea să evite coliziunea.
În ceea ce privește solicitatea inculpatului de a achitare conf. art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen., instanța a considerat că acest caz poate fi reținut atunci când din probele administrate rezultă că fapta există, constituie infracțiune însă nu a fost săvârșită de persoana față de care a fost formulată sesizarea, de suspect sau inculpat, ci de o altă persoană (determinată sau nedeterminată). În cauza de față, astfel cum a fost arătat, inculpatul a fost cel care a avut o contribuție determinantă în producerea accidentului, chiar dacă asupra autovehiculului său există avaraii reduse, nefiind necesară existența unei proporții între gravitatea avariilor și proporția culpelor în producerea accidentului.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.386 alin.1 C.pr.pen. întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului O. H..
Fapta inculpatului care pe data de 10.04.2010, în jurul orei 07:45, după ce a produs un accident de circulație din care au rezultat victime, a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției sau procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, constituie infracțiunea de părăsire a locului accidentului prev. de art. 338 alin. 1 C.pen. 2009.
Elementul material al infracțiunii este reprezentant de acțiunea de părăsire a locului accidentului, inculpatul continuându-și deplasarea, conform declarațiilor martorului B., cu o viteză constantă, după ce a observat că auto marca Opel a intrat pe scuarul care despărțea sensurile de mers. În același sens este și declarația inculpatului, respectiv că a observat cum auto marca Opel a pierdut controlul mașinii și a intrat pe contrasens.
Noul C. pen. incriminează la alin. 1) părăsirea locului accidentului, fără a face distincție în funcție de urmările produse de accident sau de împrejurările în care a fost săvârșit accidentul. Cu toate acestea, în cadrul alin. 3 lit. a) este prevăzut că nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când în urma acestuia s-au produs doar pagube materiale. În cazul de față, din procesul-verbal de cercetare la fața locului coroborat cu rapoartele de expertiză medico-legală, a rezultat că sunt întrunite condițiile de tipicitate, accidentul având ca urmare și vătămarea corporală a persoanei vătămate.
Urmarea imediată constă în crearea stării de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice precum și îngreunarea stabilirii circumstanțelor producerii accidentului de circulație.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși modalitatea de săvârșire a infracțiunii.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea în forma intenției indirecte, prev. de art. 16 alin. 3 lit. b C.pen. 2009, acesta observând faptul că șoferul autoturismului marca Opel a pierdut controlul mașinii și a intrat prin scuarul care despărțea cele două sensuri de mers, prevăzând faptul că un urma accidentului au rezultat victime și că este posibil să nu își respecte obligației de a rămâne la locul accidentului, însă a acceptat crearea stării de pericol prin continuarea deplasării.
Apărarea inculpatului în sensul că a crezut că este vorba numai de un accident din care au rezultat pagube materiale, nu poate fi reținută de către instanță, întrucât inculpatul a observat în mod direct cum auto Opel a pierdut controlul autovehiculului și a intrat pe contrasens. Chiar și acceptând ipoteza în care inculpatul nu ar fi văzut impactul cu auto Dacia sau nu ar fi auzit acest impact, instanța reține că inculpatul a prevăzut posibilitatea, evidentă în acest caz, că accidentul să fi cauzat vătămări cel puțin șoferului autovehiculului Opel însă a ales să își continue drumul. Mai mult, astfel cum a rezultat din declarația martorului B., acesta l-a urmărit pe inculpat, l-a oprit și l-a informat că a fost implicat într-un accident rutier, însă inculpatul a refuzat să se întoarcă la locul săvârșirii faptei.
În ceea ce privește apărarea inculpatului privind părăsirea locului accidentului pentru a se prezenta la organele de poliție, aceasta a fost contrazisă de procesul-verbal întocmit pe data de 10 aprilie 2010 din care a rezultat că inculpatul s-a prezentat după aproximativ 3 ore de la momentul producerii accidentului la Birou de Cercetări Accidente cu Avarii sector 6 (care are sediul în .. 594, aprope de ieșirea spre autostrada A1 București - Pitești), pentru a declara accidentul. Conform aceluiaș proces-verbal, inculpatul a fost preluat de ofițeri din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră în jurul orei 11:40.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.386 alin.1 C.pr.pen. întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului O. H..
