Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 30/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 97/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(73/2015)
DECIZIA PENALĂ nr. 30/CO
Ședința din Camera de Consiliu din: 14.01.2015
Curtea constituită din:
Judecător de cameră preliminară: O. B.
Grefier: S. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de contestatorii-inculpați S. G., R. C., R. A. și R. E., împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul penal nr._/3/2013*.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au răspuns contestatorul-inculpat R. C., în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av. Slăvuică E., cu delegație avocațială nr._/08.01.2015, fila 25/dosar, contestatorul-inculpat R. A., în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av. P. C., cu împuternicire avocațială nr._/08.01.2015, fila 23/dosar și de apărător ales, precum și contestatorul-inculpat R. E., în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av. Slăvuică E., cu delegație avocațială nr._/08.01.2015, fila 27/dosar, lipsă fiind contestatorul-inculpat S. G..
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a unei cereri, prin care contestatorul-inculpat S. G. precizează că nu dorește să se prezinte la acest termen de judecată, după care,
Constatând lipsa nejustificată a apărătorului din oficiu al contestatorului-inculpat S. G., av. G. I., în temeiul disp. art. 283 alin. 3 C.pr.pen., Curtea dispune sancționarea acesteia cu amendă judiciară în cuantum de 500 lei.
În vederea asigurării reprezentării juridice a contestatorului-inculpat S. G., Curtea dispune desemnarea, ca apărător din oficiu, pe dl. av. P. C., sens în care, pentru a-i da posibilitatea pregătirii apărării, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat S. G., av. P. C., cu delegație avocațială nr._/16.09.2015, fila 33/dosar, contestatorul-inculpat R. C., în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av. Slăvuică E., cu delegație avocațială nr._/08.01.2015, fila 25/dosar, contestatorul-inculpat R. A., în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av. P. C., cu împuternicire avocațială nr._/08.01.2015, fila 23/dosar și de apărător ales, precum și contestatorul-inculpat R. E., în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av. Slăvuică E., cu delegație avocațială nr._/08.01.2015, fila 27/dosar, lipsă fiind contestatorul-inculpat S. G..
Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat R. A., av. P. C. și apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat R. E., av. Slăvuică E., solicită instanței să constate încetate delegațiile avocațiale, emise de Baroul București pentru asistența juridică din oficiu a inculpaților, ca urmare a prezentării apărătorilor aleși și să dispună asupra onorariilor parțiale.
Deliberând, Curtea constată încetate delegațiile avocațiale, emise de Baroul București pentru asistența juridică din oficiu a contestatorilor-inculpați R. A. și R. E., ca urmare a prezentării apărătorilor aleși, urmând ca asupra onorariilor parțiale să dispună prin hotărâre.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestațiilor.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat S. G., având cuvântul, față de împrejurarea că aceeași contestație, formulată de același inculpat împotriva aceleași încheieri de ședință, a mai fost soluționată, apreciază că prezenta contestație a rămas fără obiect, sens în care solicită respingerea, ca inadmisibilă.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat R. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință contestată și, pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv dispus față de inculpat.
Astfel, în susținerea apărării, invocă atât perioada îndelungată de arest preventiv, de aproximativ 1 an și 8 luni, cât și circumstanțele personale ale inculpatului. În acest sens, arată că are un copil minor și un domiciliu stabil.
Nu în ultimul rând, arătând că nu va influența buna desfășurare a procesului penal, martorii fiind audiați și arătând că nu-l cunosc, în subsidiar, solicită luarea unei alte măsuri preventive, respectiv arestul la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat R. A., având cuvântul, solicită admiterea contestației și desființarea încheierii de ședință contestate, arătând că, fiind judecat în stare de liberate, inculpatul nu va impieta buna desfășurare a procesului penal.
În susținerea apărării, critică hotărârea contestată, arătând că respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive se bazează pe aspecte nereale, vizând atitudinea procesuală a inculpatului, de a intimida martorii, acesta fiind motivul pentru care, a arătat instanța, aceștia refuză să dea declarații fără a li se proteja identitatea.
În fapt, însă, arată că, la instanța de fond, martorii au dat declarații diametral opuse față de cele date în faza de urmărire penală, context în care nu se mai susțin acuzațiile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și nici nu există dovezi sau probe că schimbarea declarațiilor se datorează inculpatului.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat R. E., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință contestate și, pe fond, rejudecând, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu.
Astfel, invocă termenul rezonabil al măsurii arestului preventiv, de aproximativ 1 an și 8 luni, lipsa indiciilor din care să rezulte că, fiind judecat fără privare de liberate, ar influența buna desfășurare a procesului penal, gradul diminuat al pericolului social concret pentru ordinea publică, dar și lipsa probelor care să susțină acuzațiile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Referitor la infracțiunea de cămătărie, arată că una dintre cele două presupuse părți vătămate, identificată și indicată chiar de către inculpat, a arătat că nu a primit bani cu camătă de la acesta din urmă.
Referitor la infracțiunea de șantaj, de asemenea, arată că partea vătămată a negat că a fost supusă șantajului din partea inculpatului, cu care, de altfel, se cunoaște de aproximativ 25 de ani, fiind cumetri.
Nu în ultimul rând, în susținerea apărării, invocă și circumstanțele personale ale inculpatului, sens în care arată că este administrator al unei societăți comerciale, iar soția are un loc de muncă, având, deci, surse licite de venituri și că are doi copii minori.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a contestației formulate de inculpatul S. G..
De asemenea, pune concluzii de respingere, ca nefondate, a contestațiilor formulate de coinculpați.
Referitor la solicitarea de revocare a măsurii arestării preventive, întemeiat pe depășirea termenului rezonabil al măsurii arestului preventiv, arată că nu se poate reține tergiversarea soluționării dosarului, dată fiind complexitatea cauzei, numărul mare al martorilor indicați în rechizitoriu, ce urmează a fi audiați, dar și natura infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații. De altfel, arată că termenul rezonabil al arestului preventiv poate ajunge, conform legii, până la jumătate din limita maximă de pedeapsă, raportat la criteriile anterior menționate.
Cât privește circumstanțele personale invocate de fiecare inculpat, arată că au fost avute în vedere de instanță, la momentul soluționării fiecărei cereri formulate anterior.
Contestatorul-inculpat R. C., având ultimul cuvânt, arătând că este arestat de aproximativ 1 an și 8 luni și că nu există probe care să-l incrimineze, martorii audiați precizând că sunt prieteni, iar părțile vătămate că nu-l cunosc, învederează instanței că lasă la aprecierea sa soluția pe care o va pronunța cu privire la starea de arest preventiv.
Contestatorul-inculpat R. A., având ultimul cuvânt, invocând perioada îndelungată de arest preventiv, respectiv de 1 an și 8 luni, solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu.
