Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 319/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 319/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 14190/300/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 250/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ
Decizia Penală Nr. 319/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte V. C.
Judecător C. L. C.
Grefier C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror E. B..
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelantul P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, apelantul inculpat I. A. M., apelanții părți civile V. V. și V. C. și apelanta parte responsabilă Civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței penale nr. 792 din data de 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2015 fiind consemnate separat în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amâna pronunțarea pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.792 din 18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului I. A. – M. din infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.
În baza art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. a fost condamnat inculpatul I. A.-M., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 71 C.pen. 1969 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și b) C.pen. 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 C.pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen. 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen. 1969, privind revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 397 alin. 1 și art. 25 C.pr.pen. rap. la art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu referire la art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, art. 251 din Legea 32/2000, art. 3, 11 alin. 2 și art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008 și la decizia în recurs în interesul legii nr. 3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI, și a fost obligat F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, la plata către partea civilă S. C. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI a sumei de 24.122,79 lei, reprezentând contravaloarea parțială a cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimei V. C..
În baza art. 397 alin. 1 și art. 25 C.pr.pen. rap. la art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, art. 251 din Legea 32/2000, art. 3, 11 alin. 2 și art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, cu referire la decizia în recurs în interesul legii nr. 3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. V. și a fost obligat F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, la plata către partea civilă V. V. a sumei de 32.500 euro, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 2.500 euro reprezentând daune materiale și suma de 30.000 euro reprezentând daune morale.
În baza art. 397 alin. 1 și art. 25 C.pr.pen. rap. la art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, art. 251 din Legea 32/2000, art. 3, 11 alin. 2 și art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, cu referire la decizia la decizia în recurs în interesul legii nr. 3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. C., și a fost obligat F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, cu sediul în București, .. 40-40 bis, sector 2 la plata către partea civilă V. C. a sumei de 30.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, art. 251 din Legea 32/2000, art. 3, 11 alin. 2 și art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, cu referire la decizia în recurs în interesul legii nr. 3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost obligat F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII la plata sumei de 1.350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 249 alin. 5 C.pr.pen. a fost respinsă cererea formulată de F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII de instituire a unui sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că la 03.05.2011, în jurul orei 23.00, inculpatul I. A. M. a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe .. P. către . când a ajuns în apropierea intersecției cu . pe numitul V. C., care s-a angajat în traversarea străzii printr-un loc nepermis. Victima a decedat ulterior, la 05.06.2011, ca urmare a complicațiilor survenite.
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. A_ a rezultat că moartea victimei V. C. de 44 ani a fost violentă și s-a produs la data de 05.06.2011 ca urmare a insuficienței funcționale multiple de organe și sisteme survenită în evoluția intraspitalicească a unui politraumatism.
S-a mai consemnat în concluziile raportului medico-legal de necropsie că leziunile traumatice constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri și planuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier (în calitate de pieton) și au legătură indirectă de cauzalitate cu decesul.
Testarea cu aparatul alcooltest coroborată cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemnie nr. 1080/04.05.2011 întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici” București, a arătat că, în momentul săvârșirii faptei, inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 0 g ‰.
La locul producerii accidentului există linii de tramvai pe partea dreaptă a . de deplasare a autoturismului, lățimea trotuarelor este de 2 m, iar a spațiilor verzi de 2 m, drumul este drept, iar în zona producerii accidentului există următoarele indicatoare rutiere: Cedează trecerea instalat pe . cu ..
Sub aspectul împrejurărilor concrete de comitere a accidentului, relevante sunt declarațiile martorilor audiați în cauză.
Martorul L. I., fiind șoferul taxiului cu nr._ a declarat că și când a ajuns la intersecția cu . din partea stânga pentru a efectua virajul la stânga către . un pieton care s-a angajat în traversarea ., de la stânga la dreapta, având în vedere sensul de mers dinspre șos. P. către . a fost accidentat între banda 1 și 2 a sensului către . un autoturism marca BMW, de culoare închisă, care rula pe banda nr. 2, cu o viteză de cca 60-70 Km/h și care a sistemul de frânare concomitent cu impactul cu pietonul care traversa prin loc nepermis. În momentul în care victima s-a angajat în traversare de la stânga la dreapta, autoturismul se afla la cea. 50-100 metri.
Martora N. C. și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală.
Instanța a apreciat că declarațiile martorilor se coroborează cu aspectele indicate de inculpat cu privire la dinamica producerii accidentului.
Dinamica producerii accidentului de circulație rezultată din probele testimoniale a fost analizată în cadrul expertizei tehnice.