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere prevederile de art. 74 C.pen. 2009, potrivit cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele aspecte: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă, instanța a avut în vedere împrejurările în care fapta a fost comisă (pe fondul nerespectării normelor de prevedere pentru circulația pe drumurile publice), urmarea produsă (vătămarea corporală a victimei, care a necesitat pentru vindecare 130 zile de îngrijiri medicale). De asemenea, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care are un loc de muncă, cu studii de 12 clase și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Față de acestea, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 – 3 C.pen la o pedeapsă de 1 an închisoare.
Referitor la infracțiunea de părăsire a locului accidentului, instanța a avut în vedere cu prioritate gravitatea acestei infracțiuni, care lezează în mod grav nu numai siguranța circulației rutiere, făptuitorul sustrăgându-se obligației de a rămâne la fața locului și de a alerta serviciile de urgență dar și în mod subsidiar, relațiile sociale privind înfăputirea justiției, stabilirea cauzelor accidentului și identificarea inculpatului fiind îngreunată prin părăsirea de către acesta a locului în care s-a produs accidentul.
Săvârșirea acestei fapte relevă și o periculozitate sporită a inculpatului, care consideră că se poate sustrage de la răspunderea penală prin simpla părăsire a locului accidentului, demonstrând o desconsiderare a normelor privind circulația pe drumurile publice.
Față de acestea, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin.1 C.pen. 2009
În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, instanța a considerat că față de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, prin părăsirea locului unui accident în urma căruia a fost vătămată integritatea corporală a persoanei vătămate, relevă o nedemnitate a inculpatului în privința exercitării funcțiilor publice și cele care implică exercițiul autorității de stat.
Față de acestea, în baza art. 67 alin. 1 corob. cu art. 68 alin.1 lit. b C.pen. 2009 s-a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În ceea ce privește legea mai favorabilă aplicabilă concursului de infracțiuni, instanța de fond a apreciat că legea mai favorabilă o reprezintă dispozițiile vechiului Cod penal, respectiv art.33 și art.34 din acest Cod.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea sub supraveghere, potrivit art.861 din vechiul C. pen.
Pe latură civilă, instanța de fond a obligat asigurătorul . GROUP SA la despăgubiri către partea civilă B. T. C. în sumă de 2.788 lei, reprezentând daune materiale și 20.000 euro reprezentând daune morale.
Referitor la acțiunea civilă formulată de R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI RA instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă, cu motivarea că faptele reținute în sarcina inculpatului nu au produs pagube acestei unități.
Fapta inculpatului de a provoca blocarea traficului pe perioada necesară efectuării actelor de cercetare penală nu este prevăzută de legea penală și nici nu reprezintă un element constitutiv al infracțiunii pentru care a fost judecat inculpatul.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel asigurătorul . GROUP SA, inculpatul O. H. și părțile civile B. T. C. și R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI RA.
În ceea ce privește apelurile declarate de partea civilă B. T. C. și partea responsabilă civilmente . Group SA acestea și-au retras apelurile, astfel că instanța de apel va lua act de această manifestare de voință, conform art.415 C. pr. pen.
În motivarea apelului, inculpatul a solicitat achitarea în baza art.16 alin.1 lit.c C. pr. pen. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, arătând că vinovat pentru această faptă este numitul B. G. O., care a circulat cu o viteză peste limita legală.
În privința infracțiunii de părăsire a locului accidentului, de asemenea inculpatul a solicitat achitarea, nu a indicat temeiul de drept, dar a arătat că s-a prezenta la poliție în circa 90 de minute, cel mult se poate reține în sarcina sa o tentativă la această infracțiune, tentativă care nu se pedepsește.
Apelanta R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI RA a solicitat casarea hotărârii instanței de fond și obligarea inculpatului și asigurătorului la despăgubiri în sumă de 1170,84 lei, reprezentând veniturile nerealizate în urma blocării traficului.
Analizând apelurile declarate în cauză de inculpat și de R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI RA în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea constată că nu sunt întemeiate și le va respinge în baza art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond fiind dovedită cu probele administrate în cauză, astfel că nu mai este nevoie de reluarea acesteia.