Contestatorul-inculpat R. E., având ultimul cuvânt, arătând că are doi copii minori și că este arestat de aproximativ 1 an și 8 luni, învederează instanței că achiesează la concluziile apărătorului ales cu privire la măsura arestului preventiv.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 22.12.2014, Tribunalul București – Secția I Penală a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații R. C., R. A., R. E. și S. G..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. 4799/P/2012 în data de 06.09.2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții, a inculpaților: R. C., zis “C. al lui C.”, pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.; S. G., zis “B.”, pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. b) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.; R. E. zis “E. al lui C.”, pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen. și șantaj, faptă prevăzută de art. 194 alin.(1) din C.pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.; R. A., zis “A. al lui C.”, pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a unei infracțiuni de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., și a unei infracțiuni de șantaj, faptă prev. de art. 194 alin.(1) din C.pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.
În fapt, în sarcina acestora, s-au reținut următoarele:
-în cazul inculpatului R. C. s-a reținut că în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.1.i.), în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, împreună cu inculpații R. E. și R. A., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inc. S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente, primind în schimb o parte din câștigurile realizate din activitatea ilicită de cămătărie de către persoanele menționate anterior (fapte expuse la secțiunea I.1.ii.), și că, într-o perioadă apropiată săvârșirii infracțiunii de cămătărie prezentate anterior, a folosit aproximativ 1.600.000 de euro (peste 6.800.000 lei), bani proveniți din săvârșirea acestei infracțiuni, pentru a-și construi o vilă în orașul P., ., pe care o folosește împreună cu familia sa (fapte expuse la secțiunea I.1.iii.);
-în cazul inculpatului S. G. s-a reținut că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.2.i.), în cursul lunii octombrie 2012,a investit 150.000 de euro, bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de cămătărie prezentate anterior, achiziționând două terenuri împreună cu construcțiile aferente situate în județul Ilfov (fapte expuse la secțiunea I.2.ii.) și că, la data de 24.01.2013, prin încheierea succesivă a două acte notariale (unul prin care recunoaște achitarea unei datorii de către AL JAHNI NABIL și altul prin care fiul său achiziționează de la aceeași persoană un teren), a disimulat adevărata natură a provenienței și proprietății terenului în suprafață de 3.400 m.p., situat în intravilanul comunei Snagov, județul Ilfov, la tarlaua 141, .. cadastral 6900, proprietatea soților Al Jahni Nabil, și Al Jahni M., acesta provenind de fapt din săvârșirea infracțiunii de cămătărie (fapte expuse la secțiunea I.2.iii.);
-în cazul inculpatului R. E. s-a reținut că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.5.i.), că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, împreună cu inculpații R. C. și R. A., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inc. S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente, primind în schimb o parte din câștigurile realizate din activitatea ilicită de cămătărie de către persoanele menționate anterior (fapte expuse la secțiunea I.5.ii), și că, la data de 27 noiembrie 2012, împreună cu inculpații D. N. zis “C.” și R. A. zis “A. al lui C.”, s-a deplasat în mun. Pitești și a exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I., zis “O.”, pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.”, o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (fapte expuse la secțiunea I.5.iii.);
-în cazul inculpatului R. A. zis „A. al lui C.” s-a reținut că, în perioada decembrie 2011 – aprilie 2013, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.6.i.), că împreună cu inculpații R. C. și R. E., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inculpatului S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente (fapte expuse la secțiunea I.6.ii.), și că, la data de 27 noiembrie 2012, inculpatul R. A. zis “A. al lui C.” împreună cu inculpații R. E. zis “E. al lui C.” și D. N. zis “C.” s-au deplasat în mun. Pitești și au exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I. zis “O.” pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.” o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (faptă expusă la secțiunea I.6.iii.).
În cazul de față, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați prin încheierea de cameră de consiliu din data de 15-16.05.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013.
S-a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpaților rezultă din coroborarea întregului material probator administrat până în prezent de organele de anchetă și de tribunal, respectiv: declarațiile inculpaților audiați de către tribunal, precum și declarațiile tuturor învinuiților și inculpaților audiați de organul de urmărire penală; procesele verbale de redare a înregistrărilor audio - video efectuate în mediul ambiental și planșele foto atașate; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpații și învinuiții din cauză; declarațiile martorilor și martorilor cu identitate protejată, procesele verbale de percheziție domiciliară și procesele verbale de ridicare a documentelor; procesele verbale de recunoaștere a inculpaților și planșele fotografice atașate; procesele verbale de investigații operative; înscrisurile privind veniturile inculpaților și celelalte înscrisuri administrate în cauză.
În ceea ce privește notele de redare a convorbirilor telefonice, intanța a reținut că la dosarul cauzei există autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice eliberate în condiții de legaliltate procesuală, întrucât în cauză sunt investigate și infracțiuni de șantaj și spălare de bani, infracțiuni grave conform art.911 C.pr.pen. și art.2 lit.b pct.4 din Legea nr.39/2003.
Tribunalul a apreciat, astfel, că, din coroborarea notele de redare a convorbirilor telefonice cu declarațiile martorilor și ale părților vătămate, cu procesele verbale de investigații, cu actele privind veniturile cu care inculpații figurează în evidențele fiscale oficiale, precum și cu procesele verbale de percheziție, se deduc cu ușurință indicii temeinice, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Tribunalul a apreciat ca vădit neîntemeiate susținerile inculpaților cercetați pentru infracțiunea de cămătărie că au acordat împrumuturi doar la rude și persoane apropiate și doar fără dobândă. Această susținere a inculpaților s-a reținut că ar contrasta flagrant cu convorbirile telefonice purtate în mediul ambiental, cât și cu declarațiile martorilor, martorilor cu identitate protejată, părților vătămate și înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește infracțiunea de cămătărie reținută în sarcina inculpaților R. C., S. G., S. T., R. E., C. N., R. A., S. O., D. D. și G. M., tribunalul a reținut că datele existente la dosarul cauzei sunt în sensul că aceștia se ocupau cu titlu de îndeletnicire de acordarea de împrumuturi cu dobândă cămătărească.
Astfel, din declarațiile martorului cu identitate protejată N. I. și a martorului B. V. N. rezulta că inculpații R. C., R. A. și R. E., dar și alte persoane din anturajul acestora sunt cunoscuți că se ocupă cu activitatea de cămătărie de foarte multă vreme.
Fiind audiat, martorul cu identitate protejată N. I. a declarat, printre altele, următoarele:
„Pe numiții R. A., R. E., R. C. și R. Ș. îi cunosc de aproximativ 13 ani și știu că de-a lungul timpului aceștia au săvârșit și comit și în prezent infracțiuni de șantaj, cămătărie și infracțiuni cu violență.
(…) În urmă cu aproximativ 3 ani, numitul R. C. zis „C. al lui C.” a devenit nașul de cununie al numitului U. F. zis „F. al lui Vancică”. Atât membrii familiei „Vancică”, respectiv U. L. zis „L. Vancică”, U. F. zis „F. al lui Vancică”, U. N. zis „M.”, cât și membrii familiei „C.”, respectiv R. A., R. E. zis „E. al lui C.” și R. C. zis „C. al lui C.” oferă împrumuturi bănești cu o dobândă de 10% pe zi, la cazinourile din București (Platinum, Queen, Metropolis) persoanelor împătimite ale jocurilor de noroc care au rămas fără disponibil monetar.
