Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 36913/299/2014
DOSAR NR._
(4994/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.15
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
JUDECĂTOR: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpata B. A. M. împotriva sentinței penale nr.821 din data de 25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-inculpată B. A. M., personal, aflată în stare de arest și asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat S. E., în baza delegației nr._/22.12.2014, lipsă fiind intimata-parte vătămată V. A. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care întrebată fiind, apelanta-inculpată B. A. M., personal, precizează că își menține declarațiile date și nu mai are nimic de adăugat în fața instanței de apel.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, acordă cuvântul în dezbatere asupra apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantei-inculpată B. A. M. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și desființarea hotărârii apelate.
Arată că apelul formulat vizează sporul de 6 luni aplicat la pedeapsa de 2 ani și cheltuielile către partea vătămată, care pe latură civilă nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că în mod corect s-a aplicat acel spor, ținând cont de perseverența infracțională a inculpatei, nefiind la primul conflict cu legea penală, săvârșind prezenta faptă în timpul liberării condiționate dintr-o pedeapsă anterioară. De asemenea, precizează că prezenta faptă este concurentă cu altă faptă și ca urmare a efectuării contopirii a fost aplicat acest spor, pe care îl consideră legal și temeinic.
În ceea ce privește respectiva confiscare precizează că într-adevăr prejudiciul a fost recuperat de către partea vătămată și, în atare situație, se impune a fi admis apelul inculpatei și înlăturată dispoziția privind confiscarea respectivei sume.
Apelanta-inculpată B. A. M., personal, având ultimul cuvânt, a recunoscut și a regretat fapta. Apreciază că i-a fost aplicat un spor foarte mare. Mai precizează că este foarte bolnavă, neavând posibilitatea să depună înscrisuri în acest sens pentru acest termen de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.821 din data de 25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1București, în baza art.377 alin 4 C.pr.pen. raportat la art.386 C.pr.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata B. A. M. din infracțiunea de furt prevăzută și pedepsită de art. 228 alin 1 N.C.pen, cu aplicarea art. 5 N.C.pen. în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin 1-209 alin 1 lit. e C.pen., alin. 2 lit. b C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 40 alin. 1 C.pen din 1969 și art. 5 N.C.pen.
În baza art. 208 alin 1-209 alin 1 lit.e C.pen, alin 2 lit.b C.pen din 1969, cu aplicarea art. 40 alin 1 C.pen din 1969 și art. 5 N.C.pen, art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnată inculpata B. A. M., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969
S-a constatat că fapta pentru care este judecată inculpata în speță a fost săvârșită la data de 22.09.2013, în termenul de încercare al liberării condiționate a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 446 din 19.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1574 din 8.08.2011 a Curții de Apel București.
În baza art. 61 C.pen din 1969, a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 446/19.04.2011, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1574/08.08.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală și s-a dispus contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 343 zile închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei pentru fapta dedusă judecații, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că fapta pentru care este judecată inculpata în speță este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnată prin sentința penală nr. 14 din 14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2013, definitivă prin nerecurare la data de 29.01.2014.
În baza art. 36 alin 1 C.pen din 1969 raportat la art. 33 lit. a și art. 34 lit.b C.pen. din 1969, a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei pentru fapta dedusă judecății, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 14 din 14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2013, definitivă prin nerecurare la data de 29.01.2014, în pedeapsa de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În temeiul art. 88 C.pen din 1969, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 28.10.2013 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.27 din 29.01.2014 emis de Judecătoria Sectorului 2 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
În baza art.397 C.pr.pen., s-a luat act că partea vătămată V. A. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. e C.pen din 1969, s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 550 lei.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 22 septembrie 2013, în jurul orei 17:00, aflându-se pe scările rulante din stația de metrou Gara de Nord în spatele părții vătămate V. A. C., inculpata B. A. M. i-a sustras acesteia, din rucsacul pe care îl avea în spate, un portofel de culoare neagră în care se aflau acte personale și suma de 500 lei. Actele sustrase le-a pus într-o cutie poștală din zona Gării de Nord, fiind recuperate ulterior de partea vătămată, iar suma de bani și-a însușit-o.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpata și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta comisă de inculpata B. A. M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin 1-209 alin. 1 lit. e C.pen, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen, (conform Rezoluției de începere a urmăririi penale din 27.01.2014 confirmată la aceeași dată de procurorul care supraveghează urmărirea penală).