În privința solicitării inculpatului de a fi achitat este de subliniat aspectul că vinovăția acestuia rezultă din aceea că nu a respectat normele de circulație, a acroșat autoturismul condus de numitul B. G. O., iar în urma acestei acroșări autoturismul martorului a ricoșat pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul Dacia 130 cu nr._ condus de partea vătămată B. T. C..
Așa cum rezultă din actele medicale, în urma coliziunii, partea vătămată a avut nevoie de îngrijiri medicale de 130 zile.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză cât și din planșele foto și declarațiile martorilor, s-a stabilit cu certitudine că inculpatul nu a semnalizat, a pătruns pe banda de circulație, a schimbat benzile de deplasare, iar pe banda a treia a lovit cu partea stânga față, partea din dreapta spate a autovehiculului Opel, condus de către martorul B. G. O..
În mod justificat instanța de fond a reținut în legătură cu raportul de cauzalitate că fapta de vătămare din culpă a părții civile B. T. C. s-a datorat manevrelor neregulamentare făcute de către inculpat.
Nu au nicio relevanță apărările inculpatului cu privire la întinderea avariilor, la viteza de circulație a autoturismului condus de numitul B. G. O., atâta timp cât rezultatul periculos s-a datorat acțiunii inculpatului, de a circula neregulamentar și de a acroșa autoturismul Opel.
Raportul de expertiză a arătat în mod clar că starea de pericol potențial a fost creată de către inculpat, prin manevra executată.
Faptul că martorul B. G. O. ar fi circulat cu viteză mare nu are nicio relevanță atâta timp cât accidentul nu a fost produs din cauza vitezei ci a fost provocat de către inculpat, acesta fiind factorul declanșator, cauza care a determinat accidentul.
Este cert că raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a inculpatului și rezultatul produs arată vinovăția inculpatului.
Nici solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului nu poate fi primită în condițiile în care s-a stabilit fără dubiu că acesta a părăsit locul accidentului, a fost urmărit de martorul B. F. care l-a atenționat că a provocat un accident și trebuie să se întoarcă la locul acestuia, dar inculpatul a refuzat.
De asemenea, din procesul-verbal întocmit în cauză rezultă că inculpatul s-a prezentat după aproximativ 3 ore de la momentul producerii accidentului la Biroul de Cercetări Accidente Sector 6 București.
În această situație, în mod întemeiat instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.
Referitor la solicitarea inculpatului de i se reduce pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni, Curtea apreciază că nu este fondată nici această solicitare, instanța de fond făcând o justă aplicare a criteriilor de individualizare, ținând cont de gravitatea faptelor comise, de pericolul social al faptelor, de atitudinea inculpatului, dar și de circumstanțele sale personale, dând dovadă de clemență, orientând pedepsele către minim și dispunând suspendarea sub supraveghere.
În privința apelului declarat de R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI RA este de subliniat faptul că instanța de fond a procedat corect respingând acțiunea civilă ca inadmisibilă în condițiile în care fapta inculpatului de a provoca blocarea traficului pentru o anumită perioadă de timp nu este prevăzută de legea penală și nici nu reprezintă un element constitutiv al vreuneia din infracțiunile pentru care inculpatul a fost judecat.
Așa fiind, în temeiul art. 415 alin. 1 C.pr.pen., Curtea va lua act de retragerea apelurilor formulate de apelanta-parte civilă B. T. C. și apelanta-parte responsabilă civilmente S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. împotriva sentinței penale nr. 134/03.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 - Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., vor fi respinse, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul-inculpat O. H. și apelanta-parte civilă R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 134/03.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 - Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen. va fi obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe apelantele-părți civile și pe apelanta-parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 50 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 415 alin. 1 C.pr.pen., ia act de retragerea apelurilor formulate de apelanta-parte civilă B. T. C. și apelanta-parte responsabilă civilmente S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. împotriva sentinței penale nr. 134/03.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 - Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul-inculpat O. H. și apelanta-parte civilă R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 134/03.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 - Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe apelantele-părți civile și pe apelanta-parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 50 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. MiranceaCarmen B.
GREFIER,
R. S.
Red. D.M.
Dact. A.L. 2 ex./17.02.2015
Jud. Sect. 6 București – jud.: C. V.H.D.
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 226/2015. Curtea de... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 321/2015. Curtea de... → |
|---|