Este de notorietate faptul că membrii familiei „Vancică” dispun de sume foarte mari de bani, de ordinul a câteva milioane de euro, din acest disponibil monetar oferind împrumuturi cu dobândă fie direct, prin intermediul membrilor familiei „C.”, legătura cu aceștia din urmă și faptul că sunt niște persoane extrem de violente, constituind garanția că împrumuturile și dobânzile impuse vor fi restituite la timp.
Cunosc faptul că o parte din profitul obținut de către membrii familiei „Vancică” precizați anterior este luată de către frații R. (A., E. și C.) în contul protecției pe care ultimii le-o oferă.
Am cunoștință de existența unei convenții între patronii cazinourilor precizate anterior și membrii celor două familii constând în aceea că, în cazul în care clienții au împrumutat sume de bani cu dobândă și au pierdut la jocurile de noroc, cămătarii încasează pe lângă dobânda de 10% pe zi și o sumă în cuantum de 20% din valoarea împrumutului (suma pierdută) de la casieria cazinoului.
De la R. A. am aflat că numitul „M. Vlasov”, angajat la Camera de Comerț și Industrii este un împătimit al jocurilor de noroc și întrucât a pierdut sume foarte mari, a împrumutat de la membrii celor două familii, dobânda impusă de către aceștia, respectiv R. C. și U. F., fiind de 10% pe zi. ”
Martorul B. V. N. a învederat următoarele:
„(…)Pe numiții R. M. zis “M. lui C.”, R. Ș. zis “ F. al lui C.”, R. A. zis “A. al lui C.”, R. C. zis “C. al lui C.” și R. E. zis “E. al lui C.” îi conosc de aproximativ 25 ani, întrucât satul din care provin (Piteasca, . apropiere de ..
Cunosc faptul că în perioada în care i-am cunoscut erau o familie săracă de rromi care își câștigau existența din săvârșirea infracțiunilor de furt și tâlhărie în zonele de agrement Pustnicu, C. și P.. Cu puțin timp înainte de revoluția din 1989, în urma unui conflict violent dintre cei menționați anterior și un alt clan de rromi din satul Piteasca (familia Zăicăreanu), aceștia au fost alungați și s-au mutat la periferia cartierului P., într-o garsonieră.
După revoluție au început să se ocupe cu proxenetismul, șantaj sub forma colectării unor taxe de protecție de la comercianții din zonă, cămătărie, recuperarea unor sume de bani. Faptul că era foarte violenți le-au creat un renume atât în zona cartierului P. cât și în capitală motiv pentru care erau căutați și “angajați” de persoane cu posibilități financiare în vederea recuperării unor sume de bani, reglări de conturi, furturi și tălhării la pont, recuperări de autoturisme, etc.
(…) De-a lungul timpului, prin săvârșirea infracțiunilor pe care le-am precizat anterior au acumulat sume importante de bani pe care le-au investit în imobile, terenuri, autoturisme de lux și cluburi de noapte (cluburile Balkan din București și Mamaia).
Membrii familiei “C.” au legături infracționale cu membrii familiei “D.” (C., Seif, Caleea, Denom, Estronom, etc) și cu membrii familiei “Vancică” (U. D., U. L., U. F., “M. al lui Vancică”, “M.” al lui Vancică). În urmă cu aproximtiv 1-2 ani s-au înrudit prin alianță, “C. al lui C.” cununând pe “F. al lui Vancică”.
Cunosc faptul că numiții R. A., R. C., R. E., U. D., “B.” (nu cunosc numele real), frecventează cazinourile Platinum, Metropolis, Queen și cel situat în incinta Mall V., unde oferă împrumuturi persoanelor împătimite ale jocurilor de noroc, profitând de starea psihică a acestora în momentul în care au pierdut sume importante de bani și împrumutându-le dobânzi cuprinse între 20-50 % pe lună, în funcție de puterea financiară a jucătorului. Mai știu faptul că au câștigat importante sume de bani și prin plasarea de valută în urma unei înțelegeri prealabile cu șefii de sală din cazinouri, în jetoane, pentru a-și înmulți banii din jocurile de noroc ce nu pot fi monitorizate electronic. (…)”
Martorul B. V. N. a mai arătat că știe că inculpatul R. A. are investită suma de aproximativ 500.000 euro în activitatea de cămătărie.
Instanța a reținut că aceste declarații sunt în totalitate susținute de convorbirile telefonice, redate pe larg în referatul procurorului, de declarația martorei I. C. A., dar și de celelate probe administrate în cauză, precum și că din procesele-verbale de verificare a intrărilor în cazinouri, a rezultat că în perioada 01 ianuarie 2012 - 01 februarie 2013, inculpatul R. E. a frecventat cazinourile Metropolis și Platinum de 67 și respectiv 242 de ori, iar în perioada 01 ianuarie 2012-31 decembrie 2012 a frecventat cazinoul Queen de 120 de ori.
S-a mai reținut că în perioada 01.01._13, și inculpatul R. A. figurează cu 65 de intrări în cazinoul Platinum, 50 de intrări în cazinoul Queen și 13 intrări în cazinoul Metropolis.
Din evidențele cu intrările în cazinouri depuse la dosar a rezultat că, în perioada 1 ianuarie 2012 – 1 februarie 2013, și inculpatul S. G. figurează cu 290 de intrări în cazinoul Metropolis și 318 intrări în cazinoul Platinum.
Din declarația martorului cu identitate protejată D. C., precum și a martorului B. V. N., mai sus redată, a rezultat că și inculpatul S. G. oferă împrumuturi bănești cu o dobândă de 10% pe zi, la cazinourile din București (Platinum, Queen, Metropolis) persoanelor împătimite ale jocurilor de noroc care au rămas fără disponibil monetar.
Martorul cu identitate protejată D. C. a declarat că are cunoștință despre faptul că în casino Platinum sunt multe persoane care oferă bani cu camătă jucătorilor rămași fără disponibil bănesc, printre care și B. (S. G.). De obicei, B., C. precum și alți cămătari împrumutau bani doar celor de la care știu că îi pot recupera sau care vin cu giranți. În cazinou, la masa de poker, se jucau sume mari de bani, putându-se ajunge chiar la 400.000 de euro. În cazul în care jucătorul lua bani de la cămătar și câștiga, pe loc, acesta, trebuia să dea banii luați cu împrumut la care trebuia să adauge și „șpaga” pe care i-o lăsa cămătarului, întrucât a câștigat cu banii lui. „Șpaga” era cam 10% din suma împrumutată. A mai declarat că are cunoștință de faptul că, de exemplu, în cazinoul Queen este o echipă de jucători care frecventează această locație și care obișuiește să împrumute bani de la cămătari. Când jucătorii rămâneau fără bani, obișnuiau să ia bani cu dobândă de la cămătari în special de la S. G. zis „B. ”, dar și de la „C.”.
În ceea ce privește pe inculpatul C. N., tribunalul a reținut că din conținutul convorbirilor telefonice a rezultat foarte clar dimensiunea și frecvența cu care acesta împreună cu soția sa C. E. împrumută sume de bani cu dobânzi cămătărești, în acest sens fiind și declarația martorului N. M.. Martorul a aratat că știe că C. N., zis A., dă bani cu împrumut, nu cunoaște ce dobânzi percepe Aramis la împrumuturile pe care le acordă, dar este cunoscut în comunitatea din Afumați că oferă bani cu dobândă.