1. În ceea ce privește crearea stării de pericol, raportul de expertiză tehnică judiciară a concluzionat în sensul că starea de pericol a fost creată de victimă, prin angajarea în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure, încălcând prevederile art. 167 lit. d) din RAOUG 195/2002.
2. Expertul a concluzionat că viteza maximă de deplasare a autovehiculului de la care impactul putea fi evitat prin oprirea în interiorul spațiului de care dispunea conducătorul acestuia pentru decizie și manevră era de 57 km/h, cu atât mai mult cu cât viteza maximă legală admisă în localitate este de 50 km/h.
3. S-a concluzionat că în final că producerea accidentului a fost cauzată de încălcarea de către conducătorul auto și de către victimă a normelor rutiere, care s-a angajat în traversare, fără o prealabilă asigurare printr-un loc nepermis.
Instanța a reținut că întregul material probator administrat în cauză se coroborează cu raportul de expertiză tehnică judiciară, conducând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, la concluzia că, în producerea accidentului, inculpatul a avut o culpă comună cu cea a victimei, iar acesta se face vinovat de infracțiunea prev. de art.192 alin.1, 2 C. pen.
Având însă în vedere faptul că, potrivit art. 246 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, iar potrivit art. 5 alin.1 din acest act normativ, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța a analizat fapta săvârșită de inculpat din perspectiva ambelor incriminări.
S-a mai reținut că este incidentă culpa fără prevedere reglementată de art. 16 alin. 1 pct. 2 lit. b) C.pen., inculpatul neprevăzând rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
În consecință, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă, în cazul inculpatului I. A., este Codul penal din 1969, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei.
Așa fiind, în baza art. 386 alin. 1 C.proc.pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu cu privire la care a fost trimis în judecată inculpatul I. A. – M. din infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.
Instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București doar în limita a jumătate din suma de bani cu care s-a constituit parte civilă, respectiv suma de 24.122,79 lei reprezentând contravaloarea parțială a cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimei V. C..
Dată fiind culpa concurentă a inculpatului și a victimei la producerea prejudiciilor, contribuțiile fiind echivalente, s-a acordat către partea civilă V. V. doar a jumătate din despăgubiri, respectiv suma de 2.500 euro, cu titlu de daune materiale, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de părțile civile V. V. și V. C., în cuantum de 100.000 euro fiecare, instanța a apreciat că o despăgubire de 30.000 Euro fiecare din părțile civile – soția, respectiv fiica inculpatului - este adecvată, constituind o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestea conformă cu practica judiciară și criteriile amplu analizate.
În ceea ce privește obligarea la plata despăgubirilor a FONDULUI DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, având în vedere că, pentru autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ condus de inculpat la data producerii accidentului, nu era încheiată poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, instanța, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, art. 251 din Legea 32/2000, art. 3, 11 alin. 2 și art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008 și deciziei în recurs în interesul legii nr. 3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se arată că „în procesul penal, F. de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate” a reținut că F. de protecție a victimelor străzii este cel ce trebuie să achite despăgubirile în caz de accidente.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, inculpatul I. A. M., părțile civile V. C. și V. V. și partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii.
P. a criticat hotărârea pentru nelegalitate sub aspectul:
- obligării Fondului de Protecție a Victimelor Străzii la plata despăgubirilor civile către S. C. de Urgență București și a cheltuielilor judiciare avansate de stat, obligație care revine doar inculpatului și al
- omisiunii dispunerii prelevării de probe biologice de la inculpat.
Părțile civile V. C. și V. V. au solicitat desființarea sentinței atacate, admiterea cererilor cu privire la latura civilă a cauzei astfel cum au fost formulate.
F. de Protecție a Victimelor Străzii a solicitat diminuarea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale către părțile civile și obligarea inculpatului, singur, la plata despăgubirilor către S. C. de Urgență București, invocând practica judiciară constantă a instanțelor și ghidul pentru soluționarea unor astfel de spețe.
Inculpatul I. A. M. a solicitat condamnarea la o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege și reducerea termenului de încercare stabilit în condițiile art.82 C. pen. S-a solicitat renunțarea la aplicarea unei pedepse și a dispozițiilor art.81 C. pen. vechi, invocând circumstanțele reale și personale reținute în cauză.
S-a solicitat reconsiderarea cuantumului daunelor materiale și morale și obligarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii la plata integrală a acestor sume.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
Apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, inculpatul I. A. M. și partea responsabilă civilmente F. de protecție a victimelor străzii sunt întemeiate în limitele și pentru considerentele ce succed.