Întrucât, ulterior, prin Ordonanța din 24.02.2014 a organului de urmărire penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este cercetată inculpata în infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin 1 N.C.pen, cu aplicarea art. 5 N.C.pen., iar punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut conform noii încadrări juridice, la fel și trimiterea în judecată a inculpatei, judecătorul fondului a procedat la compararea legilor succesive și cu respectarea Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale a Românie,i a dispus schimbarea încadrării juridice, constatând legea veche ca fiind mai favorabilă inculpatei.
Având în vedere că, în procesul de individualizare a sancțiunii și proporționalizarea acesteia pentru infracțiunea dedusă judecății, instanța de fond a avut în vedere, în conformitate cu prevederile art. 74 N.C.pen., modul de săvârșire al faptei - într-un loc public, precum și faptul că inculpata are antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestei, fiind condamnată anterior pentru fapte de natură similară, imprimă faptei un grad de pericol social destul de ridicat, putând conduce la concluzia că inculpata săvârșește aceste fapte ca mod de viață, dar și prevederile art. 396 alin 10 N.C.pr.pen, orientându-se la o pedeapsă cu închisoarea îndreptată spre minimul special prevăzut de lege și având în vedere că prin aplicarea dispozițiilor privitoare la modalitatea de stabilire a pedepsei în cazul revocării liberării condiționate și al aplicării dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni, pedeapsa rezultantă este mai mică în cazul aplicării dispozițiilor Codului penal din 1969 față de situația aplicării dispozițiilor Noului Cod penal, instanța de fond a reținut că dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatei prin prisma pedepsei care i-ar putea fi aplicată în final.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpata B. A. M., fără a arăta în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, inculpata – prin apărător desemnat de Curte din oficiu – a criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei aplicări a sporului de pedeapsă aplicat și greșita stabilire a cheltuielilor către partea vătămată, care pe latură civilă nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
Prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt, dând o justă încadrare juridică faptei comise, în raport cu legea penală mai favorabilă - Codul penal din 1969, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpatei B. A. M., cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnată.
În raport cu gradul de pericol social concret al faptei, cu împrejurările și modalitatea de comitere, cu persoana inculpatei, care a avut o atitudine sinceră, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală, cu săvârșirea faptei deduse judecății în condițiile art.40 alin.1 Cod penal, Curtea apreciază că prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate, aceasta fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Critica referitoare la greșita aplicare a sporului de pedeapsă este privită de Curte drept neîntemeiată, în condițiile în care aceasta este justificată în raport cu perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpata, reflectată în numărul mare al faptelor de același fel comise, natura și gravitatea acestora (fișa 19, d.u.p.), săvârșind fapta din speță în timpul liberării condiționate dintr-o pedeapsă anterioară și în concura de infracțiuni cu altă faptă, instanța fiind obligată de lege, ca urmare a efectuării contopirii, să aplice acest spor.
Și latura civilă a cauzei a fost just soluționată, în condițiile în care din probele aflate la dosar, rezultă că partea vătămată și-a recuperat doar actele personale care au fost găsite într-o cutie poștală, suma de 500 lei (aflată în portofel) și portofelul sustras (în valoare de 50 lei) au fost însușite de inculpată, nefiind recuperate.
Faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză nu s-a datorat recuperării prejudiciului, ci procedurii greoaie căreia nu a dorit să se supună, ea având legal această posibilitate.
Față de aceste împrejurări, judecătorul fondului a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 550 lei, în folosul statului.
Față de cele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata Boscu A. M. împotriva sentinței penale nr.821 din data de 25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1București în dosarul nr._ .
Va deduce din pedeapsă durata prevenției de la 28.10.2013 la zi.
În temeiul art.275 alin.2 și 4 Cod procedură penală, va obliga pe inculpata apelantă la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a se înainta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpata Boscu A. M. împotriva sentinței penale nr.821 din data de 25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1București în dosarul nr._ .
Deduce din pedeapsă durata prevenției de la 28.10.2013 la zi.
Obligă inculpata la plata a 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.5
red.O.R.R.-Jud.Sect.1
| ← Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... | Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