S-a apreciat că, faptul că inculpatul C. N. împrumuta divese sume de bani ar rezulta și din declarația martorului U. A., care a arătat că s-a împrumutat de la Aramis de foarte multe ori, iar în prezent s-a ajuns la suma împrumutată de 8.000 de euro. Deși martorul a susținut că sumele de bani au fost împrumutate fără dobândă, convorbirile telefonice exclud cu desăvârșire o asemenea împrejurare.
În ceea ce privește pe inculpatul D. V., tribunalul a reținut că din declarația numitului R. T. Ș., audiat în calitate de martor, a rezultat că inculpatul D. D. obișnuiește să împrumute bani cu dobândă. De la inculpat, R. Ș. T. a împrumutat de mai multe ori diverse sume de bani, cuprinse între 500 - 1.000 euro, de la ”Edison” pentru a participa la jocurile de poker. Pentru aceste sume, R. T. Ș. a convenit D. D. să-i ofere pe lângă împrumut un procent din câștigurile la poker, respectiv 100 euro pe lună la suma de 500 euro împrumutată.
În același sens este și declarația numitului Hagivreta C., care a arătat că, în urmă cu aproximativ un an i-a făcut lui R. T. Ș. cunoștință cu D. D., după care aceștia au rămas prieteni. Atunci când s-au întâlnit, R. T. Ș. l-a întrebat pe Edison dacă poate să apeleze la el pentru a fi împrumutat cu bani, acesta spunându-i că poate apela oricând la el. După câteva luni de zile a aflat de la R. T. Ș. că s-a împrumutat cu suma de 2000 de lei de la Edison, urmând ca de fiecare dată când R. T. Ș. câștiga la jocurile de poker să-i dea și lui Edison o parte din câștig, în jur de 100 de euro în funcție de câștigul pe care îl avea, chiar dacă acești bani cumulați depășeau suma inițială împrumutată.
Tribunalul a constatat că și în privința inculpatului G. M. există date concludente în sensul că acesta oferă în mod regulat bani cu camătă către jucătorii din cazinouri și către alte persoane.
Pe lângă convorbirile dintre inculpat și alte persoane, cu privire la situația împrumuturilor acordate, tribunalul a reținut convorbirea telefonică din data de 18.12.2012, orele 11:57:48, dintre de inculpatul G. M. cu o persoană neidentificată pe nume „I.”, redată pe larg în referatul procurorului, din care a rezultat că inculpatul G. M. este cunoscut ca fiind o persoană care dispune de importante sume de bani pe care le acordă cu titlu de împrumut, percepând camete. ”I.” l-a contactat telefonic pe inculpat pentru a-i propune să-i împrumute o sumă de bani unei persoane care deține o casă în orașul Voluntari, imobil cu care să garanteze restituirea viitoarei datorii, propunerea fiind refuzată de către inculpatul G. M., deoarece satisfacerea garanției în cazul neachitării datoriei presupunea transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil, care necesită întocmirea unor documente autentificate de notarul public, procedura fiind greoaie și cu o durată mai lungă, în comparație cu transmiterea dreptului de proprietate asupra unei mașini, care ar putea fi luat în posesie imediat și fără îndeplirea în mod necesar a unor formalități.
Tribunalul a reținut în privința infracțiunilor de cămătărie că veniturile, cu care inculpați figurează în evidențele fiscale, nu sunt de natură a le permite un nivel de trai foarte ridicat și nici să împrumute către diverse persoane sume mari de bani fără dobândă, de multe ori simple cunoștințe.
Dimpotrivă, s-a apreciat că situația financiară legală a inculpaților este de natură a sublinia acuratețea referatului cu propunerea de arestare preventivă, respectiv că inculpații au ajuns să dețină și să împrumute sume mari de bani obținute din îndeletnicirea de cămătărie.
Tribunalul a reținut ca vădit nesincere și neprobate susținerile inculpaților R. C. și S. G., în sensul că aceștia ar fi câștigat la jocurile de noroc sume mari de bani, de ordinul sutelor de mii de euro. Dimpotrivă, tribunalul a reținut că în privința ambilor inculpați probele administrate în cauză impun presupunerea rezonabilă că sumele mari de bani, la care se face referire, sunt menite a crea impresia falsă că inculpații dețin sume mari de bani, bunuri importante și au un nivel de trai foarte ridicat, în urma unor activități comerciale sau tranzacții imobiliare licite. Or, în condițiile în care inculpații au desfășurat activități lucrative sau au derulat tranzacții imobiliare, s-a apreciat că este surprinzător cum aceștia figurează în evidențele fiscare cu sume derizorii, care nu le-ar permite în niciun fel modul de viață pe care îl au și nici să frecventeze cazinourile sau să împrumute sume mari de bani către diverse persoane, unele cu care nu au nicio legătură de rudenie sau prietenie.
În condițiile în care R. A., manager al clubului, a declarat că are un salariu lunar de 2000 lei, tribunalul a apreciat ca lipsită de consistență declarația inculpatului R. C., care a arătat că ajută familia în activitatea de la clubul Balkan, fără contract de muncă, primind un venit lunar de circa 6-7000 lei.
De asemenea, în contextul în care inculpatul S. G. figurează cu un venit lunar în anii 2010-2012 de circa 375 lei lunar, tribunalul a reținut ca neadevărată afirmația acestuia că, printre alte surse aducătoare de venit, a fost și activitatea de covrigărie și patiserie a societății, pe care o patronează, activitate din care obținea un câștig brut de 4.000-5000 lei pe zi și un câștig net de 60-70% din venitul zilnic.
S-a apreciat ca evident, rezultând din chiar declarațiile inculpaților S. G. și R. C. că aceștia nu pot susține cu probe concludente afirmațiile, pe care le-au avansat, tribunalul neputând să accepte simpla explicație că ei sunt norocoșii câștigători la jocurile de noroc ai unor sume imense de bani, spre deosebire de cei împrumutați, care, așa cum a rezultat din convorbirile telefonice, au acumulat datorii foarte mari, tocmai prin creditarea loc pentru a continua jocurilor de noroc.
Cu privire la inculpatul S. G., tribunalul a mai reținut că acesta a declarat că nu a mers la notar să încheie contracul de achiziționare a terenului de 3.400 m.p. din localitatea Snagov, deoarece era obosit și nu s-a putut trezi. Or, în condițiile în care în data de 24.01.2013 a avut loc încheierea succesivă a două acte notariale (unul prin care recunoaște achitarea unei datorii de către AL JAHNI NABIL și altul prin care fiul său achiziționează de la aceeași persoană terenul), tribunalul a apreciat ca justificată concluzia parchetului că scopul a fost acela de disimulare a adevăratei naturi a provenienței și proprietății terenului mai sus menționat, dobândit de fiul inculpatului în contul unor datorii acumulate prin luarea de către AL JAHNI NABIL a unor îmrumuturi cu dobândă cămătărească.
Prin prisma acestor considerente, tribunalul a apreciat ca în privința inculpaților S. G. și R. C. există indicii temeinice că aceștia au folosit sumele mari de bani obținute din activitățile de cămătărie derulate după . Legii nr. 216/2011. Aceste sume au fost folosite fie la cumpărarea unor terenuri – cazul inculpatului S. G. -, fie la construirea unei vile – cazul inculpatului R. C..