Curtea constată, sub un prim aspect, în raport de datele concrete ale cauzei și de practica judiciară constantă în această materie, că în privința Fondului de Protecție a Victimelor Străzii nu sunt în mod cumulativ întrunite cerințele prevăzute de art.86 C. pr. pen. pentru ca o persoană să aibă calitatea de parte responsabilă civilmente și să fie obligată la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.
În consecință, nu este justificată dispoziția instanței de fond de a obliga această persoană juridică la plata cheltuielilor judiciare către stat și a despăgubirilor către partea civilă S. C. de Urgență București, sumele respective urmând a fi achitate de către inculpatul I. A. M..
Apelurile sunt de asemenea întemeiate și în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond fiecăreia dintre părțile civile V. V. și V. C..
Este de necontestat că părțile civile au suferit traume și suferințe psihice prin decesul, în împrejurările tragice ale unui accident de circulație (la care a avut o culpă concurentă și victima) a soțului, respectiv a tatălui lor.
Curtea, reținând existența unei practici judiciare constante în materie, consideră că despăgubirile acordate pentru daunele morale suferite de rudele defunctului trebuie să aibă un caracter echilibrat, rezonabil și decent. Ele nu sunt destinate să conducă la îmbogățirea celor în cauză și să creeze în sarcina autorului faptului ilicit o obligație excesiv de oneroasă și disproporționată.
Cerințele proporționalității și echității, în raport de datele concrete ale cauzei, inclusiv nivelul legal al culpelor inculpatului și victimei la producerea accidentului conduc Curtea la concluzia că despăgubiri morale de câte 15.000 euro, în echivalent în lei la data plății, pentru fiecare dintre părțile civile, reprezintă o soluție adecvată și rezonabilă.
Apelul Parchetului nu va fi admis însă în ceea ce privește pretinsa omisiune a instanței de fond de a dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat, în speță neexistând o asemenea obligație legală.
De asemenea, nu vor fi primite solicitările inculpatului I. A. M. vizând individualizarea judiciară a răspunderii penale.
În raport de limitele de pedeapsă și de datele concrete ale cauzei, instituția juridică a amânării executării pedepsei este inaplicabilă.
Curtea constată că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a prevederilor art.72 din C. pen. 1969, pedeapsa de 3 ani închisoare (apropiată de limita minimă prevăzută de lege), a cărei executare a fost suspendată condiționat, reflectând criteriile legale. Ea asigură realizarea scopurilor educative, preventive și represive ale sancțiunii penale, neexistând niciun temei pentru a fi reapreciată.
În consecință, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Referitor la apelurile părților civile V. V. și V. C., vizând majorarea cuantumului daunelor acordate de instanța de fond, acestea sunt nefondate.
Așa cum s-a arătat deja, Curtea a apreciat că despăgubirile stabilite prin sentința atacată sunt nejustificat de mari și le-a redus, astfel încât chestiunea a fost tranșată în acest sens.
În baza art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen., Curtea va admite apelurile declarate de P., inculpat și partea responsabilă civilmente, va desființa, în parte, sentința atacată și va fi înlăturată obligarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.350 lei și a despăgubirilor civile în cuantum de 24.122,79 lei către partea civilă S. C. de Urgență București și va dispune ca aceste sume să fie achitate de către inculpatul I. A. M..
Se va reduce cuantumul daunelor morale, de la câte 30 000 euro la câte 15 000 euro, în echivalent în lei la data plății, pentru fiecare dintre părțile civile V. V. și V. C. și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile V. V. și V. C..
Vor fi obligate apelantele părți civile la plata sumei de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpat, în sumă de 50 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, inculpatul I. A. M. și partea responsabilă civilmente F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, împotriva sentinței penale nr. 792/18.11.2014, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București.
Desființează, în parte, sentința atacată și în fond, rejudecând:
Înlătură obligarea FONDULUI DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.350 lei și a despăgubirilor civile în cuantum de 24.122,79 lei către partea civilă S. C. de Urgență București și dispune ca aceste sume să fie achitate de către inculpatul I. A. M..
Reduce cuantumul daunelor morale, de la câte 30 000 euro la câte 15 000 euro, în echivalent în lei la data plății, pentru fiecare dintre părțile civile V. V. și V. C..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
II. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile V. V. și V. C..
Obligă pe apelantele părți civile la plata sumei de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpat, în sumă de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. C. L. C. C.
GREFIER,
C. B.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./03.04.2015
Jud. Sect. 2 București – jud.: Guluțanu A.N.
| ← Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... | Spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Decizia nr. 284/2015.... → |
|---|