Tribunalul nu a putut avea în vedere actele de cămătărie desfășurate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 216/2011, ci doar pe acelea de după . legii mai sus menționate, fiind cert că sumele obținute din această îndeletnicire au fost investite în imobilul pentru care inculpatul S. G. a obținut autorizație de construcție la data de 24.10.2011, adică cu doar o lună înainte de . legii.
Deși inculpatul S. G., prin apărător, a încercat să susțină că valoarea casei construite în localitatea P., județul Ilfov, este de circa 669.430 lei, tribunalul a reținut că aceea este valoarea lucrării „la roșu”, care nu cuprinde toate acele finisaje, amenajări, utilități și bunuri gospodărești, ce o fac aptă de a fi locuită.
Din convorbirea telefonică purtată, în ziua de 27.09.2012, de către R. A. cu o persoană neidentificată s-a apreciat că rezultă în mod cert că investiția făcută de R. C. a fost în valoare de 1.600.000 de euro (aproximativ 75 de miliarde lei vechi), valoare care este mai apropiată de adevăr decât cea propusă de apărătorul celui din urmă inculpat.
Prin urmare, tribunalul a înlăturat ca vădit neîntemeiată apărarea prin care s-a încercat reducerea valorii construcției pentru a nu fi o discordanță așa de mare între veniturile realizate legal de inculpat și valoarea reală a construcției cu toate facilitățile și bunurile ce o deservesc.
În ceea ce privește infracțiunile de șantaj reținute în sarcina inculpaților D. N., R. E., D. V., V. S., D. D., G. M. și R. A. și infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului D. N., tribunalul a reținut că notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajele tip SMS constituie probe ce singure pot servi la aflarea adevărului, conform art.64 C.pr.pen., și din care se pot deduce indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele de șantaj, respectiv tâlhărie.
Tribunalul nu a putut primi susținerile că nu ar fi fost vorba de amenințări veritabile sau de exercitarea de acte de violență, ci eventual de folosirea unui limbaj ceva mai apăsat caracteristic etniei rrome, notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajele tip SMS redate pe larg și coroborat în referatul procurorului fiind de natură a înlătura cel mai mic dubiu.
Tribunalul a reținut că amenințările exercitate de inculpați au fost în măsură să creeze o temere deosebită persoanelor vătămate, în condițiile în care inculpații, familiile și persoanele din anturajul acestora sunt cunoscute ca fiind deosebit de violente și în vizorul continuu al autoritățile judiciare.
În acest context, neaudierea unora dintre părțile vătămate nu este de natură a lipsi de temeinicie indiciile deduse din probele administrate până la acest moment procesual, în special din notele de redare a convorbirilor telefonice și comunicările de tip SMS.
De asemenea, tribunalul a considerat că menținerea de bune relații cu persoane șantajate și după săvârșirea infracțiunii nu constituie un motiv care să ducă la aprecierea că nu există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea de șantaj.
Tribunalul a constatat că inculpații și multe din părțile vătămate fac parte din același mediu, frecventează aceleași locuri și au aceleași obiceiuri. Potrivit susținerilor inculpaților și înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală între inculpați și unele din părțile vătămate există relații de rudenie mai apropiate sau mai îndepărtate, directe sau prin alianță.
În aceste condiții, tribunalul a reținut că ar fi pe deplin justificată concluzia că și după comiterea infracțiuniilor de șantaj inculpații continuau să aibă relații cu părțile vătămate date fiind relațiile familiale ce îi leagă sau interesul inculpaților ori al părților vătămate de a da, respectiv lua împrumuturi cu dobândă în caz de nevoie.
Aceste considerații au fost apreciate ca fiind aplicabile și în ceea ce privește fapta de șantaj săvârșită de inculpatul V. S. împotriva părții vătămate C. C.. Chiar dacă ar fi adevărat că fotografie depusă la dosar este făcută în urmă cu o lună, o lună jumătate, notele de redare a convorbirilor telefonice sunt în sensul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, inducând părții vătămate un sentiment profund de teamă, nesiguranță, fapt care îl determină să apeleze la toate căile pentru a-l convinge pe inculpat că nu se face vinovat de ceea ce i se impută.
Relativ la infracțiunea de șantaj reținută în sarcina inculpatului D. N., tribunalul a reținut că inculpatul face abstracție de notele de redare a convorbirilor telefonice, făcând apel la faptul că avea obligația de a nu părăsi localitatea și nu avea cum să ajungă la Pitești să îl șantajeze pe partea vătămată P. I.. Tribunalul a reținut că deplasarea la Pitești este în mod cert stabilită, iar măsura obligația de a nu părăsi localitatea nu a fost suficientă pentru a-l împiedica pe inculpat să îl amenințe cu acte de violență pe P. I. pentru al determina să restituie suma de 15.000 euro lui S. O..
Referitor la infracțiunea de tâlhărie săvârșită de inculpatul D. N., tribunalul a reținut că notele de redare a convorbirilor telefonice purtate atât de inculpat, cât și de partea vătămată I. P. sunt în măsură să permită deducerea de indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit această infracțiune, orice altă analiză fiind de prisos.
În raport de aceste probe certe, tribunalul a înlăturat, ca vădit neîntemeiate, susținerile privind inexistența indiciilor temeinice în ceea ce privește săvârșirea faptelor de către inculpați.
Tribunalul a mai constatat că în cauză există și unul din cazurile stipulate de art. 148 C.pr.pen., și anume cel de la alin. 1 lit. f, în sensul că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 C.pen. se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani; infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 216/2011 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani; infracțiunea prevăzută de art. 29 alin.1 lit.b, c din Legea nr.656/2002 se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.21 lit.b C.pen. se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 ani), și, în plus, reținându-se și că există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a reținut că în lipsa unei definiții legale a noțiunii de „pericol concret pentru ordinea publică”, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte - care constituie, totodată, criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final C.pr.pen., printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, rezonanța socială a faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatului, etc.
La aprecierea acestei ultime condiții, tribunalul a avut în vedere următoarele împrejurări care rezultă din probele aflate la dosar: amploarea activității infracționale a celor 12 inculpați, care sunt cercetați împreună cu alți învinuiți și inculpați; curajul și dezinvoltura cu care aceștia au acționat în vederea obținerii unor venituri importante, cu consecința prejudicierii grave a persoanelor vătămate prin pretinderea unor dobânzi foarte mari; caracterul acțiunilor inculpaților, ce se prefigurează a fi conjugate; recurgerea la amenințări și acte de violență de natură a determina pe părțile vătămate să facă demersuri pentru a stinge datoriile și dobânzile cămătărești impuse acestora; continuarea de către inculpați a activității de cămătărie chiar și după incriminarea ca infracțiune a acestei fapte; înmulțirea îngrijorătoare a faptelor de acest fel cu consecințe deosebite asupra încrederii în capacitatea instituțiilor statului de a eradica faptele de cămătărie, șantaj, spălare de bani și tâlhărie; răsunetul deosebit de negativ al faptelor de acest gen în rândul cetățenilor, care în fiecare zi iau cunoștință de efectele de multe ori tragice ale luării de bani cu dobândă cămătărească de la clanurile interlope; scopul profund imoral urmărit de inculpați de a se îmbogății prin exploatarea nevoilor, slăbiciunilor sau disperării diverselor persoane. S-a apreciat că toate aceste aspecte impun cu necesitate intensificarea eforturilor de combatere a acestui gen de infracțiuni, nu doar pentru conservarea ordinii publice și pentru întărirea sentimentului de încredere în instituțiile statului, ci și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de fapte, mai ales în contextul actual, când situația financiară a multor persoane le poate îndemna să ia împrumuturi cu dobânzi uriașe cu consecința imposibilității de achitare și a deposedării victimelor de bunurile personale sau cu consecința vătămării fizice și psihice a acestora în încercarea inculpaților de a le forța să își onoreze datoriile.
Tribunalul a mai reținut că indiciile temeinice că inculpații au acționat împreună și cu alte ocazii, în vederea obținerii de venituri ilicite însemnate, cu consecința prejudicierii grave a patrimoniului părților vătămate, deprinderea inculpaților cu activități interzise de lege, tocmai din cauza consecințelor grave constatate în timp, toate acestea justifică presupunerea rezonabilă că lăsarea in libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, mai ales la acest moment procesual, când ancheta penală este în plină desfășurare, părțile vătămate ezită să dea declarații ori susțin, în contra probelor obiective administrate în cauză, că inculpații nu au dat bani cu dobândă și că aceștia nu le-au amenințat pentru a-i determina să onoreze datoriile, în care sunt incluse și dobânzile.
Tribunalul a considerat că, deși aparent pentru marea majoritate a inculpaților ar fi vorba de infracțiuni mai puțin grave – șantaj și cămătărie, pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 5 ani -, tribunalul a reținut că prin nodul cum au fost acestea comise, prin sentimentul profund de temere și insecuritate indus persoanelor vătămate și chiar opiniei publice, este vorba de infracțiuni grave ce afectează patrimoniul persoanei, libertatea fizică și psihică a acesteia.
Prin urmare, spre deosebire de situația unei persoane care cu titlu de îndelentnicire acordă împrumuturi cu o dobândă apropiată de cea legală, care nu ar fi de natură a justifica arestarea preventivă, s-a reținut că situația inculpaților este cu totul deosebită și alarmantă, întrucât aceștia și-au făcut un mod de viață din exploatarea persoanelor aflate în nevoie sau a jucătorilor împătimiți din cazinouri, cărora, fără nicio jenă, le împrumută și chiar îi urmăresc pentru a le împrumuta sume mari de bani cu dobânzi exorbitante, uneori de peste 100% pe zi, fără ca această activitate a inculpaților să fie declarată autorităților fiscale și impozitată conform legii. În această situație, tribunalul consideră că reacția societății trebuie să fie pe măsura faptelor reținute în sarcina inculpaților, inclusiv prin extinderea cercetărilor pentru nedeclararea și neplata impozitelor datorate statului pentru veniturile rezultate din activitatea practicată cu titlu de îndeletnicire.
În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, tribunalul a reținut că însuși legiuitorul o definește ca infracțiune gravă prin art.2 lit.b pct.4 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate. Că este vorba de o infracțiune gravă rezultă din probele cauzei și fapte de largă notorietate, inculpații fiind cunoscuți ca membrii ai unor clanuri periculoase, gata oricând să își facă dreptate și să își atingă scopurile prin folosirea forței și prin intimidări. Sub acest aspect, tribunalul a reținut că în mod just se face referire în referatul parchetului de atitudinea de supușenie și renunțare a multora din părțile vătămate care datorează sau i se impune abuziv plata de datorii pentru pretinse injurii.
În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale celor 12 inculpați, constând în lipsa antecedentelor penale, în cazul unora dintre inculpați, situația personală și familială, starea de sănătate, existența unui loc de muncă sau a unei ocupații pentru unii dintre inculpați, etc., tribunalul a considerat că, de principiu, ele trebuie avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond, întrucât, la momentul procesual respectiv, aceste circumstanțe nu sunt de natură a justifica aprecierea rezonabilă în sensul că nu se impune arestarea lor preventivă, fiind destul de probabil ca, în cazul lăsării lor în libertate, aceștia să încerce zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea celorlalți inculpați, a învinuiților, martorilor, părților vătămate, prin alterarea mijloacelor de probă, prin punerea de acord asupra declarațiilor viitoare sau prin alte asemenea activități. Tribunalul a apreciat că arestarea preventivă este impusă și de faptul că probe importante nu au fost încă administrate, activitatea infracțională a inculpaților fiind în unele cazuri mai amplă decât cea redată în referatul parchetului.
De asemenea, arestarea preventivă s-a apreciat că este impusă și de persoana unora dintre inculpați, cunoscuți cu multiple antecedente penale, cu sancțiuni administrative sau condamnări reabilitate, însă neradiate din cazierul judiciar.
Astfel, s-a reținut că din fișele de cazier judiciar rezultă că: inculpatul C. N. este cercetat într-un alt dosar pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 și infracțiunea prevăzută de art.323 C.pen. (fila 25 vol.6 d.u.p.); inculpatul R. E. a fost condamnat în 16.04.2011 la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.321 C.pen., fiind cercetat în alte două dosare pentru infracțiunile prevăzută de art.321 C.pen., art.192, art.181 C.pen. și art.7 din Legea nr.39/2003 (fila 19 vol.5 d.u.p.); inculpatul V. S. a fost condamnat la închisoare pentru multiple infracțiuni de tâlhărie prevăzută de art.211 C.pen. și infracțiunea prevăzută de art.189 C.pen., fiind cercetat și arestat în alte două dosare pentru infracțiunile prevăzută de art.174-175 C.pen., art.323, art.180 C.pen. și art.321 C.pen. (fila 18 vol.8 d.u.p.); inculpatul D. N. a fost condamnat la închisoare pentru multiple infracțiuni de tâlhărie prevăzută de art.211 C.pen. și infracțiunea prevăzută de art.189 C.pen, fiind cercetat și arestat în alte dosare pentru infracțiunile prevăzută de de art.7 din Legea nr.39/2003, art.180 alin.2, art.192, art.181 C.pen. și art.321 C.pen. (fila 17 vol.4 d.u.p.); inculpatul R. C. este cercetat și a fost arestat mai multe dosare pentru infracțiunile prevăzută de de art.7 din Legea nr.39/2003, art.180 alin.2, art.211, art.192 C.pen. și art.321 C.pen., art.181, art.180 C.pen. (fila 13 vol.13 d.u.p.); inculpatul S. T. a fost condamnat în mod repetat la închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art.209, art.215 C.pen., fapte pentru care a fost reabilitat (fila 13 vol.3 d.u.p.); inculpatul S. G. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere în anul 2010 pentru infracțiunile prevăzute de art.182, art.321C.pen., fiind sancționat administrativ în anul 2012 pentru art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 (fila 34 vol.2 d.u.p.); inculpatul R. A. a fost condamnat definitiv la 1 an și 6 luni închisoare sub supraveghere în anul 2011 pentru infracțiunea prevăzută de de art.321 C.pen., fiind cercetat și arestat în alte dosare pentru infracțiunile prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, art.211 C.pen., art.321, art.181, art._ C.pen. și sanționat administrativ pentru art. art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 (fila 18 vol.8 d.u.p.).
Tribunalul a mai reținut că, deși este adevărat că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri într-o cauză penală, persoana judecată se bucură de prezumția de nevinovăție, legiuitorul a stabilit ca, în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute, să se poată lua una din măsurile preventive, indiferent dacă acuzatul recunoaște sau nu săvârșirea faptelor pentru care este judecat, normele de procedură interne fiind în deplin consens cu dispozițiile art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, deși stare de arest reprezinte o situație de excepție, stare de libertate fiind starea obișnuită în care se impune a fi cercetată o persoană, în cauza de față gravitatea și multitudinea faptelor deduse judecății, împrejurările comiterii lor, pluralitatea de făptuitori, prejudiciile însemnate cauzate, dezinvoltura și virulența, de care inculpații au dat dovadă, toate aceste împrejurări impun concluzia că există o situație de excepție ce reclamă o măsură de excepție, cum este cea a arestului preventiv, soluțiile alternative fiind vădit insuficiente.
Tribunalul a avut în vedere și faptul că scopul măsurilor preventive prevăzut în dispozițiile art. 136 C.pr.pen. nu se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă, care nu ar fi de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, mai ales la acest moment procesual, și nici reala conservare a ordinii publice, fiind contrar acestuia ca inculpații să comită fapte așa de grave, atât de multe și cu toate acestea să fie cercetate în stare de libertate.
Prin urmare, s-a apreciat că, deși nu anticipează pronunțarea unei hotărâri de condamnare, totuși starea de arest este impusă de imperative de natură procesuală și de ordine publică, cercetarea în stare de libertate fiind vădit contrară acestor nevoi.
În ceea ce privește celelalte apărări ale inculpaților neanalizate prin considerentele mai sus expuse, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la lipsa unor înscrisuri ridicate de organele de anchetă cu ocazia percheziției domiciliare și nedepuse la dosar, tribunalul a reținut că apărarea inculpaților este lipsită de consistență nefiind de natură să infirme probele mai sus enunțate, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Sub acest aspect tribunalul a constatat că apărarea nu a indicat nici măcar un înscris concludent, care să fie de natură a submina temeinicia indiciilor deduse din probele cauzei – tribunalul a avut în vedere și referirea la notificarea din dosarul de executare nr. 1641/2012 făcută de apărătorul inculpatului R. A.. Dimpotrivă, notele de redare a convorbirilor telefonice permit deducerea de indicii temeinice în sensul că multe dintre contractele sunt încheiate cu eludarea dispozițiilor legale privind cauza unei convenții și frauda la lege.
Tribunalul a apreciat ca vădit neîntemeiată susținerea apărătorului inculpatului R. A. că nedepunerea la dosar a înscrisurilor originale ridicate de organele de urmărire penală atrage, conform dispozițiilor art. 300 C.pr.pen., neregularitatea actului de sesizare a instanței și restituirea dosarului la parchet în vederea atașării tuturor documentelor ce vizează obiectul cauzei, întrucât lipsa unora dintre probele cauzei nu sunt în măsură să atragă asemenea sancțiune, cu atât mai mult cu cât nu există niciun motiv să se aprecieze că respectivele înscrisuri ar lipsi de temeinicie indiciile deduse din probele și datele existente la dosar.
Sub acest aspect tribunalul a reținut că la acest moment procesual ar fi fost chiar imposibil ca la dosarul cauzei să se depună toate înscrisurile, mijloacele materiale de probă și corpurile delicte ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.
În logica propusă de apărare, o propunere de arestare nu poate examinată pe fond decât după redarea rezultatelor unei percheziții informatice, când, de exemplu, la o percheziție domiciliară este ridicat și un mijloc de stocare a datelor informatice, pe care un inculpat susține întemeiat sau nu că se află date relevante ce ar justifica respingerea arestării. O asemenea condiționare nu doar că nu este prevăzută de lege, dar este și contrară principiilor și regulilor fundamentale după care se soluționează o propunere de arestare.
În condițiile în care este evident că nu se poate vorbi de o rea-credință a parchetului în atașarea tuturor documentelor ridicate de la inculpați, tribunalul a considerat că nu se poate pune problema unei nelegale sesizări, cu atât mai mult cu cât atașarea acestor înscrisuri nu constituie o condiție de validitate a propunerii de arestare preventivă.
Tribunalul nu a reținut apărarea inculpatului R. C. că nu a acordat cu titlu de împrumut vreo sumă de bani, în perioada noiembrie 2011 – aprilie 2012, numitului P. D., convorbirile telefonice înregistrate în cauză, inclusiv cea purtată cu postul telefonic_, abonament A.-C. P., infirmând aceste afirmații.
Faptul că partea vătămată a avut rețineri în a declara adevărul se explică prin temerea pe care inculpatul și persoanele din anturajul acestora o induc tututor celor cu care au legătură, îndeosebi celor cărora le împrumută bani cu dobândă.
Cu privire la toți inculpații cercetați pentru infracțiunea de cămătărie, tribunalul a reținut că la acest moment nu se poate analiza întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, dispozițiile procedurale fiind în sensul existențeii indiciilor temeinice, ceea ce s-a stabilit în cauză.
Tribunalul nu a reținut apărarea unora dintre inculpați că din convorbirile telefonice nu se pot deduce indicii temeinice decât dacă se coroborează cu alte probe. Sub acest aspect tribunalul a reținut că notele de redare a convorbirilor telefonice nu trebuie să se coroboreze cu alte probe pentru a servi la aflarea adevărului, implicit la deducerea de indicii temeinice, dispozițiile legale necerând la acest moment să existe probe de aceeași greutate ca cele ce întemeiază o hotărâre de condamnare.
Tribunalul nu a primit nici apărarea că pentru a se formula propunerea de arestare trebuiau audiate toate persoanele șantajate sau cămătărite. S-a reținut că din dosarul cauzei rezultă că audierea unora dintre aceste persoane nu s-a putut face, iar altele au manifestat maximă reținere, dată fiind faima de care se bucură inculpații în societate. Or, tocmai această faimă este de natură a justifica convingerea rezonabilă, fapt confirmat de notele de redare a convorbirilor telefonice, că părțile vătămate șantajate au încercat un sentiment de teamă profundă.
În privința cererilor formulate de inculpații S. G., R. E., R. C. și R. A. la termenul din 17.12.2014, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu (în cazul primilor doi inculpați), respectiv controlul judiciar, instanța le-a respins ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
S-a apreciat că pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului cu măsura arestului la domiciliu sau controlului judiciar este necesar să fie întrunite condițiile pentru luarea măsurii preventive mai ușoare, iar, în același timp, să se concluzioneze că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1) C.p.p.. Tribunalul a reținut, pe de o parte, că, de la momentul ultimei pronunțări în sensul menținerii măsurii arestării preventive, s-a procedat doar la audierea martorului cu identitate protejată „C. F.”, a cărui depoziție nu îi privește pe cei patru inculpați, precum și a martorului Assad Haytham, a cărui depoziție este relevantă doar în privința inculpatului S. G.. S-a apreciat că, într-adevăr, declarația dată de acest martor la termenul din 17.12.2014 diferă de cea dată în faza urmăririi penale, acesta nemenținând o . afirmații care erau în defavoarea inculpatului S. G., însă, există în continuare probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit activitatea infracțională pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, cel puțin într-o măsură suficient de importantă.
Tribunalul a mai apreciat că în privința tuturor celor patru inculpați, măsura arestării preventive este în continuare necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, fiind întrunite și condițiile art. 223 alin. 2) C.p.p., având în vedere că nu a intervenit o diminuare a ecoului profund negativ în rândul membrilor societății al activității pe care, potrivit indiciilor temeinice, aceștia au desfășurat-o, iar eliberarea lor din penitenciar, chiar cu restrângerea libertății lor în condițiile arestului la domiciliu, sau controlului judiciar, ar putea avea un efect intimidant asupra celor care urmează să fie audiați în cadrul cercetării judecătorești. De altfel, s-a constatat că, faptul că acest efect nu este unul ipotetic, este probat de faptul că 8 dintre persoanele care au fost audiate, nu au acceptat să furnizeze informații despre persoanele cercetate în cauză, decât la adăpostul protejării datelor lor reale de identitate. În cazul inculpaților R. A. și R. E., instanța a avut în vedere și faptul executării unei perioade de arest preventiv în alte cauze, care demonstrează determinarea cu care cei în cauză, potrivit indiciilor temeinice, au acționat, aceștia cunoscând și acceptând riscurile la care se expuneau în ipoteza depistării activității lor pretins infracționale.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații S. G., R. C., R. A. și R. E., arătând în esență că măsura arestului preventiv nu se mai justifică în raport de durata acesteia și de gravitatea faptelor prentru care sunt cercetați și datele ce conturează persoana acestora, dar și faptul că martorii audiați au dat declarații favorabile acestora.
Analizând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestațiile formulate ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Curtea constată în prealabil că la data de 07.01.2015 a fost soluționată contestația exercitată de inculpatul S. G. împotriva aceleiași încheieri, astfel încât contestația de față este inadmisibilă.
În contextul în care de la data la care s-a statuat asupra menținerii arestării preventive a inculpaților a trecut un interval scurt de timp și în considerarea faptului că nu s-au produs modificări care să aibă aptitudinea de a pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja cu autoritate de lucru judecat, e adevărat relativă, prin încheierea amintită, Curtea constată că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, în sensul că în cauză există probe care fundamentează presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.
Se constată cu precădere că, deși nu există o suprapunere perfectă, cazul de arestare prevăzut de Codul de procedură penală din 1968, pe care s-a întemeiat luarea măsurii arestării preventive și în Codul de procedură penală în vigoare la momentul soluționării prezentei, alin. 2 al art. 223, menționând expres că în cazul în care din probe rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea infracțiuni de șantaj, spălare de bani sau infracțiuni pentru care lege prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana infractorului se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În considerarea art. 202 al. 3 Cod procedură penală, urmează a se analiza dacă în raport de durata măsurii aceasta este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia și care în cauza s-a concretizat la momentul luării măsurii în necesitatea de a asigura bună desfășurare a procesului penal, necesitatea de a preveni săvârșirea unor alte infracțiuni, dar și de a prezerva ordinea publică în contextul în care s-a apreciat în esență că, cercetarea în libertate a acestora ar fi de natură să suscite o tulburare socială și să influențeze administrarea probelor testimoniale.
Probele expuse amănunțit în încheierea atacată relevă o activitate infracțională de durată ce atestă nu doar un modus operandi bine pus la punct, ci chiar un modus vivendi prin care inculpații au acumulat sume importante de bani din activități de cămătărie și șantaj, precum și presupunerea justificată că aceștia sunt temuți în rândul persoanelor ce apelează la împrumuturi de la aceștia, dar și în rândurile celor care direct sau indirect au cunoștință de activitățile ilicite derulate de aceștia, ceea ce imprimă o gravitate sporită faptelor în ansamblul lor și periculozității autorilor acestora.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpaților în libertate se apreciază nu doar în raport degravitatea faptelor, însă în cauză, Curtea apreciază că implicarea inculpaților în acțiuni ilicite de o violență extremă (caracter reflectat de sumele considerabile de bani presupus a fi remise de părțile vătămate pentru a nu cădea victime amenințărilor proferate), chiar dacă de natură psihică, relevă un potențial criminogen ridicat al acestora, ceea ce este de natură a contracara toate celelalte criterii stabilite de textul menționat. Practic, prin modul de acțiune inculpații tind să instituie o altă ordine socială, noi reguli de conviețuire socială, altele decât cele edictate de stat ca entitate individuală și garant al valorilor sociale protejate de lege, ceea ce face ca interesul public constând în prezervarea ordinii publice prin cercetarea acestora în continuare în stare de arest să prevaleze asupra dreptului inculpaților de a fi cercetați în libertate, în pofida prezumției de nevinovăție de care aceștia beneficiază.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că cercetarea în stare de libertate a inculpaților este de natură să influențeze negativ buna desfășurare a anchetei, luarea unor măsuri preventive restrictive de libertate, ar putea oferi garanții ample, dar insuficiente în contextul în care este cunoscut că activitatea infracțională se derulează în mod conspirativ, complexitatea probatoriului nefiind dată doar de natura probelor ce urmează a fi administrate, ci și de contracararea temerii justificate pe care persoanele ce urmează a fi audiate în cauză o pot resimți, astfel de probe fiind încă susceptibile de a fi influențate de inculpați. Relevant sub acest aspect este și faptul că în cursul cercetării judecătorești persoane presupus vătămate au revenit asupra declarațiilor inițiale.
Aspectele de ordin circumstanțial invocate de inculpați nu pot constitui modificări ale temeiurilor avute în vedere la dispunerea măsurii arestării preventive și nici nu evidențiază aspecte de natură a contura existența unui interes particular care să prevaleze interesului public al cercetării în stare de arest a inculpaților.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestația exercitată de contestatorul inculpat S. G. și, ca nefondate, contestațiile exercitate de contestatorii inculpați R. C., R. A. și R. E. și îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația exercitată de contestatorul inculpat S. G. împotriva încheierii pronunțate la data de 22.12.2014 de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul_/3/2014* și obligă pe contestator la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 de lei reprezintă onorariul parțial al apărătorului din oficiu.
Respinge, ca nefondate, contestațiile exercitate de contestatorii inculpați R. C., R. A. și R. E., împotriva aceleiași încheieri.
Obligă pe contestatorul inculpat R. C. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 de lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și pe contestatorii inculpați R. A. și R. E. la câte 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 50 de lei reprezintă onorariul parțial al apărătorilor din oficiu.
Onorariile apărătorilor din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE,
O. B.
GREFIER,
S. D.
Red.B.O./27.02.2015
Thred.V.D./8 ex.
T.B.S.1 – jud.A.S.
| ← Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel... | Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr.... → |
|---|
